INTRODUCERE

Ideea de a scrie o carte pe această temă a apărut încă de pe

vremea când eram tânăr. Îmi amintesc cum, la un turneu, doi
cunoscuți candidați de maestru au convenit asupra remizei în
următoarea poziție:

La prima vedere pare o decizie firească, poziția având un

pronunțat caracter de remiză. Cu toate acestea, albul putea
obține victoria într-un mod foarte original: 1.c6+! Re7 2.Rc5
Rd8 3.Rb4! Rc8 4.Rb5 Rb8 5.Rc5! Ra7 6.Rd4 Ra6 7.Re5
Rb6 8.Rd5 Ra6 9.Re6 și regele alb pătrunde decisiv la d7.
Mult mai târziu am aflat că această metodă de câștig a fost
demonstrată de reputatul șahist, analist și practician,
N.Grigoriev. Indiscutabil, între studiile de șah și teoria

5
finalurilor există legături, dar și deosebiri. Studiile sunt opere
de artă, în care fantezia, ideile și concepțiile autorului se
concretizează după analize și căutări îndelungate, îmbinându-
se într-un tot armonios. În schimb, în condițiile jocului
practic, este foarte dificil să găsești o cale de câștig unică și cu
caracter de studiu.
De cele mai multe ori, partidele actuale necesită eforturi
deosebite pentru fructificarea avantajelor minimale. Într-o
dispută dintre doi jucători puternici și cu forță de joc
aproximativ egală, materializarea laborioasă și precisă a unui
avantaj, fie el și aproape imperceptibil, constituie practic
aproape singura șansă de victorie. A apus demult vremea
atacurilor spectaculoase, care aveau deseori ca rezultat
stricarea structurii de pioni adverse, prin crearea de pioni
dubli sau izolați.
În majoritatea cazurilor, creșterea nivelului în abordarea
jocului de mijloc a șahiștilor practicieni și gradul ridicat de
cunoștințe fac extrem de dificilă depășirea facilă a
adversarilor. De aceea, însușirea metodelor caracteristice de
valorificare a avantajelor minimale se dovedește a fi o
condiție indispensabilă pentru atingerea unei înalte măiestrii
șahiste.
Este binecunoscut că, în șah, avantajul are două aspecte:
material și pozițional (mai putem aminti aici unul, cel
psihologic, dar care iese din sfera analizei noastre). Și nu fără
temei au afirmat clasicii în materie că, pentru obținerea
victoriei, e nevoie de ambele avantaje. Totuși, ce se întâmplă
în acele cazuri când nu putem avea decât unul dintre ele?
Atunci calea spre victorie se îngustează și devine o potecă,
aflată la granița dintre jocul practic și studiu.
6
 Cititorii vor obiecta însă că și în condițiile unui material
redus și ale egalității materiale pe tablă pot apărea poziții, în
care este suficient doar avantajul pozițional. Suntem cu totul
de acord și putem prezenta un final tipic cu material egal.

Totuși, în situații ca cea din diagrama de mai sus, doar

uriașa deosebire de amplasament a figurilor oferă uneia din
părți un avantaj pozițional indiscutabil.
Tehnica de final ridicată se bucură de multă vreme de o
deosebită prețuire, fiind semnul distinctiv al tuturor șahiștilor
reputați, actuali sau din trecut.
Tocmai de aceea, ultima parte a jocului trebuie neapărat
cunoscută de toți șahiștii cu experiență. Munca teoreticienilor
consacrați se dovedește a fi un bun îndreptar în descifrarea
tainelor finalurilor și în creșterea cotei valorice, fiind absolut
obligatorie în procesul de perfecționare pentru toți iubitorii
șahului.
În cartea de față au fost incluse exemple reprezentative
pentru situațiile în care partea mai puternică a fost nevoită să
depășească dificultăți serioase, obținând victoria printr-o luptă

7
lungă și grea. Au existat chiar cazuri, când nici chiar tehnica
avansată a unor maeștri experimentați nu a fost suficientă.
Veți întâlni, stimați cititori, idei și concepții profunde și
originale, soluții paradoxale și uimitoare. Așadar, mobilizați-
vă atenția și fantezia, deoarece pornim într-o călătorie de
explorare a universului miraculos al finalurilor.

8
 Capitolul I
REALIZAREA MICILOR AVANTAJE POZIȚIONALE

Cât de des nu ne întâlnim cu situații, în care una dintre părți

nu deține decât un infim avantaj pozițional! În comentariile
partidelor citim deseori: „un avantaj neînsemnat (de cele mai
multe ori pozițional), probabil insuficient pentru victorie”, sau
„… prin mutări energice, negrul a neutralizat micul avantaj
pozițional deținut de alb.”
Se întâmplă însă și altfel: printr-o serie de mutări energice,
partea ce deține micul avantaj pozițional îl transformă în
victorie, profitând de faptul că cel ce conduce apărarea nu a
folosit la maximum resursele poziției. Cu alte cuvinte,
noțiunea de avantaj pozițional este una extrem de flexibilă.
Evident, nu ne-am propus să elucidăm problema în discuție
sub toate aspectele ei. Fiind interesați mai curând de excepții
decât de reguli, ne vom concentra atenția asupra pozițiilor
aflate la granița remizei, unde – de cele mai multe ori –
diferența o face o singură mutare.
Pentru o mai bună înțelegere, exemplele sunt ordonate după
principiul raportului de forțe, din considerente strict
metodologice.

a) Lupta în finalurile de dame

Avantajul pozițional deținut de alb în următoarea diagramă

e dat de amplasarea mai activă a pieselor sale și de poziția
9
nesigură a regelui negru. Pionii b7 și c6 se află în bătaia
nebunului alb și, de aceea, au o valoare redusă. Negrul se află
în fața unei apărări dificile.

Timman – Larsen
Montreal, 1979

1.Ne4 Rf8 2.D:a5 D:b3 3.Dc5+ Rf7 4.Nc2 Dd5 5.Db4 Jan
Timman știe cum să „sondeze” toate slăbiciunile poziției
adverse, obținând în acest mod atac împotriva regelui negru.
5…Dd7 6.Nb3+ Rg6 Pierdea imediat 6…Rf6, din cauza
7.Df8+ cu mat imparabil. 7.De4+ Rf6 8.Dh4+ Rg6 9.De4+
Rf6 10.Rg2 Cc7 Negrul ar fi trebuit să se decidă să joace
10…g5! 11.Df4+ Re7 12.Db4+ Rd8 13.D:b7 Avantajul
pozițional al albului s-a transformat în avantaj material.
13…Dd3 14.Db4 c5! 15.Dc4 Trecerea într-un final de figuri
ușoare constituie cea mai rapidă cale spre victorie. 15…D:c4
16.N:c4 Ce8 17.Rf3 Rc7 18.a5 Cd6 19.Nd5 Rb8 20.Rf4 Ra7
21.Re5 Cb5 22.Nc4 Ra6 23.Rd5! Câștiga și 23.N:b5+ Rb5
24.Rd5 c4 25.a6 c3 26.a7 c2 27.a8D c1D 28.Db7+, dar
mutarea din partidă este mai exactă. 23…R:a5 24.R:c5 Cc3

10
25.Nd5 Cd1 26.f4 Cf2 27.Rd4! Partida este decisă de regele
mai activ. 27…Rb4 28.Nf3 C:h3 29.Re3 g5 30.f5 g4 Nu
salva nici 30…Rc5, din cauza 31.Ng4 Cg1 32.Rf2 h5 33.N:h5
Ch3+ 34.Rf3! 31.N:g4 Cg5 32.Rd4 Rb3 33.Nh5 Rc2 34.f6
Rd2 35.f7 Ce6+ 36.Re5 Cf8 37.Rd6 Negrul cedează.

Iată cum poate fi schematizată victoria lui Timman:

1) Crearea unor noi slăbiciuni în poziția adversarului,

paralel cu amenințări împotriva regelui negru;
2) Transformarea avantajului pozițional în avantaj
material;
3) Trecerea într-un final de figuri ușoare câștigat.

Foarte simplu, nu-i așa?

Ljubojevici – Karpov
Linares, 1981

Marele maestru iugoslav L. Ljubojevici este un șahist cu un

stil agresiv, de atac, iar jocul în asemenea finaluri „uscate” nu

11
e pe stilul său. Configurația structurii de pioni ne îndeamnă să
ne gândim că în partidă s-a jucat deschiderea Caro-Kann
unde, după schimburi masive, a survenit un final în care
negrul are un mic avantaj pozițional: calul său este calitativ
superior nebunului advers. Manevrând cu exactitate, negrul își
mărește metodic mica superioritate, conducând partida spre
victorie. Acum este important să fie pusă la punct strategia
generală de abordare a finalului, ce constă în preluarea
inițiativei prin crearea treptată de amenințări diverse. A.
Karpov rezolvă cu virtuozitate această problemă.
28…g6! 29.h:g6 f:g6 30.a3 a5! În primul rând, adversarul
trebuie lipsit de orice posibilitate de contrajoc. 31.b3 h5
32.De4 Cf5 33.Nf2 Dd7 Negrul controlează coloana d, însă
câmpuri de pătrundere nu există. 34.a4 Rc7! 35.Rc2 Mutarea
pseudo-activă 35.Da8 permitea negrului să-și sporească
superioritatea: 35…Dd3! 36.Da7+ Rc8 37.Da8+ Rd7 38.Db7+
Re8 39.Db8+ Rf7 40.Db7+ Ce7. 35…Dd8! Activarea damei
este necesară și, în vederea acestui scop, subminarea g6-g5 e
cea mai indicată. 36.Rc1 g5 37.f:g5 D:g5+ 38.Rc2 Ce7!
Continuarea 38…C:g3 39.N:g3 D:g3 40.Dh7+ și 41.D:h5
conducea la o poziție egală. 39.Dh7 Rd7 Merita atenție și
schimbul imediat al damelor: 39…Dg6. Probabil că și în acest
caz negrul păstrează o inițiativă considerabilă, însă el dorește
să efectueze schimbul în condiții și mai avantajoase. 40.De4
Df5 41. Dd3 Rc6 42.D:f5 e:f5 43.Ne3 Cg6 44.e6 Acest pion
este condamnat. Ultima șansă a albului consta în aducerea
nebunului pe flancul damei, pentru a ataca pionii adverși.
44…Rd6 45.Ng5 R:e6 46.Rd3 f4! 47.g:f4 h4 48.Re3 h3
49.Rf3 Rf5 50.Rg3 C:f4! 51.Nd8 Finalul de pioni rezultat
după 51.N:f4 h2 ar fi fost fără speranță pentru alb. 51…Ce2+
12
52.R:h3 Cd4 53.N:b6 Nu era mai bine nici 53.Rg2 Re4
54.Rf1 Rd3 55.Re1 C:b3 56.Rd1 R:c4 57.Rc2 Cd4+ 58.Rb2
Ce6. 53…C:b3 54.Nd8 Re4 55.Rg4 Rd4 56.Rf4 R:c4
57.Re4 Rc3! 58.Nf6+ Rc2 59.Ne5 c4 60.Re3 c3 61.Nf6 Cc5
62.Re2 După 62.Rd4 C:a4 63.Rc4 negrul trebuie să joace
foarte exact: 63…Cb6+ 64.Rb5 a4, cu câștig. Este greșit
63…Cb2+ 64.Rb5 a4 65.Rb4 și albul se salvează. 62…Rb3
Albul cedează.

Gheorghiu – Larsen
Londra, 1980

În primul rând, albul trebuie să-și pună regele la adăpost.

Numai după aceea el își poate folosi pionul liber b sau
posibilitatea de străpungere c4-c5, deschizând astfel calea
pionului d. Florin Gheorghiu rezolvă această problemă într-o
manieră foarte elegantă.
1.Rc3 Th3 2.Rb4 Repede spre adăpost, deoarece pionul e3
este „otrăvit”: 2…D:e3 3.D:e3 T:e3 4.b6 și pionul liber
decide. 2…Df2 3.Ta3! Turnul își apără cu fermitate regele
împotriva atacurilor din spate. 3…Db2+ 4.Ra4 Dc2+ 5.Ra5

13
Dd2+ 6.Ra6 Db4 7.Ta5 Acum negrul încearcă să atace regele
advers din cealaltă parte, dar zadarnic. 7…Rg5 8.c5! Th8
Schimbul damelor conduce la o poziție lipsită de speranță:
8…D:c5 9.D:c5 d:c5 10.b6, iar în eventualitatea 8…d:c5,
pionul d nu mai poate fi oprit. 9.Dc6 Td8 10.b6 d:c5 11.b7 c4
12.Tb5 Da3+ 13.Rb6! f5 La 13…D:e3+ urmează 14.Rc7!
14.Dc5. Negrul cedează.
Categoric, nu pot spune că am descoperit roata dacă afirm
că cea mai activă figură în final este regele. În exemplele ce
urmează, regele se dovedește a fi extrem de mobil în finalurile
de dame, având un rol important în acțiunile ofensive
îndreptate împotriva… regelui advers. Nu putem decât să fim
de acord că, cel puțin în șah, regii nu au auzit de ideile
anumitor sociologi, care susțin că liniștea se obține prin
întoarcerea la matriarhat!

Gufeld – Spiridonov

Albul are un mic avantaj pozițional dat de poziția mai activă

a regelui său centralizat și, ceea ce e mai important, de
configurația mai bună a pionilor (un număr mai mic de

14
„insulițe”). 1.Re4 Dc2+ Apărarea negrului este foarte dificilă
și după 1…Dg2+ 2.Re5! Dc6 3.Dg5. Încercarea de
consolidare 1…Da5 nu duce la niciun rezultat și, pentru că a
venit vorba, să menționăm că avantajul albului constă în
faptul că, după schimbul pionului negru c5 pentru cel alb de la
b3, „liberul” de pe coloana c poate atinge mult mai repede
orizontala de transformare decât pionul de pe coloana a. Încă
un exemplu ce întărește ideea că, în finalurile de dame,
contează enorm posibilitatea de avansare a pionilor. 2.Rd5
Df6+ 3.Rd6 Df6+ 4.De6 Dd4+ Finalul de pioni rezultat după
4…De6 5.R:e6 Rh6 6.Rd5 Rh5 7.R:c5 Rh4 8.Rd6 este fără
speranță pentru negru. 5.Rc6 Dc3 6.De7+ Rh6 7.Df8+ Rh7
După 7…Rh5, albul ia la c5 cu șah. 8.D:c5 Df3+ 9.Dd5!
D:b3 10.c5 Negrul e pierdut. Nu merge 10…D:h3, din cauza
replicii 11.Dd7+, iar la 10…Da4+ urmează 11.Rc7 și marșul
triumfal al pionului c5. Acum s-a petrecut ceva paradoxal,
avându-și probabil originea în confuzia subconștientă dintre
„șah” și „gardă”. Adversarul meu pur și simplu a „confundat”
piesa atacată. 10…Rh6?? 11.D:b3 și negrul cedează.

Banghiev – Kuzin, 1968

15
 De obicei, în finalurile de partidă dama și calul sunt mai
puternice decât dama și nebunul, primele două piese având un
potențial superior de cooperare. În exemplul pe care-l
analizăm însă, micul avantaj pozițional al albului este dat de
poziția centralizată a figurilor și de superioritatea numerică a
pionilor de pe flancul regelui. De aceea, într-o primă fază,
planul de joc al albului include avansarea pionilor g și h, în
scopul unei limitări și mai accentuate a spațiului de manevră
al pieselor adverse.
1.g4! De7 2.Rg2 De6! O tactică inteligentă – negrul
încearcă să-și organizeze apărarea pe câmpurile albe. 3.a4 d5!
4.h4 Nd6 5.Rh3 Ce4 6.Df4 Cu damele pe tablă, pentru alb e
foarte dificil să-și materializeze micul avantaj deținut.
Principala sa șansă constă în pionul liber ce va apărea pe
flancul regelui, care va fi mult mai ușor de valorificat în
finalul de figuri ușoare. 6…Dd6 Schimbul damelor este
obligatoriu, deoarece prin ultima sa mutare albul a creat două
amenințări destul de periculoase: 7.Dh6 și 7.Db8+. 7.D:d6
C:d6 8.Rg3 Cc4 Negrul nu poate veni cu regele la e6, fiindcă
albul are astfel oportunitatea de a efectua străpungerea cu
pionii: 8…Rf7 9.Rf4 Re6 10.Rg5 Rf7 11.Rh6, urmat de
12.Rh7 și apoi g4-g5 și h4-h5. 9.Rf4 a6 10.Rg5 Rh7 Nu se
poate permite pătrunderea regelui alb la h6. 11.Rf6 b5
12.a:b5 a:b5 13.Re6 b4 14.R:d5 Ca3 15.c4 b:c3 16.N:c3
Cb5 17.Ne5 Calul este în pericol și trebuie transferat urgent
pe flancul regelui. Dar oare e posibil? 17…Ca3 Capturarea
calului este imposibilă, însă el s-a rătăcit undeva la marginea
tablei, în timp ce regele alb va fi activat la maximum.

16
 18.Re6! Cc4 19.Nf4 O salvarea frumoasă ar fi avut la
dispoziție negrul în varianta 19.Nd4? Cd2 20.Rf7 Cf3 21.Nf6
g5! 22.h:g5 Ce5! 23.N:e5 pat! 19…Cb2 20.Rf7 Cd3 21.Nd6?
Albul greșește chiar când victoria era foarte aproape. Mutarea
naturală 21.Ng3 permitea punerea în funcțiune a principalului
mecanism de obținere a victoriei: străpungerea cu pionul g și,
din această perspectivă, era necesar să se blocheze accesul
calului pe câmpul f2. După 21.Ng3! Rh6 22.Rf6! Rh7 23.g5
sau 22…g5 23.Nd6!, dispare ultima posibilitate de pat;
23.h:g5+ Rh7 24.Rf7 Ce5! și albul obține victoria. 21…g5
Nici negrul nu este la înălțime. Era necesar 21…Rh6! și, atât
după 22.Ng3 g5! 23.Rf6 g:h4 24.N:h4 Rh7, cât și după 22.Rf6
Cf2! 23.Nf8+ Rh7 24.g5 Ce4 25.Rf7 Cg3! el obținea remiza
dorită. 22.Ng3? O nouă greșeală. Câștigul se obține prin
22.Nh2 sau 22.Nb8. 22…g:h4 23.Nd6 Dacă „dorește”, albul
poate chiar să piardă această partidă: 23.g5 h:g5 24.g6+ Rh6
25.g7 Ce5+ 26.Rf8 Cg6+ 27.Rf7 Ce7! 23…h3?? Întotdeauna
pierde cel ce greșește ultimul! Remiza era asigurată prin
23…Rh6! 24.Rf6 Cf2 25.g5+ Rh5 26.g6 Cg4+ 27.Rf7 Ch6+.
Erorile comise în ultima parte a partidei se explica doar prin

17
lupta de uzură ce a caracterizat acest final. 24.g4 S-a sfârșit!
Pionul g va fi damă. Negrul cedează.

b) Lupta în finalurile cu mai multe figuri

În poziția următoare partida a fost întreruptă și negrul a dat

în plic mutarea 41…N:b4. Analiza arată că, deși obținerea
remizei prezintă anumite dificultăți, negrul menține echilibrul.

Suetin – Gufeld
Tbilisi, 1970

42.Tf6 Rd7 43.T:g6 Tc8 44.Tg7+ Nu era periculos pentru

negru 44.f5 e:f5 45.Rf4 Nc5! 44…Re8 Evident, nu 44…Ne7
din cauza 45.b4!, cu avantaj decisiv pentru alb. 45.Tg8+ La
45.f5 urmează 45…Tc2. 45…Rd7 46.Tg7+ Re8 47.Tg8+
Rd7 48.T:c8 R:c8 49.g4! Am pus semnul exclamării nu atât
pentru mutarea în sine, cât pentru spiritul combativ al lui
Suetin, care nu obosește să caute mereu noi resurse. 49…h:g4
50.Rf2! După 50.h5 Nf8 51.Rf2 Nh6 52.Rg3 Rd7 53.R:g4
Re7 remiza e inevitabilă.

18
 Poziția rezultată la întrerupere am analizat-o cu mare
atenție, însă am comis o neglijență: la analiza de acasă regele
negru se afla pe d8…!! Aici am început să joc fulgerător,
considerând că Suetin a făcut o greșeală care îl va duce la
pierderea partidei. 50…Nd2 Cel mai bine era 50…Rd7.
51.Rg3 e3 Negrul obținea o remiză ușoară prin 51…Rd7
52.h5 Re7 și nu este avantajos pentru alb 53.h6 Rf7 54.h7 Rg7
55.f5 R:h7, iar după 53.R:g4 Rf7 54.f5 Nc1 albul nu-și poate
întări poziția. 52.h5 e2 53.Nf2 e1D 54.N:e1 N:e1+ 55.R:g4
Nb4 56.h6 Nf8 57.h7 Ng7

19
 Ultimele mutări au avut un caracter forțat. Aici partida a fost
întreruptă pentru a doua oară și negrul a dat în plic ultima sa
mutare 57…Ng7. A apărut o situație specifică studiilor.
58.Rg5 d4 Mutările 58…Nh8 59.Rg6 conduceau la aceeași
poziție ca în partidă. Mult mai rău era 58…Rd7, deoarece
după 59.Rg6 Nh8 60.Rf7 d4 61.f5 d3 62.f:e6 Rc7 63.e7 d2
64.e8D d1D 65.D:h8, negrul nu are șah etern. 59.Rg6! Nh8
60.f5 d3 61.f:e6+ d2 62.e7 d1D A treia damă a negrului din
această partidă! 63.e8D+ Dd8 Nici acum, după 63…Rc7
64.D:h8, negrul nu are șah etern: 64…Dg4+ 65.Rf7 Dh5+
66.Re7 Dh4+ 67.Df6 D:h7+ 68.Rf8. 64.Dc6+ Rb8 Pierde
64…Dc7 65.D:c7 R:c7 66.e6. 65.Rf7!! O mutare strălucită!

65…Ra7 Unica mutare, deoarece se amenința 66.Dd6+, iar

la 65…N:e5 câștigă 66.D:b5+ și 67.D:e5. 66.Dd6 Dc8
Mutarea 66…Dg5 nu își atinge scopul, din cauza continuării
67.Dc7+ Ra8 68.Dc8+ Ra7 69.D:h8. 67.e6 Dc2 68.e7! D:h7+
69.Re8 N:b2 70.Rd8 Dh4 71.Rc8?! De4! Și figurile negre își
arată colții. Nu merge 72.Dd7+ Rb6 73.e8D? Da8#. 72.Dc7+?
Ra6 73.Dd6+ Ra6 73.Dd6+ Ra7? Probabil că după 73…Ra5

20
negrul ar fi putut spera la remiză. Albul a avut posibilitatea,
cu două mutări mai devreme, să obțină poziția ce a rezultat și
în partidă. 74.Rd8 Dh4 75.Dd7+ Rb6 76.De6+ Rb7? Și acum
era posibil 76…Ra5, cu speranțe de salvare. 77.Dd5+ Rb6
78.Rd7 Dh7 79.De6+ Ra7 80.Rc8! Dacă 80.Da2+, atunci
80…Rb6 81.D:b2? Df5+, cu remiză. 80…Dc2+ 81.Rd8
Rb7!? 82.Dd7+ Rb8 83.Dd6+ Rb7 84.e8D Nf6+ 85.Rd7 și,
după câteva mutări, negrul a cedat.

Kasparian – Simaghin
Soci, 1952

În diagrama de mai sus, pe tablă a rezultat o poziție de

remiză tehnică, în care mulți șahiști nu ar fi stat pe gânduri și,
în locul lui Simaghin, ar fi convenit asupra remizei, fără a mai
pierde timpul. Prin jocul demonstrat în această partidă
Simaghin a dat o lecție utilă multor șahiști tineri, dispuși mult
prea de timpuriu să-și menajeze energiile creatoare; el însă a
fost întotdeauna de părere că „trebuie să lupți atât timp cât
încă mai există și cea mai mică posibilitate, deoarece – mai
devreme sau mai târziu – vei primi recompensa muncii tale.”

21
 1…a5 Negrul amenință să deschidă coloana a. 2.g6 h6
3.Cf4 C:f4 4.N:f4 Tfe8 5.Tf2 a4 6.Tc1 b4 7.Te1 Ne6 8.h5
Ta8 9.Tee2 Albul asigură preventiv o apărare solidă pentru
slăbiciunea din c2. 9…Rg8 Adeseori astfel de mutări, ce nu
necesită comentarii, au o influență stranie asupra adversarului,
îndemnându-l să treacă, fără un motiv anume, la operațiuni
active. Cu ultima sa mutare, negrul arată că nu se grăbește și
că este decis să-și îmbunătățească poziția regelui. Și, cu toate
că aducerea regelui în centru nu amenință nimic concret, G.
Kasparian se decide să complice lupta. 10.Rg3 Rf8 11.Nc1
Ta6! Simțind „predispoziția” adversarului, Simaghin nu-l
împiedică să-și pună intențiile în aplicare, deși ar fi putut
schimba simplu la b3, prevenind avansarea proiectată de alb.
12.a3? Această mutare pseudo-activă complică obținerea
remizei de către alb. 12…a:b3 13.a:b4 Ta1! Este evident că
această lovitură intermediară nu a fost luată în calcul de către
alb. 14.Nb2 Tg1+ 15.Tg2 Th1! 16.Th2 Td1 17.b:c5 b:c2
18.T:c2 T:d3+ 19.Rf4 Poziția regelui alb e deja periclitată
într-o anumită măsură. Menționăm că nici retragerea la f2 nu
rezolvă nimic: 19.Rf2 Nd5! 19…Tb8 20.Tcd2 Te3!
Momentul culminant al luptei. Într-o poziție – obiectiv
vorbind – de remiză, Simaghin ridică în fața adversarului
probleme delicate. Se amenință Tb8-b3 cu mat. Continuările
21.N:d4 Te4+ sau 21.T:d4 Tbb3 22.Tf2 Th3! sunt clar
nesatisfăcătoare pentru alb. Rămâne doar mutarea unui turn pe
e2, dar care dintre ele? În asta constă, de fapt, dificultatea cu
care se confruntă albul. 21.Tde2? S-ar părea că după mutarea
din partidă negrul este forțat să schimbe sau să retragă turnul,
însă tocmai acum iese la suprafață strălucita idee, care a stat la

22
baza concepției lui Simaghin. Salvarea albului consta în
mutarea 21.The2! 21…Tb4! 22.T:e3…

22…d3+!! Negrul sacrifică un turn prețios, însă cadoul nu

poate fi acceptat: 23.Rf3 Nd5+ 24.Rf2 T:b2+ 25.Rg3 f4+!
23.Te4 T:e4+ 24.Rg3 f4+ 25.Rf3 Nd5! Avantajul pozițional
deținut de negru a căpătat un contur precis. Existența
nebunilor de culori diferite nu face decât să amplifice
greutățile în apărare ale albului. 26.Rg4 f3+ 27.Rg3 Tc4
28.c6 Pentru a complica lupta într-o oarecare măsură.
28…Re7! 29.Td2 N:c6 30.T:d3 Tc2 31.Na3+ Re6 32.Td1
Nu e bine 32.Td6+, din cauza 32…Rf5 33.T:c6 T:c6 34.R:f3
Tc3+. 32…f2 33.Nf8 Nb5 34.N:g7 f1D 35.T:f1 N:f1 36.N:h6
Ne2 37.g7 Rf7 38.Rh4 Tc6! 39.Nf4 R:g7 40.Rg5 Nd3
41.Ne3 Rf7 42.h6 Re6 43.Nf4 Nh7 Albul cedează.

Simaghin a reușit să transforme o partidă practică într-un

studiu strălucit și asta avându-l de partea cealaltă a tablei chiar
pe unul dintre cei mai mari creatori de studii ai lumii!

23
 Reti – Rubinstein
Göteborg, 1920

Calul de la e5 pare foarte impozant, însă în această poziție

slăbiciunea pionilor albi de pe flancul damei are o importanță
mult mai mare. Cu următoarea manevră fină, Rubinstein
scoate în evidență acest fapt. 1…Na4! 2.Te2 Cd5 3.N:d5
Schimbul acesta îngreunează apărarea albului. Reti trebuia să
se apere prin 3.c4!?, după care e posibil 3…Cb4 4.Tc1 f6
5.Cf3 și, deși pasivă, poziția albului e trainică. Acum însă,
nebunul negrului va fi mai puternic vizibil decât calul advers.
3…e:d5 4.Tae1 Tfe8 5.f4 f6 Schimbul turnurilor e în
avantajul negrului. Rubinstein a evaluat cu mare precizie
finalul de figuri ușoare ce va rezulta. 6.Cf3 Rf7 7.Rf2 T:e2+
8.T:e2 Te8 9.T:e8 R:e8 10.Ce1 Calul a fost obligat să ocupe
o poziție pasivă și regele negru a căpătat astfel posibilitatea de
a pătrunde în dispozitivul advers pe câmpurile albe slăbite.
10…Re7 11.Re3 Re6 12.g4 Altfel negrul joacă 12…Rf5,
după care marșul pionului h slăbește structura pionilor albi de
pe flancul regelui. 12…Rd6 13.h3 g6 14.Rd2 Nd7! Nebunul
își îndeplinește în chip magistral misiunea. În momentul în

24
care slăbiciunea pionului c2 prezintă o importanță minoră,
sunt luați în obiectiv pionii de pe flancul regelui. 15.Cf3
Re7!! Minunat jucat! Mutarea pripită 15…h5 permitea albului
să-și ușureze apărarea: 16.g5 f:g5 17.C:g5. În astfel de mutări
se vede clasa adevăraților maeștri! 16.Re3 h5! 17.Ch2 O
decizie forțată. După 17.g:h5 g:h5 18.h4 Re6 regele negru
pătrunde spre pionii adverși. 17…Rd6 18.Re2 d4! Interzice
regelui alb accesul pe câmpul e3 și fixează pionii adverși pe
câmpuri de culoarea nebunului propriu. În perspectivă negrul
poate juca g6-g5, după care regele său are acces la e5. 19.c:d4
c:d4 20.Rd2 h:g4 21.h:g4 Finalul de pioni este lipsit de
perspectivă pentru alb: 21.C:g4 N:g4 22.h:g4 g5! 21…Nc6!
22.Re2 Încercarea de eliberare prin 22.c3? duce la un
deznodământ trist și foarte instructiv: 22…d:c3+ 23.R:c3 Nf3!
24.Rd4 b5 25.Re3 a5 26.a3 Rd5 și… zugzwang!! 22…Nd5!
23.a3 b5 24.Cf1 a5 Obligându-l pe alb să joace a2-a3,
Rubinstein își va putea face un pion liber pe coloana a.
25.Rd2 a4 26.Ce4 Albul încearcă în zadar să-și găsească
salvarea într-un final de pioni; de altfel, nici 26.Rd1 g5! nu-i
oferea prea mari speranțe. 26…N:e4 27.d:e4 b4 28.Rd2 b:a3
29.Rc1 g5! Albul cedează. Jocul lui Rubinstein în acest final
creează o autentică desfătare artistică.

În diagrama următoare, poziția negrului pare pe deplin

satisfăcătoare – pionii slabi lipsesc, iar coloanele semideschise
c și d îi oferă bune perspective. Probabil că Ljubojevici a
apreciat cu prea mult optimism finalul rezultat, căci altfel nu
se explică de ce nu face nicio încercare de a-și crea contrajoc.

25
 Spasski – Ljubojevici
Montreal, 1979

Albul are, totuși, un important plus pozițional: un centru de

pioni compact, care îi permite să-și dezvolte jocul prin
avansarea acestei „lavine”. Prima parte a planului de joc al
albului constă în eliminarea acestui stoper original, care este
pionul b5, dar mai întâi el trebuie să devină slăbiciune.
1.Thb1! Tab8 2.Nc5 Thc8 3.Nd6 Acest nebun nu are un
obiectiv de atac precis, însă „razele Röntgen” emise de el
încep să devină perceptibile – figurile negre au o libertate de
mișcare limitată. 3…Tb7 4.a4 Cd8 5.a:b5 a:b5 6.Rd2 f6 O
încercare de eliberare tardivă. Albul a reușit deja să-i creeze
adversarului o slăbiciune la b5 și controlează o importantă
magistrală strategică – coloana a. 7.d4 Cf7 8.Nb4 f:e5 9.f:e5
Ch6 10.Ta5 Cf5 11.Rd3 g6 Negrul și-a construit o redută
originală pe câmpurile albe, însă Spasski trece acum la
„demolarea” acesteia. 12.Nc5 Tcb8 13.Ta6 Tc8 14.Re4 Tcc7
15.Rf4 Amenințarea creată de alb – pătrunderea cu regele pe
f6 – îl forțează pe negru să-și slăbească structura de pioni de
pe flancul regelui. 15…h6 16.Re4 g5 Negrul este în
zugzwang. La 16…Tc8 urmează 17.d5 e:d5+ 18.R:d5 Ce7+
26
19.N:e7 R:e7 20.Te6+ Rf7 21.Tf1+ Rg7 22.Tff6, cu câștig.
17.Tba1 Tc8 18.T:e6! O lovitură frumoasă – reduta negrului
se prăbușește. 18…T:c5 Evident, lipsit de speranță este, de
asemenea, 18…R:e6 19.Ta6+ și 20.R:f5. 19.R:f5 T:c3
20.T:h6 Partida este decisă, deoarece pionii liberi legați ai
albului nu pot fi opriți. 20…Rc7 21.Th7+ Rb6 22.T:b7+
R:b7 23.e6 Rc7 24.Ta7+ Rb6 25.Ta8 Negrul cedează.

Următoarea partidă, jucată de marele Capablanca, reprezintă

un minunat și instructiv exemplu pe tema „strangulării
poziționale”.

Capablanca – Yates
New York, 1924

Situația albului e mai bună, el controlând coloana d; figurile

negre sunt pasive, însă numărul mare de pioni face ca poziția
să fie oarecum „împotmolită” și stabilă pentru negru. Prin
următoarea mutare, Capablanca urmărește să slăbească lanțul
de pioni advers de pe flancul damei, după care caii albi capătă
libertate de mișcare. 1.a4!! Ch5 2.b3 c:b3 3.c:b3 b:a4

27
4.Cc:a4 Tc6 5.Rb2 Cf6 Negrul se pregătește să limiteze
acțiunile albului în eventualitatea probabilă a dublării
turnurilor pe coloanele centrale. 6.Td2 a5 Este de înțeles
dorința negrului de a-și deplasa pionul de pe o poziție
vulnerabilă, dar nici la a5 apărarea sa nu va fi simplă. Mult
mai bine era 6…Rf7, încercând stabilizarea poziției printr-o
îmbunătățire a colaborării figurilor. Amintiți-vă întotdeauna
una din regulile fundamentale ale șahului, și anume: nu
deplasați pionii pe flancul în care adversarul are superioritate
de forțe! 7.Thd1 Cd5 8.g3 Toate mutările lui Capablanca
constituie un minunat model de amplificare constantă a
presiunii poziționale. 8…Tf7 9.Cd3! Tb7 10.Ce5 Tcc7
11.Td4 După mutarea imparabilă e3-e4, pionul înapoiat de la
e6 devine încă o slăbiciune cronică a poziției negrului.
11…Rg7 12.e4 f:e4 13.T:e4 Tb5 14.Tc4! Capablanca nu
evită schimburile, întrucât consideră, în mod corect, că
acestea îi măresc avantajul pozițional. 14…T:c4 15.C:c4 Nd7
16.Cc3! Tc5 17.Ce4 Tb5 18.Ced6 Tc5 19.Cb7 Urmărirea
turnului de către cal e foarte distractivă. 19…Tc7 20.C:a5
Nb5 Figurile negre au reînviat într-o oarecare măsură, dar
acest fenomen nu are decât un caracter trecător. 21.Cd6 Nd7
22.Cac4 Ta7 23.Ce4 În partida de față caii conlucrează de
minune. 23…h6 24.f4 Ne8 25.Ce5 Ta8 26.Tc1 Nf7 27.Tc6
Ng8 28.Cc5 Te8 29.Ta6 Te7 30.Ra3 Nf7 31.b4 Capablanca
și-a întărit la maximum poziția și acum trece la avansarea
pionului b. 31…Cc7 32.Tc6 Cb5+ 33.Rb2 Cd4 34.Ta6 Ne8
35.g4 Rf6 36.Ce4+ Rg7 37.Cd6 Nb5 38.Ta5 Nf1 39.Ta8!
Albul pune la cale o plasă de mat: 40.Ce8+, urmat de 41.Cf6
și g4-g5. De aceea, replica negrului e forțată. 39…g5 40.f:g5
h:g5 41.h:g5 Ng2 42.Te8 Tc7 Pierdea și 42…T:e8 43.C:e8+
28
Rf8 44.g6 R:e8 45.g7. 43.Td8 Cc6 44.Ce8+ Rf8 45.C:c7+
C:d8 46.Rc3 Nb7 47.Rd4 Nc8 Negrul este pregătit să dea
figurile sale ușoare pentru pionii albi, spre a obține un final
teoretic de remiză, însă Capablanca nu acceptă acest lucru.
48.g6 Cb7 49.Ce8! Cd8 50.b5 Rg8 51.g5 Rf8 52.g7+ Rg8
g6! Negrul cedează. Poziția finală merită încă o diagramă.

Negrul se află într-un zugzwang total, fiindcă nici calul și

nici nebunul nu se pot deplasa din cauza matului imparabil.
Nu ne rămâne decât să aplaudăm splendidul duet al cailor albi
și să păstrăm în suflet farmecul inegalabil al unuia dintre cele
mai frumoase finaluri jucate vreodată pe tabla de șah.

În încheierea secțiunii consacrate luptei în finalurile de

figuri ușoare, am ales o poziție survenită în disputa a doi
reputați mari maeștri moderni. Credem că lupta din acest final
va face plăcere cititorilor, cu atât mai mult cu cât unul dintre
combatanți, L. Kavalek, aprecia că „a rejuca această partidă
este mult mai captivant decât a citi un roman polițist.”

29
 Larsen – Kavalek
Montreal, 1979

O poziție de final prozaică și plictisitoare, nu-i așa? Șansele

negrului nu sunt cu nimic mai rele – are un pion liber, nebunii
sunt de culori diferite și materialul de pe tablă este redus. Însă
tocmai acum iese la iveală iscusința adevăratului maestru; se
vede capacitatea sa de a readuce la viață asemenea poziții și
îndârjirea care-i permite să descopere micile nuanțe tactice
indispensabile continuării luptei. Acelor pesimiști, care susțin
că finalul reprezintă o etapă destul de monotonă a jocului, le
recomandăm să rejoace acest sfârșit de partidă și să privească
lupta atractivă și lipsită de menajamente ce are loc.
1.g4! f:g4 2.h:g4 h6 3.Tg6 Cc5 Nu s-au efectuat decât trei
mutări și ceea ce era încă ascuns a devenit vizibil, anume că
albul are avantaj pozițional perceptibil. 4.Cg3! Cu forțe
minime, Bent Larsen reușește să creeze amenințări
periculoase pentru regele advers. 4…Nd4+ 5.Rf3 b4 6.Cf5+
Rf8 7.Tb6! Acuratețea este strict necesară. Pionul h6 este
condamnat, însă pionul b trebuie controlat. 7…Nc3 8.Tb8+
Rf7 9.C:h6+ Re7 10.Cf5+ Poziția s-a clarificat. Șansele

30
albului sunt legate de exploatarea poziției nesigure a regelui
negru, precum și de avansarea pionilor liberi (deosebit de
periculos este pionul g). Unica contra-șansă a negrului, însă
insuficientă, constă în pionul liber b, sprijinit de figuri active.
10…Rd7 11.Ce3 Td4 12.Nf5+ Rc6 13.g5 Cd3 14.Cg2 Td5!
15.Ne4 Rc7! Negrul se apără cu multă inventivitate. 16.Tg8
Td4 17.Tg6 Cea mai naturală continuare pare înaintarea
pionului g, însă – în acest caz – apărarea negrului se
simplifică: 17.g6 Cc5 18.g7 T:e4 19.Tc8+ R:c8 20.g8D+ Rc7.
17…Rd7 18.Tb6 Cc5 19.Nf5+ Rc7 20.Tb5 Rc6 21.Tb8 Cd7
22.Te8 Cc5 23.g6 Td2 A juca astfel de finaluri reprezintă un
lucru mai complicat decât a calcula o variantă forțată, căci cea
mai mică greșeală poate compromite totul. 24.Ce3 Cd3
25.Cg4 Merita atenție 25.Te6+. 25…Td1 26.Tc8+ Rb7
27.Re2 Td2+ 28.Re3 Ce1! Figurile negre s-au activat la
maximum. 29.Tc4 Pionul f4 necesită apărare. 29…Cg2+
30.Re4 Ch4 31.Nc8+ Rb8 32.f5 Te2+ 33.Rd5! Singura
mutare care păstrează avantajul. La 33.Rd3 negrul are la
dispoziție răspunsul bun 33…Te8! 33…Td2+ 34.Re6 Td4

31
 Concentrați-vă atenția asupra poziției figurilor. Toate
figurile albe sunt pe câmpuri albe, iar cele negre pe câmpuri
negre. Acum albul ar fi trebuit să distrugă această schemă
monocromă și să joace 35.T:d4 N:d4 36.Cf6. El scapă însă
această oportunitate și negrul obține șanse excelente de
remiză. 35.Na6 C:f5!! 36.R:f5 Td5+ 37.Re4 Tg5 38.Nc8
T:g6 39.Ce3 Th6 40.Rd5 Nd2 41.Cf5 Tb6 Remiza a devenit
posibilă și, pentru a o realiza, negrul nu trebuie decât să dea
dovadă de acuratețe. 42.Cd6 b3 43.Nf5 Partida a intrat în faza
finală; albul nu a epuizat încă toate resursele de atac împotriva
regelui advers, existența nebunilor de culori diferite având un
rol important în planul său de joc. 43…Nb4 44.Cf7 b2
45.Nb1 Na3 46.Tc3 Tb7! 47.Ce5 Tb5+ 48.Re6 Nb4 49.Tb3
Rc7? O greșeală neașteptată. Negrul putea „ține” remiza prin
49…Tb6+. 50.Cd7 Rd8 51.Ne4 Ta5 52.Ce5 Mult mai bine
era 52.T:b4 Ta6+ 53.Tb6. 52…Ta6+ 53.Cc6+ Rc7 54.T:b4
Tb6 55.T:b6 R:b6 56.Rd5 Rb5 57.Nc2 Negrul cedează.

Lupta dramatică și nu lipsită de greșeli din acest final

confirmă încă o dată în mod convingător că nu există poziții
plictisitoare, ci doar joc șablonat, care golește de sevă orice
poziție.

c) Lupta în finalurile de turnuri

Orice șahist ajuns la un stadiu avansat de perfecționare a

sacrificat mult timp pentru studierea finalurilor de turnuri,
deoarece – indiscutabil – doar o cunoaștere aprofundată a
acestora va permite atingerea culmilor măiestriei șahiste. De
aceea, și în lucrarea de față finalurilor de turnuri le va fi alocat
32
un spațiu important. Vom începe cu două exemple în care
leitmotivul îl constituie… amenințările de mat; mai departe
vor apărea și sacrificii de pioni în scopul obținerii inițiativei,
regi activi și, de asemenea, o serie de procedee tehnice
caracteristice. Subliniem încă o dată că, în toate aceste
exemple, superioritatea uneia dintre părți nu se conturează
decât treptat și numai dorința acerbă de a obține victoria,
dublată – firește – de o înaltă măiestrie, duce la rezultatul
dorit.

Novak – Ritz
Cehoslovacia, 1978

Priviți această poziție „simplă” și încercați să găsiți ideea de

joc pentru alb. Alungarea turnului negru de pe coloana f ar
permite matul picant dat de turnul alb pe f6! O idee bună, dar
greu de realizat. Totuși, nu e posibil să concepem o plasă de
mat mai plauzibilă? Analizând cu atenție vom constata că se
poate. Eliminarea pionului h6 face posibil matul pe g5. Două
idei de mat prin „simpatie”, de o rară frumusețe și simplitate!
Curaj și la treabă!

33
 1…Rg6 2.Te8 Rf5 3.h4! a5 Turnul negru nu poate fi mutat,
deoarece se pierde pionul e6. Și pionul h6 este fixat (ține
câmpul g5), deci rămâne la dispoziție doar avansarea pionului
a. 4.h5! Acest pion facilitează accesul turnului alb pe câmpul
g6 și apoi pe g5. 4…a4 5.Th8 a3 6.T:h6 a2 7.Tg6 și negrul
cedează. Nici dama în plus nu ajută la nimic. Eterna tragedie a
tempoului în minus…

Marici – Petrovici
Yugoslavia, 1975

Privind poziția de mai sus, prima întrebare pe care ne-o

punem este cum poate fi avansat pionul alb spre câmpul de
transformare. Pare ceva greu de realizat dar, cu toate acestea,
e posibil. Avansarea directă nu merge, însă, atrăgând turnul
negru pe o poziție pasivă de apărare, adversarul poate fi adus
într-o poziție de zugzwang!
1.T:d5 Tc7 2.Tc5 Rh5 Pionii negri nu pot avansa, căci ar
crea regelui alb o libertate de mișcare cu efecte decisive.
3.Tc2! Rh4 4.Tc1! Un pas înapoi pentru a face ulterior doi
înainte. 4…Rh5 Scepticii ar putea întreba: să fie oare atât de

34
rea pentru negru avansarea pionilor? Răspunsul este da,
pentru că după 4…h5 5.Tc4! g4 6.h:g4 h:g4 7.Tc5! g3 8.f:g3
f:g3 9.Rg1! totul s-a terminat. 5.h4!! Dacă muntele nu merge
la Mahomed, atunci merge Mahomed la munte! Matul „de
sus” tocmai l-am văzut, acum îl vedem și pe cel „de jos”:
5…R:h4 6.Th1#. Negrul nu poate întreprinde nimic, deoarece
albul l-a forțat să avanseze pionul. 5…g4 Poziția negrului e
lipsită de speranțe și după 5…g:h4 6.Rh3. 6.f:g4+ R:g4 7.f3+
R:h4 8.Tc5 Tg7+ Unica. La 8…h5 urmează 9.Rf2! 9.Rf1!
Începe celebrul „dans în triunghi”, prin care se trece mutarea
adversarului. 9…Tc7 10.Rf2 h5 11.Rg2 Încă o dată albul
„cere” un șah… 11…Tg7+ 12.Rf1 Tg2?! Spiritual, dar doar
atât… 13.T:h5+ Negrul cedează.

Jakobsen – Jansson
Stockholm, 1974/1975

Un final complicat de patru turnuri. Turnului activ de la d7

negrul îi poate opune acțiunea organizată a turnurilor proprii.
Acum este lipsit de sens 1.T:b7, din cauza 1…Td4, cu remiză.
De aceea, albul se decide să sacrifice un pion în ideea de a-și

35
activa forțele la maximum. Sacrificiile de pioni cu scopul
obținerii inițiativei se întâlnesc mai mult în deschidere decât
în final! 1.g5! h:g5 2.h:g5 f:g5 3.Rg3! Doi pioni liberi legați
reprezintă o compensație mai mult decât suficientă pentru
materialul sacrificat, fără a mai pune la socoteală faptul că
regele alb este mult mai activ decât omologul său. Forțele
albului au devenit foarte dinamice, ceea ce va fi decisiv, deși
drumul spre victorie nu e nici pe departe simplu. Menționăm
că nu merge 3.Tff7, din cauza 3…T:d3! 3…b5 4.Rg4 Ta8
Pionul b nu poate merge mai departe: 4…b4 5.e5! b3 6.R:g5
Ta8 7.e6! Tc1 8.e7 și albul câștigă. 5.Tf5 Tb8 6.T:g5 b4 7.e5
Te1 8.Tg:g7+ Rh8 9.Th7+ Rg8 10.Tdg7+ Rf8 11.Rf3!! O
decizie paradoxală: regele alb nu merge în ajutorul turnurilor
sale, întrucât crearea unei plase de mat este dificilă, ci se
îndreaptă spre pionul liber advers, deoarece albul
intenționează să schimbe o pereche de turnuri după Tb7.
11…Tc6 În eventualitatea 11…b3 12.Tb7 T:b7 13.T:b7 Tb1
14.Re2! b5 15.Rd2, finalul de turnuri e fără speranță pentru
negru. 12.Tb7 T:b7 13.T:b7 Tc3 14.Re4 Tb3 15.d4 Tb1
16.Rd5 b3 17.Re6 b2 18.d5 Rg8 19.d6 Negrul cedează.

În poziţia ce urmează, faptul că turnul alb de la c6 este

excelent amplasat nu poate fi pus la îndoială. Masa pionilor
centrali, compactă și mobilă, e limitată în mișcări de pionii
negri de la d5 și f5. Dacă albul forțează jocul prin înaintarea
lor imediată, situația în centru se limpezește și negrul se poate
apăra mai ușor.
Atunci ce trebuie să facă albul pentru a-și întări în
continuare poziția?

36
 Rubinstein – Alehin
Karlsbad, 1911

A. Rubinstein inițiază un plan cu bătaie lungă și nu ușor de

văzut de activare a regelui, căci fără un rege activ în final nu
se poate lupta cu succes. Iată un principiu care trebuie
respectat cu fermitate!
1.Re2!! Fără a se grăbi, albul își aduce regele pe h4. 1…Tf7
2.Rf2 Tf8 3.Rg3 Te8 4.Tc3 Te7 Necesitatea de a proteja
pionul e3 l-a determinat pe alb să-și deplaseze turnul pe o
poziție mai puțin activă, însă acum și pionul f5 trebuie apărat.
5.Rh4 h6 Nu se poate permite accesul regelui alb pe e5.
6.Rg3! Vicleanul rege alb intenționează să revină la d3.
Pentru ce oare a mai fost necesar acest marș de învăluire?
Subtilitatea constă în faptul că, prin înaintarea pionului h,
negrul și-a slăbit lanțul de pioni de pe flancul regelui, ceea ce
permite turnului alb – după întoarcerea pe câmpul c6 – să
domine cu autoritate orizontale a șasea. Slăbind poziția
adversarului, îți întărești automat propria poziție… Înțelegând
că, din punct de vedere strategic, poziția sa e deznădăjduită,
A. Alehin provoacă o criză imediată, în speranța de a obține

37
contrajoc. 6…h5 7.Rh4! Din nou s-a aprins culoarea verde,
care permite regelui alb accesul în spatele frontului advers.
7…Th7 8.Rg5 f:g4 9.f:g4 Era greșit 9.R:g6 g3 10.R:h7 g2
11.Tc1 h4 și câștigă… negrul. 9…h:g4 10.R:g4 Th1! Ultima
șansă de salvare a negrului constă în activarea tuturor forțelor
de care dispune. 11.Rg5 Tb1 Evident, negrul putea apăra
pionul g6, însă în acest caz regele alb pătrunde la e5 și totul se
sfârșește. 12.Ta3 T:b5 13.T:a7+ Rd6 14.R:g6 Tb3 15.f5
T:e3 Negrul și-a îmbunătățit la maximum poziția dar, cu toate
acestea, se află într-o situație critică. 16.f6 Tg3+ 17.Rh7 Tf3
18.f7 Tf4 19.Rg7 Tg4+ 20.Rf8 Tg1 21.Re8 Te1+ 22.Rd8
Tf1 23.Td7+ Rc6 24.Re8 Tf4 25.Te7 Rb5 26.Tc7 Precizia
este necesară. După 26.f8D? T:f8 27.R:f8 Rc4 negrul se
salvează. Acum negrul cedează, deoarece regele alb vine la
e5, capturează pionul d și se întoarce apoi la pionul său liber
de pe coloana f. Nu-i așa că în această partidă regele a fost
plin de inspirație, ca un veritabil artist?

Sokolov – Martinovici
Yugoslavia, 1973

38
 Negrul are un turn activ și un pion liber, dar aceste aspecte
nu au decât o importanță minoră, pentru că dacă albul reușește
să elimine pionul f7, negrul nu mai poate salva partida. Ușor
de zis, greu de făcut. Și totuși …
1.Tc6+ Rd7 2.Ta6 Th1 Este inutil 2…Th4+ 3.Rg5 Th5,
deși negrul pare că a îndepărtat regele alb. Continuând cu
4.Ta7+ Re8 5.Ta8+ Rd7 6.Tf8 Re6 7.Te8+ Rd5 8.e6!, albul
își asigură victoria. 3.Ta7+ Re8 4.Ta8+ Rd7 5.Tf8 Re6
6.Te8+ Rd5 7.Td8+ Invită cu „amabilitate” regele negru să
revină la e6, unde îl așteaptă execuția: 7…Re6 8.Td6#.
7…Rc6 8.Td6+ Insistentul turn alb a obținut foarte mult –
regele negru e izolat de pionul f7. 8…Rc7 9.Td3! Atenție, se
amenință e5-e6! 9…Th5 10.Ta3! Ce înseamnă asta? Albul
permite regelui negru să se întoarcă pentru a-și apăra pionul.
Și atunci la ce bun toate manevrele complicate efectuate de
turn? Scopul albului era de a forța turnul negru să ocupe o
poziție nefavorabilă pe câmpul h5. Acum „ciclul” unei noi
îndepărtări a regelui negru de pionul f7 hotărăște rezultatul
luptei. 10…Rd7 Negrul nu poate împiedica turnul alb să
pătrundă pe orizontala a 7-a: 10…Rb7 11.Tg3!, cu
continuarea puternică Tg3-g7. 11.Ta7+ Re8 12.Ta8+ Rd7
13.Tf8 Re6 14.Te8+ Rd5 15.Td8 Rc6 Repetarea „seriei”,
însă cu turnul amplasat nefavorabil pe h5. 16.Tf8 Th4+ Dacă
turnul negru s-ar fi aflat pe h1, ar fi dat șahuri pe verticală. În
situația de pe tablă totul s-a terminat. În treacăt fie spus,
negrul putea câștiga pionul e5, dar nu reușea să salveze și
partida după 16…Rd5 17.T:f7 T:e5 18.Td7+ Rc6 19.Td3.
17.Rg5 Th1 18.T:f7 În sfârșit… 18…Rd5 19.Te7 h5 20.f7
Negrul cedează. „Dansul” energic și frumos al turnului alb
lasă o impresie puternică.
39
 Întrebarea care se ridică automat privind diagrama
următoare nu poate fi decât una singură: „Este suficient pentru
victorie micul avantaj pozițional al negrului?”
Răspunsul nu e unul simplu, însă – în orice caz – apărarea în
astfel de poziții pune probleme delicate, întrucât negrul își
poate îmbunătăți poziția pieselor, în timp ce albul se vede
obligat la o tactică pasivă.

Moscalev – Gufeld
Kostroma, 1980

1…g5 2.h:g5 h:g5 3.Rf3 Ta3+ 4.Rg2 Tc3 Negrul câștigă

pionul b4, însă nu vrea să permită activarea turnurilor adverse
după 4…Ta4 5.Te1 Ta:b4 6.Td7, urmat de dublarea turnurilor
pe orizontala a șaptea. 5.Rh3 Tcb3 6.c6!? b:c6 7.Tc4 T:b4
8.T:c6 a5 Avantajul pozițional deținut de negru s-a
transformat într-unul material. Urmează acum un alt stadiu,
mai complex, de fructificare a acestuia. 9.f4 g:f4 Merita
atenție și 9…Tb6 10.T:f4 T:f4 11.g:f4 Tb5 12.Rg4 f5+
13.Rg5 Unica; pasiv era 13.Rf3 Rf7 14.Re3 Td5 și regele alb
izolat nu poate împiedica înaintarea pionului a. 13…Rf7

40
14.Th6 Tc5 15.Td6 Re7 16.Td4 Re6 17.Td8 Td5 18.Ta8
Rd6 19.Rf6 Rc7 20.Re6 Rb7 21.Th8 Trecerea în finalul de
pioni era fără speranțe pentru alb: 21.R:d5 R:a8 22.Rc5 Rb7
23.Rb5 Rc7. 21…Tb5 22.Th7+ Rb6 23.Th8 a4 Manevrele
regelui negru își arată roadele – pionul a își începe avansarea,
dar nici acum albul nu trebuie să se considere învins.
Involuntar ne amintim de aforismul, potrivit căruia toate
finalurile de turnuri se încheie remiză. 24.Ta8! Ta5 25.Tb8+
Rc7 26.Tb2 a3 27.Tc2+ Rb6 28.Ta2 Rc6 29.Rf6 Rd6
30.Rg5 Re7 31.Rg6 Re6 32.Rg5? Iată și greșeala decisivă.
Mutarea simplă 32.Te2+ nu permitea regelui negru să treacă
de orizontala a cincea. 32…Rf7! 33.Rh5 Rf6 34.Rh4 Ta8!
Nu 34…Rg6? 35.T:a3!, cu pat. 35.Rg3 Ta4 Albul cedează.

d) Lupta în finalurile de figuri ușoare

Și în această categorie de finaluri, ce necesită multă

precizie, se vede mâna adevăratului maestru care, adesea chiar
în situații seci și descurajante, caută mereu cele mai
ingenioase soluții pentru revitalizarea poziției.

41
 În poziţia anterioară, apărută în partida dintre Matulovici şi
Vilela, disputată la Sombor în 1978, amplasarea pionilor de pe
flancul regelui ne sugerează poanta principală a ideii albului –
sacrificiul nebunului la g6.
1.e5 N:b5 La 1…d:e5 albul câștigă prin 2.N:c5 N:c5
3.N:g6! 2.a:b5 Nc3 Este limpede că acest nebun intenționează
să „supravegheze” pionii albi pe diagonala a1-h8, însă albul
are posibilitatea să împiedice acest lucru. 3.Nf4! d:e5 4.Nd2
Nd4 Dacă negrul schimbă nebunii, albul, prin combinarea
amenințărilor de a sacrifica nebunul la g6 și de a-și avansa
pionul liber de pe coloana b, își aduce rapid adversarul în
zugzwang: 4…N:d2 5.R:d2 Rf7 6.Re3, urmat de Ne4 și
avansarea pionului. Totul se termină și mai repede dacă negrul
își transferă calul pe flancul regelui pentru a-și apăra pionii:
5…Cd7 6.N:g6! Cf8 7.N:h7! 5.N:g6! Nici în aceste condiții
albul nu ezită să facă sacrificiul! 5…h:g6 6.h7 e4 7.Nb4!
Negrul cedează, deoarece nu poate para avansarea simultană a
celor doi pioni albi liberi: 7…Rd6 8.b6 Rc6 9.N:c5!

Și acum câteva exemple în care factorul decisiv este

reprezentat de amplasarea activă a figurilor sau a pionilor
uneia din părți.
În următoarea diagramă, survenită în partida dintre
Rubinstein și Lasker, jucată în 1925 la Moscova, avantajul
pozițional este de partea negrului, care are pionii de pe flancul
damei amplasați mai activ, în timp ce pionul alb din d4 e slab.
Urmăriți virtuozitatea cu care Lasker folosește plusurile
poziției sale și obține o victorie meritată.

42
 1…a4 2.b:a4 Albul nu are nimic altceva, pentru că la 2.b4
urmează 2…Cc4, iar la 2.Na5 Lasker a pregătit strălucita
replică 2…a:b3 3.N:b6 Ng5!! 2…b:a4 3.Rf1 Activarea
regelui constituie unica șansă a albului. Finalul de cai ce
rezultă după 3.Nb4 N:b4 4.a:b4 a3 5.Cd2 a2 6.Cb3 Rf8 este
fără speranță pentru el. 3…N:a3 4.Re2 Rf8 5.Rd3 Cd5 6.Ne1
Nd6 7.Rc4 Re7 8.Ce5 N:e5 9.d:e5 Rd7 10.Nd2 h5! 11.Nc1
După 11.Rb5 a3 12.Nc1 Cc3!, calul are drumul deschis spre
pionii de pe flancul regelui. 11…Rc6 12.Na3 Cb6+ 13.Rd4
Rb5 14.Nf8 Cc4 15.Rc3 g6 16.f4 Ce3 17.Rd3 Cd6 Acum
amenințarea imparabilă h5-h4 duce la ruperea lanțului alb de
pioni; nu există replică, fiindcă la 18.h4 negrul își aduce calul
la f5, după care pionii nu mai pot fi apărați. 18.Na3 h4
19.g:h4 C:f4+ 20.Re4 Ch5 Evident, lăcomia de genul
20…C:h3 nu e recomandată, din cauza 21.Rf3 Cg1+ 22.Rf2,
cu repetarea poziției. 21.Rf3 Ultima speranță a albului stă în
pătrunderea regelui spre pionul f7. 21…Rc4 22.Nb2 Rb3
23.Na4 a3 24.Rg4 Rc2 25.Rg5 Rd3! Albul cedează. Până
când regele alb capturează pionul f7, negrul reușește să-și
aducă regele la f5, după care calul are o libertate nelimitată.

43
 Zatulovskaia – Ciburdanidze
Lvov, 1977

Forțele reduse, precum și egalitatea materială existente pe

tablă lasă impresia că jocul va curge rapid către remiză. Există
însă un aspect esențial favorabil negrului: figurile sale sunt
amplasate pe poziții active, în condițiile unei superiorități
numerice a pionilor pe flancul regelui. În plus, fixarea pe
câmpuri negre a pionilor albi de pe flancul damei atrage după
sine o slăbiciune organică a poziției albului. Însumarea tuturor
acestor mici plusuri oferă negrului șanse reale de victorie, deși
calea spre obținerea ei este mai mult decât sinuoasă.
Concretizarea superiorității se desfășoară pe parcursul câtorva
etape.
44…g5! 45.Re2 g4 46.Rf2 Ne5 47.Re2 f4 48.h:g4 h:g4
Prima etapă a luat sfârșit și putem constata că negrul a reușit
să-și avanseze cu succes pionii de pe flancul regelui. 49.Rf1
Re6 50.Re2 Rf5 51.Rf1 Nd4! O finețe cu un rol foarte
important. Folosindu-se de faptul că nebunul alb e imobilizat
pe câmpul c1 din cauza amenințării Nd4-b2, negrul realizează
cu succes și următoarea etapă a planului schițat: îmbunătățirea

44
poziției regelui, simultan cu crearea unui pion liber. 52.Re2
Re5 53.Rf1 f3 54.g:f3 g:f3 55.Nh6 Rd5 56.Nf8 Re6 57.Re1
Re5 58.Rf1 Rf4 59.Nh6+ Rg4 60.Nf8 Nb2 61.Nc5 N:a3 În
cele din urmă pionul a3 a fost câștigat, iar acum devine
decisivă înaintarea pionilor negri de pe flancul damei. 62.d4
Rf5 63.d5 a5 64.d6 Re6 65.d7 R:d7 66.Rf2 N:b4 și negrul a
câștigat.

Pentru a câștiga poziția ce urmează, negrul trebuie să

pătrundă spre pionul h3 – lucru nu tocmai simplu, fiindcă
prezența nebunilor de culori diferite accentuează tendința de
remiză a acestui final. Calul alb de la c8 are însă o activitate
redusă și, în plus, este izolat de propriile forțe, aspecte de care
acum negrul profită pas cu pas și în cel mai avantajos mod cu
putință.

Lerner –Hodes
URSS, 1979

1…Nc5 Calul albului este imobilizat, regele alb e obligat să

apere pionul h3 și doar nebunul are spațiu de manevră, dar

45
numai pe câmpuri albe… 2.Nd5 Rh6 3.Ng8 g6 4.f:g6 R:g6
5.Nc4 Rg7 6.Nb3 Mai utilă era limitarea libertății de manevră
a calului negru prin 6.Nd5!, ceea ce ar fi creat unele mici
contra-șanse. 6…Ce4 7.Na4 Cd2!! Urmăriți cu atenție cu câtă
măiestrie își aduce negrul adversarul în poziție de zugzwang.
Regele alb a rămas fără niciun sprijin din partea puținilor săi
luptători și lațul începe să se strângă mutare cu mutare. 8.Ne2
Rh6 9.Na4 Rg5 10.Ne8 Rf4 11.Nd7 Cc4 12.Rf1 Ce5 13.Nf5
Re3 14.Rg2 Cf3 15.Rf1 Cd4 16.Nd7 Ce2 17.g5 O decizie
forțată, altfel apărarea pionului h3 nu mai este posibilă.
17…f:g5 18.Ne6 Cd4 19.Nd5 Cf3 20.Ne6 Ce5 21.Nd5 Cd3
22.Ne6 Rf3 Albul cedează.

Kurajica – Karpov
Skopje, 1976

Existența pionului liber și poziția mult mai activă a

nebunului asigură negrului un mic avantaj pozițional. Dar,
pentru a-l valorifica, nu este suficient doar atât. Mai trebuie și
ca albul să facă greșeli…

46
 1…h4! 2.g3 Jucat cu acuratețe, dar neconvingător. După
2.g4 și 3.h3, albul obținea o poziție practic inexpugnabilă.
2…Rf7! Probabil că albul a luat în calcul doar continuarea
2…h:g3 3.h:g3 și remiza se profilează destul de clar. Situația
e însă mult mai complexă, deoarece negrul propune un
sacrificiu de pion cu scopul de a-și putea activa la maximum
forțele. 3.Re3 f5 4.Rf4 Rg6 5.Re3?! O mutare care,
deocamdată, nu pierde partida, dar acești pași pe loc
reprezintă un indiciu clar al nesiguranței albului în apărare,
căci altfel ar fi jucat 5.g:h4, iar la 5…Rh5 6.R:f5. Pasivitatea
nu duce niciodată la ceva bun. 5…Rh5 6.Nb4 g5 Singura
slăbiciune reală a albului este pionul h2 și tocmai acesta
devine ținta lui Karpov. Acum el intenționează să joace
7…f4+, având la dispoziție varianta 8.g:f4 g4! 9.f:g4 R:g4 și
10…Rh3. 7.Rf2 Na2 Indiscutabil, A. Karpov a înțeles că cel
mai eficient atac împotriva pionului d3 e cel efectuat de pe
câmpul a6, însă „inutila” deplasare a nebunului negru are un
rol psihologic important, și anume adoarme vigilența
adversarului și-l provoacă la operațiuni active. 8.Na3 Nb1
9.Re2 Na2 10.Nc1 Ne6 11.Rf2 Nc8 12.d5? Mecanismul
„torturii” dă roade: albul devine îndrăzneț. Poziția era încă
remiză – 12.Re2! Na6 13.Re3 f4+ 14.g:f4 g4 15.f5! și nebunul
alb din c1 își demonstrează utilitatea. 12…c:d5 13.d4 f4!
14.g:f4 Acum albul nu-și mai poate construi o fortăreață
inexpugnabilă. După 14.g4+ Rg6, regele negru se deplasează
spre flancul damei, în timp ce pionii albi f3 și g4 au nevoie în
permanență de sprijinul regelui propriu. 14…g4 15.Rg2 Nf5
16.Rf2 g:f3 17.R:f3 Ne4+ 18.Rf2 Rg4 19.Nb2 R:f4 20.Nc1+
Rg4 21.Nb2 c6 22.Nc1 Rh3 23.Rg1 Ng6 24.Rh1 Această
mutare e singura posibilitate a albului, nebunul fiind obligat să
47
controleze câmpul f4, iar regele să apere pionul h2. 24…Nh5
25.Rg1 Nd1! În această poziție albul a cedat, aflându-se în
zugzwang. Putea urma, spre exemplu: 26.Rh1 Rg4 27.Rg2
Rf5 28.Rf2 Re4. Diagrama finală este cât se poate de
elocventă.

În poziția de mai jos, jocul albului la câștig în acest final este

insuficient fundamentat. Într-adevăr, are un pion liber mai
depărtat decât al adversarului, dar alte avantaje concrete nu se
întrevăd.

Vaganian – Raskovski

48
 Există însă un detaliu foarte important, sesizat cu exactitate
de R. Vaganian: flancul regelui este greu accesibil figurilor
negre, în timp ce pionii din zonă sunt plasați pe câmpuri albe
și se află sub „supravegherea” nebunului alb. Vaganian
exploatează toate aceste mici plusuri în vederea elaborării
unui plan original de „sufocare” a pionilor negri de pe flancul
regelui.
1.f4! Rd8 2.h4 Rc7 3.a5! manevrarea pionilor în astfel de
finaluri nu e deloc ușoară și implică multă responsabilitate. Cu
ultima sa mutare, albul își sacrifică practic unicul său pion
liber. Însă pentru capturarea acestuia, negrul trebuie să piardă
minimum trei tempouri, pe care albul le folosește pentru a-și
activa regele și a realiza blocada pionilor. 3…Cc5 4.Rf2 Cb3
5.g4 Rd8 Regele e obligat să se reîntoarcă pe flancul său lipsit
de apărare. Albul amenință h4-h5-h6 și f4-f5, după care pionul
h nu mai poate fi oprit. 6.h5 Re8 Nu merge 6…g:h5, din
cauza 7.g5! 7.h6 C:a5 8.f5 Amenințarea albului este tot mai
clară: atacul dublu pe g6, prima dată cu pionul și apoi cu
nebunul. De aceea, regele negru va fi țintuit într-o poziție
pasivă. 8...Rf8 9.g5 Cb3 10.Re3 Negrul joacă efectiv fără
rege, ceea ce trebuie să decidă soarta luptei, dar calea spre
victorie e anevoioasă. 10… Cc5 11.Nc2 Nc8 Negrul provoacă
clarificarea poziției pionilor, întrucât oricum nu poate
împiedica mutarea f5-f6: 11…Cd7 12.Rd4 și apoi 13.Na4.
12.f6 Nh3 13.Na4! e:f6 14.g:f6 C:a4 Se amenința 15.Nc6,
după care pionul d6 devine vulnerabil. 15.C:a4 g5 16.Cc3 g4
Pionii liberi ai negrului nu sunt nici pe departe doi „iepuri”.
17.Rf2 Fiți atenți la precizia cu care Vaganian joacă acest
final, aducând figurile adverse în pragul paraliziei. 17…Re8
18.Cb5 Rd7 19.e4 Înțeleptul Rauser avea dreptate: albul nu
49
poate câștiga fără această mutare. 19…Rd8 20.C:d6 c3
21.C:f7+ Rc7 22.Ce5 g3+ Ultima zbatere. 23.R:g3 c2 24.Cd3
Nf1 25.Cc1 Rd7 26.e5 Nc4 27.d6 Ne6 28.Rf4 Apoteoza
subtilei și profundei strategii adoptate de alb. 28…Rc6 și
negrul a cedat. Vaganian a jucat strălucit acest final care, fără
îndoială, va intra în patrimoniul de aur al literaturii șahiste.

Ghindă – Ungureanu
România, 1976

O poziție tipică: cal bun contra nebun rău. Dificultatea

apărării negrului rezidă în faptul că nu poate trece într-un final
de pioni, deoarece astfel albul ar obține un pion liber depărtat.
1.h4 Ng7 Finalul de pioni este, după cum spuneam, fără
speranță pentru negru: 1…Ne7? 2.C:e7 R:e7 3.Rd5 Rd7 4.b4!
Re7 5.c4! b:c4 6.R:c4 Re6 7.b5 d5+ 8.Rb3 e4 9.b6 Rd6 10.h5!
g:h5 11.g6, cu câștig. 2.b4! Nh8 3.c4! b:c4 4.b5 Ng7 5.Cc3
Calul eliberează câmpul d5 pentru regele său. Negrul nu poate
permite așa ceva, însă va împiedica pătrunderea regelui alb cu
prețul îndepărtării propriului rege de pionul liber de pe
coloana b. 5…Re6 La 5…Nf8 urmează 6.Rd5 Ne7 7.R:c4

50
Nd8 8.Rd5 Nb6 9.Ce4 și albul câștigă. 6.b6 Rd7 7.Rd5 e4!
8.Cb5!! O mutare subtilă. Acum nu se mai poate evita apariția
damelor pe tablă, dar albul e primul care declanșează atacul,
ceea ce se dovedește a fi decisiv. 8…c3 9.b7 c2 10.b8D c1D
11.D:d6+ Rc8 12.De6+ Rb8 13.Db6+ Rc8 14.Cd6+ Rd7
15.Db5+ Negrul cedează.

Vasiukov – Timoșenko
Volvodonsk, 1981

Avantajul pozițional al albului este evident, dar el trebuie

transformat într-unul material. Se pune însă întrebarea: care
dintre pioni trebuie eliminat, cel de la c5 sau cel de la g5? E.
Vasiukov alege prima variantă și, manevrând cu precizie, nu
lasă negrului nicio posibilitate de contrajoc. 1.Ce4 Re8 2.Rd6
Mutarea impulsivă 2.C:g5 ar fi îngreunat mult misiunea
albului, după răspunsul simplu 2…Cf2. 2…Rf8 3.C:c5 Cf2
4.Cd7+ Rf7 5.Ce5+ Prima parte a planului conceput de alb s-
a realizat – pionul c a devenit liber, iar pionul g a fost apărat.
Câștigul nu e însă nici pe departe simplu. Dacă pionul liber
avansează cu ajutorul regelui, atunci negrul sacrifică calul în

51
schimbul său și pătrunde cu regele spre pionul g4. De aceea,
albul trebuie să creeze amenințări asupra pionului g5, ceea ce
necesită în prealabil o regrupare a forțelor. 5…Rf6 6.Rd5
Cd1 7.c5 Cc3+ 8.Rc4 Ce4 9.Cd3! Încă nu v-ați lămurit
încotro se îndreaptă calul alb? Vă asigur că are o rută destul
de surprinzătoare, și anume se îndreaptă către h3! 9…Re6
10.Rd4 Cf6 11.Cf2 Re7 12.c6 Re6 Atenție, teren minat! În
eventualitatea 12…Rd6? 13.Ce4+, finalul de pioni este fără
șanse pentru negru. 13.Rc5 Re7 14.Rb6 Rd6 15.Ch3!
Zugzwangul vine și de data aceasta în ajutor! 15…Cd5+
16.Rb7 Re5 17.C:g5 Rf4 18.Ch7! În mod evident, acest cal
vrea să devină „troian”: 18…R:g4 19.Cf6+! 18…Cc3 19.g5
Nu se poate 19.c7, din cauza 19…Cb5 20.c8D Cd6+.
19…Rf5 20.c7 Acum avansarea devine posibilă și negrul
cedează.

Barcza – Sanchez, 1958

Albul are un pion liber depărtat, însă înainte de a-l pune în

valoare este necesară realizarea unei cooperări active între
rege și cal.

52
 45.Cc3! „Invită” pionul d5 să avanseze spre… pierdere:
45…d4? 46.Ca2 Re7 47.Rf3. 45…Cb4 46.Rf3 Re7 47.Cb5!
Rd7 48.Re3 Rc6 49.Cd4+ Rc5 50.h4! Prima parte a planului
a fost îndeplinită cu succes – pionul liber b imobilizează
forțele adverse și albul are astfel posibilitatea de a crea
amenințări pe flancul regelui. 50…Rd6 51.g4! Rc5 52.f4 Rd6
53.Cf3! Indiscutabil, calul alb este mult mai incisiv decât
oponentul său. 53…f6 E rău 53…h6, căci după 54.h5 Rc5
55.g5! albul reușește străpungerea pe flancul regelui. 54.Cd4!
Ca6 Regele negru nu mai are posibilitatea de a reveni pe
flancul regelui: 54…Rc5 55.Ce6+ și 56.Cf8. 55.Cc2 Rc5
56.Rd3 Cc7 57.b4+ Rc5 58.Rc3! Rc6 Evident, negrul nu
optează pentru finalul de pioni lipsit de speranțe care rezultă
după 58…Ce6 59.Cd4+. 59.Cd4+ Rd6 60.Rd3! Albul e cu
ochii-n patru, fiindcă mutarea naivă 60.Rb3 se răstoarnă cu
ușurință: 60…g5! 61.h:g5 f:g5 62.f:g5 Re5. 60…Ce8 61.f5!
Se amenință 62.f:g6 f:g6 63.h5, fapt ce-l forțează pe negru să
schimbe la f5. 61…g:f5 62.C:f5+ Re5 63.b5 Cc7 64.b6 Ca6
65.Re3 Cc5 La 65…h5 este suficient de convingător 66.Rf3!
66.h5! Cb7 67.Cd4 Rd6 68.Cb3! Re6 69.Rd4! Această
înlocuire originală a „paznicului” de pe câmpul de blocadă
constituie un procedeu tipic în astfel de finaluri. 69…Rd6
70.Cc1! Cd8 71.Cd3 Cc6+ Albul câștigă și după 71…Ce6+
72.Re3 Rc6 73.Cb4+. 72.Re3 Ce7 73.Cb4 h6 74.Rd4 f5
75.g5! Calculat cu multă exactitate: 75…h:g5 76.b7 Rc7
77.C:d5+ C:d5 78.R:d5 g4 79.Rd4! 75…f4 76.g:h6 Cf5+
77.Rd3 C:h6 78.C:d5 Negrul cedează.
Un final instructiv, condus cu precizie de la început până la
sfârșit.

53
54
 Capitolul II
FRUCTIFICAREA MICILOR AVANTAJE
MATERIALE

Scopul final al unei partide de șah îl reprezintă capturarea

regelui advers. Pare de la sine înțeles, dar cum se obține de
obicei victoria când se confruntă doi jucători cu un coeficient
valoric mai ridicat? În general, în majoritatea cazurilor
avantajul pozițional joacă un rol decisiv. De aceea, cel mai
răspândit procedeu de fructificare a unui mic avantaj material
constă în transformarea sa într-unul pozițional decisiv, ceea ce
este absolut suficient pentru victorie.
Vom analiza în continuare exemple din jocul practic, în care
avantajul material al uneia din părți e nesemnificativ (spre
exemplu situația în care figurile adverse activ amplasate pot
compensa aproape în întregime un pion în minus), fapt ce-i
determină pe mulți șahiști să se mulțumească cu remiza. Pe
mulți, dar nu și pe adevărații maeștri! Dacă există și cea mai
mică șansă, chiar dacă ea implică depășirea unor dificultăți
colosale, aceștia luptă! Important este să nu te cramponezi de
un avantaj nesemnificativ, ci să manifești inițiativă și să lupți
până la capăt pe fiecare câmp al tablei de șah. În cele din
urmă, această sete de luptă și de victorie va fi, cu siguranță,
răsplătită!
Pentru început, să analizăm câteva finaluri care
demonstrează posibilitățile regilor.
55
 a) „Regii pot orice”

Polgar – Barcza
Ungaria, 1969

S-ar putea spune că regele alb se află complet în afara

evenimentelor, dar asta nu este decât o impresie înșelătoare.
În general, în astfel de poziții pătrunderea regelui în spatele
frontului inamic are un efect decisiv. Putem afirma chiar că, în
final, regele aflat pe ultimele orizontale capătă un plus de
forță, lucru pe care e util să ni-l reamintim întotdeauna.
1.Re8! Nu atât pionul în plus are valoare, cât deviza
„dinamism și acțiune!”. Ar fi fost greșit nu doar 1.c5+ Rc7!,
ci și 1.N:b7 N:c4, cu remiză inevitabilă. 1…N:c4 Acum
1…Rc7 nu mai ajută, căci albul joacă 2.Ne6 și, după 2…Rd6
3.Nf7 Rc7 4.Re7, viitorul pion liber d va decide partida.
2.Rd8 Rd5 3.N:b7 R:d4 4.N:c6 Rc3 5.Rc7! Evident, nu
5.b5? N:b5 6.N:b5 Rb4! și pionul alb nu mai apucă să se
transforme în damă. 5…R:b4 6.Rb6 Ne6 7.Nb7 Pionul a6
trebuie luat cu nebunul, întrucât regele e obligat să controleze
câmpul c5. 7…Nd7 8.N:a6 Ne6 9.Nb5 Nc8 10.Nc6 Negrul

56
cedează. Sarcina a fost îndeplinită – negrul este în zugzwang.
Un final deopotrivă de interesant și de instructiv.

Lputian – Lanka
Sevastopol, 1982

Poziția slabă a lanțului de pioni albi amplasat pe câmpuri de

aceeași culoare cu cea a nebunului negru e compensată de
poziția activă a regelui alb și, de asemenea, de slăbiciunea
pionului b7. Tocmai către acesta intenționează calul alb să se
îndrepte, în ideea de a împiedica nebunul advers să pătrundă
la f1.
1.Ce6 Cc3 După 1…Nd7 2.Cd8 h3 3.g:h3 N:h3 4.C:b7
Nd7! 5.C:d6 h4 6.Nd3, este greu pentru negru să-și întărească
poziția. 2.Cd8 Na4! Trecerea în finalul de cai reprezintă cea
mai bună șansă a negrului. Mult mai slab e 2…Nb5, deoarece
negrul riscă să piardă: 3.C:b7 Nf1 4.C:d6 N:g2 5.Cf5! h3 6.d6
Rc8 7.Rc6 h2 8.d7+ Rd8 9.Cd6. 3.Nd3! Să ne convingem că
finalul de cai este lipsit de speranță pentru alb: 3.N:a4? C:a4+
4.Rb5 Cc3+ 5.Rb6 C:d5+!! 6.e:d5 e4. 3…Nd7 4.Cc6+!! O
decizie strălucită! Sacrificiul de figură trebuie acceptat, ceea

57
ce face ca pionul c să devină extrem de periculos. 4…b:c6
5.d:c6 Ca4+ 6.Rb5 Ne8 7.R:a4 N:c6+ 8.Rb4 Ciocnirea
tactică s-a încheiat prin apariția unui final cu tentă pronunțată
de remiză, însă în care albul trebuie să joace cu o precizie
desăvârșită pentru a obține egalitatea. 8…Rc7 9.a4 Această
mutare nu pierde partida, dar mai prudent era 9.Nc4. 9…d5
10.e:d5 N:d5 11.Nf5 Se amenința 11…h3. 11…Rd6 12.a5
Rc6 13.a6??

Ultima mutare a albului constituie o greșeală grosolană, cu

toate în spatele ei stă un raționament aparent pe deplin logic.
Atrăgând regele negru spre pionul său liber, albul
intenționează să pătrunde cu regele spre pionul e5. Acest
calcul va fi însă răsturnat într-un mod cu totul neașteptat,
printr-o continuare demnă de un studiu. 13…Rb6 14.a7 Nb7!
15.Nh3 Ceva mai tare era 15.Rc4. 15…R:a7 16.Rc5 Rb8!!
Înțelept rege! Acum iese la lumină concepția originală a
planului adoptat de negru: dacă albul joacă 17.Rd6 (așa cum
intenționa inițial), decide 17…e4! 18.f:e4 Nc8 și, după
schimbul inevitabil al nebunilor, urmează străpungerea unuia

58
dintre pionii negri de pe flancul regelui. 17.Ne6 Rc7 18.Nf5
Nc6 19.Ne6 Nb7 20.Nf5 e4! 21.Rd4 Forțat, deoarece 21.f:e4
pierde din cauza replicii 21…Nc8. 21…e3 22.Rd3 Na6+
23.Rc2 Ne2 24.Ne6 Rd6 25.Nc8 Re5 Partida nu poate fi
decisă fără participarea regelui negru la ostilități. 26.Nd7 Rd4
27.Nf5 Re5 28.Nd7 Nf1 29.Nh3 Nc4 30.Nd7 Ne6 31.Ne8
Nc4 32.Nd7 Rf6 33.Rd1 Ne6 34.Ne8 Rg5 Albul cedează,
fiindcă nu poate împiedica pătrunderea decisivă a regelui
negru.

b) Mutări de studiu

În fragmentele ce urmează, soarta luptei a fost decisă de

mutări de studiu, care-i fac uneori invidioși și iubitorii șahului
artistic.

Simaghin – Bronstein
Moscova, 1947

Deși are doi pioni în minus, negrul obține șanse bune de

remiză după 1…De4+. Însă Bronstein s-a decis să sacrifice

59
nebunul, în ideea de a-și promova puternicul pion liber de pe
coloana h. Concepția prezintă, fără îndoială, foarte mult
interes și e dificil s-o etichetăm drept incorectă.
1…h4?! 2.D:d6 Dg2+ 3.Rb3 h3 Tocmai aceasta este
poziția avută în vedere de negru. În drumul său spre
transformare, pionul h nu mai întâmpină nici un obstacol și
pare că albul nu mai poate încerca decât varianta șahului
etern. 4.Dd7+ Rg8 Regele nu poate veni la g6: 4…Rg6? 5.f5+
Rh5 6.Nf4! 5.f5 h2 6.Ng5!! Ce-ar mai putea spune și creatorii
de studii? Această mutare n-a putut fi văzută nici de
„calculatorul electronic” Bronstein. Nebunul se expune la
două atacuri, negrul se poate „dota” și cu a doua damă, dar nu
va avea motive de satisfacție indiferent de continuarea aleasă.
6…h1D La 6…f:g5 decide 7.f6!, iar la 6…D:g5 urmează
7.Dc8+ și 8.Dc7+. 7.De8+ Rg7 8.Dg6+ Rf8 9.D:f6+ Rg8
10.Dd8+ Rg7 11.De7+ Rg8 12.De8+ Negrul cedează.

Mohring – Kaigamgiosov
Zamardi, 1978

60
 Albul alege o cale aparent curioasă spre victorie, cu atât mai
mult cu cât are un pion în plus.
1.f7! Cg7 2.Df6+!! Acum rezultă cu claritate originalitatea
concepției albului. El sacrifică calul pentru a aduce figurile
adverse în poziție de zugzwang. 2…R:h5 3.Rh3 Ce8 Nu
salvează nici 3…Dc8+ 4.Rg2 Df8 5.Rg3. 4.Df5+ Rh6 5.De6+
Rh7 S-ar părea că negrul se putea salva cu 5…Rg7, însă albul
are la dispoziție replica spectaculoasă 6.f:e8C+! 6.f:e8D Df3+
7.Rh4 Df2+ 8.Rh5 Dh2+ E oare posibil ca toate eforturile
albului să fi fost inutile și negrul să se salveze prin șah etern?
9.Dh3!! Albul renunță la dama în plus, în schimb regele său
scapă de șahurile agasante. 9…D:h3+ 10.Rg5 Dg3+ 11.Rf6
Df3+ 12.Re7 D:b3 Sau 12…D:e4 13.R:d6, urmat de D:e5.
13.Dh5+ Rg7 14.Dg4+! Negrul cedează.

Milenkovici – Stankov
Yugoslavia, 1970

Probabil că cititorii vor fi în primă fază uimiți să afle că, în

această poziție, avantajul părții mai puternice este minimal.
Turnul în plus deținut de negru nu ne poate induce în eroare,

61
deoarece pionii liberi ai albului sunt foarte puternici. De
aceea, singura „cheie a problemei” o reprezintă superioritatea
numerică a pionilor negri de pe flancul regelui. Mai întâi însă,
negrul trebuie să oprească cu orice preț avansarea pionilor
adverși de pe flancul damei și abia apoi să-și creeze un pion
liber, lucrul pe care-l și realizează într-o manieră extrem de
spectaculoasă.
1…Tc6!! Regele alb este practic imobilizat în colțul tablei,
ceea ce decide partida. 2.b:c6 Dacă 2.Ra7, atunci 2…Rc7!
2…g5! 3.a7 f5 4.c7 Albul și-a adus singur regele în poziție de
pat, într-o ultimă încercare de salvare, dar care nu va avea
sorți de izbândă. 4…f4 5.h4 g4 6.h5 h6! Albul cedează.
Pionul negru f se transformă primul în damă, după care decide
șahul mortal de pe diagonala h1-a8.

Ubilava – Vitolins
Iurmala, 1977

Pionul în plus al albului nu ne încântă, căci negrul amenință

d4-d3, fapt ce-l obligă pe alb la un joc foarte decis. El reușește

62
să sesizeze subtilitățile poziției într-o asemenea măsură, încât
declanșează chiar un atac de mat!
1.b4+ R:b4 2.Rd5 Observați cât de incomodă e poziția
regelui negru la marginea tablei? 2…Te3 Nu ajută 2…d3
3.C:d3+ Rb5 4.Tf4 Na1 5.Tb4+ Ra5 6.Tb3 T:a2 7.Rc6 și
negrul nu poate evita matul. 3.Tf4 Rb5 S-ar părea că negrul
se putea salva prin 3…Rc3, însă albul câștiga frumos și în
acest caz: 4.f6 d3 5.f7 T:e5+ 6.R:e5 Rc2+ 7.Re6 d2 8.f8D
d1D 9.Df5+ sau 6…d2 7.f8D d1D 8.Dc5+ Rd2 9.Re6 De2+
10.Rf7! 4.Cc6!! Albul e pregătit pentru finalizarea atacului de
mat: 4…d3 5.Tb4+ Ra6 6.Rc5! 4…Te2 5.f6 d3 6.f7
Deocamdată câmpul c2 este accesibil turnului negru și matul
nu se întrevede, dar să avem răbdare. 6…d2 Și iată că pentru
alb a sosit momentul decisiv. 7.Tb4+ Ra6 8.Rc5! Negrul
cedează.

c) Drum bun, măreț pion!

Acum a sosit timpul să ne îndreptăm atenția asupra pionilor,

al căror rol se amplifică în stadiul final al partidei.

63
 În poziţia din diagrama anterioară, survenită în partida
Sirazi – Vasiukov (India, 1978), pionul h nu reușește singur să
se transforme în damă: pentru asta e nevoie de doi pioni liberi
legați. Așadar, trebuie să se creeze condițiile favorabile
avansării pionului g, iar negrul se și apucă de treabă
1…Te2+ 2.Rg3 g5! 3.Rf3 h2! 4.Ta1 Singura mutare.
Pierdea rapid atât 4.T:g5+ Rh4, cât și 4.Th1 Ne4+ 5.R:e2
N:h1 6.f:g5 Nf3+! 4…g4+! O decizie spectaculoasă. Pentru a
obține doi pioni liberi legați, negrul sacrifică un turn întreg!
Albul nu are cum să refuze oferta: 5.Rg3 Ne4. 5.R:e2 g3
6.Rf3 Rh4 7.Nd4 Rh3 Cu toate că are un turn în plus, albul
nu poate întreprinde nimic și, după 8.Nf2 g2!, a cedat.

Passerotti – Joskici
Banja-Luca, 1978

Unica speranță de salvare a albului este pionul g6, dar nu va

apuca să-l avanseze. Negrul încheie lupta prin câteva lovituri
de efect:
1…e3+! 2.Rf3 Foarte frumos ar fi câștigat negrul după
2.Rg2 T:d4 3.c:d4 Nh3+!! 4.Rg1 f3, iar la 2.Re2 decide

64
2...Ng4+ 3.Re1 T:d4 4.c:d4 f3. 2…T:d4! Acest sacrificiu de
calitate parcă plutea în aer. 3.c:d4 Ng4+! Pe altarul victoriei
se aduce un nou sacrificiu! 4.R:f4 Ce s-ar mai fi putut face?
Continuarea 4.R:g4 e2 5.Tc5 e1D 6.Te5+ D:e5 7.d:e5 c3 e
fără speranță pentru alb. Și mai simplu încheie negrul
conturile după 4.Rg2 f3+ 5.Rg3 f2. 4…e2! Albul cedează.

Gufeld – Smîslov
Riga, 1975

În pofida materialului redus, poziția poate fi considerată

extrem de complexă. Pionul în plus al albului nu-și face
deocamdată simțită prezența, iar regele său este expus unor
lovituri periculoase. De aceea, albul va putea trece la
realizarea superiorității sale de pe flancul damei doar după ce-
și va pune monarhul la adăpost.
1.Re3! Cg4+ 2.Rd2 g5 3.Cc6 Cf2 4.Te1 g4 5.b4 g3 6.b5
Folosindu-se de faptul că negrul nu poate juca deocamdată
6…g2, din cauza 7.N:g2 C:g2 8.Tg1, albul își creează doi
pioni liberi legați. 6…Tf5! 7.c4! Mutarea impulsivă 7.a5?
permitea negrului să se apere: 7…g2 8.N:g2 T:b5! 7…g2 E

65
greu să reziști tentației de a câștiga o figură, dar merită atenție
7…Cg4. 8.N:g2 C:g2 9.Te7+ Rf6 10.a5! Figura în plus
deținută de negru nu-i garantează acestuia nicidecum o viață
liniștită, pentru că pionii albi sunt mult prea periculoși.
10…Tf4 11.c5! Incomparabil mai tare decât 11.b6 a:b6
12.a:b6 Ce4+. 11…Ce4+ 12.T:e4 T:e4 13.b6! În asemenea
poziții, orice tempo valorează greutatea sa în aur. 13…Te8 Nu
ajuta nici 13…a:b6 14.c:b6! Ce3 15.b7 Te8 16.a6 Ce4+
17.Rd3 Cd6 18.b8D T:b8 19.C:b8, după care pionul alb e de
neoprit. Menționăm aici că, în final, pionii trebuie dirijați (în
cazul schimburilor unor figuri) nu spre centru, ci spre
marginea tablei, deoarece cu cât sunt mai depărtați, cu atât
sunt mai periculoși. 14.C:a7! Jucat exact și cu sânge rece.
Doar la remiză conducea 14.b7 Re6 15.b8D T:b8 16.C:b8
Rd5. 14…Ce3 Figurile negre sunt mult prea izolate. 15.a6
Cc4+ După 15…Re6 16.Cc8!! pionii albi ajungi imediat „la
destinație”. 16.Rc3 Ce5 17.b7 Re6 18.c6 Rd5 19.c7 Negrul
cedează.

Kommons – Medina
Huston, 1974

66
 Este cunoscut faptul că un turn și doi pioni liberi legați luptă
cu succes împotriva regelui și turnului advers, de cele mai
multe ori nemaifiind nevoie de sprijinul regelui propriu. În
originalul exemplu pe care-l prezentăm, negrul reușește – prin
sacrificiul turnului – să-și propulseze unul dintre pioni spre
câmpul de transformare. Deși pionii negri liberi nu sunt legați,
ei se sprijină reciproc în drumul spre transformare.
1…a4! 2.g4 Albul e obligat să joace activ. 2…e3! O idee
strălucită! Negrul sacrifică un pion pentru îndepărtarea regelui
alb de la apărarea pionului c4. 3.Ta2 Și albul este la înălțime!
Pierdea 3.R:e3, din cauza 3…f:g4 4.Rd4 Tg5! 3…f4! Pionul a
se sacrifică, în schimb apare cuplul de pioni de pe coloanele e
și f. 4.T:a4 De regulă perechea de pioni avansează susținută
de turn, dar ce se întâmplă acum? 4…Te5! O splendidă
rezolvare a problemei. Albul nu poate refuza sacrificiul de
turn. 5.R:e5 e2! Mult mai puternic decât 5…f3 6.Ta3 și albul
mai opune ceva rezistență. 6.R:f4 e1D 7.Rg5 h4! Să lupți
împotriva unei dame e greu, dar totuși posibil, însă negrul mai
are una în devenire – pionul h. Albul cedează.

Matuskin – Sumilov, 1974

67
 Avantajul material din diagrama precedentă este de partea
albului, dar – în poziția dată – acest aspect nu are mare
importanță, deoarece perechea de pioni liberi a negrului
reprezintă un pericol iminent. Și, cu toate acestea, pare greu
de crezut că albul nu poate salva partida.
1…g2+ 2.Re1 Nd2+!! Încă de mult timp am atras cititorilor
atenția asupra „disponibilității pionilor de a se sacrifica”. Iată
că, și în partida de față, nebunul e cel care îndepărtează regele
advers de câmpurile cheie. Acum nu merge 3.Rd1 din cauza
3…Cd4! și, de aceea, albul e forțat să accepte sacrificiul de
figură. 3.R:d2 Cd4 4.C:d4 Nu salva nici 4.N:d4 e:d4 5.C:d4
f2! 4…g1D 5.Cb5 Albul nu rezistă nici după 5.C:f3 D:a7
6.Ne2 Rg4! 5…Da1! Exact până la capăt! La complicații
neplăcute ducea 5…f2 6.C:c7. 6.C:c7 La 6.Nb7 decidea
6…Db2+. 6…Da5+ Albul cedează, pentru că în varianta
7.Re3 D:c7 8.Nb7 Da5 9.Nb8 Dc3+ 10.Rf2 Dd3 regele alb
intră în plasă de mat.

Makarîcev – Averbach
Lvov, 1973

68
 Avantajul material este de partea negrului, dar fără a avea o
importanță deosebită. Mult mai multă importanță prezintă
poziția activă a figurilor negre, lucru care în realitate asigură
succesul.
1…Ng1+ 2.Re2 Nebunul e tabu, fiindcă altfel regele negru
pătrunde spre pionul c3, după care totul s-a sfârșit. 2…Rg3
3.Rf1 Nf2 Albul nu mai are la dispoziție decât mutări de
nebun. 4.Nc2 f5! Un sacrificiu de pion în scopul atragerii
nebunului la f5 și a câștigării unui tempo decisiv prin 5…Rf4.
5.Nb1 f4 Ce face oare negrul? Încă puțin și interesanta sa
concepție va deveni limpede. 6.Ng6 Ne3 7.Nc2 h5 8.Nf5 c5
9.Ng6 h4!

Albul – pe câmpuri albe, iar negrul – pe câmpuri negre!

10.Nf5 g4! Iată și străpungerea dorită. 11.h:g4 Dacă 11.f:g4,
atunci 11…f3 12.g:f3 R:h3 13.g5+ Rg3 14.g6 Nd4 și se poate
trage cortina. 11…h3 12.g:h3 R:f3 13.g5 Rg3 14.g6 Nd4
15.h4 f3 16.h5 Ng7 17.Re1 f2+ Albul cedează. Să nu credeți
că prea devreme, deoarece nu pionul f este cel care se
transformă, ci pionul c!

69
 d) Din clasicii șahului

Fragmentele din creația șahiștilor renumiți, indiferent de

epocă, constituie adevărate mostre de tehnică de filigran, care
rezistă în timp și constituie atât modele, cât și surse de
inspirație.

Capablanca – Alehin
Buenos-Aires, 1927

Pionul în plus și poziția ceva mai activă a figurilor albe nu

reprezintă argumente hotărâtoare pentru obținerea victoriei.
Pentru asta e necesară fie crearea unui pion liber, fie
sacrificarea calului în vederea distrugerii blindajului de pioni
ce protejează regele negru.
1.Ce5! Cu intenția clară de a bate pionul din g6. 1…Ng7
2.Da8+ Rh7 3.Cf3 Nf6 Libertatea de mișcare a calului alb a
fost limitată, dar există un pion în plus… 4.Da6 Rg7 5.Dd3
Db7 6.e4 Dc6 7.h3! Urmăriți cu mare atenție detaliile din
jocul de final al lui J.R.Capablanca: el nu se grăbește să
declanșeze operațiuni active, ci își îmbunătățește la maximum

70
poziția, limitând totodată posibilitățile de contrajoc ale
adversarului. 7…Dc7 8.d5 e:d5 9.e:d5 Albul și-a creat un
pion liber, premisă importantă pentru obținerea victoriei, dar
Alehin descoperă o resursă de apărare strălucită, ce se
materializează prin schimbul damelor. 9…Dc3! 10.D:c3 N:c3
11.Rf1! Rf6 12.Re2 Nb4! 13.Cd4! Negrul intenționa ca, prin
13…Nc5, să nu permită calului alb accesul spre câmpul c6.
13…Nc5 14.Cc6 Rf5 15.Rf3! Mutarea 15.f3 netezea drumul
spre remiză: 15…Nd6 16.g4+ h:g4+ 17.h:g4+ Rf4. 15…Rf6
16.g4 h:g4+ 17.h:g4 Rg5? Brusc, pionul f7 a rămas neapărat
și albul are astfel posibilitatea să se folosească de acest
detaliu. Mult mai solid era 17…Nd6, păstrând șanse de
remiză. 18.Ce5 Nd4? Trebuia jucat 18…Na3 19.C:f7+ Rf6,
după care calul alb nu mai are la dispoziție niciun loc
confortabil. 19.C:f7+ Rf6 20.Cd8! Nb6 Cu nebunul la a3,
negrul putea muta 20…Re5. 21.Cc6 Nc5 Și s-a ajuns iarăși la
poziția din urmă cu câteva mutări, dar fără pionul f7, „dispărut
misterios”. 22.Rf4 N:f2 23.g5+ Rf7 24.Ce5+ Re7 25.C:g6+
Rd6 26.Re4 Ng3 27.Cf4 Re7 28.Re5 Ne1 29.d6+ Rd7 30.g6
Nb4 31.Rd5! Evident nu 31.g7?, din cauza 31…Nc3+.
31…Re8 32.d7+! Negrul cedează.
Triumful centralizării, temă des întâlnită în partidele
corifeilor din toate timpurile.

În proxima diagramă albul are un pion în plus, dar acesta e

unul dintre pionii triplați(!) de pe coloana f. La o analiză
atentă însă, observăm că albul controlează coloana d, că
pionul f5 poate deține – după caz – rolul de „berbec” și că, în
plus, negrul prezintă slăbiciuni pe orizontala a 8-a. Urmăriți

71
virtuozitatea cu care Rubinstein folosește aceste plusuri
poziționale și cum ascute lupta prin activarea figurilor proprii.

Rubinstein – Schlechter
Berlin, 1913

1.Dd4 Centralizarea este mai importantă decât un pion, fie

el și de flanc, în condițiile în care ne aflăm în final. Negrul
consideră poziția sa destul de trainică și acceptă sacrificiul,
însă mai prudent era 1…Cd7. 1…C:a4 2.f6 Cc5 Schimbul
cailor reprezintă unica șansă de a slăbi presiunea figurilor
albe. 3.C:c5 b:c5 4.Dg4 g6 5.Dg3! Apreciind cu acuratețe
finalul de pioni care rezultă, albul propune schimbul damelor,
refuzat însă corect de negru; însă astfel albul preia controlul
asupra câmpului e5. 5…Dd8 6.De5 a4 7.h4 h6 Tristă
necesitate – negrul trebuie să-și securizeze regele. 8.Rg2 Dc8
9.Rg3 Dd8 10.Rg2 Dc8 Această repetare a poziției a fost
necesară pentru a câștiga timp de gândire înainte de
întreruperea partidei. 11.D:c5 De6 12.De7! Dc8 13.c5 Negrul
este practic în zugzwang. 13…g5 O tentativă disperată de
eliberare, dar care nu salvează. Menționăm că tactica de

72
așteptare nu dă rezultate: după 13…Da8 14.Dd7 albul, prin
avansarea pionului f3, distruge scutul regelui negru. Iată că și
pionii tripli se pot dovedi utili! 14.h:g5 h:g5 15.De3 De6
16.D:g5+ Rf8 17.Dg7+ Re8 18.Dg8+ Rd7 19.Dg4! Re8
20.D:e6+ f:e6 21.Rg3 Rf7 22.Rf4 R:f6 23.Re4 Negrul
cedează.

Și acum să ne întoarcem mai aproape de zilele noastre și să

vedem cu câtă precizie fructifică Karpov un avantaj material
minimal. Am avut deja ocazia să admirăm virtuozitatea cu
care el joacă finalurile de nebuni de culori diferite, ce au
reputația de a fi remize „moarte”. Iată încă un exemplu.

Karpov – Portisch
Milano, 1975

Avantajul albului e dat nu atât de pionul în plus, cât de…

existența pe tablă a nebunilor de culori diferite! Într-adevăr,
majoritatea pionilor negri sunt amplasați pe câmpuri negre,
ceea ce înseamnă că pot deveni obiective de atac comode

73
pentru adversar. Karpov își pune în valoare avantajele
poziționale cu o tehnică de filigran.
1.Rd3 h5 2.b5! h:g4 3.f:g4 Tc8 4.Ta4! Pionul negru nu
„fuge” nicăieri. 4…Ne6 5.g5 f5 Încercarea de a suprima
blocada e singura șansă de salvare. Nu ajuta 5…h:g5 6.h:g5
Rf7, din cauza 7.Nd4 și se pierde pionul b6. 6.e:f5 N:f5+
7.Rd4 Rf7 8.Nb4 Re6 9.Ta6 Tb8 10.h5 Ng4 11.h6 g:h6
12.g:h6 Nf5 13.Nd2! Pionul h6 limitează raza de acțiune a
nebunului negrului, turnul său e obligat să apere pionul b6, iar
regele – pionul d6. Neplăcută misiune pentru figurile negre!
13…Tg8 14.Nf4! Nu se permite nici un contrajoc. 14…Tb8
15.Ta7 Rf6 16.Tg7 Ne6 17.Tc7 Deocamdată pionul d6 este
„otrăvit” – 17.N:d6 Td8. 17…Th8 18.Tc6 Turnul a manevrat
minunat și e pregătit pentru culesul recoltei. 18…Tg8 19.T:d6
Rf5 20.T:b6 Tg4 21.T:e6! Frumos și convingător! 21…R:e6
22.Re4 Tg1 23.b6 Negrul cedează.

e) Arta dresajului

Multe exemple instructive apar în finalurile în care caii își

demonstrează talentele și mobilitatea, mai ales când „jockey-
ul” e iscusit.
În marea lor majoritate, finalurile de cai pot fi evaluate prin
următoarea metodă simplă: ne imaginăm cum caii dispar de
pe tablă și analizăm finalul de pioni rezultat în urma acestei
operațiuni. Dacă e câștigat, atunci existența cailor nu face
decât să îngreuneze realizarea avantajului; acesta e un
principiu imuabil. În cazul de față, dacă nu ar exista caii, albul
ar câștiga repede prin crearea unui pion liber pe flancul
regelui.
74
 Portisch – Barcza
Ungaria, 1969

1.f5+! g:f5 Frumos ar fi câștigat albul după 1…Rf7 2.g5!

g:f5 3.Re5 Rg6 4.h4. 2.g:h5 Rf6 3.Cd5+ Altfel, negrul și-ar fi
adus calul la c7. Acum începe un joc interesant, alert. 3…Rg5
4.Re5! R:h5 5.Re6! f4 6.Rd7! Era greșit 6.C:f4+ Rg5 7.Cd5
Cg7+ 8.Rd7 Cf5! și calul negru se îndreaptă spre pionul b5.
6…Cg7 7.C:b6 Cf5 8.Cc4 Cd4 9.b6 Cb3 10.Rd6! f3 11.b7
f2 12.Ce3 Ca5 13.b8D Cc4+ 14.Re6 C:e3 15.De5+ Negrul
cedează.

M. Zeitlin – Szimczak

75
 În această poziție trebuie să analizăm lucrurile din
perspectiva ambelor părți. Materialul redus, precum și o
oarecare unilateralitate a jocului pot contribui la succesul
acțiunilor negrului de a obține remiza. Însă cum ar trebui el să
joace, pentru a-și apropia calul de teatrul de operațiuni sau
pentru a împiedica avansarea pionului alb la h6, ceea ce i-ar
restricționa și mai mult regele? Întrebări dificile, la care nu e
ușor de dat un răspuns.
Considerăm că dacă pionul h n-ar fi fost atât de avansat,
albului îi era greu să-și creeze un pion liber. În multe cazuri,
existența unui pion la h7 în asemenea poziții favorizează ideea
de pat, care ridică o altă problemă a finalurilor, și anume jocul
la contra-limitare.
1…h6+?! 2.Rf4 Cd4 3.Cf3 Ce2+ La 3…C:f3 câștigă
4.g:f3! 4.Rf5 Cg3+ 5.Rg4 Ce4 6.Rf4 Cf6 7.g4 prima parte a
planului inițiat de alb a fost realizată, și anume avansarea
pionului la g4, însă și negrul a reușit între timp să-și transfere
calul în sprijinul regelui propriu. 7…Cd5+ 8.Re4 Cf6+ 9.Rf5
Cd5 10.Cd4 Ce3+ 11.Rf4 Cc4 Jocul în „suveică” nu mai
poate fi continuat: după 11…Cd5+? 12.Re5 Ce3 13.Cf5+ C:f5
14.g:f5 albul obține poziție câștigătoare. 12.Cf5+ Rh7 13.Re4
Regele alb intenționează să ajungă la f6 și negrul nu are cum
să împiedice acest lucru. Iată consecințele pe termen lung ale
mutării h7-h6 și, mai apoi, ale pasivei Rh7. 13…Cd2+
14.Re5 Cf3+ 15.Rf6 Ch2 16.Ce3 Cf3 17.Cc4! Cg5 Forțat,
deoarece la 17…Ch2 urmează 18.Ce5, după care negrul nu
mai are la dispoziție mutări utile. În sprijinul acestei afirmații
e suficient să aducem amplasamentul celor doi cai – la e5,
respectiv la h2. 18.Cd2! Iată și „virajul”, prin care calul alb
controlează câmpurile utile ale oponentului său. 18…Ch3
76
19.Ce4 Cf4 20.Rf7 Rh8 La mutarea calului decide 21.Cf6+ și
22.Rg6. 21.Cf6 Cd3 22.Rg6 Ce5+ 23.R:h6 și albul a câștigat.
Un final jucat cu multă subtilitate de Mihail Zeitlin.

Poziția din diagrama următoare – apărută în partida dintre

Belov și Zeitlin (URSS, 1979) – nu e deloc simplă, deși albul
nu are decât un pion pentru figură. Regele alb ocupă o poziție
foarte activă și amenințarea de a pierde pionul d6 este foarte
neplăcută pentru negru. Nu trebuie scăpat din vedere nici
pionul avansat al albului de la a6.

Dacă negrul n-ar fi avut pionul din b4, apărarea ar fi

reprezentat o sarcină extrem de dificilă, dar el există și tocmai
de acest pion se leagă toate speranțele lui Zeitlin.
Și, cu toate acestea, soarta partidei va fi decisă nu de pionul
b, care se va transforma în damă, ci de pionul de la a7 care,
modest și tăcut, rămâne pe poziția sa până la sfârșit.
1…Cd3! 2.Re6 Ce1 3.R:d6 C:c2 4.Rc5 b3 Dama neagră va
apărea prima, dar oare e suficient pentru victorie? 5.d6 Cd4!!
O resursă strălucită! Continuarea pripită 5…b2 6.d7 b1D

77
7.d8D, cu amenințarea de mat la g5, permitea albului să se
salveze. Acum însă, la 6.R:d4, negrul câștigă cu ușurință:
6…b2 7.d7 b1D 8.d8D Dd1+. 6.Rd5! Albul se apără cu
ingeniozitate, căci astfel calul adversarului îl apără împotriva
șahului pe verticală. 6…b2 7.d7 b1D 8.d8D Da2+! Este,
totuși, uimitoare această colaborare a figurilor (damă + cal) și
posibilitatea lor de „a mina” poziția regelui advers. Acum, din
cauza „furculiței” cu calul, albul nu poate veni cu regele nici
la c5 și nici la e5, iar după 9.Re4 Dg2+ 10.Rd3 Dc2+ 11.Re3
De2+ dama albă va fi capturată. Nu rămâne decât mutarea din
partidă. 9.Rd6 D:a6+ 10.Rd5 Da2+ 11.Rd6 De6+ 12.Rc5
De5+ 13.Dd5 Nu salvează nici 13.Rc4, din cauza 13…Dc5+!
14.R:c5 Ce6+ 15.Rb5 C:d8 16.Ra6 Cc6, urmat de marșul
triumfal al pionului a. 13…Ce6+ 14.Rc4 D:d5+ 15.R:d5
Cc7+ 16.Rc6 R:h4 Albul cedează.

Dacă urmărim întreg parcursul calului negru, avem impresia

unui dans spectaculos și neobișnuit, plin de grație și eleganță.
Miraculoasă figură, un adevărat magician al șahului!

Polihroniade – Kozlovskaia, 1979

78
 Poziția anterioară pare remiză clară și ambele șahiste, parcă
hipnotizate de această impresie, au convenit asupra acesteia,
considerând că pionul h atrage calul negru, iar fără ajutorul
său pionul d nu se poate transforma. Și, totuși, negrul putea
obține victoria!
1…R:a5! Greșit era 1…C:h5 din cauza 2.a6! R:a6 3.Rd3,
cu remiză. 2.h6 Rb5 3.h7 Cg6 4.Rd3 Rc5 5.Re4 Ch8! Doar
la remiză duce 5…Rc4 6.Rf5 Ch8 7.Rf6 d3 8.Rg7. E foarte
probabil că tocmai această variantă au avut-o în vedere cele
două jucătoare când au fost de acord cu remiza. 6.Rf5 La
6.Rd3 jocul ar fi continuat astfel: 6…Rd5 7.Rd2 Rc4 8.Re2
d3+ 9.Rd2 Rd4 10.Rd1 Re3 11.Re1 d2+ 12.Rd1 Cg6! și albul
este în zugzwang. 6…d3 7.Rf6 d2 8.Rg7 Rd6! 9.Rg7 Re7
11.h8D Dg4+ și ne aflăm în fața unei poziții instructive, în
care negrul reușește să obțină victoria: 12.Rh6 Dh4+ 13.Rg7
Dg5+ 14.Rh7 Rf7.

Malcikov – Podgaet
Tbilisi, 1971

79
 Pionul în plus deținut de negru nu-și face, deocamdată,
simțit prezența. Regele negru ocupă o poziție pasivă, iar lanțul
de pioni b3-c4-d5 îngreunează realizarea avantajului.
1…Cd1! 2.Re2 Cb2 3.Rd2 a4! Negrul aplică strategia
corectă, și anume subminarea bazei lanțului de pioni. 4.Rc2
a3 5.Rb1 b5! Negrul își obligă adversarul să renunțe la
prețiosul său lanț de pioni. 6.c:b5 Cd1 7.b6 Cc3+ 8.Ra1 e4
9.Ce3 Rd8!! Iată și mutarea care asigură câștigul, poziția
regelui având o importanță deosebită: 9…Rc8? 10.Cc4 Rb7
11.C:d6+ R:b6 12.Cc4+ Rc5 13.C:a3, cu egalitate. 10.Cc4
C:d5 11.C:d6 e3 12.b7 Rc7 13.Cb5+ R:b7 14.Cd4 Lipsit de
speranță era și 14.C:a3 Cb4! 14…Cc3 15.Cc2 e2 Albul
cedează.

f) Nebun contra cal

Jocul pe ambele flancuri reprezintă un procedeu strategic de

bază în lupta nebunului împotriva calului advers.

Arbakov – Gulko
Moscova, 1981

80
 Pionul liber b constituie un argument serios în favoarea
albului, însă lăsarea pur și simplu în voia sorții a pionilor de
pe flancul regelui prin aducerea maiestății sale pe flancul
damei nu este posibilă. În situația de față e necesar un joc
combinat pe ambele flancuri, singura modalitate de a face
palpabilă superioritatea nebunului în fața calului.
1.Nc4 Cb6 2.Nf7! Mutarea șablon 2.Nb3 e slabă, din cauza
continuării 2…Re5 3.Rg3 Rf5 4.Rh4 g6 5.g4 Re5! 6.g5 h5
7.Nd1 Cc4 8.N:h5 g:h5 9.g6 C:e3 10.b6 Rd6 11.Rh5 Cf5!
12.Rg4 e3, cu egalitate. De aceea albul își aduce nebunul la
c6, unica posibilitate de a limita mișcările regelui advers.
2…Rf6 3.Ne8 Cc4 4.Nc6 Rf5 5.Re2 Re5 6.g4! g6! Pionii de
pe flancul regelui nu pot fi blocați, căci în eventualitatea
6…g5? regele alb se îndreaptă liniștit spre pionul său liber,
folosind zugzwangul: 7.Na8 Cb6 8.Nb7 Cc4 9.Nc6. Acum
negrul va fi obligat să-și retragă calul la b6, după care dispare
controlul asupra câmpului d2. 7.Rf2 Albul rămâne în
expectativă, intenționând să treacă adversarului dreptul la
mutare. 7…Cb6 8.Re1 h5 Sau 8…Cc4 9.Re2! h5 10.g:h5
g:h5 11.h4 Rf5 12.Nd7 și albul câștigă. 9.g:h5 g:h5 10.h4
Rf5 11.Rd2 Rg4 12.Rc3 R:h4 13.Rd2 Rg4 Nu permite
avansarea nestingherită a pionului liber e: 13…Rg3 14.R:e4
h4 15.Rf5. 14.N:e4 h4 15.Rc5 Ca4+ 16.Rc6 Rg3 17.Nd5 Se
impune eliberarea drumului pionului e, deoarece regele negru
amenință cu atacul din spate – 17…Rf2. 17…Rf2! Pierde
17…h3 18.b6 C:b6 19.R:b6 h2 20.Rc5 Rf2 21.Rd4. 18.e4 Cc3
19.b6 h3 20.b7 h2 21.b8D h1D 22.Df4+! Cel mai exact. Nu
la fel de puternic este 22.Db2+ Ce2 23.e5 Dh8! și negrul mai
dispune de posibilități de apărare. 22…Re2 Fără speranță era
și 22…Re1, din cauza continuării 23.De3+ Ce2 24.Nc4.
81
23.Nc4+ Rd1 24.Dd6+ Negrul cedează. La 24…Rc1 decide
25.Da3+, iar la 24…Re1 – 25.Dg3+.

82
 Capitolul III
LUPTA ÎN CONDIȚIILE UNUI RAPORT DE FORȚE
DIFERIT

În introducere am menționat că există avantaje materiale,

poziționale și psihologice. Se întâlnesc însă nenumărate
poziții în care lupta se dă între figuri diferite, cum ar fi, de
pildă, situațiile în care unul dintre jucători are o calitate în
plus, celălalt având în compensație unul sau doi pioni sau
niciunul, dama contra unui turn și a unei figuri ușoare etc.
Această problemă comportă aspecte destul de complexe, a
căror examinare minuțioasă excede lucrarea de față.
Pozițiile ce vor fi analizate în acest capitol se disting printr-
o rezolvare originală, prin mutări paradoxale, într-un cuvânt
prin tot ceea ce face șahul atât de frumos și imprevizibil!

a) Dama contra unor figuri mai slabe

Metodele și desfășurarea luptei în poziții deosebite vor fi

ilustrate clar prin fragmente din două partide ale Maiei
Ciburdanidze, într-una dama dovedindu-se eroină și
sacrificându-se pentru victorie; în cealaltă, în schimb,
nefăcând față conlucrării figurilor adverse.
Poziția următoare nu a ajuns întâmplător într-o carte ce
tratează avantajele minimale. Negrul dispune de o redută greu
de luat cu asalt, chiar dacă nu imposibil. De cele mai multe
83
ori, unica metodă de câștig în asemenea poziții constă în
sacrificarea damei pentru turn și trecerea într-un final de pioni
avantajos.

Ciburdanidze – Ahmilovskaia
Tallin, 1977

Cel mai surprinzător aspect al diagramei de mai sus îl

reprezintă similitudinea izbitoare cu o poziție dintr-o partidă
jucată de M.Botvinnik și care a fost studiată în detaliu. Spre
edificare, vom schimba culorile „predecesorilor” și vom
prezenta o scurtă analiză.

84
 Această poziţie a survenit într-o partidă disputată în 1952 la
Budapesta între Botvinnik şi Troianescu (cu culori inversate).
Uluitoare asemănare, nu-i așa? Parcă ar fi gemene! Acest
final, devenit de mult clasic, a fost analizat în detaliu și, fără
îndoială, cele două jucătoare cunoșteau metoda de câștig
demonstrată de Botvinnik.
1.g4 h:g4 2.h:g4 Rg8 3.Dc7 Rg7 4.Dc6 Rf8 Nu se poate
permite trecerea regelui alb dincolo de orizontala a 5-a,
deoarece raidul său în spatele frontului advers are consecințe
decisive: 4…Td1 5.Dc3+ Rg8 6.Re5 Rg7 7.f5! e:f5 8.g:f5 Tf1
9.f:g6 f:g6 10.Re6 etc. 5.Da8+ Rg7 6.D:d5 e:d5 7.R:d5 și
finalul de pioni e fără speranță pentru negru. Ca să fiți pe
deplin convinși, să derulăm una din variantele principale:
7…Rf8 8.Rd6 Re8 9.f5 g5 10.Rc7 Re7 11.Rc8! Rd6 12.Rd8
și albul câștigă.

Tocmai din acest motiv, Elena Ahmîlovskaia alege un alt

plan de apărare pentru negru: 1…g5 (în loc de 1…Td5) 2.f:g5
T:g5 3.h3 Rh7 4.Re4 Td5 5.Db8 Rg7 6.Db2+ Rh7 7.Db1!
După 7.Df6 Tf5 8.D:f5 e:f5+ 9.R:f5 ar fi rezultat un final de
pioni câștigat – la prima vedere – de alb, negrul având însă
posibilitatea de a se salva: 9…h4! 10.g4 Rg7 11.Rg5 f6+
12.R:h4 Rg6 13.Rg3 f5 și remiza nu mai poate fi evitată. În
locul mutării din partidă era posibil și 7.g4, cu intenția de a
„împacheta” adversarul și de a realiza pătrunderea regelui.
Dar pe unde? O întrebare justă, cu atât mai mult cu cât nu
există decât o singură variantă: pe flancul damei. Să vedem ce
arată analiza: 7.g4 h:g4 8.h:g4 Tg5 9.Rf4 Tg6 10.De5! Rg8
11.g5 și acum devine evident că turnul negru, fiind „strâns” de
pionul g5, nu poate împiedica regele alb să pătrundă în spatele
85
frontului advers. Menționăm că, în loc de 9…Tg6, nu ajută
nici 9…Rg6: 10.Dh8 e5 11.Rf3 e4 12.Rf4! Tc5 13.Dg8+ Rf6
14.g5+ Re7 15.g6 și apărarea negrului se destramă. 7…Rg7
8.Da1+ Rg6 La 8…Rh7 este bine 9.g4, în ideea de a realiza
planul de joc expus în comentariul anterior. 9.Dh8 Tg5
10.Dg8+ Rf6 11.Dd8+ Rg6 12.Df8! Folosindu-se de faptul că
pionul g3 e apărat indirect (12…T:g3? 13.Dg8+), albul își
privează adversarul de posibilitatea de a juca 12…Rf6, căci
astfel s-ar pierde pionul h5: 13.Dh6+ Tg6 14.D:h5. 12…Tf5
13.g4 h:g4 14.h:g4 Td5 15.Dg8+ Rf6 16.Dh8+ Rg6 17.Rf4
Tc5 18.Dg8+ Rf6 19.g5+ Re7 20.g6 Tf5+ 21.Re4 f:g6
22.D:g6 și negrul a cedat, deoarece a survenit o poziție
teoretică, câștigată de alb în felul următor: mai întâi partea
activă dislocă regele advers de pe ultimele orizontale, după
care pătrunde cu regele spre pionul e prin spate.

Vă recomandăm, stimați cititori, să priviți lucrurile în

ansamblu și să vedeți cât timp și câtă trudă necesită câștigarea
unui astfel final. Dar, la urma urmei, răbdarea și munca
reprezintă piatra de temelie a desăvârșirii șahiste.

În poziţia din diagrama următoare, întâlnită în partida

Ciburdanidze – Dudkova (URSS, 1976), albul dispune de un
mic avantaj material, însă numărul redus de piese existente pe
tablă îngreunează realizarea superiorității. De aceea, este
instructivă virtuozitatea cu care Ciburdanidze organizează
colaborarea figurilor sale și maniera remarcabilă de obținere a
victoriei

86
.
43.Ce3+ Re6 Nu merge 43…Rd6, din cauza 44.T:b4 și
45.Nf8+. 44.Te4+ Rd7 După 44…Rf7, conduce la câștig
45.Te7+ și 46.Cd5. 45.Te7+ Rc6 Ușurează misiunea albului,
dar și după 45…Rc8 albul câștigă: 46.Nf4 b3 47.Cd5 Da1+
48.Rg2 b2 49.Tc7+ Rd8 50.Ng5+ Re8 51.Te7+ Rd8 52.Tg7+
Re8 53.Cc7+ Rf8 54.Ce6+ și mat la mutarea următoare.
46.Tc7+ R:c7 47.Cd5+ Rd6 48.C:c3 b:c3 49.Rg2 Rd5
50.Rf3 Rc4 51.h4 Rb3 52.Rg4 c2 53.Ne3 Negrul cedează.

Stanciu – Vaisman
România, 1978

87
 Exemplul anterior, preluat din practică, ilustrează lupta damei
împotriva a două turnuri. Spiritul activ și exactitatea
calculului sunt cele două ingrediente ale succesului în
asemenea dispute.

Două turnuri reprezintă o compensație mai mult decât

suficientă pentru damă, însă dacă ele mai reușesc și să-și
coordoneze acțiunile, dama va fi pusă în mare dificultate.
Negrului îi sunt atacați doi pioni – a5 și e5 – care, evident, nu
pot fi apărați simultan. De aceea, pentru negru e esențial să-și
activeze la maximum turnurile.
1…Td8! 2.D:h3 Eliminarea pionului h3 era absolut
necesară; negrul amenința să dea mat. 2…Td1+ 3.Rg2 Td2+
4.Rg1 Aducerea regelui la g3 duce la sufocarea figurilor albe:
4.Rg3 Tdf2. 4…Tb7 5.Df1 Tb2 6.h4 Tb:c2 7.h5 Acum, când
negrul controlează cu autoritate orizontala a 2-a, albul nu mai
are decât o șansă de salvare, și anume avansarea pionilor de
pe flancul regelui cu scopul de a deschide poziția regelui
negru și de a obține remiza prin șah etern. Iată de ce negrul
trebuie să fie cu ochii în patru! 7…g:h5 8.g:h5 Rh6!! Regele
merge cu curaj în întâmpinarea șahurilor damei albe, însă
optimismul său se bazează pe un calcul foarte exact… 9.c5
Încercarea de a da șahuri repetate regelui negru eșua clar după
9.Df6+ R:h5 10.D:e5+ Rg4 11.Df5+ Rg3. Mai mult, regele
alb devenea și mult mai activ! 9…Tb2! Luarea pionului h5 nu
face decât să-l ajute pe alb: 9…R:h5 10.Dh3+. 10.Rh1 Tf2
11.Dd3 Și mai rău e 11.Dg1 R:h5 12.Dd1+ Rh4. 11…Tbd2
12.De3+ Rh7 13.Rg1 Tfe2 Albul cedează.

88
 b) Turn sau figuri ușoare?

Două figuri ușoare sunt mai puternice decât un turn, dacă

judecăm doar aritmetic și nu ținem cont de pioni. Totul
depinde însă, bineînțeles, de particularitățile poziției și de
situația concretă de pe tablă.
Pare greu de crezut că, în poziția ce urmează, negrul ar
putea juca la câștig. Dar, la o privire mai atentă, observăm că
figurile albului sunt separate și nu colaborează între ele; calul
din h3 nu-și sprijină nebunul în lupta împotriva turnului, luptă
ce are loc pe flancul damei.

Beliavski – Dolmatov
URSS, 1979

Toate aceste considerente duc la o dispută complexă și

extrem de instructivă, în care Dolmatov acționează într-o
manieră tăioasă și foarte inventivă.
1…c4!! Strălucit jucat! Foarte slab era 1…Th8? 2.Cf2! a:b3
3.a:b3 T:h2 4.Ce4 și negrul e acum cel care trebuie să se
gândească la soluții de salvare. 2.N:c4 Dacă 2…b:c4 atunci

89
2…Tb8!, cu amenințări periculoase. 2…Tc8! Se amenință
3…T:c4. 3.Nd3 a3 4.Re3! Regele vine în ajutorul nebunului.
Mult mai slab era 4.Cf2, la care ar fi urmat 4…Tc1 5.h4 Ta1
6.Nc4 T:a2 7.Cd3 Tf2+ 8.R:f2 a2 9.C:b4 a1D 10.Cd3 Dh1 sau
4…Tc3 5.h4 T:b3 6.a:b3 a2 7.Rg2 a1D, în ambele cazuri cu
avantaj decisiv pentru negru. 4…Tc1! Mult mai tare decât
4…Tc3, la care urma 5.Cf2! 5.Cf4 Ta1 6.Cd5 T:a2 7.C:b4
T:h2 8.Ne2 Th3! 9.Rf2 Apărarea pionului de pe a 3-a
orizontală e inutilă, fiindcă oricum acesta va fi capturat: 9.Rf3
Th1 10.Nd3 Ta1! 11.Cc2 Tb1. 9…f5! O mutare prin care se
interzice accesul nebunului alb pe câmpul e4. 10.Ca2! f4
11.g:f4 T:b3 12.Nc4 Th3 13.Nf1 Th2+ 14.Ng2 Rf6 15.Rg3
Th5! Turnul se îndreaptă pe drumul cel mai scurt spre
câmpurile cheie b2 și c2. 16.Nf1 Tc5! 17.Nd3 Td5 18.Na6
Td2 19.Nc4 Td4 Albul cedează.

Gheorghiu – Honfi
Monte Carlo, 1969

Formal putem vorbi de o egalitate materială, însă plusurile

poziției albului sunt evidente: pionii negri sunt blocați, iar

90
turnul și regele au mobilitatea redusă. Planul de joc al albului
se leagă de crearea unui pion liber pe flancul damei.
Manevrând cu iscusință, albul reușește să-și atingă scopul.
1.Nc7 Tb7 2.Nd8+ Re5 3.Ng5 Tb6 4.Cf3+ Re6 Victoria
albului este și mai facilă după 4…Rf5 5.Rd4 Re6 6.Rc5!
5.Rd2! În capitolul ce urmează vom vorbi pe larg despre așa-
numita superioritate psihologică; acum ne rezumăm la a face
observația că, în astfel de finaluri, când una din părți este
obligată la o apărare pasivă, adversarul își poate lua luxul de a
nu se grăbi, acordând astfel adversarului „dreptul” de a o face.
5…Ta6? Era de preferat o tactică de așteptare, pentru a vedea
ce are de gând albul, indicată fiind mutarea 5…Tb7. 6.Cd4+
Re5 7.C:b5 Tb6 8.Cd4! O replică splendidă. Atât calul, cât și
pionul sunt intangibili. 8…Re4 9.b5 Tb7 10.Rc3 Tb8 11.Ne7
Te8 12.Cc6 Rf5 13.Rd4 Re6 14.b6! Tc8 15.b7 T:c6+
16.Nc5! Negrul cedează.

c) Calitatea în plus

Încheiem capitolul cu câteva exemple de luptă, în care una

din părți are calitatea în plus, cealaltă parte având, desigur,
drept compensație unul sau chiar doi pioni.
Prezentăm în continuare o poziție ce e aparent banală,
neavând nimic deosebit, nu-i așa? Cu ajutorul pionului a
negrul îndepărtează turnul, ia apoi pionul g cu regele, după
care remiza devine evidentă. Totuși, acest „diagnostic” este
complet greșit, datorită unei scheme originale de mat, prin
care albul câștigă forțat.

91
 Moldoiarov – Sancemov
Alma-Ata, 1974

1.Tg6! Să renunțe la pionul g? Pentru nimic în lume!

Această piesă modestă, care stă cuminte pe câmpul g2, are un
viitor strălucit!. 1…a4 2.Re3 a3 3.Rf4 a2 4.Tg3 Ne6 Acum
negrul e pregătit să scoată o nouă damă, ceea ce pare să-i
asigure câștigul. Dar a pregătit oare albul ceva? 5.Th3+!!
N:h3 6.g3# Un sfârșit de partidă fabulos!

S.Garcia – Pidevski
Varna, 1971

92
 Este greu de crezut că albul nu va putea salva această
partidă, întrucât are la dispoziție, în ultimă instanță, sacrificiul
turnului pentru pionul a, după care colțul de culoare opusă
nebunului negru îi aparține. Adversarul însă își mărește
avantajul pas cu pas.
1…Rg5 2.Re4 h3 3.Tb3 Din păcate regii nu zboară, altfel
regele alb ar fi făcut de mult „saltul” spre colțul salvator. În
ceea ce privește turnul, nici alte mutări nu ajutau: 3.Ta1 g3!
4.h:g3 Rg4. 3…Ng1 4.Ta3 Pionul h2 nu poate fi apărat: 4.Tb2
g3! 4…N:h2 5.T:a7 Ne5!! Drumul spre victorie e spinos;
mutarea liniștită 5…Ng3? oferea albului o posibilitate
interesantă de a evita înfrângerea: 6.Tg7+ Rh6 7.Tg8! h2
8.Th8+ Rg7 9.Th5 Rg6 10.Th8 Ne5! 11.Th4 g3 12.Rf3.
6.Td7 După 6.R:e5 h2 7.Tg7+ Rh6 8.Tg8 Rh7, pionul nu mai
poate fi oprit. La 6.Th7 decide 6…g3! 6…h2 7.Td1 Nd4!!
Acordul final al unei mici suite șahiste, în care nebunul se
sacrifică pe altarul fericirii pionilor! Albul cedează.

Camilleri – Andersson
Raach, 1970

93
 Albul și-a construit o redută originală, greu de dislocat. Un
lucru e clar, anume că negrul trebuie să-și activeze turnul și să
pătrundă în spatele frontului advers. Merită urmărit modul
extrem de precis în care U. Andersson conduce această
operațiune dificilă.
1.Nd4+ Rd6 2.Ne5+ Re7 3.Nf6+ Rf7 Încotro se îndreaptă
regele? Iată marele secret! 4.Nd4 Td8! 5.Re2 Unica mutare,
deoarece la 5.Re3 negrul răspunde 5…e5, după care turnul
negru ocupă una dintre coloanele deschise: d sau f. 5…b4!
6.a4 Td7! Acum albul e obligat să deschidă coloana d, fiindcă
mutările utile s-au terminat. 7.Ne5 b:c3 8.N:c3 Tc7! În
intenția de a elibera drumul pionului b3. 9.Rd3 Tc8 Albul se
află din nou în fața unei alegeri dificile, în timp ce
neobișnuitul dans al turnului negru lasă o impresie deosebită.
10.Rd4 e5+ 11.f:e5 Re6 Turnul se pregătește să intre în joc pe
coloana f. 12.Rd3 Sărmanul rege alb, grele lanțuri îl leagă de
propriul nebun! 12…Tf8 13.N:a5 Ta8! Schimbare de direcție.
14.Nb4 T:a4 15.Na3 R:e5 16.Rc3 T:e4 17.R:b3 T:h4 Turnul
negru a acționat excelent iar drumul pionului h a devenit liber.

Pranitki – Kapostas, 1977

94
 Este posibil ca negrul să-și realizeze avantajul? Da, dar
pentru obținerea victoriei trebuie să muncească din greu și să
găsească mutări nici pe departe evidente, de multe ori unice.
1.Rg3 Tc8 2.Cb6 a3! Cu ajutorul acestei mici combinații
picante, negrul reușește să elimine toți pionii de pe flancul
damei. 3.b:a3 Rc3 4.Rf4 T:a3 5.Cd5 Ta4+! Altfel albul
joacă e5-e6 și Rf4-e5. 6.Rf3 T:a2 7.g4 Ta5 8.e4 Ta3+ 9.Ce3
Mutare obligatorie, deoarece albul nu poate renunța la pionul
h3. 9…f:g4+! 10.h:g4 Rf7 11.g5! O idee interesantă. Albul se
pregătește să construiască o redută originală, pe care s-o
controleze din apropiere cu calul. 11…h:g5 12.Rf2 Re6
13.Cg4 Tc3! 14.Rg2 Nu se poate renunța la controlul asupra
câmpului g3. 14…Tc7 15.Rf3 Tf7+ 16.Re3 Tf1! 17.Rd4
Pierdea 17.Re2, din cauza 17…Tf4 18.Cf2 R:e5 19.Cd3 R:e4.
17…Tg1 18.Cf2 g4 19.Cd3 Td1! 20.Re3 T:d3+! Trecerea în
finalul de pioni reprezintă cea mai rapidă cale către victorie.
21.R:d3 R:e5 22.Re3 g5! Albul cedează.

Cigorin – Steinitz
Havana, 1889

95
 Nu se întrevede cum ar putea albul să-și realizeze micul său
avantaj. El trebuie să dezvolte inițiativa, dar figurile negre
mențin o blocadă foarte hotărâtă. În afară de asta, deocamdată
albul nu dispune de un obiectiv real de atac. Și, totuși, îl va
obține: va fi pionul f5. Cigorin folosește cu mare iscusință
posibilitățile tactice ascunse ale poziției.
1.h5 g:h5 2.Nc2 Re7 3.Te5+ Rf8 4.T:f5+ Re7 5.Te5+ Rd7
6.f3! Evident, pentru alb nu e avantajos să cedeze pionul f în
schimbul pionilor negri marginali. 6…h4! 7.Rg4 Tg8+
8.R:h4 Tg2 Negrul a reușit să-și activeze forțele într-o
oarecare măsură, în timp ce regele alb ocupă o poziție nu
tocmai bună. 9.Nf5+ Rc6 10.b3! Nf2+ 11.Rh3 Tg3+ 12.Rh2
T:f3 13.Rg2 Tf4! Finalul tehnic ce rezulta după 13…T:f5
14.T:f5 C:f5 15.R:f2 era unul câștigat de alb. 14.Ne6! După
14.Tf1 negrul s-ar fi salvat prin 14…Cf5! 15.T:f2 T:f2+
16.R:f2 Cd4 17.Te3 b5! 18.Td3 b:a4! 19.b:a4 Rc5. 14…Nc5
15.Nd5+ Rd7 16.Te6 Cf5 17.Nc6+ Rc7 18.Td3! h5 19.Nb5
Tg4+ 20.Rh2 Th4+ 21.Th3 Nd6+ 22.Rg2 Tg4+ 23.Rf1! Cg3
24.Rf2 h4 S-ar părea că negrul se poate declara pe deplin
mulțumit de poziția sa, însă Cigorin reușește să înăbușe
acțiunile adversarului și să preia inițiativa. 25.Th6! Tf4+
26.Rg2 Ne7 27.Tc6+ Rb7 28.Tc4 Tf8 29.Td4 Rc8 30.Td7
Nd8 31.Th2! Ce4 32.Tg7 Cc5 33.Th3 Nf6 34.Tg6 Nd8
35.Nc4 Tf4 36.Tf3 Td4 37.Tg7 Rb8 La 37…C:a4 ar fi decis
38.Na6. 38.Tff7 Albul a reușit, în sfârșit, să realizeze o
colaborare perfectă a figurilor. 38…Td6 39.Rh3 Td2 40.Th7
Td6 41.Nf1! Ce6! 42.Td7! Tc6 43.Rg4 Tc7 44.Nc4! T:c4
45.b:c4 Rc8 46.Td6 Cc5 47.Tc6+ Rb8 48.Th8 Negrul
cedează, deoarece după 48…Cb7 49.Rh3 intră inevitabil în
zugzwang.
96
 Este evident că în diagrama de mai jos, întâlnită în partida
Reshevsky – Fischer, în condițiile unei apărări pasive poziția
negrului se deteriorează rapid. Deci, singura șansă de salvare
constă în activarea la maximum a figurilor în scopul folosirii
superiorității numerice a pionilor de pe flancul regelui.

1…Td8 2.Tc2 Necesar. Nu se poate permite negrului să

realizeze colaborarea dintre turn și cal. 2…Td3 3.T:b6
Continuarea 3.Te2 nu prezintă pericole pentru negru, din
cauza replicii 3…Tb3. 3…T:e3 4.a5 f4 Prin avansarea
pionilor, negrul creează simultan și amenințări împotriva
regelui advers, lucru deloc de neglijat dacă ne amintim că, în
astfel de poziții critice, orice tempo se poate dovedi decisiv.
5.Tf2? Din punct de vedere psihologic, Reshevsky nu e greu
de descifrat. El a considerat că, după schimbul turnului pasiv
pentru calul activ, pionii liberi îi asigură remiza, oferindu-i
chiar șanse de câștig. Această decizie a fost însă luată în
obișnuita sa criză de timp, care nu de puține ori a fost un
sfetnic neinspirat. Continuarea 5.a6 conducea la o poziție
echilibrată dinamic, în care remiza era rezultatul cel mai

97
probabil. Iată și o variantă posibilă: 5…f3+ 6.Rf1 Td3 7.Re1
Te3+ 8.Rf1 Td3. Acum Fischer reușește ca, prin manevre
fine, să preia inițiativa și să obțină avantaj decisiv. 5…C:f2
6.R:f2 Te4! 7.b4 Te3! Negrul a „împins” pionii adverși,
creându-și astfel posibilitatea de a-i ataca din spate cu turnul.
8.a6 Ta3 9.Tc6 g5 10.h:g5 h:g5 11.b5 Pionii albi au avansat
și mai mult, dar negrul a calculat totul cu precizie. 11…g4
12.Tc8 Rezistența se putea prelungi ceva mai mult prin
12.Tc7. 12…Rf5 13.b6 g3+ 14.Re1 Regele alb intra în plasă
de mat și în cazul retragerii pe g2: 14.Rg2 Ta2+ 15.Rh3?
Th2# sau 15.Rf1 f3. 14…Ta1+ 15.Re2 g2 16.Tf8+ Re4
17.T:f4+ Ingenios, dar insuficient… 17…R:f4 18.b7 g1D
Spectaculos ar fi fost 18…Re4! 19.b8D Ta2 cu mat imparabil.
Oricum, după câteva mutări fără istoric, albul a cedat.

98
 Capitolul IV
AVANTAJUL PSIHOLOGIC

Acest titlu va provoca, cu certitudine, multor cititori un

zâmbet sceptic căci, în timp ce se cunosc prea bine
semnificațiile avantajului material sau ale celui pozițional,
avantajul psihologic reprezintă,o terra incognita…
Nu vrem să tragem concluzii pripite, de aceea vom da
cuvântul specialiștilor în materie. N. Krogius, mare maestru și
doctor în psihologie, scria: „În șah, ca și în alte sfere ale
activității umane, se întâlnesc două interpretări – cea obiectivă
și cea subiectivă. Nu este posibil ca, în condițiile existenței
acestor interpretări antagoniste, să se acorde credit doar
interpretării obiective, deoarece principiile teoriei șahului sunt
aplicate în practică de către oameni, având concepții mai mult
sau mai puțin asemănătoare.” Iată și un prim exemplu:

Einhorn – Ciburdanidze
Odessa, 1982

99
 Privind obiectiv, poziția e remiză, dar a juca aici la remiză
cu piesele albe nu este deloc plăcut, deoarece aceasta poate fi
obținută doar prin mutări unice, în timp ce adversarul nu riscă
practic nimic. În astfel de situații crește considerabil
probabilitatea ca partea mai slabă să comită greșeli, lucru aflat
în strânsă legătură cu trăsăturile de caracter. Astfel, dacă
șahistul e dârz, tenace și stăpân pe nervii săi, fiind capabil de
concentrare, apărarea are șanse de reușită. Însă, în lipsa doar a
uneia dintre aceste calități, deznodământul poate fi unul
deplorabil.
Mai există un detaliu caracteristic și foarte interesant, anume
miza. Ratarea câștigului într-o poziție net avantajoasă
produce, desigur, oricui mâhnire, însă înfrângerea într-o
poziție de remiză cauzează o amărăciune și mai mare, creând
o stare de indispoziție pronunțată. Din punct de vedere
matematic, toate acestea sunt paradoxale, nelogice, însă șahul
este jucat în primul rând de oameni, nu de mașini. Evident,
emoțiile - care constituie de altfel factorul ce-și pune cel mai
puternic amprenta asupra psihicului uman – au făcut ca
promițătorul maestru V. Einhorn să nu poată să reziste
presiunii psihice și să sufere, pe cale de consecință, o
înfrângere dureroasă.
1…Rd4! 2.Rf3 Cd5 3.Cc6+ Rd3 4.h4 Deocamdată albul
procedează corect. Era rău 4.f5 g5! 5.h4 h6, cu avantaj pentru
negru. 4…b4 5.Ca5 Ce7! Calul se îndreaptă spre c6. 6.Cb3?
La remiză conducea 6.Cb7! Acum, poziția calului la b3
permite negrului să câștige un tempo foarte important.
6…Rc3 7.Cc5 Rc4 8.Ce4 Rd4 9.Cd2 Cg8! 10.Cb3+ Rd5
11.f5 g:f5 12.g5 Ce7 13.Rf4 La 13.h5 decidea mutarea
spectaculoasă 13…Cg6! 13…Cg6+ 14.R:f5 C:h4+ 15.Rg4
100
Cg6 16.Rh5 Cf8 17.Rh6 Rc4 18.Cd2+ Rc3 19.Ce4+ Rd4
20.Cd2 Ce6 21.Cb3+ Rc4 22.Cc1 Rd4 23.Cb3+ Rd3
24.R:h7 C:g5+ 25.Rg6 Ce6 26.Rf6 Rc3 27.Ca5 Cd8! 28.Rf5
Cc6! 29.Cb7 Rd4! 30.Cd6 b3 31.Cb5+ Rd3 32.Ca3 b2
33.Re6 Cd4+! Albul cedează.

Banghiev – Bilunov
Moscova, 1971

Albul deține un mic avantaj pozițional, dat de perechea de

nebuni și de o structură calitativ mai bună a pionilor de pe
flancul damei. Pentru el, avantajos ar fi să tindă spre schimbul
figurilor grele, întrucât astfel va putea pătrunde cu regele pe
flancul damei. În acest scop, inițiază o manevră pozițională
subtilă.
1…Te6 2.Ne3 Tae8 3.Ted1 h6 4.Td2 Rh7 5.Tad1 g5
6.Td8! Schimbul turnurilor este favorabil albului. 6…Nf6
7.T:e8 T:e8 8.Nb6 Ng7 9.Rf1 Nf6 10.Td6 Rg7 11.Nd4 În
poziția albului a apărut un nou mic „plus” – turnul activ.
11…Te7 12.Ne3 Td7? O greșeală tipică pentru astfel de
finaluri. Printr-un joc lent (Nb6-d4-e3) albul a adormit

101
vigilența adversarului. Amintiți-vă regula de bază în finaluri:
„Nu te grăbi!”. Foarte exact s-a exprimat în această privință
Belaveneț: „Preceptul de a nu te grăbi pare paradoxal dar, cu
toate acestea, îl regăsim în aproape toate finalurile de partidă
jucate de marii specialiști în domeniu. Analizați cu atenție
finalurile conduse de Capablanca sau Flohr și veți vedea cu
câtă prudență își realizau superioritatea, uneori de o manieră
pur și simplu plictisitoare… Repetarea mutărilor în final joacă
însă un rol important, deoarece, pe lângă economia de timp,
partea activă obține și un important avantaj psihologic. Cel ce
se apără, având o poziție mai slabă, deseori nu rezistă
tensiunii nervoase și își creează noi slăbiciuni, ușurând
misiunea adversarului.” 13.T:d7+ C:d7 14.Nd3 Rf7 15.Re2
Re8 16.Nf5 Rd8 17.Rd1 Rc7 18.Rc2 Ne5? Mult mai bună
era adoptarea expectativei prin 18…Ng7, eliberând câmpul e5
pentru cal. 19.Rd3 Cf6 Câmpul e5 este, din păcate, ocupat.
20.Nd4 Adesea se renunță la avantajul perechii de nebuni,
pentru că, astfel, se obține o activare superioară a forțelor.
20…N:d4 21.R:d4 Rd6 22.c4 b6 23.c5+ Rc7 24.Ne6 b:c5+
25.b:c5 Rd8 26.Re5 Re7 27.b4 h5 28.g:h5 C:h5 29.Nc4 g4
30.N:a6 g3 31.f:g3 C:g3 Negrul a dat un pion, dar între timp
a reușit să schimbe toți pionii de pe flancul regelui. Acum,
planul de câștig al albului va consta fie în capturarea calului
negru, fie în străpungerea cu pionii. 32.Nd3 Ch5 33.Ne4 Rd7
34.Nf5+ Rc7 Nu merge 34…Re7, din cauza 35.b5 c:b5 36.c6
Rd8 37.Rd6 cu câștig. 35.Ng4! Principala deviză a albului
este atacul împotriva calului. 35…Cg3 Altfel se pierde calul.
36.Rf4 Cf1 37.Ne2 Cd2 38.Re3 Cb1 39.Rd3 Ca3 40.Rc3
Rd7 41.Rb2 Cb5 42.N:b5 și negrul cedează.

102
 Perseverența în urmărirea scopului final demonstrată de alb
în această partidă a fost pe deplin răsplătită.

Suetin – Botvinnik
Moscova, 1952

Această poziție de remiză teoretică necesită din partea

albului doar acuratețe și atenție mărită, deoarece avantajul
psihologic este de partea negrului care, neriscând nimic, poate
profita de inexactitățile adversarului.
1…a5 2.b:a5 Nc3+ 3.Rb3 N:a5 4.Nb5 b6 5.Rc4 Rf6 6.Rd4
Tf4+ 7.Re3 Re5 8.Th1 Te4+ 9.Rd3 Tg4 10.Th5+ Rd6
11.Th8 Re5 12.Th5+ Rf4 Negrul trenează, încercând să
câștige timp înainte de întrerupere. 13.Th3 Tg8 14.Th4+ Re5
15.Th5+ Rd6 16.Th4?! „Liniștit” de simplitatea poziției,
albul comite prima inexactitate. Era necesară apărarea
orizontalei a 3-a cu turnul, dar putea oare Suetin să-și
imagineze că regele său va intra într-o plasă de mat chiar în
centrul tablei? 16…Tg3+ 17.Re4?! Aici regele nu face nimic;
necesar era 17.Rd4, dar în jocul albului acționează un
optimism stereotip și înșelător: pe câmpuri albe, regele se

103
simte în siguranță… 17…Nd2 18.Nd3? Curios, dar această
mutare naturală stă la originea pierderii partidei. Încă nu era
prea târziu pentru a juca 18.Rd4 sau 18.Th5, însă greșelile se
atrag una pe alta. 18…Ng5! 19.Th5 Altfel, după 19…Tg4+ se
pierde pionul a. 19…Rc5! Regele a căzut în cursă. Salvarea
de mat e, într-adevăr, posibilă, dar numai cu prețul trecerii
într-un final de pioni lipsit de speranță: 20.Re5 T:d3 21.T:g5
Td5+ etc. Albul cedează.

Kotov – Botvinnik
Moscova, 1955

În mod evident, pionul în plus deținut de negru nu este

suficient pentru câștig. Există un singur „cui”, pionul h4, însă
albul îl poate apăra cu ușurință de pe câmpul f6 cu nebunul, și
nu se vede ce s-ar mai putea face în continuare. Totuși, nu
trebuie să te mulțumești cu remiza atâta timp cât se mai
întrevede chiar și cea mai mică posibilitate de victorie. În
virtutea acestui principiu, negrul luptă și pe mai departe cu
maximum de energie.

104
 1.Re2 Rf5 2.Rd2 Rg4 3.Nf6 Rg3 4.Ne7 Rh3! Albul nu
poate, desigur, să dea pionul h4, astfel pionul b4 fiind apărat
indirect. 5.Nf6 Rg4 6.Ne7 Nf5! Este necesară aducerea
nebunului la e6, pentru a face posibilă avansarea pionului b.
Cu toate acestea, albul poate încă să obțină remiza. 7.Nf6
Rf3! 8.Ne7 b3 9.Rc3 Ne6! Câștigul celui de-al doilea pion
duce la o poziție clară de remiză: 9…R:e3 10.R:b3 R:f4
11.Rc3 Re3 12.Ng5 Re4 13.Rd2. 10.Nc5? Ce credeți că l-a
determinat pe alb să facă tocmai mutarea pierzătoare? După
cum ați putut remarca, după mutarea 7…Rf3! am pus semnul
exclamării, fără a da vreo explicație. Motivul a fost faptul că,
astfel, negrul a întins o cursă psihologică subtilă, în care albul
a și căzut, dându-i acestuia iluzia că nebunul nu trebuie să fie
mereu preocupat de grija pionului h4, dispunând de o anumită
libertate de mișcare. Se prea poate și ca mutarea 10.Rd2 să i
se fi părut albului riscantă, dar exact ea salva partida: 10…b2
11.Rc2 R:e3 12.R:b2 R:f4 13.Rc3. Acum, după greșeala
albului, negrul folosește în mod strălucit plecarea nebunului
alb de pe diagonala d8-h4.

105
 10…g5!! 11.f:g5 d4!! 12.e:d4 Albul pierde și în varianta
12.N:d4 Rg3 13.g6 R:h4 14.Rd2 Rh3! 15.Nf6 h4 16.Re2 Rg2.
12…Rg3! Ce schimbarea radicală a poziției! Ce să mai faci
împotriva pionilor negri liberi? Menționăm că negrul trebuie
să se apropie de pionul h4 numai prin g3, pentru a nu oferi
albului șansa de a se salva prin d4-d5 și Nf2, lucru posibil în
cazul 12…Rg4. 13.Na3 R:h4 14.Rd3 R:g5 15.Re4 h4 16.Rf3
Nd5+ Albul cedează.

106
 Capitolul V
PARTIDA S-A ÎNCHEIAT REMIZĂ

Sincer vorbind, de câte ori ați analizat cu atenție o partidă

despre care știați că s-a încheiat remiză? Probabil nu de prea
multe ori, fiindcă majoritatea partidelor comentate se termină
cu victoria uneia din părți. Și, într-un anume sens, e normal să
fie așa, șahul fiind, înainte de toate, o luptă care trebuie să
aibă un învingător și un învins.
Ce se întâmplă însă dacă există doi învingători, dacă atât
atacul, cât și apărarea sunt la înălțime sau dacă concepția
subtilă a unui șahist e contracarată de o replică pe măsură a
oponentului? Atunci câștigă… șahul! Și partida se încheie
remiză.
Câte confruntări dramatice nu se ascund, deseori, în spatele
acestui cuvânt aparent tern – remiză! Bineînțeles că în tratatul
de față nu-și găsesc locul așa-numitele remize de salon, de
care ni s-a acrit deja; în discuție intră doar duelurile șahiste
pline de conținut, încordate și subtile, care atrag mai mult prin
emoția estetică creată decât prin rezultat.
Pentru început, prezentăm câteva exemple de ratare a
remizei sau a victoriei. Și orice șahist practician cunoaște
exact termenul de „ratare”.
În poziția următoare albul a jucat tăios, dar nejustificat,
1.b4 și, după 1…c:b4 2.a:b4 C:c4, a pierdut partida. El se
putea însă salva, folosindu-se de poziția incomodă a regelui
negru!
107
 Nikolaevski – Gufeld
Kiev, 1951

1.Cc1! g6! 2.Ce2!! Încercarea de a obține contrajoc prin

2.Re5 nu reușește, din cauza frumoasei și instructivei replici:
2…R:g5 3.Rd5 Rf4 4.b4 Re3!! 5.b:a5 g5 6.Ca2 Rd2!, după
care figurile albe nu sunt în măsură să oprească pionul liber de
pe coloana g. 2…C:b3 3.Cg3+ Rh4 4.Cf5+ Rg5 5.Cg3+ Rh4
6.Cf5+ Rh5, cu remiză! Negrul trebuie să se mulțumească cu
acest rezultat; dacă 6…g:f5, atunci 7.g6 Cd4 8.Re5 Cc6+
9.Rd6 Cd8 10.Rd7!, iar la 6…Rh3 urmează 7.Ce7! O resursă
surprinzătoare, rămasă din păcate în culise…

D. Bronstein s-a distins întotdeauna prin concepții originale,

îndemânare în găsirea loviturilor combinative ascunse ori în
pregătirea unor curse subtile.
Iată că, și în diagrama următoare, survenită în partida sa cu
Aronin (Leningrad, 1947), el s-a decis să-și „atragă”
adversarul în cursă, preferând această soluție unui plan de joc
100% corect, dar care implica o cale lungă de realizare a
micului avantaj material. Ce a rezultat vedem în continuare.

108
 1.Rh3?! N:a3 2.Ce7+ R:f4 3.Cg6+ S-ar părea că partida s-a
încheiat… La fel a gândit și conducătorul negrelor, iar după
mutarea făcută din inerție 3…Rg5 a pierdut repede. În loc de
asta, el avea totuși la dispoziție salvarea printr-o continuare de
studiu! 3…Re3! 4.C:f8 N:b4 5.Te6+ Totul e forțat până aici,
deoarece după 5.Tf6 N:f8 6.T:f8 R:d3 pionii liberi de pe
flancul damei asigură negrului remiza. 5…R:d3 6.Cd7 Nc3
7.T:a6 b4 8.Tb6 Rc4! 9.Tc6+ Rd5! 10.Tc8 Nd4 11.R:h4 b3
12.Tb8 Rc4! Singura. Mutarea impulsivă 12…b2 pierde din
cauza 13.Cb6+ și 14.Ca4. 13.Rg4 b2 14.Rf3 Rd3! și remiza
nu putea fi evitată.

109
 În această poziție, survenită în partida dintre Saharov şi
Vasiukov, disputată în 1969 la Alma-Ata, s-ar putea spune că
albul nu are motive să se gândească la victorie, din cauza
materialului redus de pe tablă. Și, totuși, există loc de câștig,
dar numai în cazul unor inexactități. Să vedem ce s-a
întâmplat în partidă.
1.g:f5 R:f5 2.Ce3+? Re5 3.Rg4 Rd4 4.Cd1 Re4 5.Cb2 d2
6.Cd1 Re5! 7.Cf2 Re6 8.R:h4 Rf5 9.Rg3 g5 10.Rf3 Rg6!
11.Re2 Rh5 12.R:d2 Rh4 13.Re1 Rg3 14.Rf1 Rh2! Remiză.
Mutarea 2.Ce3+? a fost însă greșită, căci pe câmpul e3 trebuia
plasat regele, sporind astfel șansele albului de câștig, bazate
pe ideea de… mat! Iată o posibilă variantă: 2.Re3! g5 3.Rf3
Re6 4.Rg4 Rf6 5.Cd2 Rg6 5.Ce4 Rh6 8.Rf5 Rh5 9.Cf6+
Rh6 10.Cg4+ Rh5 11.Rf6!! d2 12.Rg7 d1D 12.Cf6#! Un
triumf total cu minimum de material!
Mai redăm încă o posibilitate de a obține victoria, pornind
de data aceasta de la poziția inițială: 1.Cd2! f:g4 2.h:g4 Rf6
3.Rf4! Re6 4.Ce4 Rd5 5.Re3 Re5 6.Cd2 h3 7.Cf3+ Rf6
8.R:d3 h2 9.C:h2 Rg5 10.Re3 Rh4 11.Rf3. Regele și calul
au colaborat excelent și câștigul nu mai ridică probleme.

110
 În poziţia anterioară, întâlnită în partida dintre Gufeld şi
Augustin (Soci, 1979), nebunul alb nu dispune deocamdată de
perspective, fapt ce-i permite negrului să se apere. De aceea,
activarea nebunului constituie primul obiectiv al albului; abia
apoi poate trece la avansarea pionilor liberi. Pe unul, pionul d,
îl vedem, dar care e cel de-al doilea? Celălalt va fi pionul f și
va apărea în urma străpungerii g4-g5.
1.Nf1 Re7 Pe moment nebunul negru nu poate ridica
blocada – 1…Ng3 2.g5! f:g5 3.h:g5 h:g5 4.Nh3 Re7 5.Rc5.
2.Nh3! Re8 3.Rc4 Rd8 4.Rb5 Rc7 5.g5 f:g5 6.h:g5 h:g5 7.f6
Ne5 8.f7 Nd6 Ce mai poate face acum albul? Ca să obțină cel
de-al doilea pion liber a sacrificat un pion, ceea ce a dus la o
simplificare considerabilă a poziției. Singurul ajutor
disponibil nu poate fi decât zugzwangul, „bagheta magică”
din multe finaluri. 9.Ne6! Mutarea directă 9.Rc4 nu
garantează succesul – 9…Rd8 10.Rd4 Re7 11.Ne6 g4!
9…Nf8 Acum nu merge 9…Ng4, din cauza 10.N:g4 Nf8
11.Rc4 Nd6 12.Ne6 Rd8 13.Rd3 Re7 14.Rd4! și negrul e în
zugzwang. 10.Rc4 Rd8 11.Rd4 Re7 12.Re5 g4 13.d6+ Și
13.Rf4 este suficient pentru victorie. 13…Rd8 14.N:g4??
După ce a ajuns într-o poziție clar câștigată, albul greșește
grav, uitând de posibilitatea patului. Câștiga simplu 14.Rd5 g3
15.Nh3 Nh6 16.Rc4 Nf8 17.Rc5. 14…N:d6+ și remiză. După
15.R:d6 negrul e pat!

Pionii din următoarea diagramă sunt amplasați pe același

flanc, lucru ce face foarte dificilă realizarea avantajului. În
același timp, dama și turnul albului nu au o poziție prea bună,
aflându-se pe legătura damei adverse. Acum era absolut
necesară o regrupare a forțelor prin Df6-e7 și Te5-d5-d7, cu
111
șanse reale de câștig. Kasparian, conducătorul pieselor albe, a
decis însă să termine partida printr-un atac direct, atras de
slăbiciunea structurii pionilor care protejează regele negru și
de poziția pasivă a turnului din f8. Șahul este însă, într-adevăr,
inepuizabil și negrul găsește calea de salvare.

Kasparian – Aksanov
Tbilisi, 1931

1.g4 h:g4 2.h5 Dc3! O resursă excelentă, fiindcă acum și

regele alb va fi expus șahurilor. 3.h:g6 Dh3+ 4.Rg1 g3!
5.g:f7+ Rh7 Ați remarcat deja „conturul” patului? Schița
există, dar construcția încă nu s-a încheiat… 6.f:g3 Câțiva
pioni în plus în finalul de turnuri nu asigură succesul,
deoarece unul dintre ei se pierde imediat. 6…D:g3+ 7.Rf1
Dd3+ 8.Rg2 Lung e drumul regelui alb! 8…De2+ 9.Rh3
De3+ 10.Rg4 Dg1+ 11.Rf5 Df1+ 12.Re6 Da6+ 13.Re7
Db7+! Un „tablou splendid” era încă posibil după o „tușă”
grosolană a negrului: 13…Da3+ 14.Dd6 T:f7+ 15.R:f7 D:d6
16.Th5+. 14.R:f8 Dc8+ 15.Re7 Dd7+!! Oare nu e adevărată
operă de artă o astfel de remiză?

112
 „Activare și iarăși activare” – iată deviza apărării în
exemplul de mai jos.

Serghievski – Hasin, 1978

Poziția albului se arată a fi foarte grea – e suficient ca negrul

să joace Nf3-e2 și nu mai există salvare. Singura șansă constă
în străpungerea pe flancul damei și activarea turnului.
1.b5! c:b5 2.c:b5 a:b5 3.a6 b4 4.a7 Ne4 5.a8D! După cum
se va vedea, această sinucidere a pionului a reprezintă unica
șansă, pe care albul a sesizat-o și a exploatat-o cu exactitate.
5…N:a8 6.Tb2 g3 7.Tb3+ Rf4 8.T:b4+ Ne4 9.Tb2 – remiză.

113
 În precedenta diagramă, care surprinde un moment din
finalul partidei Gufeld – Mihalcisin (Tbilisi, 1979), pe tablă
există un raport de forțe rar întâlnit într-o partidă practică.
Luați puțin în calcul eventualitatea sacrificării turnului pentru
nebunul de câmpuri negre și veți descoperi laitmotivul
apărării negrului.
1…Ta5+! După 2.N:a5 rezultă o poziție de remiză teoretică.
2.Rd6 Ta3! 3.Ng6+ Continuarea 3.Nc4+ Rf8 nu schimbă
esențial datele problemei. 3…Rg8 4.Nd4 g4 Acest pion
ușurează apărarea, întrucât albul e nevoit să-l aibă mereu în
vizor. 5.Re6 Ta4! Nici o clipă de răgaz pentru nebun! Negrul
pierde spectaculos în varianta 5…Tf3 6.h6 Th3 7.Ng7 g3
8.Rf6 g2 9.h7+! T:h7 10.Nf7#! Această posibilă variantă de
mat merită o diagramă.

Să revenim însă la partidă: 6.Ne5 Ta5! 7.Nd4 Ta4 8.Nf6

Ta2 9.h6 Te2 10.Rd6 Th2 11.h7+. Remiză.

Pionul liber al albului și cel al negrului din poziția

următoare au în mod clar valori diferite. În timp ce pionul alb

114
reprezintă un pericol deosebit, cel negru poate fi stopat atât cu
regele, cât și cu calul. Pentru realizarea avantajului însă, este
nevoie de precizie maximă.

Vladimirov – Novopasin

1…Rf5 2.Ca5 Cd5 3.b7 Cb4+ 4.Re2! Necesar pentru

blocarea și, ulterior, eliminarea pionului f. 4…Ca6 5.Rf3 Cb8
6.h4! Re5 7.Cb3 Cc6 8.Cc5 Rf5 9.Cd3! Albul poate câștiga
calul, dar astfel își anulează șansele de câștig: 9.Cd7 Cd4+
10.Rf2 Cc6 11.b8D C:b8 12.C:b8 Rg4. 9…Cd4+ 10.Rf2 Cc6
11.Cb4! Cb8 12.Rf3 Re5 La 12…Cd7 decide 13.Cd3.
13.Cd3+ Rd6 14.R:f4 Rc6 15.Rg5 R:b7 16.Rh6 Cc6
17.R:h7 A rezultat așadar un final în care albul are un pion în
plus, singurul de pe tablă de altfel, situat pe o coloană
marginală. Va reuși însă oare să-l transforme în damă? Greu
de dat un răspuns… 17…Ce7 18.h5 Rc6 19.Rg7 Rd5 20.Rf6
Cg8+ 21.Rf7 Ch6+ 22.Rg7 Cf5+! La 22…Cg4 câștiga
23.Cf2! 23.Rf6 Rd4! Momentul culminant al luptei, când este
absolut necesară întărirea poziției albului, deoarece în cazul
de față nu se poate apela la zugzwang. Trebuia neapărat jucat

115
24.Rg6!, după care ne convingem ușor că acum negrul nu
reușește să se salveze, de exemplu: 24…Ch4+ 25.Rg5 Cf3+
26.Rf6! sau 24…Ce7+ 25.Rg5 Cf5 26.Cf2+ Re5 27.Cg4+ Re4
28.Ce3! Adevărul e că și mutarea albului din partidă duce la
câștig, însă complică întrucâtva lucrurile. 24.Rg5 Cd6
25.Cf2+ Re5 26.Rg6 Cf5 27.Cd3+ Re4 28.Cc1? Rf4
29.Ce2+ Rg4 30.Cg3 Ce7+ 31.Rf6 Cf5! Remiză.
Totuși, unde s-a ratat victoria și în ce moment a comis albul
inexactitatea ce a dus la remiză? În loc de 28.Cc1 era necesar
28.Rf6! Ch6 29.Rg7 Cf5+ 30.Rg6!, revenindu-se la poziția de
după 24.Rg6! (regula triunghiului), în care negrul – după cum
am văzut – nu are apărare.

Ritov - Averkin
Tallin, 1967

În poziția de mai sus albul, fiind într-o poziție mai proastă, a

găsit un contrajoc tăios, bazat pe amplasamentul nefericit al
regelui negru. Pionul liber depărtat al negrului se dovedește a
fi incomparabil mai periculos decât omologul său alb de pe
coloana e. Mai intervin, totuși, două chestiuni nu lipsite de

116
importanță: lipsa de sprijin a nebunului negru și poziția
regelui aflat pe marginea tablei, care permit albului să apeleze
la soluții tactice. Oricum, de aici rezultă o luptă interesantă.
1…Nb5 2.Tb7 Nc4 3.Tc7 Nb3 4.Tb7 Vânarea nebunului
advers reprezintă o verigă importantă din planul defensiv
gândit de alb. 4…Ng8 5.Ta7 a3 6.Ch1 Calul vrea să ajungă
pe g4 și o va face exact la timp. 6…a2 7.Cf2 Ne6
Amenințarea 8.Cg4 e foarte neplăcută și negrul e obligat să-și
ia măsuri de siguranță. 8.g4! Regele este din nou amenințat să
fie făcut mat. 8…Ng8 9.g5+ Rh5 10.Ta3! Ne6 11.Ta7 Ng8
12.Ta3 Ne6 și remiză prin repetarea mutărilor.
Dar nu putea negrul să joace la un moment dat Nf7? În acest
caz, de pildă după 11…Nf7, ar fi urmat: 12.T:f7 Th1+
13.R:h1 a1D+ 14.Rh2 Dh8 15.Ta7! și albul câștigă.

Müller – Veltmander
URSS, 1949

Aici contrajocul părții care se apără se bazează pe forța

pionilor liberi depărtați. Manevrele poziționale ale albului nu-i
asigură victoria, din cauza slăbiciunii cronice a flancului

117
damei. De aceea, el inițiază o combinație cu scopul exploatării
poziției oarecum incomode a figurilor negre pe coloana f.
1.C:d5 R:d5 2.Tf1! Împotriva amenințării g3-g4 nu se vede
o apărare satisfăcătoare și pare că albul stă la câștig, însă
urmează o strălucită contra-combinație a negrului. 2…a5!
3.g4 C:c3!! Nebunul din f5 se află sub atac și negrul mai
sacrifică încă o figură! 4.T:c3 b4 5.Tf3 N:c2! 6.T:f6 b3

O poziție unică! Cu toate că deține un avantaj material

zdrobitor, albul nu poate câștiga, pentru simplul motiv că forța
pionilor negri liberi este neobișnuit de mare. 7.Ta6 R:d4
8.T:a5 b2 9.Tb5 c3 10.Tb8 Nd3 11.Te1 Rc5 12.Rf2 Nb5
13.Te5+ Rd6! 14.Te:b5 c2 15.T:b2 c1D și partida s-a
încheiat remiză, după o încleștare deosebit de aprigă și
spectaculoasă.

Poziție de urmează e prea simplă pentru a se mai putea

întâmpla ceva deosebit. Cam ceva de genul acesta vă vine
prima dată în minte, nu-i așa? Veți fi acum însă martorii
greșelilor reciproce comise de cei doi tineri maeștri și veți

118
vedea că, în ciuda simplității sale, poziția ascunde multe
„stânci submarine”.

Azmaiparasvili – Eolian
URSS, 1979

1.Rg5? De ce să câștigi simplu când poți să te complici?

Cam asta ar fi replica potrivită pentru mutarea din text! Într-
adevăr, 1.R:f5 ducea la victorie: 1…Rf7 2.f4! Re7 3.Re5 Rf7
4.Rd6 Rf6 5.h6! Rg6 6.Re6. 1…Rf8 2.R:f5 Rf7?? Negrul
pare să uite că, în afară de opoziția directă, mai există și o
opoziție în formă de ”L” și refuză cadoul oferit de destin:
2…Re7! 3.Rg5 Rf7 4.Rh6 Rg8 5.f4 Rh8 și regele negru
așteaptă să fie făcut pat. 3.Rg4? Un răspuns amabil. După
3.f4! s-ar fi intrat pe varianta de la primul comentariu. 3…Rf6
4.Rf4 Rf7 5.Rf5 Re7 După îndelungi ezitări, negrul găsește,
totuși, calea de salvare. 6.Re5 Rf7 7.Rd6 Dacă pionul alb s-ar
fi aflat pe f4, această mutare asigura câștigul. 7…Rf6 8.Rd7
Rf7 9.h6 Rg6! Pierdea 9…Rf6 10.Re8 Rg6 11.f4 Rh6 12.Rf7.
10.f4 Rf7! 11.f5 Rf6 Aici s-a convenit asupra remizei,

119
deoarece cel mai probabil ar fi urmat 12.Re8 R:f5 13.Rf7 Re5
14.Rg7 Re6 15.R:h7 Rf7. Un final cu adevărat chinuit!

Rittner – Tille
Corespondenţă, 1971

Este evident că pionul d constituie principalul atu al albului,

întrucât pe flancul regelui negrul a construit o redută. Dama
albă e dispusă să se sacrifice, dar negrul nu poate accepta
oferta: 1...T:e7 2.d:e7 Nd7 3.Rc7 Na4 4.Rd8 Rg7 5.e8D N:e8
6.R:e8, finalul de pioni fiind fără speranță pentru el.

1…Rg8! 2.Rc7 Tg7!! 3.Rd8 După 3.D:g7+ R:g7 4.d7 N:d7

5.R:d7 Rf7, regele alb nu poate pătrunde spre pionii adverși.
3…Tf7! 4.Re8 Tg7! Paradoxală situație – albul a ajuns foarte
aproape de regele negru, dar nu există câștig. Trăiască
geometria tablei de șah! 5.De5 Nd7+ 6.Rd8 Ng4 7.De8+ Rh7
8.d7 Nf5! Deocamdată pionul d este intangibil: 8…N:d7
8.D:d7 T:d7 9.R:d7 Rg7 11.Re7. 9.Rc7 N:d7 10.D:d7 Rg8!
11.Rd6 T:d7+ Remiză!!

120
 Naumkim – Lisenko
Lvov, 1983

Negrul are un pion „curat” în plus, greu de recuperat de

către adversar: la 1.T:b7 urmează 1…Nc4! și 2…Nd5. Albul
descoperă însă o resursă tăioasă.
1.Ne6! f:e6 2.T:e4 e:d5 Nimic nu dă 2…e5, din cauza
3.T:b7 și structura pionilor negri e acum deteriorată. 3.T:e8+
T:e8 4.T:b7 Te2+ Era greu de rezistat tentației de a câștiga
un al doilea pion, în favoarea mult mai modestei 4…Nc4!, dar
care păstra șanse superioare. 5.Rg1 T:b2 6.Cd4 Tb1+ 7.Rf2
Nd3 8.T:b1 N:b1 Oricât ar părea de curios, o dată cu
schimbul turnurilor avantajul material al negrului își pierde
importanța, deoarece, susținut de rege, superbul cal central
permite albului să construiască o redută inexpugnabilă. 9.h4
Rf7 10.Re3 Rf6 11.Rf4 h6 12.Cb5 g5+ 13.h:g5+ h:g5+
14.Re3 Re5 15.Cd4 Nf5 16.Cf3+ Rf6 17.Cd4 E ușor de
observat că, pe flancul damei, regele alb îl va bloca pe
omologul său pe câmpul d4, iar pe flancul regelui pe câmpul
f2. Este posibil, de exemplu, 17…Ne4 18.Ce2 Rf5 19.Cd4+
Rg4 20.Rf2 Nh1 21.Cb5 Rf5!? 22.Re3 d4+ 23.R:d4 Rg4

121
24.C:d6 R:g3 25.Cf7 g4 26.Ce5 și, dând calul pentru pionul g,
albul va ocupa câmpul a1, inaccesibil nebunului advers. De
aceea, după câteva mutări s-a convenit asupra remizei.

Lukin – Gurghenidze
Telavi, 1982

Din nou negrul are un pion în plus, însă de data asta

speranțele albului se leagă de materialul limitat existent pe
tablă și, în principal, de poziția activă a regelui.
1.a4 În variantele 1.b:c4? b:c4 și 1.Rb7? C:a3 2.R:a6 b4
3.Rb6 f4 4.Rc5 Cc2 5.Rc4 Rf3 6.Ng1 Re2, nebunul alb e
complet lipsit de posibilități. 1…b4 Schimburile nu pot fi
evitate după 1…Cd2 2.a:b5 a:b5 3.Rc6. 2.Rb7! Desigur, nu
2.b:c4 b3!; e rău și 2.Rc6 Cd2! 3.Nc5 (pierde 3.Rc5 a5 și
3.Ne1 Re3 4.Rb6 Re2) 3…a5 4.N:b4! (unica șansă) 4…a:b4
5.a5 C:b3 6.a6 Cd4+ 7.Rb6 Cc6 8.R:c6 b3 9.a7 b2 10.a8D
b1D și albului îi e greu să reziste în finalul de dame. 2…a5!
Susține din nou pionul. Situația se simplifica prin 2…Cd2
3.R:a6 C:b3 4.Rb5 Cc1 5.R:b4, ca și după 2…Rd3 3.R:a6 Rc3
4.Rb5 R:b3. În ambele cazuri, albul deține un atu important, și

122
anume pionul a. În ultima variantă ar fi putut urma 5.a5! C:a5
(sau 5…Cd6+ 6.Rc6 Cc8 7.Rd5! Ra4 8.a6 b3 9.Nd4 Ra5
10.Re5 cu remiză) 6.Ne1! Cc6 7.R:c6 f4 (7…Rc4 8.N:b4)
8.Rc5 f3 9.Rb5! și remiza nu mai poate fi evitată. 3.b:c4!! De
ce? Pentru a permite pionului negru să se transforme în damă?
3…b3 4.Nb6 b2 5.c5 b1D 6.c6 Db3 7.c7 Dd5+ 8.Rb8 Dc6
9.Na7! Nebunul neutralizează pionul negru, iar pionul c
dama. Deci, remiză!

Smîslov – Hübner
Felden, 1983

Negrul nu poate restabili imediat egalitatea materială prin

1…D:a2, din cauza 2.e6!, cu atac asupra turnului și
amenințarea 3.e7. De aceea, el trebuie să neutralizeze pionul
e, fără a uita de propriul său pion liber de pe coloana d, cu
nimic mai puțin periculos decât omologul său alăturat.
1…Rh6! Îndepărtează turnul alb, apărătorul pionului e5, și-
și protejează totodată regele, ferindu-l de șahurile de pe
orizontala a 7-a. Despre ușurința cu care se poate rupe
echilibrul în astfel de situații vorbesc variante de genul:

123
1…Tf1 (1…Te4?? 2.Db7+) 2.Da7+ Rh6 3.D:d4! R:g5 4.De3+
Tf4 (retragerea regelui duce la mat) 5.Rg3 Df5 6.h4+; 1…d3
2.Tg3 Dd5 (nici 2…d2 3.Td3, și nici 2…Td4 3.Tf3 De7 4.e6
nu e mai bine) 3.e6 Tf1 (dacă 3…Te4, atunci 4.Tf3; pierde
3…Tf8, din cauza 4.Dc7+ Rg8 5.Dd7 Td8 6.Df7+ Rh8 7.e7)
4.Da7+ Rg8 5.e7 Rf7 6.Te3 Dd6 7.g3 și albul obține victoria
în ambele cazuri. În favoarea sa este și 1…Tf7 2.Dd6 D:a2
(2…Dd7 3.Tg4) 3.D:d4. 2.Tg3 Principalul inamic – pionul e –
e ținut sub control și după 2.Dd8 Te4! 3.Dd6 Df7 4.Tg3
(4.Dd8 De6) 4…Df5. 2…Df5! Amenințarea 3…d2! îl obligă
pe alb să forțeze evenimentele. Alternativa era 2…Tf5 3.Td3
D:e5 4.D:e5 T:e5 5.T:d4 Te2, cu remiză teoretică. 3.e6 Te4!
Evită ultima cursă: 3…Tf1? 4.e7 Df2 5.T:g6+ h:g6 6.Dh8+
Rg5 7.De5+ Rh6 8.e8D Dg1+ 9.Rg3 Df2+ 10.Rg4 D:g2+
11.Dg3 și șahurile s-au terminat. 4.Dd6 La același rezultat
conducea și 4.Tf3 D:e6 5.Df8+ Rg6! (nu 5…Rh5 din cauza
6.g4+ Rg5 7.h4+) 6.Tg3+ Rh5. 4…D:e6 5.D:e6 T:e6 6.Td3.
Remiză.

Spasski – Fischer
Reykjavik, 1972

124
 E puțin probabil că vom rămâne vreodată indiferenți față de
acest model clasic de apărare activă, în care partea mai slabă,
deși cu un pion în minus, va reuși să echilibreze situația
printr-un joc foarte dinamic al figurilor.
Multă vreme R. Fischer a condus excelent partida și,
respingând atacul adversarului din deschidere, a considerat că-
și va fructifica superioritatea materială fără dificultăți majore,
dar…
1.c4! Acest pion se sacrifică, în schimb albul reușește să
elimine periculosul „vârf de lance” de la f4. 1…Ce3 2.Tf3
C:c4 3.g:f4 g4 S-ar putea ca 3…The8 să fi fost mai bine, dar
și mutarea din partidă e pe deplin logică. 4.Td3 h5 5.h3! Ca5
6.C7d6 Caii au revenit la viață și, încet-încet, albul începe să
creeze amenințări împotriva regelui advers. 6…N:d6 7.C:d6
Tc1+ 8.Rg2 Cc4 9.Ce8+! Nici un schimb, tot înainte!
9…Rg6 10.h4! Un moment deosebit. Iată cum îl comentează
marele maestru N. Krogius: „După ce a gândit 45 de minute,
Spasski a dat în plic cea mai bună mutare. Mult mai slab era
10.Td5, din cauza 10…f6 11.h4 Tc3 12.f5+ Rh6 și albul
întâmpină dificultăți serioase în fața amenințării Ce3+. Pierde,
spre exemplu, 13.C:f6, din cauza 13…Ce3+ 14.T:e3 T:e3
15.Td6 Rg7 16.Cd5 Te5 17.Td7+ Rf8 18.Td8+ Te8 19.Td6
Th7 20.Cf6 Te2+ 21.Rg3 The7 22.C:h5 T7e4 sau 19.Td7 Th6
20.f6 Te4.” 10…f6 Se amenința 11.Td5 și 12.f5+, iar în cazul
10…Rf5, mutarea 11.Cg7+ rezolva situația. Menționăm că nu
merge 11…R:f4, căci urmează 12.Td4#! 11.Te6 Tc2+ 12.Rg1
Era slab 12.Rf1, din cauza 12…Tf8 13.Td6 Cd2. 12…Rf5
Ultima șansă de câștig era 12…T:e8 13.T:e8 Cd2 14.Te2
Cf3+ 15.Rf2 Tc4, însă, jucând 16.T:f3! g:f3 17.R:f3 T:a4
18.Tb2, probabil că albul s-ar fi apărat. 13.Cg7+! R:f4
125
14.Td4+ Rg3 15.Cf5+ Rf3 16.Te4 Din cauza amenințărilor
de mat ce planează asupra regelui său, negrul este obligat să
se mulțumească cu șah etern. 16…Tc1+ 17.Rh2 Tc2+ 18.Rg1
și remiză.

Am făcut deja cunoștință cu situații în care turnul își

valorifică superioritatea asupra figurilor ușoare dar, în
anumite cazuri, nici chiar o calitate „curată” în plus nu asigură
victoria, deoarece jocul activ și energic al adversarului
anulează orice avantaj.

Șubă – Ciburdanidze
Dortmund, 1983

1…Rh5 2.Ta4 La dispariția pionilor, visul negrului, ducea

2.Rh3 Ce4 3.Ta5+ g5 4.g4+ f:g3 5.Te5 g2 6.R:g2 Cd6 7.h:g5
Cf7 și 8…C:g5. Interesant de remarcat că, în cazul 4.h:g5
C:g5, precum și în varianta 2.Ta6 R:h4 3.T:g6 Ce4 4.Rg1 Cf5
5.Rf2 Rg4, mica, dar puternica redută a figurilor negre, se
dovedește inexpugnabilă. 2…Rg4 3.Rg1 Cf5 4.Rf2 Cg3 Nu
4…C:h4?, din cauza 5.g3! 5.Tb4 La o poziție cunoscută de

126
rezistență conducea 5.Ta6 g5 6.h:g5 Ce4+ 7.Re2 C:g5. Aici
negrul a căzut în cursă, răspunzând 5…Cf5 6.Te4 g5 (era rău
6…Cg3 7.Te6 g5 8.h:g5 R:g5 9.Rf3) 7.h:g5 R:g5 8.Te5 Rg4
9.Te8 Ch4? (necesar era 9…Cd4, în ideea Rf5 și Ce6-g5) și
10.Tg8+ Rf5 11.Re2 Re4 12.g3 Cf3 13.Tg4 Cd4 14.Rf2 Ce6
15.g:f4 Cd4 16.f5 a dus la victoria albului. Totuși, rezultatul
firesc era remiza care, după cum a demonstrat M.
Ciburdanidze, se putea obține cu ușurință prin orientarea spre
o mini-redută. De pildă: 5…Ch1+! 6.Re1 Cg3 7.Tb6 R:h4
8.T:g6 Ce4 și 9…Cg5!

Hübner – Smâslov
Felden, 1979

În diagrama de mai sus șansele se egalizează nu ca urmare a

schimbului (sau a amenințării schimbului) tuturor pionilor, ci
drept consecință a unui puternic contrajoc. Reamintim aici:
„activare și iarăși activare!”.
Fostul campion mondial și-a investit toate speranțele în
minunata colaborare între figuri și pionul d, dar, pentru ca

127
acesta să poată avansa, negrul trebuie să se consoleze cu
pierderea a încă unui luptător din mica sa armată – pionul c5.
1…Tc1! 2.Ta5 Tf1+ 3.Rg3 Re2! Ți se deschide drumul,
infanteristule! De altfel, foarte repede ți se va schimba și
numele… 4.Ta:c5 Tf3+! 5.Rh4 d4 6.Td8 d3 7.a4 d2 8.a5
d1D 9.T:d1 C:d1 Proaspătul general l-a costat pe alb un turn
și, după câteva mutări, adversarii au convenit asupra remizei.
În sfârșit, iată și câteva exemple de joc inventiv în poziții
mai rele.

Zapata – Vilela
Havana, 1983

Pionul a avansează cu pași rapizi spre damă și toate figurile

negrului se aruncă într-un contraatac disperat.
1…Tb5! Turnul trebuie să supravegheze pionul liber din
spate și, simultan, să creeze amenințări împotriva regelui alb.
2.a6 Ta5 3.a7 Ce3! O tentativă de a țese o rețea de mat prin
4…Ta1+ 5.Rh2 Cf1+ 6.Rg1 Cg3+. Încercarea imediată
3…Ta1+ 4.Rh2 Ce3 se respinge prin 5.Nd4! 4.Rg1 Fuga din
fața pericolului. Varianta 4.Nd4 Re4 5.Tc8 R:d4 6.a8D T:a8

128
7.T:a8 R:e5 dădea negrului o compensație mai mult decât
suficientă pentru calitatea în minus. 4…Re4! 5.Tc8 Ta1+
6.Rf2 Cd1+! Urmărirea regelui ar fi condus la un fiasco:
6…Ta2+? 7.Re1 Ta1+ 8.Rd2. 7.Re2 Cc3+ 8.Rd2
Mecanismul a fost reglat: 8…Ta2+ 9.Tc1 Ta1+ 10.Rb2
Ta2+, de aceea cei doi jucători au convenit asupra remizei.

G.Kuzmin – Dolmatov
Frunze, 1983

Poziția negrului e strâmtorată și principala sa grijă o

reprezintă stoparea pionului liber advers, însă continuarea
naturală 1…Re8 (1…b5 2.a4; 1…Tc8 2.Cdc4) 2.Ce4 Cf7 este
respinsă prin 3.d6! Cc6 4.Cf5.
1…Rg6! Tânărul mare maestru alege calea cea mai precisă;
el nu numai că eliberează câmpul f7 pentru cal, dar și
controlează importantul câmp f5. 2.g4 Această pierdere de
timp nu poate fi evitată, deoarece la 2.Ce4 (2.Tc1 Tc8)
2…Cf7 3.d6 urmează simplu 3…Cf5. 2…Cf7 3.Ce4 Td8
4.Td1 Cd6 Pionul a fost blocat și avantajul albului începe să
se evaporeze. 5.C:d6 T:d6 6.Rg2 h5 7.h3 Td7 8.Rf3 Cc8

129
9.Cf5 h:g4 10.h:g4 Rf7! Ultima finețe. Nu e prea convingător
10…Rg5, din cauza 11.Cg3 Cd6 12.Cc4+ și pionul liber poate
reînvia. 11.Tc1 Cb6 12.Ce3 C:d5 13.C:d5 T:d5 14.Tc7+
Rg6 15.T:b7 Td2 și remiză.

În poziția de mai jos, dacă albul se va crampona de pionul în

plus pe care îl deține, turnul său va rămâne multă vreme pe
poziția inițială, ceea ce se va termina cel mai probabil trist
pentru el.

Andersson – Tal
Malmö, 1983

Într-adevăr, după 1.Re1 Tb8 2.Ne4 Ne6 3.Cg5 Nd5!,

varianta 4.N:d5 c:d5 5.Rf1 Tb1+ 6.Rg2 T:h1 7.R:h1 C:f2+
8.Rg2 f:g3 9.h:g3 Cd1 este greu de acceptat, însă nici 4.Rf1
N:e4 5.C:e4 Tb2 nu e cu mult mai bine, deoarece nu merge
6.Rg2, din cauza 6…T:e2 7.Rf3 T:e4! Marele maestru suedez
găsește, totuși, o posibilitate ingenioasă de a restabili
egalitatea prin restituirea materialului.

130
 1.Rd2! Tf8 La 1…Tb8 era posibilă apărarea prin 2.Tc1 f:g3
3.h:g3 Tb2+ 4.Tc2 T:c2+ 5.R:c2 C:f2 6.Rd2 sau 6.Cg5 (M.
Tal). 2.Cg5 C:f2 3.Tf1! În picanta variantă 3.C:h7 Th8 4.Tf1
T:h7 5.T:f2 T:h2 6.g:f4 Nh3 7.Tf3 N:g2 8.Tf2, marele
maestru V. Baghirov a găsit un câștig interesant: 8…Rd6 9.e4
c5! 10.e5+ Re6 11.Te2 g6 12.Tf2 Rg5 13.Te2 R:f4 14.e6 Rg3
15.e7 Nc6 și „nebunul în plus e nebun în plus”. 3…f:g3
4.Re1!! Splendid. Folosind procedeul legării, albul rezolvă
toate problemele. Era tentant 4.h:g3, însă după 4…Tf5 sau
4…h6 5.Re1 Tf5! albul nu ar fi avut o apărare deloc ușoară.
4…h6 Negăsind nimic care să-l încânte în continuarea 4…Tf5
5.C:h7 Cg4 (5…g:h2 6.T:f2 Th5 7.Cf8 h1D+ 8.N:h1 T:h1
9.Rd2, cu amenințarea 10.Tf7, avantajează pe alb) 6.h3 Ce3
7.T:f5 N:f5 8.Cg5 C:g2+ 9.Rf2 Rd6 10.R:g2 Rc5, ex-
campionul mondial atacă calul, luând în considerare 5.h:g3
Tf5! 5.Ce4! Acum amenințarea 6.h:g3 a devenit foarte
puternică, de aceea e necesară scoaterea turnului de sub
legătură. 5…Te8 Dacă 5…Tb8, atunci 6.C:g3 Cg4 7.Tf7 și
turnul alb intră în luptă cu efect decisiv. 6.C:f2 Schimbul
figurilor adverse active! Era slab 6.C:g3, din cauza 6…Cd3+
7.Rd2 Ce5 și calul negru rămâne amplasat pe un câmp ideal;
în plus, poziția pionilor albi este mai rea. 6…g:f2+ 7.T:f2
Ne6 8.Tf4! Amenințarea 8…N:a2 se parează prin manevra
9.Ta4! Pe tablă domnește acum un echilibru deplin, așadar:
remiză.

Ultimul exemplu provine din partida jucată între Holmov şi

Gurghenidze la Saratov, în 1981.

131
 Aparent totul e în favoarea albului, de la excelentul
amplasament al calului și avantajul de dezvoltare, la pionul
slab al adversarului din d6. De aceea negrul se poate salva
doar printr-o acțiune imediată și concretă. 1…g5! Atacă
nebunul și apoi îl alungă definitiv de pe diagonala h2-b8; nu
merge 2.N:d6? N:d6 3.C:d6, din cauza 3…Db6+ și 4…D:d6.
2.Ng3 f5 3.Cd4 Albul caută să folosească slăbiciunea
câmpului e6, în timp ce negrul își activează la maximum
figurile. 3…Ce5 4.Rh1 Tf6! 5.Ne1 f4 6.Nc3 Th6 7.Dd2 Nf6
8.Tae1 Ng7 9.Ce6 N:e6 10.d:e6 Rh8 La 10…T:e6? urma
11.Nc4 C:c4 12.Dd5. 11.Nf3 De7 12.Nd5 Tf8! 13.N:a5

132
 Momentul culminant al luptei. S-ar părea că albul, prin
pionul liber pe care l-a obținut în e6 și prin pionul în plus, și-a
amplificat avantajul, însă în asemenea poziții tempourile sunt
de aur. A urmat: 13…Cg4! 14.h3 Ce3 15.T:e3 La retragerea
turnului din f1 urma foarte puternic 15…g4!, cu poziție
neclară și un atac ce plutea în aer. 15…f:e3 16.T:f8+ D:f8
17.D:e3 Df1+ 18.Dg1 Desigur, nu 18.Rh2? Ne5. 18…T:h3+!
După cal, „își spune cuvântul” și turnul. La 19.g:h3, negrul
continuă cu 19…D:h3+ 20.Dh2 Df1+ și obține șah etern. Prin
urmare, deznodământul final este remiza.

133