Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Timman – Larsen
Montreal, 1979
1.Ne4 Rf8 2.D:a5 D:b3 3.Dc5+ Rf7 4.Nc2 Dd5 5.Db4 Jan
Timman știe cum să „sondeze” toate slăbiciunile poziției
adverse, obținând în acest mod atac împotriva regelui negru.
5…Dd7 6.Nb3+ Rg6 Pierdea imediat 6…Rf6, din cauza
7.Df8+ cu mat imparabil. 7.De4+ Rf6 8.Dh4+ Rg6 9.De4+
Rf6 10.Rg2 Cc7 Negrul ar fi trebuit să se decidă să joace
10…g5! 11.Df4+ Re7 12.Db4+ Rd8 13.D:b7 Avantajul
pozițional al albului s-a transformat în avantaj material.
13…Dd3 14.Db4 c5! 15.Dc4 Trecerea într-un final de figuri
ușoare constituie cea mai rapidă cale spre victorie. 15…D:c4
16.N:c4 Ce8 17.Rf3 Rc7 18.a5 Cd6 19.Nd5 Rb8 20.Rf4 Ra7
21.Re5 Cb5 22.Nc4 Ra6 23.Rd5! Câștiga și 23.N:b5+ Rb5
24.Rd5 c4 25.a6 c3 26.a7 c2 27.a8D c1D 28.Db7+, dar
mutarea din partidă este mai exactă. 23…R:a5 24.R:c5 Cc3
25.Nd5 Cd1 26.f4 Cf2 27.Rd4! Partida este decisă de regele
mai activ. 27…Rb4 28.Nf3 C:h3 29.Re3 g5 30.f5 g4 Nu
salva nici 30…Rc5, din cauza 31.Ng4 Cg1 32.Rf2 h5 33.N:h5
Ch3+ 34.Rf3! 31.N:g4 Cg5 32.Rd4 Rb3 33.Nh5 Rc2 34.f6
Rd2 35.f7 Ce6+ 36.Re5 Cf8 37.Rd6 Negrul cedează.
Ljubojevici – Karpov
Linares, 1981
Gheorghiu – Larsen
Londra, 1980
Gufeld – Spiridonov
Kasparian – Simaghin
Soci, 1952
Novak – Ritz
Cehoslovacia, 1978
Marici – Petrovici
Yugoslavia, 1975
Jakobsen – Jansson
Stockholm, 1974/1975
Rubinstein – Alehin
Karlsbad, 1911
Sokolov – Martinovici
Yugoslavia, 1973
Matulovici – Vilela
Sombor, 1978
Lerner –Hodes
URSS, 1979
Vaganian – Raskovski
Polgar – Barcza
Ungaria, 1969
Lputian – Lanka
Sevastopol, 1982
b) Mutări de studiu
Simaghin – Bronstein
Moscova, 1947
Mohring – Kaigamgiosov
Zamardi, 1978
Milenkovici – Stankov
Yugoslavia, 1970
Ubilava – Vitolins
Iurmala, 1977
Sirazi – Vasiukov
India, 1978
Passerotti – Joskici
Banja-Luca, 1978
Kommons – Medina
Huston, 1974
Matuskin – Sumilov
Corespondență, 1974
Makarîcev – Averbach
Lvov, 1973
Rubinstein – Schlechter
Berlin, 1913
Karpov – Portisch
Milano, 1975
e) Arta dresajului
Portisch – Barcza
Ungaria, 1969
M. Zeitlin – Szimczak
Polihroniade – Kozlovskaia
Rio de Janeiro, 1979
Malcikov – Podgaet
Tbilisi, 1971
Arbakov – Gulko
Moscova, 1981
Botvinnik – Troianescu
(cu culori inversate)
Uluitoare asemănare, nu-i așa? Parcă ar fi gemene! Acest
final, devenit de mult clasic, a fost analizat în detaliu și, fără
îndoială, cele două jucătoare cunoșteau metoda de câștig
demonstrată de Botvinnik.
1.g4 h:g4 2.h:g4 Rg8 3.Dc7 Rg7 4.Dc6 Rf8 Nu se poate
permite trecerea regelui alb dincolo de orizontala a 5-a,
deoarece raidul său în spatele frontului advers are consecințe
decisive: 4…Td1 5.Dc3+ Rg8 6.Re5 Rg7 7.f5! e:f5 8.g:f5 Tf1
9.f:g6 f:g6 10.Re6 etc. 5.Da8+ Rg7 6.D:d5 e:d5 7.R:d5 și
finalul de pioni e fără speranță pentru negru. Ca să fiți pe
deplin convinși, să derulăm una din variantele principale:
7…Rf8 8.Rd6 Re8 9.f5 g5 10.Rc7 Re7 11.Rc8! Rd6 12.Rd8
și albul câștigă.
Tocmai din acest motiv, Elena Ahmîlovskaia alege un alt
plan de apărare pentru negru: 1…g5 (în loc de 1…Td5) 2.f:g5
T:g5 3.h3 Rh7 4.Re4 Td5 5.Db8 Rg7 6.Db2+ Rh7 7.Db1!
După 7.Df6 Tf5 8.D:f5 e:f5+ 9.R:f5 ar fi rezultat un final de
pioni câștigat – la prima vedere – de alb, negrul având însă
posibilitatea de a se salva: 9…h4! 10.g4 Rg7 11.Rg5 f6+
12.R:h4 Rg6 13.Rg3 f5 și remiza nu mai poate fi evitată. În
locul mutării din partidă era posibil și 7.g4, cu intenția de a
„împacheta” adversarul și de a realiza pătrunderea regelui.
Dar pe unde? O întrebare justă, cu atât mai mult cu cât nu
există decât o singură variantă: pe flancul damei. Să vedem ce
arată analiza: 7.g4 h:g4 8.h:g4 Tg5 9.Rf4 Tg6 10.De5! Rg8
11.g5 și acum devine evident că turnul negru, fiind „strâns” de
pionul g5, nu poate împiedica regele alb să pătrundă în spatele
frontului advers. Menționăm că, în loc de 9…Tg6, nu ajută
nici 9…Rg6: 10.Dh8 e5 11.Rf3 e4 12.Rf4! Tc5 13.Dg8+ Rf6
14.g5+ Re7 15.g6 și apărarea negrului se destramă. 7…Rg7
8.Da1+ Rg6 La 8…Rh7 este bine 9.g4, în ideea de a realiza
planul de joc expus în comentariul anterior. 9.Dh8 Tg5
10.Dg8+ Rf6 11.Dd8+ Rg6 12.Df8! Folosindu-se de faptul că
pionul g3 e apărat indirect (12…T:g3? 13.Dg8+), albul își
privează adversarul de posibilitatea de a juca 12…Rf6, căci
astfel s-ar pierde pionul h5: 13.Dh6+ Tg6 14.D:h5. 12…Tf5
13.g4 h:g4 14.h:g4 Td5 15.Dg8+ Rf6 16.Dh8+ Rg6 17.Rf4
Tc5 18.Dg8+ Rf6 19.g5+ Re7 20.g6 Tf5+ 21.Re4 f:g6
22.D:g6 și negrul a cedat, deoarece a survenit o poziție
teoretică, câștigată de alb în felul următor: mai întâi partea
activă dislocă regele advers de pe ultimele orizontale, după
care pătrunde cu regele spre pionul e prin spate.
Vă recomandăm, stimați cititori, să priviți lucrurile în
ansamblu și să vedeți cât timp și câtă trudă necesită câștigarea
unui astfel final. Dar, la urma urmei, răbdarea și munca
reprezintă piatra de temelie a desăvârșirii șahiste.
Stanciu – Vaisman
România, 1978
Beliavski – Dolmatov
URSS, 1979
Gheorghiu – Honfi
Monte Carlo, 1969
c) Calitatea în plus.
Moldoiarov – Sancemov
Alma-Ata, 1974
S.Garcia – Pidevski
Varna, 1971
Camilleri – Andersson
Raach, 1970
Pranitki – Kapostas
România, 1977
Cigorin – Steinitz
Havana, 1889
Einhorn – Ciburdanidze
Odessa, 1982
Privind obiectiv, poziția e remiză, dar a juca aici la remiză
cu piesele albe nu este deloc plăcut, deoarece aceasta poate fi
obținută doar prin mutări unice, în timp ce adversarul nu riscă
practic nimic. În astfel de situații crește considerabil
probabilitatea ca partea mai slabă să comită greșeli, lucru aflat
în strânsă legătură cu trăsăturile de caracter. Astfel, dacă
șahistul e dârz, tenace și stăpân pe nervii săi, fiind capabil de
concentrare, apărarea are șanse de reușită. Însă, în lipsa doar a
uneia dintre aceste calități, deznodământul poate fi unul
deplorabil.
Mai există un detaliu caracteristic și foarte interesant, anume
miza. Ratarea câștigului într-o poziție net avantajoasă
produce, desigur, oricui mâhnire, însă înfrângerea într-o
poziție de remiză cauzează o amărăciune și mai mare, creând
o stare de indispoziție pronunțată. Din punct de vedere
matematic, toate acestea sunt paradoxale, nelogice, însă șahul
este jucat în primul rând de oameni, nu de mașini. Evident,
emoțiile - care constituie de altfel factorul ce-și pune cel mai
puternic amprenta asupra psihicului uman – au făcut ca
promițătorul maestru V. Einhorn să nu poată să reziste
presiunii psihice și să sufere, pe cale de consecință, o
înfrângere dureroasă.
1…Rd4! 2.Rf3 Cd5 3.Cc6+ Rd3 4.h4 Deocamdată albul
procedează corect. Era rău 4.f5 g5! 5.h4 h6, cu avantaj pentru
negru. 4…b4 5.Ca5 Ce7! Calul se îndreaptă spre c6. 6.Cb3?
La remiză conducea 6.Cb7! Acum, poziția calului la b3
permite negrului să câștige un tempo foarte important.
6…Rc3 7.Cc5 Rc4 8.Ce4 Rd4 9.Cd2 Cg8! 10.Cb3+ Rd5
11.f5 g:f5 12.g5 Ce7 13.Rf4 La 13.h5 decidea mutarea
spectaculoasă 13…Cg6! 13…Cg6+ 14.R:f5 C:h4+ 15.Rg4
Cg6 16.Rh5 Cf8 17.Rh6 Rc4 18.Cd2+ Rc3 19.Ce4+ Rd4
20.Cd2 Ce6 21.Cb3+ Rc4 22.Cc1 Rd4 23.Cb3+ Rd3
24.R:h7 C:g5+ 25.Rg6 Ce6 26.Rf6 Rc3 27.Ca5 Cd8! 28.Rf5
Cc6! 29.Cb7 Rd4! 30.Cd6 b3 31.Cb5+ Rd3 32.Ca3 b2
33.Re6 Cd4+! Albul cedează.
Banghiev – Bilunov
Moscova, 1971
Kotov – Botvinnik
Moscova, 1955
Gufeld – Augustin
Soci, 1979
Nebunul alb nu mai dispune deocamdată de perspective,
fapt ce-i permite negrului să se apere. De aceea, activarea
nebunului constituie primul obiectiv al albului; abia apoi
poate trece la avansarea pionilor liberi. Pe unul, pionul d, îl
vedem, dar care e cel de-al doilea? Celălalt va fi pionul f și va
apărea în urma străpungerii g4-g5.
1.Nf1 Re7 Pe moment nebunul negru nu poate ridica
blocada – 1…Ng3 2.g5! f:g5 3.h:g5 h:g5 4.Nh3 Re7 5.Rc5.
2.Nh3! Re8 3.Rc4 Rd8 4.Rb5 Rc7 5.g5 f:g5 6.h:g5 h:g5 7.f6
Ne5 8.f7 Nd6 Ce mai poate face acum albul? Ca să obțină cel
de-al doilea pion liber a sacrificat un pion, ceea ce a dus la o
simplificare considerabilă a poziției. Singurul ajutor
disponibil nu poate fi decât zugzwangul, „bagheta magică”
din multe finaluri. 9.Ne6! Mutarea directă 9.Rc4 nu
garantează succesul – 9…Rd8 10.Rd4 Re7 11.Ne6 g4!
9…Nf8 Acum nu merge 9…Ng4, din cauza 10.N:g4 Nf8
11.Rc4 Nd6 12.Ne6 Rd8 13.Rd3 Re7 14.Rd4! și negrul e în
zugzwang. 10.Rc4 Rd8 11.Rd4 Re7 12.Re5 g4 13.d6+ Și
13.Rf4 este suficient pentru victorie. 13…Rd8 14.N:g4??
După ce a ajuns într-o poziție clar câștigată, albul greșește
grav, uitând de posibilitatea patului. Câștiga simplu 14.Rd5 g3
15.Nh3 Nh6 16.Rc4 Nf8 17.Rc5. 14…N:d6+ și remiză. După
15.R:d6 negrul e pat!
Kasparian – Aksanov
Tbilisi, 1931
Gufeld – Mihalcisin
Tbilisi, 1979
Pe tablă există un raport de forțe rar întâlnit într-o partidă
practică. Luați puțin în calcul eventualitatea sacrificării
turnului pentru nebunul de câmpuri negre și veți descoperi
laitmotivul apărării negrului.
1…Ta5+! După 2.N:a5 rezultă o poziție de remiză teoretică.
2.Rd6 Ta3! 3.Ng6+ Continuarea 3.Nc4+ Rf8 nu schimbă
esențial datele problemei. 3…Rg8 4.Nd4 g4 Acest pion
ușurează apărarea, întrucât albul e nevoit să-l aibă mereu în
vizor. 5.Re6 Ta4! Nici o clipă de răgaz pentru nebun! Negrul
pierde spectaculos în varianta 5…Tf3 6.h6 Th3 7.Ng7 g3
8.Rf6 g2 9.h7+! T:h7 10.Nf7#! Această posibilă variantă de
mat merită o diagramă.
Ritov - Averkin
Tallin, 1967
Azmaiparasvili – Eolian
URSS, 1979
1
Este evident că pionul d constituie principalul atu al albului,
întrucât pe flancul regelui negrul a construit o redută. Dama
albă e dispusă să se sacrifice, dar negrul nu poate accepta
oferta: 1...T:e7 2.d:e7 Nd7 3.Rc7 Na4 4.Rd8 Rg7 5.e8D N:e8
6.R:e8, finalul de pioni fiind fără speranță pentru el.
1…Rg8! 2.Rc7 Tg7!! 3.Rd8 După 3.D:g7+ R:g7 4.d7 N:d7
5.R:d7 Rf7, regele alb nu poate pătrunde spre pionii adverși.
3…Tf7! 4.Re8 Tg7! Paradoxală situație – albul a ajuns foarte
aproape de regele negru, dar nu există câștig. Trăiască
geometria tablei de șah! 5.De5 Nd7+ 6.Rd8 Ng4 7.De8+ Rh7
8.d7 Nf5! Deocamdată pionul d este intangibil: 8…N:d7
8.D:d7 T:d7 9.R:d7 Rg7 11.Re7. 9.Rc7 N:d7 10.D:d7 Rg8!
11.Rd6 T:d7+ Remiză!!
Naumkim – Lisenko
Lvov, 1983
Smîslov – Hübner
Felden, 1983
Negrul nu poate restabili imediat egalitatea materială prin
1…D:a2, din cauza 2.e6!, cu atac asupra turnului și
amenințarea 3.e7. De aceea, el trebuie să neutralizeze pionul
e, fără a uita de propriul său pion liber de pe coloana d, cu
nimic mai puțin periculos decât omologul său alăturat.
1…Rh6! Îndepărtează turnul alb, apărătorul pionului e5, și-
și protejează totodată regele, ferindu-l de șahurile de pe
orizontala a 7-a. Despre ușurința cu care se poate rupe
echilibrul în astfel de situații vorbesc variante de genul:
1…Tf1 (1…Te4?? 2.Db7+) 2.Da7+ Rh6 3.D:d4! R:g5 4.De3+
Tf4 (retragerea regelui duce la mat) 5.Rg3 Df5 6.h4+; 1…d3
2.Tg3 Dd5 (nici 2…d2 3.Td3, și nici 2…Td4 3.Tf3 De7 4.e6
nu e mai bine) 3.e6 Tf1 (dacă 3…Te4, atunci 4.Tf3; pierde
3…Tf8, din cauza 4.Dc7+ Rg8 5.Dd7 Td8 6.Df7+ Rh8 7.e7)
4.Da7+ Rg8 5.e7 Rf7 6.Te3 Dd6 7.g3 și albul obține victoria
în ambele cazuri. În favoarea sa este și 1…Tf7 2.Dd6 D:a2
(2…Dd7 3.Tg4) 3.D:d4. 2.Tg3 Principalul inamic – pionul e –
e ținut sub control și după 2.Dd8 Te4! 3.Dd6 Df7 4.Tg3
(4.Dd8 De6) 4…Df5. 2…Df5! Amenințarea 3…d2! îl obligă
pe alb să forțeze evenimentele. Alternativa era 2…Tf5 3.Td3
D:e5 4.D:e5 T:e5 5.T:d4 Te2, cu remiză teoretică. 3.e6 Te4!
Evită ultima cursă: 3…Tf1? 4.e7 Df2 5.T:g6+ h:g6 6.Dh8+
Rg5 7.De5+ Rh6 8.e8D Dg1+ 9.Rg3 Df2+ 10.Rg4 D:g2+
11.Dg3 și șahurile s-au terminat. 4.Dd6 La același rezultat
conducea și 4.Tf3 D:e6 5.Df8+ Rg6! (nu 5…Rh5 din cauza
6.g4+ Rg5 7.h4+) 6.Tg3+ Rh5. 4…D:e6 5.D:e6 T:e6 6.Td3.
Remiză.
E puțin probabil că vom rămâne vreodată indiferenți față de
următorul model clasic de apărare activă, în care partea mai
slabă, deși cu un pion în minus, reușește să echilibreze situația
printr-un joc foarte dinamic al figurilor.
Spasski – Fischer
Reykjavik, 1972
Șubă – Ciburdanidze
Dortmund, 1983
1…Rh5 2.Ta4 La dispariția pionilor – visul negrului –
ducea 2.Rh3 Ce4 3.Ta5+ g5 4.g4+ f:g3 5.Te5 g2 6.R:g2 Cd6
7.h:g5 Cf7 și 8…C:g5. Interesant de remarcat că, în cazul
4.h:g5 C:g5, precum și în varianta 2.Ta6 R:h4 3.T:g6 Ce4
4.Rg1 Cf5 5.Rf2 Rg4, mica, dar puternica redută a figurilor
negre, se dovedește inexpugnabilă. 2…Rg4 3.Rg1 Cf5 4.Rf2
Cg3 Nu 4…C:h4?, din cauza 5.g3! 5.Tb4 La o poziție
cunoscută de rezistență conducea 5.Ta6 g5 6.h:g5 Ce4+ 7.Re2
C:g5. Aici negrul a căzut în cursă, răspunzând 5…Cf5 6.Te4
g5 (era rău 6…Cg3 7.Te6 g5 8.h:g5 R:g5 9.Rf3) 7.h:g5 R:g5
8.Te5 Rg4 9.Te8 Ch4? (necesar era 9…Cd4, în ideea Rf5 și
Ce6-g5) și 10.Tg8+ Rf5 11.Re2 Re4 12.g3 Cf3 13.Tg4 Cd4
14.Rf2 Ce6 15.g:f4 Cd4 16.f5 a dus la victoria albului.
Totuși, rezultatul firesc era remiza care, după cum a
demonstrat M. Ciburdanidze, se putea obține cu ușurință prin
orientarea spre o mini-redută. De pildă: 5…Ch1+! 6.Re1 Cg3
7.Tb6 R:h4 8.T:g6 Ce4 și 9…Cg5!
Hübner – Smâslov
Felden, 1979
În diagrama de mai sus șansele se egalizează nu ca urmare a
schimbului (sau a amenințării schimbului) tuturor pionilor, ci
drept consecință a unui puternic contrajoc. Reamintim aici:
„activare și iarăși activare!”.
Fostul campion mondial și-a investit toate speranțele în
minunata colaborare între figuri și pionul d, dar, pentru ca
acesta să poată avansa, negrul trebuie să se consoleze cu
pierderea a încă unui luptător din mica sa armată – pionul c5.
1…Tc1! 2.Ta5 Tf1+ 3.Rg3 Re2! Ți se deschide drumul,
infanteristule! De altfel, foarte repede ți se va schimba și
numele… 4.Ta:c5 Tf3+! 5.Rh4 d4 6.Td8 d3 7.a4 d2 8.a5
d1D 9.T:d1 C:d1 Proaspătul general l-a costat pe alb un turn
și, după câteva mutări, adversarii au convenit asupra remizei.
În sfârșit, iată și câteva exemple de joc inventiv în poziții
mai rele.
G.Kuzmin – Dolmatov
Frunze, 1983
Andersson – Tal
Malmö, 1983