Silvia Diaconu Marian Dominte

Succesiunea planului

Ghid orientativ
pentru anii de studiu III-IV
În conformitate cu cerinţele programului naţional opţional
„Şahul în şcoală"
 Silvia Diaconu (profesor Palatul Copiilor Botoşani)

Marian Dominte (profesor Palatul Copiilor Iaşi)

Acest ghid, reprezintă o continuare a procesului intensiv de pre-

gătire teoretică şi este utilizabil la rândul său de către toate cate-
goriile de profesori şi jucători - de acestă dată putem spune avan-
saţi. La fel ca în tematica aferentă primilor doi ani de studiu,
materialul didactic va trebui structurat pe microcicluri sau lecţii
de pregătire şi apoi completat cu multiple elemente de susţinere
practică, inclusiv lecţii asociate.

Botoşani 2018
Planul - un cod care trebuie descifrat

Argument

Satisfacerea exigenţelor şahului actual competitiv depinde în mare

măsură de gradul pregătirii cu implicare masivă a cunoştintelor
tehnico-tactice moderne. Această realitate contrazice ideea lansată
de unii teoreticieni şi a celor mai puţin avizaţi în tainele jocului,
precum că asemeni unor ştiinte, şahul a început tot mai mult să se
subordoneze unui proces de automatizare, fapt ce ar duce la mini-
mizarea contribuţiei proprii a practicanţilor. Este drept că multe
noţiuni şi variante forţate, analizate complex până în miezul jocului
de mijloc, pot fi incluse într-un sistem axiomatic, fiind deja con-
firmate de practică.

Marii maeştri contemporani, şi nu numai, demonstrează însă prin

jocul lor că sunt inovatori, suţinând faptul că posibilităţile ce se as-
cund în şah sunt practic nelimitate. Oricât de normale ni s-ar părea
mutările efectuate pe eşichier de maeştrii consacraţi, ar fi o naivita-
te să credem că ele ne sunt şi nouă accesibile în aceeaşi măsură.
Numai în desfăşurarea procesului luptei şahiste vom putea înţelege
cu adevărat ce înseamnă o pregătire completă, grefată pe o stare
psihică adecvată şi cât consum de energie necesită alegerea soluţii-
lor optime.

În acest sens, studiul şi dezbaterea necesară înţelegerii formelor

complicate ale strategiei şahiste vor constitui cu siguranţă un serios
punct de sprijin pentru "ridicarea" multor dificultăţi. Parcursul par-
tidei de şah reprezintă în conjunctura modernizării excesive, unul
din procesele care îl pot aduce pe şahist în situaţii pentru care este
numai pe jumătate pregătit sau pentru care nu posedă o experienţă
corespunzătoare: enigme, necesităţi noi, scopuri nelămurite, hotă-
râri dificile. Aceste cazuri impun o adaptare rapidă, prestaţia tehni-
că suprapunându-se astfel instantaneu cu starea psihică.
Cu problematica planului de joc se confruntă toţi jucătorii, iar fără
un studiu aprofundat, această controversă atât de spinoasă a dome-
niului poate rămâne mult timp neînţeleasă în adevăratul sens. Îm-
bunătăţirea pregătirii sportivilor în şah şi implicit a rezultatelor ob-
ţinute de aceştia nu se pot realiza decât printr-o planificare
individuală a ponderii principalelor direcţii de antrenament. Apare
astfel problema determinării diferitelor direcţii de pregătire.

Ipoteza de lucru a temelor tratate o constituie tocmai optimizarea

procesului de pregătire metodică a jucătărilor avansaţi prin utiliza-
rea şi planificarea lecţiilor cuprinse într-un material extrem de util,
atât pentru studiu, în plan organizat, cât şi individual, având la dis-
poziţie metode de evaluare eficiente şi atrăgătoare.

***
 CONŢINUT

Tematică pentru anii III-IV de studiu

Etapele studiului ................................................................... 8

Abrevieri .......................................................................... 9
Planul de joc în etapa iniţială ............................................. 10
Interferenţe ..................................................................... 10
Principii şi corelaţii ......................................................... 12
Superioritatea în dezvoltare ............................................. 15
Aprecierea poziţiei .............................................................. 33
Criterii ............................................................................ 33
Sistemul analitic ............................................................. 34
Calculul variantelor......................................................... 43
Trecerea către mijlocul partidei......................................... 52
Rolul poziţiilor tip .......................................................... 54
Planul în cadrul jocului de mijloc ...................................... 55
Registrul poziţional-agresiv ............................................ 57
Atributul tactic ................................................................ 67
Convertirea materialului în forţă ..................................... 69
Strategie în criză ............................................................. 70
Planul de atac la rege ...................................................... 81
Contextul practic ............................................................. 93
Planul de apărare a poziţiei regelui .................................. 96
Planul defensiv ............................................................. 107
Contraatacul perpetuu ................................................... 108
Planul în faza finală a partidei ......................................... 116
Avantajul poziţional ...................................................... 117
Jocul regilor .................................................................. 117
Superioritatea materială ................................................ 130
Menţinerea echilibrului ................................................. 132
Cuvânt înapoi asupra tematicii tratate ........................... 136
Experiment pedagogic ...................................................... 138
Partide comentate.......................................................... 140
Interpretarea datelor ...................................................... 208
Bibliografie ................................................................... 209

Tematică
pentru anii III-IV
de studiu
Parcursul acestor stagii repre-
zintă deja drumul către afirma-
re. Reluarea şi aprofun-darea
elementelor teoretice ale stra-
tegiei şahului, în formele sale
complexe, devine acum element
esenţial al succesului îmbinării
teoriei cu practica
Una din noţiunile principale cu care
ne întâlnim în etapele partidei de şah
este desigur aceea a eficactăţii reali-
zării scopului propus, element legat
strâns de alegerea planului de joc.
Reamintim că:
Planul se organizează în esenţă prin
reperele strategie-tactică, care, deşi
contradictorii, sunt inseparabile. Ca
definiţie, putem afirma că noţiunea se
referă la acea idee concretă ce în-
dreaptă o multitudine de operaţii izo-
late către realizarea unui scop. Se
execută pe baza unei gândiri inde-
pendente, decurgând din necesităţile
intervenite în joc.
Făcând o sinteză a formelor structu-
rale pe care le poate întruchipa pla-
nul conceput în lupta şahistă vom că
nu este unic pe durata acesteia. El
poate fi modificat în orice moment în
funcţie de noile condiţii apărute, chi-
ar şi după o singură mutare (dacă
poziţia rezultată reclamă alte evalu-
ări şi decizii). La baza acestor aspec-
te secvenţiale stă planul general, care
constă în tendinţa de acumulare a
unor avantaje poziţionale sau materi-
ale. Este util să se urmărească simul-
tan activizarea forţelor fără pierderi
de tempo, conform schemei jucate. În
paralel, sunt necesare acţiuni de stân-
jenire şi prevenire, precum şi forma-
rea grupajelor de cooperare, cu utili-
zarea eficientă a ameninţărilor.
7
 Etapele studiului
1. Studiu aprofundat asupra
evoluţiei teoriei moderne a
deschiderilor. Selecţie de par-
tide recente, jucate în principal
de marii maeştri consacraţi.
Aprecierea calităţii şi standar-
dului de folosire a regulilor şi
principiilor care guvernează în
prezent sistemele de joc. 30-40
ore (pentru fiecare an de stu-
diu)
2. Delimitarea elementelor
cheie din cadrul materialului
selectat, caracteristice trecerii
jocului în faza de mijloc.
Exemplificări practice concise.
10-15 ore
3. Analiza complexului strate-
gic şi a planurilor de joc viabi-
le pe structuri din cadrul jocu-
lui de mijloc. Context practic
de actualitate cu elemente teh-
nice de nivele diferite şi comen-
tarii laborioase. 30 ore
4. Colectarea celor mai im-
portante principii de joc în fi-
nalurile de partidă. Tratarea
practică în direcţia menţionată
urmărind ideea că zona cu un
număr redus de piese, constitu-
ie atât pentru atac cât şi apăra-
re ultimul factor hotărâtor al
luptei. 30-40 ore
5. Partide şi analize. 120 ore
6. Aplicarea testelor menţio-
nate anterior pentru evaluarea
- autoevaluarea nivelului de
pregătire. Prezentarea rezulta-
telor evaluării şi menţionarea
concluziilor finale. 5-10 ore
8
 Abrevieri

albul are un mic avantaj white stands slightly better

negrul are un mic avnataj black stands slightly better
albul deţine un joc mai bun white has a upper hand
negrul deţine un joc mai bun black has a upper hand
albul are un avantaj decisiv white has a decisive advantage
negrul are un avantaj decisiv black has a decisive advantage
= joc egal even
 jocul este dificil de apreciat unclear position
= egalitate pe fondul unui joc equality in a intricate game
 complicat
 cu atac with attack
cu iniţiativă with initiative
W compensaţie pentru material compensation for the material
W nu există compensaţie pentru no compensation for the ma-
material terial
 mat mate
! mutare foarte bună a very good move
!! mutare exepţională an excellent move
!? mutare interesantă interesting move
?! mutare îndoielnică dubios move
? mutare greşită bad move
?? greşeală gravă blunder
1-0 negrul cedează the black jelds
0-1 albul cedează the white jelds
1/2 remiză drawn

Notă: Semnele ! şi !? reprezintă în majoritatea cazurilor şi

semnificaţia unor noutăţi teoretice în cadrul variantelor respective.
Note: The ! and !? symbols represent valuable theoretical news
within the variants in most cases as well.

9
 Planul de joc în etapa iniţială
Interferenţe
Partida de şah este o con-
strucţie articulată, un sistem
alcătuit din mai multe straturi
ce compun o unitate ca expresie
a complexului răsfrânt în părţi
distincte. Deschiderea repre-
zintă sistemul de cooperare care
dă primul impuls (sens) planu-
lui, ce trasează acţiunea care să
ajute la obţinerea unor anumite
scheme de joc, cores-
punzătoare preferinţelor pro-
prii. Acestea pot determina în
mod direct desfăşurarea ulteri-
oară a evenimentelor. Spunem
„pot”, deoarece ştim foarte bine
că în şah relati-vitatea ocupă un
loc important în formularea ori-
căror teorii, esenţă care conferă
jocului atâta dinamism şi fru-
museţe.
Elementele teoretice sunt cana-
lizate în direcţia conturării unor
obiective majore care stau la
baza elaborării planurilor opti-
me. Sistemele urmăresc crearea
condiţiilor de joc bun în etapa
următoare a partidei. Strategia
şi psihologia acestora se referă
la o temă grea şi costisitoare:
teoretizarea a atins dimensiuni
gigantice, conţinând un copleşi-
tor material infor-maţional. Ve-
chile variante au fost analizate
în amănunt, concomitent cu
apariţia altora noi, astfel încât
cunoaşterea recomandărilor te-
oretice a devenit obligatorie,
întrucât cercetarea se prelun-
geşte până într-o etapă avansată
a jocului de mijloc. Cifra ameţi-
toare a cunoştinţelor noi, zilni-
ce, în torent neîntrerupt produ-
ce crispări care devin remediu
împotriva infatuării. Pretenţia
unor soluţii definitive sau a
unor teorii mari înfloreşte la
marginea teritoriului în care
accesul e din ce în ce mai greu.
Introducerea tehnicii compute-
rizate şi-a propus, de fapt, să
lichideze rămânerea în urmă şi
să grăbească cercetările asupra
procesului de cunoaştere. To-
tuşi, influenţele fluxului teore-
tic conduc, lucru supă-rător, la
10
pierderea multor partide chiar
din acest stadiu.
Practic, nu se poate ajunge ma-
re maestru (evident, ne referim
la valoarea reală pe care o re-
clamă înaltul titlu) fără a cu-
noaşte în profunzime deschide-
rile incluse în reper-toriu. O
dificultate ar fi că în stadiile
actuale jucătorii care nu au
„contribuţii personale deosebi-
te” în cadrul varian-telor practi-
cate, încercând doar să mute
centrul de greutate al acţiunii
către jocul de mijloc sau final,
nu prea pot spera intrarea în
elită. Se pare că miezul pro-
blemei cel mai bine l-a antici-
pat Botvinnik: „Dacă în trecut
se jucau aceleaşi deschideri ani
la rând fără nici o grijă, noi
privim situaţia cu totul altfel.
Unei noi variante trebuie să-i
aplicăm cu rigoare «tehnica de
producţie»: o vom utiliza doar
atâta timp cât aduce foloase,
apoi o vom trece la arhivă şi
vom începe cercetarea pentru
găsirea altora”. La o meditaţie
adâncă privind jocul strict „în
oglindă” ne invită vechea afir-
maţie, făcută mai mult în serios
decât în glumă, de către erudi-
tul mare maestru rus Efim
Gheller: „Când joc cu negrul
anumite sisteme totul este în
ordine. Încercându-le însă cu
albul nu am reuşit să mai obţin
nimic!” – sau altfel spus: ceea
ce este satisfăcător la negru nu
este suficient de agresiv pentru
alb. De unde ideea că fiecare
trebuie să-şi stabilească foarte
atent preferinţele pentru ambele
culori. La alb – dezvoltarea li-
niştită sau idei de atac impetu-
os, iar pentru negru – jocul la
egalare ori construcţia unui
anumit tip de contrajoc.
Lupta dusă în aerul rarefiat al
înălţimilor implică şi cere o
simbioză fericită între spiritul
de analist meticulos, cu simţ
autocritic, şi cel inovator, cali-
tăţi ce trebuie împinse adesea
către limitele perfecţiunii.
Intenţia de a surprinde iese în
evidenţă prin adoptarea unor
scheme cu caracter provocator,
cu concesii de ordin poziţional,
în care coexistă două tendinţe:
 alegerea unor scheme agresi-
ve, impunând defensiva de la
primele mutări;
 linii de joc mai puţin preten-
ţioase, aparent inofen-sive, cu
caracter echilibrat.
Euristica informaţiei cuprinde
suficient de laborios întrebări,
căutări şi răspunsuri privitoare
11
la conceptul actual de abordare
a luptei în faza predominant
teoretică.
Dezvoltarea necontenită a dus,
deloc surprinzător, şi la o nouă
interpretare a majorităţii princi-
piilor, precum şi la apariţia
unor sisteme reactualizate, îm-
bogăţite cu idei variate. Se cau-
tă permanent ca acestea să aibă
un conţinut incisiv, cu elemente
de virulenţă sau disimulare. Să
ne amintim că şi un ceas oprit
este folositor, întrucât arată ora
exactă de două ori pe zi!
PRINCIPII ŞI CORELAŢII
Schemele caracteristice începu-
tului de partidă urmăresc nemij-
locit realizarea cooperării figu-
rilor cu pionii, pe poziţii ce ofe-
ră şanse mari în evoluţie şi
implică, pe cât posibil, stân-
jenirea celor adverse. Controlul
unor câmpuri importante cât şi
crearea unor ameninţări diverse
pot asigura declanşarea rapidă a
planului de atac poziţional sau
la rege. Ideile strategice înfiri-
pate la primele mutări nu pre-
zintă dificultăţi mari de înţele-
gere. Foarte complex este însă
hăţişul numeroaselor variante
care se despart după mutările
de bază şi impun despicarea
firului în patru. Perceperea şi
respectarea principiilor genera-
le reprezintă o primă condiţie a
spinosului drum către realizări
practice. În lipsa unor scopuri
imediate, planul constructiv se
bazează pe câteva obiective de
referinţă:
 Încercarea de ocupare a
centrului cu pionii şi figurile
sau pregătirea unei defensive
eficiente cu şanse practice de a
submina şi distruge centrul ad-
vers. Problema centrului de
pioni în faza iniţială a născut
multe controverse între clasici
(al căror exponent de bază a
fost dr. Tarrasch) şi hiper-
modernişti (Breyer, Reti,
Nimzovici, Grünfeld), primii
susţinând cu ardoare ideea
ocupării centrului, ceilalţi con-
siderând-o inofensivă, în speci-
al datorită posibilităţilor multi-
ple de subminare. În final însă
ambele teorii şi-au dovedit va-
labilitatea, fără a mai fi nevoie
astăzi de nici o demonstraţie
suplimentară. În completare,
conflictul întregii teorii distinge
următoarea clasificare:
1. negrul, fie că angajează de
la primele mutări lupta în cen-
tru (sisteme deschise şi închi-
12
se), fie că opune asimetric un
centru reţinut sau pasiv (des-
chideri semideschise şi semiîn-
chise);
2. temporar, albul nu este
preocupat de lupta pentru su-
premaţie în centru (jocuri de
flanc, care oferă, în special du-
pă 1.c4 sau 1.kf3 („arcul com-
primat”) unele alternative dis-
tincte:
- alegerea unor sisteme
având culorile inversate;
- transpunerea jocului în al-
tele, prin intervertirea mută-
rilor;
- variante specifice (în speci-
al „resortul strâns”, caracteri-
zat prin fianchetări), atunci
când negrul evită primele posi-
bilităţi.
 Realizarea unei dezvoltări
rapide prin căi poziţionale sau
combinative a figurilor şi pla-
sarea lor pe poziţii de mobilita-
te maximă, cu o colaborare
perfectă.
 Formarea unor structuri
favorabile de pioni care să pro-
tejeze câmpurile impor-tante,
stânjenind şi acţiunea forţelor
adverse.
 Efectuarea la timpul potri-
vit a rocadei sau neefec-tuarea
ei, în funcţie de ideea sau pla-
nul strategic adecvat.
Pregătirea complexă şi com-
pletă în deschidere nu poate fi
eficientă fără cunoaşterea idei-
lor moderne:
a) alegerea unor sisteme care
să corespundă nivelului de pre-
gătire, dorinţelor şi tempera-
mentului propriu;
b) eliminarea dogmatismului
(fondul de iraţionalitate al per-
ceperii, născut din supra-
punerea unor fenomene ce pro-
duc scindarea unor termeni so-
lidari) în tratarea poziţiilor;
c) înţelegerea corectă a acesto-
ra;
d) folosirea tehnicii subtile de
intervertire a mutărilor;
e) exploatarea posibilităţilor
dinamice vizibile sau ascunse;
f) contribuţia personală.
Menţionăm că acest ultim as-
pect este de o importanţă vitală
în perimetrul compe-tiţional
actual, manifestându-se benefic
pe mai multe artere:
– aplicarea unei idei noi duce
automat la continuarea jocului
cu o mai mare uşurinţă, întrucât
partea respectivă se găseşte în
deplină cunoştinţă de cauză;
– problema în sine solicită
partea adversă în mai multe di-
recţii, aceasta ducând la un
13
consum mare de energie şi
timp;
– un alt racord este uneori
neglijarea atât de importantului
context psihologic.
În aplicarea practică a princi-
piilor şi, implicit, a recomandă-
rilor teoriei avem de întâmpinat
multe greutăţi, fiindcă nu puţi-
ne sunt cazurile în care tocmai
respectarea lor cu rigurozitate
poate deveni dăunătoare. Dog-
matismul trebuie, pe cât posibil,
eliminat prin intervenţia ele-
mentelor creatoare ce pot răs-
turna cele mai radicale păreri.
Experienţa, studiul şi înţele-
gerea logică, adică judecata la
rece a deschiderii preferate ne
pot defini însuşirile de atacant
sau de contraatacant, spiritul
inventiv, fineţea, inspiraţia,
deci întreaga personalitate şa-
histă. Ambiţia de a juca mereu
cele mai moderne scheme de
deschidere nu poate înlocui
pregătirea integrală.
În prezent, multe inovaţii apar
până către miezul partidei. Pro-
blema ar fi că „termenul de ga-
ranţie” al unora este, în general,
redus. Iată motivul pentru care
interpretarea personală rămâne
condiţia sine qua non pentru a
conduce firul jocului în expri-
mare proprie, fără prejudecăţi.
Amintind recomandarea cele-
brului filosof şi scriitor englez
sir Francis Bacon: „Să te in-
formezi pentru a cântări şi ju-
deca, nu pentru a contrazice
sau a lua de bun tot ceea ce
este scris", vom înţelege că în
sarcina noastră rămâne selecţia
informaţiei, altfel spus, chiar
esenţa eficienţei procesului de
înţelegere şi expunere practică.
Cert este că cea mai eficientă
metodă de studiu pentru asimi-
larea corectă şi înţelegerea tutu-
ror substraturilor rămâne analiza
propriilor partide, în paralel cu
analiza partidelor maeştrilor
consacraţi, adică prin însuşirea
de comentarii, idei, mijloace
tehnice şi psihologice.
14
 SUPERIORITATEA ÎN
DEZVOLTARE
Avantajul în evoluţie constituie
o condiţie fundamentală ce pre-
cede jocul de nivel ridicat. Iniţi-
ativa este rezultanta aplicării
unor strategii superioare, prin
care se asigură dominaţia în
procesul luptei. Neglijarea aces-
tui amendament cu mari impli-
caţii psihologice duce neîndo-
ielnic la nerealizarea scopului
deschiderii. Necesita-tea strate-
gică este strâns legată de cea a
cooperării figurilor, relaţie ce
poate crea forţa capabilă sa
atingă obiectivul de plan stabilit.
Plasarea figurilor pe anumite
câmpuri vitale într-un timp cât
mai scurt poate da naştere la o
energie interioară aptă să egale-
ze sau să depă-şească forţe puse
în imposi-bilitatea de a colabo-
ra.
Formula iniţiativei a fost pre-
zentată de Capablanca astfel:
timp + activizare = avantaj. V.
Alatorţev (mare maestru, antre-
nor al fostului campion mondial
Smâslov), specialist în predarea
şahului modern, a definit rolul
mutării active, menite să slu-
jească o idee concretă, ce mar-
chează apariţia iniţiativei, res-
pectiv sensul atacului sau con-
tra-atacului de succes. Deţine-
rea activităţii superioare trebuie
să realizeze o serie de amenin-
ţări greu de respins. Lupta pen-
tru iniţiativă devine astfel ex-
presia dinamismului la cote
superi-oare, conturând obiecti-
vul principal al jocului în majo-
ritatea deschiderilor ce promo-
vează în primul rând atacul. Pe
fondul unei superiorităţi tehnice
prelungite, acumulările poziţio-
nale oferă condiţiile orientării
forţelor către teatrul principal
de operaţii, cooperarea putând
fi valorificată prin intermediul
gamei inepuizabile a proce-
deelor strategico-tactice.
Declanşarea prematură a iniţia-
tivei, prin ameninţări uşor de
respins, deci în dauna dezvoltă-
rii, înseamnă eşec. Accentul
care se pune în prezent pe pre-
luarea şi menţinerea iniţiativei
cu orice preţ se justifică prin
aceea că o dată îndeplinite con-
diţiile fireşti gradul de reuşită
este aproape garantat. În con-
cluzie, trebuie preferate în mod
deosebit mutările ce pot contri-
bui concomitent la realizarea
mai multor obiective. Ocaziile
tactice scăpate ne arată lipsurile
şi nu pot fi argumentate cu în-
15
locuirea unor mutări normale,
chiar dacă acestea sunt bune.
Realizarea practică a avansului
în desfăşurarea pieselor include
diferite metode:
a) Cedarea de material, în ur-
ma căreia partea adversă întâr-
zie apariţia în joc a unor figuri.
Aceasta ţine mult de aplicarea
principiului dezvol-tării cu
tempo, cu rol esenţial în prelua-
rea iniţiativei, din start sau pe
parcurs. Acţiunea în sine se re-
feră în special la sacrificiul po-
ziţional-dinamic de pioni, care
implică necesitatea apre-cierii
profunde a elementelor statice
şi dinamice vizibile sau nu ale
poziţiei. Cel mai mare impedi-
ment îl constituie înţele-gerea
relativităţii figurilor în funcţie
de condiţii, cu depăşirea obsta-
colului psihologic. Unele obiec-
tive trebuie urmărite cu predi-
lecţie: armonia şi activiza-rea
maximă a figurilor, anticiparea
cursului jocului în secvenţele
următoare sacrifi-ciului cu alte
cuvinte, dacă există posibilităţi
reale de atac sau crearea unor
ameninţări puternice. Se impu-
ne de asemenea un calcul precis
al variantelor, deci valorificarea
deplină a resurselor existente
pentru atac, contraatac sau apă-
rare. În caz contrar, partea care
acceptă sacrificiul poate riposta
eficient, păstrând materialul sau
înapoindu-l în condiţii optime.
În sfârşit, putem afirma cu cer-
titudine că sacrificiul poziţio-
nal-dinamic implică substanţial
şi elemente de natură psiholo-
gică, neputând fi pe deplin con-
trolabil. Nu trebuie uitat că
temporar acesta se poate trans-
forma într-un caz particular de
schimb.
b) Folosirea unei strategii efi-
ciente în deschidere, presă-rată,
pe cât posibil, cu elemente noi,
ce pot oferi posibilitatea aplică-
rii unor planuri de joc superioa-
re părţii adverse. Un cuvânt
important în realizarea unor
asemenea deziderate o are ca-
pacitatea analitică, atributul
principal al forţei de joc.
Citându-l pe R. Reti: „Înaintea
efectuării unei mutări, jucă-
torul aplică conştient sau in-
conştient unele principii bine
determinate”, tragem concluzia
că valoarea tehnică a jocului
ţine mult şi de modul cum ştie
fiecare să-şi impună persona-
litatea.
Superioritatea în dezvoltare este
capabilă să sancţioneze:
 lipsuri în armonie
16
 greşeli de interpretare a po-
ziţiei;
 goana după câştiguri ris-
cante de material;
 plasamentul inadecvat al
regelui;
 absenţa contrajocului ori
nefolosirea momentului
propice de lansare;
 încercări nefondate de pre-
luare a iniţiativei.
În cadrul secvenţei practice
ilustrăm câteva iscusite exploa-
tări a resurselor ascunse ale po-
ziţiilor, bazate în primul rând
pe psihologia sacrificiului.
Menţionăm că unele dintre par-
tide luate drept exemplu în ghi-
dul precedent, sunt reluate în
mod intenţionat şi prezentate la
un alt nivel de comemtariu.
Gambitul damei
A. Yusupov - J. Nogueiras
Montpellier 1985
1.d4 d5 2.c4 e6 3.kc3 c6 4.kf3
Kf6 5.ng5 Kbd7 6.cd
[Acţionând psihologic (partida
s-a jucat în cadrul turneului
candidaţilor, unde este cunoscut
că preferinţele fiecărui partici-
pant sunt întotdeauna studiate
reciproc cu asiduitate) albul
evită linia Cambridge-Springs,
care poate urma la 6.e3 şi trece
jocul în varianta schimbului.]
6…ed 7.e3 Nd6!?
[Negrul se aventurează pe co-
ordonata unui plan rar uzitat, ce
s-a dovedit, nu de puţine ori, a
fi straniu. Credem că ar fi de-
terminat de faptul că o lungă
perioadă de timp a creat adepţi-
lor un fel de dependenţă în a
elimina decalajul teoretic. Solu-
ţia implică manevra prelungită
kf8-g6. Teoretic, este greu de
recomandat o asemenea linie,
întrucât se execută prea multe
mutări la început de partidă cu
aceeaşi figură. În practică, to-
tuşi, situaţia este mai complica-
tă.]
8.nd3 Kf8 9.ke5!?
17
[Iată reacţia de întâmpinare a
lui Yusupov. Datorită legăturii
din f6, se poate stabiliza poziţia
calului alb în centru prin f4, ce-
ea ce ar putea conduce la bune
şanse de atac. O altă conotaţie
constă într-o subtilă provocare
la complicaţii.]
9…Qb6?!
[În lipsa nc1, astfel de incursi-
uni par destul de atrăgătoare.
Aceasta nu înseam-nă că întot-
deauna sunt şi eficace. O apre-
ciere de ansam-blu ne arată că,
în realitate, negrul a început
dezorganizarea propriului dis-
pozitiv. Goana după material,
chiar dacă nu evident, neglijea-
ză dezvoltarea. Astfel de pozi-
ţii, precum cea obţinută de alb,
sunt pentru marii maeştri de
clasă o adevărată „mană cere-
ască”. În partida Cernin -
Cetkovici, Belgrad 88, albul a
obţinut un avantaj decisiv în
varianta principală 9…kg6
10.f4 0-0 11.qc2 qe8 12.0-0
nb4 13.rh1 nc3 14.bc h6
15.f5 nf5 16.nf6 nd3 17.qd3
gf 18.kg4 + –. Sr. Cetkovici
întăreşte însă jocul negrului
împotriva lui Blagojevici, Ser-
bia 99, res-pectiv 14…ke4!
15.ne4 de 16.kg6 hg 17.c4 f6
18.nh4 b5 19.tfc1 nd7 20.a4
bc 21.qc4 qf7 22.qc2]
10.0-0
[Foarte frumos, albul aplică
consecvent metoda cea mai uti-
lizată de obţinere a superiorită-
ţii în dezvoltare.]
10…Ne5
[Şi mai riscant era 10…qb2
11.tc1 cu implicaţii negative.]
11.de Kg4?
[Încă o aventură excentrică, ce
sporeşte lipsa de cooperare.
Mult mai bine se prezintă
11…k6d7, cu alternativa pro-
pusă de Simaghin 12.nf4
kc5!?]
12.qa4!
[Trecând în revistă poziţia re-
zultată înaintea acestei mutări,
putem remarca varianta înşelă-
toare 12.nf4 qb2 13.tc1 kg6
14.ng6! hg 15.e4! care, aparent,
18
duce la o situaţie concludentă.
Probabil că aşa s-ar fi întâmplat
în cazul multora. În realitate
negrul poate juca liniştit
15…0-0! şi nu se mai văd posi-
bilităţi pentru alb de a evita
egalarea jocului.
O analiză profundă ne arată o
bună interpretare a situaţiei,
împlinită de un calcul precis,
conform prescripţiilor. După
cum am atenţionat, în astfel de
poziţii trebuie să fim foarte
atenţi, pentru că altfel, la cea
mai mică inexactitate, se poate
pierde avantajul. Intervenţia
deosebit de naturală a damei
are o forţă dinamică surprin-
zătoare. La apărarea normală
12…nd7 ar fi o plăcută alegere
între 13.qa3 f6 14.ef gf 15.nh4
sau 13.e6 ne6 14.kd5 nd5
15.qg4, cu avantaj substanţial în
ambele cazuri. Continuarea scoa-
te şi mai bine în evidenţă avanta-
jul net în dezvoltare. Tragem
concluzia că şi profitul trebuie să
fie pe măsură.]
12…Qb2?! 13.tac1
[Gafa 13.kd5? qe5 ar fi irosit
toată munca depusă. Excesul de
„originalitate” (desigur, în sen-
sul negativ al expresiei) îl va
conduce pe negru rapid în pră-
pastie.]
13…Nd7
[După 13…ke5 atât 14.tc2
qb6 15.kd5 cât şi 14.kd5 kd3
15.tc6! duc la avantaj decisiv.]
14.qd4!!
[Toate elementele negative
strecurate în strategia negrului
ies acum în relief cu claritate.
Atenţia distributivă a marelui
maestru rus este de invidiat.
Într-adevăr, atâtea ameninţări
cu caracter decisiv, realizate
brusc, dintr-o singură mutare,
reprezintă o „rara avis” în ma-
terie. Imposibil de parat simul-
19
tan 15.kd5; 15.kb5; 15.ke4;
15.tb1 sau, în sfârşit, 15.e6. Se
iveşte următoarea întrebare:
cum vi se par rezultatele jocului
în deschi-dere, fără o pregătire
bine conturată şi cu calcule
evazive?]
14…f6 15.ef gf 16.nf6 Tg8
17.kb5! Qb5 18.nb5 Ke6
19.qb2 cb 20.nh4
1–0
Legat de principiul tematic al
dezvoltării rapide rezultat din
partidă, interesantă ar fi părerea
(idee sugerată de Gufeld)…
calului din f8, care a rămas, ne-
principial, aproape toată parti-
da, în hibernare necondi-
ţionată! O lecţie aspră, susţinu-
tă într-un tempo alert.
Tematica sacrificiului de pi-
on, denumit în anumite con-
juncturi „otrăvit” este extrem
de controversată în privinţa
deciziei de expunere la presi-
une după acceptare. Jocul
are, în general, trenă dinami-
că, cerând o mare precizie şi
o cunoaştere per-fectă a re-
surselor poziţionale
Unei astfel de exacerbări ten-
tante i-a căzut victimă însuşi
regele Kasparov, care împo-
triva lui V. Anand, Tilburg 91,
a jucat totul pe o singură carte,
pierzând spectaculos. Exem-
plul, comentat sintetic, ne oferă
un răspuns concludent asupra
unor întrebări legate de perico-
lul aventurii.
1.e4 c5 2.kf3 d6 3.d4 cd 4.kd4
Kf6 5.kc3 a6 6.f4 e6 7.nd3
Kbd7 8.0-0 Qb6?!
[O bruscare curajoasă a pozi-
ţiei, dar, oare, utilă?]
9.ne3! Qb2?
[După cum vom vedea, în situa-
ţia dată ideea capturării acestui
pion nu a izvorât din considera-
ţii logice, ci a depins doar de…
hazard. Albul a oferit pionul,
încheind dezvoltarea, dar cum
este bine să continue?]
10.kdb5! ab 11.kb5 Ta5
12.tb1!
[Raţionamentul evaziv în apre-
ciere a condus spectaculos către
20
pierderea damei, incluzând ne- cu indice ridicat de periculozi-
fericit şi contextul lipsei acute tate!
de dezvoltare: 12…qa2 13.kc3
qa3 14.tb3] O altă metodă, înrudită psiho-
logic şi tactic, întrebuinţată
12…Tb5 13.tb2 Tb2 14.qa1!
pentru obţinerea avansului în
[Concluzia este clară: când ini- dezvoltare are la bază infiltra-
ţiem o operaţiune riscantă este rea unui pion într-un câmp vital
imperios necesar a examina cu al dispozitivului advers. Acesta
mare grijă (şi depista!) existen- are rolul important de a stânjeni
ţa unor motive tactice ale părţii realizarea unor obiective majo-
adverse.] re. De obicei, el se pierde, însă
preţul obţinut în timpi câştigaţi
14…Tb6 15.nb6 Kb6 16.qc3!
oferă suficiente compensaţii în
Ne7 17.tb1! Kfd7 18.qg7
tentativa de consolidare a figu-
Nf6 19.qh6 Re7 20.nb5 Tg8
rilor pe poziţii favorabile.
21.td1 e5 22.f5 Kc5 23.td6!
Ng5 24.qh7 Ke4 25.tb6
Td8 26.nf3! Ne3 27.rf1 Nb6
28.ne4 Td4 29.c3!
1-0
Supliciul la care a fost supus
Garry credem că s-a datorat şi
faptului că nu şi-a respectat
propriul crez: de obicei, el este
cel care preia iniţiativa folosind
astfel de procedee!
Având în vedere gradul de difi-
cultate al jocului pentru ambele
părţi, formulăm următoarea de
avertizare: chiar dacă potenţia-
litatea acceptării pionului otră-
vit este demon-strată, principial
trebuie păstrată o anumită re-
zervă faţă de asemenea soluţii

21
 Deschiderea engleză
I.Timman - R.Hübner
Olanda 1990
1.c4 e5 2.kc3 Kf6 3.kf3 Kc6
4.g3 Nb4 5.ng2 0-0 6.0-0 Te8
7.kd5 Kd5 8.cd Kd4 9.kd4
ed 10.e3 c5?!
[Este posibil ca, furat de idei
preconcepute (în cazul nostru,
iluzia simetriei), Hübner să nu
fi aprofundat suficient calitatea
relaţiilor de interacţiune surve-
nite înainte de intrarea pe făga-
şul variantei.]
11.a3!
[Atragem atenţia asupra acestui
atac simplu, dar cu implicaţii
mari pentru faza construcţiei
cooperării.]
11…Na5 12.ed cd
[Posibilitatea de progres a fost
supusă unei analize minuţioase
şi îndelungate de către starul
olandez. La prima vedere, pozi-
ţia este destul de închisă şi ne-
grul va reuşi să realizeze o for-
tăreaţă greu de pătruns. La alb,
condiţiile pentru plasarea ar-
monioasă a figurilor există:
12.b4- 13.nb2 sau 12.d3. Astfel
de reacţii liniştite reprezintă
pentru marii maeştri o adaptare
la mediu, dar numai atunci când
nu există altceva mai bun. Con-
cordanţa între cerinţele subiec-
tive şi condiţiile obiec-tive a
produs acea „sclipire” specifică
ce menţine la suprafaţă forţa
creatoare.]
13.d6!!
[Ne aflăm în faţa unei acţiuni
de mare calibru. Pionul investit
anterior cu potenţial insuficient
valorificat devine brusc nodul
gordian al poziţiei. Infiltrarea
tipică este de o importanţă ex-
cepţională pentru alb, în vede-
rea trecerii neaşteptate la un joc
deosebit de energic. Ideea este
profundă, fiind completată cu
un fel de intuiţie metodică su-
perioară. Câştigul substanţial de
esenţă ce se obţine după o ase-
menea acţiune poate fi de refe-
rinţă, atât ca detalii, cât şi ca
viziune de ansamblu. Asupra
ideii vom reveni imediat după
22
încheierea partidei.]
13…Qf6
[Criteriul infailibil prin care
putem distinge infiltrarea ana-
logă a pionului negru la d3 este
acela că albul ar fi reuşit (în
contrast cu posibilităţile adver-
se – anticipaţi evoluţia nc8 şi
ta8) încheierea elegantă a
dezvoltării prin metoda deja
arătată: 13…d3 14.b4 nb6
15.nb2]
14.d3 Qd6
[S-a obţinut avantajul material
scontat, însă preţul plătit este cu
certitudine prea mare!]
15.nf4 Qa6 16.b4 Nd8 17.te1
Tf8
[Este îndoielnic dacă, jucând
perfect, negrul mai are vreo
apărare suficientă. Lipsa acută
de mutări nu poate reclama de-
cât apariţia timpurie a nedoritu-
lui zugzwang.]
18.qh5 d6 19.nd5 Nd7 20.a4
Tc8 21.ne4 g6 22.qf3 Tc7
23.b5 Qb6 24.nh6
[Manevrele ingenioase au men-
ţinut în corzi activitatea negru-
lui. Pentru acesta pierderea ca-
lităţii nu mai are nici un fel de
importanţă, însă albul nu are
timp de pierdut cu nimicuri!]
24…a6 25.nd5 Nf5 26.g4 Nc8
27.te2 ab
[Şi fără a mai aştepta răspunsul
28.tae1 după care totul se pră-
buşeşte, marele maestru ger-
man, un fost participant la me-
ciurile candidaţilor, a oprit
ceasul de control.
Vom scoate în evidenţă şi ne-
putinţa exprimării în joc a ne-
grului după teribila lovitură po-
ziţională de la mutarea a opta.
Este de necrezut că o singură
sclipire fantezistă a redus la
tăcere potenţialul defensiv ad-
vers pentru întreaga evoluţie
ulterioară.]
[Premiul nostru pentru maniera
hotărâtă de aplicare a prin-
cipiilor strategice în cadrul pro-
cesului planic este o diagramă a
poziţiei finale, cuprinzând şi
ultima mutare neefectuată.]
23
1-0
Se poate oare concepe o domi-
naţie mai plină de semnificaţii?
Imaginea o ilustrează mai bine
decât orice dizertaţie teoretică.
Totuşi, pentru că am promis,
revenim puţin asupra temei
strategice, respectiv momentul
cheie, adică abaterea de la regu-
lile dezvoltării comisă de alb
(mutarea a 13-a). Procedeul de
stânjenire este de mare valoare
practică. După cum s-a remar-
cat, întregul flanc drept al ne-
grului a fost practic scos din
joc. Legătura între turnuri a ră-
mas lipsită de perspective dato-
rită limitării sine die a nc8. Să
evidenţiem rezultatele obţinute
prin această formă specială de
blocare:
a) izolarea aripei drepte, con-
stituind lipsa de comunica-
re între flancuri;
b) prelungirea activităţii ng2
şi eliberarea importantului
avanpost d5;
c) limitarea gravă a dezvoltă-
rii;
d) nici poziţia nc5 nu este
prea fericită, manevrele sa-
le, alături de damă şi turn,
fiind mărginite.
Atâtea elemente pozitive nu se
poate să nu compenseze incon-
venientul pierderii pionu-lui
infiltrat. După apariţia damei
negre la d6, putem vorbi şi des-
pre auto-blocadă, deci noi timpi
a trebuit să fie pierduţi. Condi-
ţia compensatoare a realizării
mobilizării în vederea obţinerii
unei presiuni decisive s-a reali-
zat în mod strălucit.
În primele două partide avem
ocazia să redescoperim satis-
facţia jocului total, atunci când
căile teoretice nu se prelungesc
în „abis”, ci, din contra, se
opresc chiar în jurul mutărilor
de început!
Artizanul acestui rar eveniment
este marele maestru Vassili
Ivanciuk, care de mai mulţi ani
impresionează printr-un idea-
lism autentic. El a dovedit a fi
sensibil exprimând o concen-
trare, o apariţie interioară şi un
optimism rar întâlnite. Gân-
deşte foarte mult, uneori fără a
privi poziţia de pe tablă, în
momente când adversarii nu
prea înţeleg de ce, căutând me-
reu mutarea cea mai bună.
Această atitudine adulată de
public, pentru că nu face casă
bună cu pragmatismul epocii
(pe primul loc rezultatul şi apoi
calitatea) l-a condus uneori că-
24
tre rezultate oscilante (oare poţi
prevedea totul între mutările
15-30, gândindu-te, să spunem,
o oră la mutarea a 14-a, chiar
dacă „orb” joci aproape la fel
de bine ca într-o partidă norma-
lă?). În acelaşi timp, drumul a
fost deschis şi pentru unele vic-
torii senza-ţionale, „antidotul”
potrivit fiind găsit chiar şi îm-
potriva celor mai titraţi adver-
sari.
Deschiderea engleză
V. Topalov - V. Ivanciuk
Linares 1999
1.kf3 c5 2.c4 Kc6 3.d4 cd
4.kd4
[4…kf6 5.kc3 e6 6.g3 qb6
7.kb3 nb4 8.ng2 ke5 9.c5!
nc5 10.kc5 qc5 11.0-0 d5
12.e4! de 13.ke4 ke4 14.ne4
0-0 15.nf4! Ileskas-Iudaşin,
Pamplona ̀93]
4…e6 5.g3
[Această formă de dezvoltare
cunoaşte o importantă popu-
laritate (fiind şi o preferinţă a
lui Kasparov). Mutările carac-
teristice ce trebuie urmărite în
evoluţia imediat următoare a
jocului sunt de fineţe şi nu ne-
cesită nici un fel de cunoştinţe
teoretice ample. La un joc lini-
ar, în mod obişnuit, albul ar
trebui să obţină un sensibil
avantaj. Câteodată este totuşi
de aşteptat ca între doi adver-
sari care se cunosc foarte bine
şi s-au întâlnit de nenumărate
ori în faţa eşichierului să inter-
vină câte un moment de evitare
a căilor bătătorite.]
5…Nb4
[O intercalare originală care
ţine cont de faptul că lipsesc
încă mutările standard kc3 şi
kf6, evitând posibilităţile cla-
sice. Suntem plăcut surprinşi de
un astfel de eveniment petrecut
într-un superturneu, aşa că vom
sări peste obişnuitele balansări
teoreti-zate. Accentuăm doar
elimina-rea posibilităţii albului
de obţinere a iniţiativei pe calea
variantelor de gambit de tipul:
5…kf6 6.ng2 nc5 7.e3 qb6
8.0-0!? kd4 9.ed nd4 10.kc3
cu alternanţă compensatorie pe
linie dinamică.]
6.kc3 Qa5
[Urmarea logică a mutării ante-
rioare, cu un efect imprevizibil,
ce îl va deruta destul de mult pe
liderul marilor maeştri bulgari.
El pare să piardă cadenţa obiş-
25
nuită, rătăcind undeva în spaţiu,
bănuim şi cu întrebarea retori-
că: Ce este de făcut când teoria
a plecat şi am rămas singuri?]
7.kdb5?!
[Este greu pentru un mare ma-
estru de top să se decidă la con-
tinuarea modestă (între noi fie
spus, mai bună) 7.kc6]
7…d5!
[Privind din punct de vedere
psihologic şi poziţional, s-a ivit
momentul prielnic deschiderii
registrului fanteziei exact la
pagina de referinţă!]
8.a3 Nc3 9.bc Kf6 10.ng2 0-0
11.qb3 dc 12.qc4 e5!
[Pregăteşte ameninţarea directă
13…ne6 cu câştigul calului,
ducând cvasiforţat la urmă-
toarea acţiune a albului.]
13.kd6 Ne6 14.qd3 e4!
[Încununarea strategiei este re-
zolvată strălucit pe calea alter-
nanţei dinamice. Albul este
acum nevoit să asiste pasiv la
dansul figurilor negre care nu
prevestesc nimic plăcut. Nu
ne-am dori în acest moment să
avem starea psihică a lui
Topalov. Obiectiv, soluţia alea-
să de el pentru evitarea căilor
pur teoretice s-a dovedit a fi
nefericită.]
15.ke4 Ke4 16.ne4 Tad8
[Estimând şansele în această
etapă a jocului de mijloc putem
concluziona:
- negrul deţine un avans con-
siderabil de dezvoltare, obţinut
prin cedarea unui pion;
- figurile sale sunt excelent
plasate pentru operaţiuni active
asupra regelui advers rămas în
centru;
- albul are mari probleme de
cooperare-dezvoltare şi în pri-
vinţa securizării regelui.
Amintindu-ne de traseul calului
din g1 pe ruta f3-d4-b5-d6-e4 şi a
damei la b3-c4-d3, urmată acum
de cel puţin încă două devieri,
aprecierea cauzelor dezastrului
devine o banalitate.]
17.qc2 Kd4! 18.qb2
26

18…Ke2!!
[Dialog cu publicul!
Marele avans de dezvoltare
anunţa deja o asemenea lovitură
estetico-combinativă. Neîndo-
ielnic, în splendida combinaţie
nu are nici un fel de amestec
întâmplarea, ci ea reprezintă
doar exprimarea practică a ex-
celentului simţ tactic.]
19.re2 Tfe8!
[Ultima resursă este adusă cu
calm în luptă, comentariile de-
venind inutile, chiar şi pentru
cei mai puţin avizaţi.]
20.qb4 Qh5 21.f3 f5 22.g4
Qh3 23.gf Nf5 24.qc4 Rh8
25.te1 Te4!
[O încheiere pe măsura evoluţi-
ei, care culege laurii victoriei.
Nu rezistăm tentaţiei de a pre-
zenta diagramă finală, edifica-
toare în privinţa matului ce ar fi
urmat după 26.fe ng4 27.rf2
qh2 28.rf1 nh3 sau 28.re3
qg3.]
0–1
Deschidere de flanc
S. Lputian – V. Ivanciuk
Montecatini 2000
1.kf3 d5 2.g3 g6 3.c4 c6
4.qa4?!
[După 4.cd cd 5.d4 jocul putea fi
transpus în cunoscuta variantă
simetrică de fianchetto a apără-
rii Grunfeld. Marele maestru
Lputian caută mereu căi origi-
nale, însă de această dată colec-
ţia personală de năravuri se îm-
bogăţeşte, fără voie, cu
elemente ce ţin mai mult de ex-
centricitate. Ieşirea prematură a
damei sfidează un principiu bi-
necunoscut, motiv ce-i poate
oferi partenerului idei de joc
superioare. Ce va fi la capătul
tunelului, vom vedea…]
4…d4!
[Cu mirosul fin, Vassili sesi-
27
zează momentul prielnic de narea câmpului d4, cauză pentru
schimbare a direcţiei. Aseme- care poziţia nb2 a devenit în-
nea nuanţe discrete ţin de mo- grijorătoare.]
dul în care este înţeleasă poziţia
10.ka3 a5!
pe bază de analogii, mai ales
atunci când trebuie contrate [O nouă lovitură, bazată pe pre-
unele răspunsuri cu tentă extra- zenţa damei albe în zona ina-
vagantă.] decvată.]
5.b4 Kd7 11.ed
[Cine nu ar fi preferat aici liniar
5…ng7? Se doreşte însă pune-
rea cât mai rapidă sub semnul
întrebării a poziţiei damei albe.]
5.nb2
[Nu poate conveni 5.kd4 kb6
6.qb3 qd4 (6…ng7 7.e3 nd4 11…e4!
8.ed qd4 9.kc3 kf6 )
[În condiţiile în care captura pe
7.nb2 qc4 8.nh8 qb3 9.ab
d4 era foarte bună, putem anti-
f6!]
cipa că Ivanciuk a pregătit ceva
6…e5 7.e3 Ng7 8.ng2 cu totul special.]
[O porţiune de răscruce se pu- 12.ke1 Kb6 13.qb3 ab 14.qb4
tea naşte după 8.ed ed 9.kd4 Ka4
qe7 (9…kb6 10.qc2! şi nu
[Intervenţia calului a creat, pe
merge 10…nd4 din cauza
lângă nesiguranţa câmpului d4,
11.qe4) 10.ne2 qe4 11.f3
ameninţarea teribilă …c5.]
nd4! 12.fe nb2 13.kc3 na1.
Probabil că albul ar fi trebuit să 15.nc3
prefere această cale.]
8…Kh6 9.0-0 0-0
[Negrul a ieşit motivat din des-
chidere, albul eşuând în submi-

28

15…e3!!
[Realizarea ideii negrului poar-
tă amprenta genialităţii. Scutul
de pioni albi este zdrobit.]
16.fe c5! 17.dc
[Serios marcat, albul evită ne-
justificat varianta 17.qb3 cd
18.ed nd4 19.rh1 kg4 20.nd4
qd4 21.kec2 kf2 22.tf2 qf2
23.a4 şi lupta se prelungeşte.]
17…Kc3 18.dc Qd2 + –
[Poziţia albului arată ca o floare
veştejită.]
19.kb5 Kg4 20.kf3 Qe3
21.rh1 Kf2 22.tf2 Qf2 23.a4
Nd7 24.kc7
24…Ta4!!
[Se pare că Ivanciuk s-a specia-
lizat în încheieri fulminante.
Justificarea este concisă:
25.ta4 nh3! 26.nh3 qf3
27.rg1 nc3 urmat de …nd4.]
0–1
Întreaga ţesătură a negrului pu-
tem spune că s-a bazat continuu
pe poziţia damei albe, aruncată
atât de inconfortabil în luptă
încă de la primele mutări.
Admirând maturitatea şi forţa
de concepţie a experimentatului
jucător ucrainean, în unele par-
tide depinzând exclusiv de forţa
de joc, am putea aprecia mai
obiectiv valoarea decla-
raţiei-avertisment făcute de An.
Karpov încă din 1985, imediat
după pierderea titlului suprem:
„În stadiul actual al teoriei
deschiderilor au fost elaborate
şi studiate posibilităţi până la
mutările 20-30, adică aproape
de final! În acest fel, albul nu
reuşeşte aproape niciodată
să-şi asigure un avantaj sub-
stanţial prin deschidere, ceea
ce face ca jucătorii (în special
noul val) să considere continu-
area luptei lipsită de sens şi, în
cele mai multe cazuri, după
destul de puţine mutări, convin
asupra remizei”. Astăzi, cu oa-
29
recare tristeţe, trebuie să remar-
căm adevărul spuselor sale.
Majoritatea tinerilor mari
maeştri, odată pătrunşi în ierar-
hie, se înarmează „până în
dinţi” cu variante lungi, jucând
practic cu remiza „în buzunar”.
În astfel de condiţii, mai greu
reuşesc să-i ofere publicului
partide entuziasmante. Este
drept că şi liderii mondiali
practică şahul ştiinţific, de la-
borator. Ei cunosc însă jocul
până în adâncul adâncurilor,
etalându-şi tehnica cu succes în
orice fel de poziţii. În cazul lui
Kasparov, aceasta este şi expli-
caţia numărului mare de partide
decise, cu mult peste media ce-
lorlalţi competitori, realizate
cam la toate turneele.
Nu ar fi rău dacă FIDE sau ma-
rii organizatori ar readuce în
actualitate varianta unor com-
petiţii cu deschideri impuse,
pornind de la un anumit număr
de mutări, fără a fi cunoscute în
prealabil de către participanţi.
Astfel s-ar putea testa şi sub
alte forme valoarea reală a cu-
noştinţelor generale şi implicit
forţa de joc. Aceasta este o efi-
cientă metodă de antrenament,
cu implicaţii benefice pe mai
multe planuri, ce recomandăm
să fie inclusă în programul pre-
gătirii şahiştilor pentru perfor-
manţă.
Din păcate, astfel de manifes-
tări, agreate în trecut de Federa-
ţia Internaţională de Şah prin
Corespondenţă, deşi şi-au de-
monstrat utilitatea, au fost date
uitării.
Apărarea Siciliană
V.Ivanciuk - V.Topalov
Novgorod 1996
1.e4
[Împotriva lui Vassili este foar-
te greu să intuieşti ceva de la
bun început, fiind printre puţi-
nii care îşi pot permite să joace
orice. Alternând mai întâi pri-
ma mutare, apoi versiunea des-
chiderii, îşi pune în suspans ad-
versarii cu mult timp înaintea
începerii partidei. Observând
traiectoria distinctă a evoluţiilor
remarcăm că obţinerea coo-
perării pentru atac este elemen-
tul spre care tinde cu toate fi-
brele sale. Cu sensibi-litatea
jucătorului de forţă şi informa-
ţia savantului, el are o grijă
permanentă de ideea conform
căreia trebuie să triumfe în joc
şi valoarea estetică.]
30
1…c5 2.kf3 d6 3.d4 cd 4.kd4
Kf6 5.kc3 a6 6.ne2 e6 7.0-0
Ne7 8.f4 0-0 9.rh1 Qc7 10.a4
Kc6 11.ne3 Te8 12.nf3 Tb8
13.g4 Nf8 14.g5 Kd7 15.ng2
Kd4 16.nd4 b5 17.ab ab
18.ta7 Qd8 19.b4!
[Duelul teoretic s-a încheiat
aproximativ în urmă cu trei mu-
tări, când se părea că lupta a
fost direcţionată pe un teren
sigur, surprizele majore fiind
excluse. În genere, marele ma-
estru ucrainean nu prea agreea-
ză asemenea idei, astfel că ten-
sionează primul spiritele cu o
blocadă fermă a contra-jocului
advers, pe flanc. Substratul
constă în menţinerea stabilă a
kc3, figură extrem de impor-
tantă pentru controlul punctului
esenţial d5.]
19…e5 20.ne3
[Ceea ce anticipam se evidenţi-
ază. Lipsit de jocul pe aripă,
negrul se vede nevoit să acţio-
neze în zona fierbinte, obţinând
şi cedând în acelaşi timp un te-
matic avanpost central.]
20…ef 21.nf4 Ke5 22.kd5
Ng4 23.qd2 Kc6?
[Mai cuminte şi prevăzător se
prezintă 23…ne6 chiar dacă
după 24.qf2 kc6 25.taa1
qd7 26.ne3 ke5 (luarea pio-
nului b nu este recomandabilă:
26…nd5 27.ed kb4 28.nd4
ta8 29.tab1! ka6 30.tb3!
kc5 31.th3! se perturbă serios
linia apărării) 27.nd4 asigură
albului menţinerea iniţiativei.
Cu mutarea din partidă este ex-
primată limpede dorinţa de a
înlătura cât mai repede inco-
moda prezenţă a turnului. Pu-
tem critica oare această acţiu-
ne? Din punct de vedere tactic,
da, mai ales cunoscând ceea ce
a urmat. Sub impulsul reflexu-
lui condiţionat (o piesă atacată
trebuie mutată) Topalov nu pu-
tea nicicum bănui că albul dis-
pune de o continuare a atacului
ce îi va tăia pur şi simplu respi-
raţia.]
24.g6!!
[Momentul psihologic de vârf!
Gradul de disciplină privind
31
împlinirea optimă a planului
este impresionant. Câţi ar fi în-
trezărit un asemenea mod de
realizare a cooperării între cele
două turnuri? Glumind puţin,
înclinăm a crede că pe aceştia îi
putem număra pe degetele de la
o mână. Realitatea nu este prea
departe, întrucât cam aşa se
prezintă situaţia în cazul multo-
ra, atunci când baza de date
computerizată sau teoria învăţa-
tă mecanic nu-i mai pot sprijini
în tendinţa depistării elemente-
lor de mare dificultate. Totoda-
tă, nu negăm faptul că anumite
ezitări sunt reacţii normale ale
procesului gândirii, afectând
expresia în joc la cele mai ridi-
cate niveluri, mai ales în condi-
ţii precum cele de faţă. Dar să
depăşim această divagaţie re-
venind la aspecte concrete, dic-
tate de hotărârea următoare a
negrului.]
24…Ka7?!
[Resimţind adânc şocul mutării
albului, marele maestru bulgar
scapă situaţia de sub control şi
nu utilizează apărarea prin care
putea opune o rezistenţă mai
îndelungată: 24…f6 25.tc7!
tc8 26.tc6 tc6 27.kf6! qf6
28.qd5 qe6 29.gh rh7 30.qc6
nh3! La pierdere urgentă con-
duceau alte două căi:
a) 24…hg 25.tf7! ne6 26.ng5!
ne7 27.ke7 ke7 28.qf4! qd7
29.tg7!
b) 24….fg 25.ng5 ne7 26.ke7
ke7 27.qf4! ne6 28.qh4!]
25.gf Rh8 26.ng5!
[Ultima licărire a partidei im-
plică doar un calcul sumar de
variante.]
26…Qd7 27.fek
[Pentru deliciul fanilor, o mică
distracţie.]
27…Te8 28.qf2! Rg8 29.e5!!
h6
[29…ne6 30.kf4! nc4 31.e6!]
30.kb6 Qc7 31.nd5 Rh7
32.ne4 Rg8 33.kd5 Qd7
34.ke7!
1–0
Revenind puţin asupra mutării
albului 24.g6!!, dorim să adău-
găm că astfel de subtilităţi re-
prezintă o probă despre ce în-
seamnă mutarea cea mai
promiţătoare în faza de eviden-
ţă a resurselor proprii cu per-
turbarea aceluiaşi proces la ad-
versar. Obiectivele realizate au
fost de ordin major:
 Negrul nu a putut păstra
avantajul material;
32
 s-a slăbit cronic dispozitivul
de apărare;
 Cu efect devastator, s-au
pus în evidenţă kd5 pre-
cum şi cele două turnuri.
Aspectul incendiar al loviturii,
făcând desigur analogie cu situ-
aţiile ce mereu se repetă, ne
conduce la concluzia logică că
în şahul ultramodern majori-
tatea partidelor ce poartă am-
prenta rigidă a teoriei se decid
în timpul deschiderii sau imedi-
at după aceasta, la un tem-
po-surpriză!
Pe de altă parte, nu trebuie ne-
glijată necesitatea unei perma-
nente atitudini critice, creatoa-
re, înaintea introducerii în
practică a variantelor recoman-
date de teorie.
Sunt situaţii suficiente când au-
torii analizelor moderne recurg
la aprecieri abstracte, fără a pă-
trunde în toate subtilităţile şi a
ţine seama de anumite perspec-
tive dinamice ulterioare. Para-
frazând un cunoscut proverb,
putem conchide: „analizează de
zece ori şi joacă o dată!”
APRECIEREA POZIŢIEI
CRITERII
Planul de joc se determină pe
baza estimării poziţiilor. Pentru
exactitatea orientării trebuie
avute în vedere o serie de ca-
racteristici statice şi relative, ce
formează ansamblul crite-riilor
de evaluare:
 raportul material de forţe;
 prezenţa ameninţărilor ne-
mijlocite;
 valoarea relativă, funcţie
de amplasamentul figurilor;
 configuraţia structurii de
pioni (eventual, tipul de po-
ziţie);
 situaţia în centru (închis,
mobil, deschis, static, dina-
mic) şi situaţia spaţiului;
 legături directe şi indirecte
(interacţiuni) între piese;
 mobilitatea figurilor proprii
şi adverse;
 forţa şi slăbiciunea diver-
selor puncte strategice;
 poziţia regilor (nerocaţi,
rocade pe aceeaşi parte sau
inverse);
 alte observaţii strategice
importante: diagonale bune
de stăpânit, perechea de
nebuni etc.
 eventuale compensaţii;
 gradul de cooperare pe
moment şi în perspectivă.
33
În următoarea etapă (prima în
elaborarea planului) se compară
rezultatele aprecierii, adică eva-
luarea şanselor ambelor părţi în
funcţie de criteriile funcţionale.
După stabilirea caracterului po-
ziţiei (bună, mai slabă sau ega-
lă) sunt îndeplinite premisele
iniţierii liniei de joc, călăuză
fiind filiaţia ideilor ce urmează
principiile strategice specifice.
Desigur că în focul disputei nu
este necesară parcurgerea rigidă
a întregii reţele analitice. Pro-
cesul trebuie să se desfăşoare
spontan, fiind dictat de criteriile
funcţionale. De asemenea, tre-
buie evitat cât mai mult posibil
dogmatismul, acest drum alu-
necos care, în subsidiar, ne do-
vedeşte mereu faptul că excep-
ţiile sunt la fel de importante ca
şi regulile.
Între elementele aprecierii, un
rol aparte are factorul psiholo-
gic. Acesta intervine mai ales în
poziţiile neclare, cu situaţii
mari de risc (iraţionale), unde
elementele teoretice cu mare
dificultate mai pot fi angajate.
Astfel, componenta psihologică
(despre care vom vorbi mai târ-
ziu) devine o armă cu două tăi-
şuri. Totuşi, când te simţi supe-
rior partenerului în privinţa
estimării poziţiilor simple, na-
tural poţi trasa linia de joc care
să evite complicaţiile.
SISTEMUL ANALITIC
Referitor la aspectul de esenţă
al dificilei probleme a estimării
poziţiilor, este necesar să pă-
trundem sensul noilor concepţii,
de ridicată factură tehnică şi
psihologică: În partida de şah,
examinarea permanentă a pozi-
ţiei este un proces indispensa-
bil. În concept psihologic, obli-
gatorie este combinaţia între
atracţia intensă faţă de căutare
şi descoperire şi curiozitatea
contactării pe viu a hotărârilor.
Foarte importantă devine pu-
tinţa tratării conice a infor-
maţiei deduse, cu referire la o
dublă capacitate de calcul a
unor elemente în intercone-
xiunea lor, situaţie ce implică,
desigur, concentrare maximă în
momentul decisiv al aprecierii.
Analiza completă a poziţiei cu-
prinde două aspecte distin-cte,
corespunzătoare celor două
componente esenţiale ale gân-
dirii şahiste (respectiv înţelege-
rea poziţiei şi capacitatea tacti-
că), legate de patru mo-mente
atenţionale, implicând compo-
34
nentele analiză-evaluare, pregă-
tire-reacţie:
 Analiza externă – strategi-
că – pe baza căreia se elabo-
rează planurile de joc ce derivă
din structura poziţiei. Cu alte
cuvinte, înarmaţi cu elementele
de bază ale strategiei, să reu-
şim a pătrunde până în adân-
curi, desprinzând ideile şi pla-
nurile în diferite stadii ale
partidei, în felul următor:
a) pe larg, prin direc-
ţionarea generală a
studiului;
b) concentrat, în detaliu.
 Analiza interioară – dinami-
că – ce ţine seama de posibilită-
ţile tactice în continuă schimba-
re. Unii şahişti sunt preocupaţi
aproape exclusiv de aprofunda-
rea unei poziţii, a planurilor de
joc proprii sau adverse. Nu tre-
buie omis faptul că fiecare situ-
aţie este mereu în schimbare şi
poate conţine o serie de elemen-
te cu caracter surprinzător,
combinativ. Nese-sizate la timp,
aceste omisiuni pot modifica
fundamental cursul logic al par-
tidei. Cele două forme ale ana-
lizei sunt strâns legate şi se
condiţionează reciproc. Într-
adevăr, la ce foloseşte un plan
strategic corect alcătuit, dacă
este compromis prin scăpări
tactice, sau la ce foloseşte o
combinaţie, oricât de frumoasă,
dacă nu are o justificare strate-
gică sufi-cientă?
Minţi nerăbdătoare aşteaptă
stimularea imaginaţiei pentru a
putea antrena percepţia unui
număr cât mai mare de variante
calculate. Churchill afirma:
„Şansa nu există. Ceea ce nu-
mesc unii şansă nu este altceva
decât maxima atenţie acordată
detaliilor.”
Impunerea punctului de vedere
implică concentrarea atenţiei,
pe cât posibil, spre deschiderea
mai multor centre de interes,
idee care focalizează cuantumul
priorităţilor perfect determinate
structural, constituind o nouă
manieră de abordare strategică.
Într-un contrast saturat şi cu un
con larg al receptivităţii, vom
putea identifica şi înţelege prio-
ritar nevoile stringente, creând
şi generând într-un al doilea
timp mijloacele de satisfacere a
finalităţii. Tehnica de progra-
mare a obiectivelor corespunde
demersului analitic pas cu pas,
ce poate fi efectuat apelând la
mijloace preactive sau retroac-
tive. Demersul preactiv urmă-
35
reşte obiectivele în timp, iar cel
retroactiv apelează la necesita-
tea întoc-mirii imaginare a pla-
nului, plecând de la starea dori-
tă la cea prezentă. Strategia
perfor-mantă, respectiv recu-
rentă, integrează în proces re-
zultatele utilităţii aplicate coe-
rent.
Reuşita totală în găsirea ideilor
de plan şi mutărilor concre-
tizatoare cele mai bune este un
concept considerat în general
exagerat, de aceea şahul fără
egal are puţini aliaţi.
Putem concluziona că tehnica
gestionării eficiente a situaţiilor
se formează greu, dar nu trebu-
ie să disperăm: Erorile nu sunt
atât de grave dacă nu se repe-
tă.
Deschiderea engleză
V. Korcinoi - N. Short
Novgorod 1996
1.c4 e5 2.g3 Kc6 3.kc3 g6
4.ng2 Ng7 5.e3!? d6
[5…kf6 6.kge2 h5 7.h3 d6
8.d4 nd7!? (8…0-0) 9.d5! ka5
10.qd3 0-0 11.e4 c5 12.dc kc6
13.ng5 Leko-Shirov, Linares
2000]
6.kge2 h5 7.d4
[Foarte greu îi este albului să
obţină avantaj în cazul 7.h4
ng4 8.d3 kge7 9.b4 a6 10.tb1
tb8 11.qc2 0-0 12.nd2 qd7
13.kd5 b5 14.a4 e4! 15.ke7
qe7 16.ne4 ke5 17.cb ab
18.ab d5 19.ng2 kf3 20.rf1
tb5  , Sunye-Nunn, Amster-
dam ̉85 sau 7.h3 h4 8.g4 f5 9.gf
nf5 10.ke4 kf6 11.k2c3 0-0
12.d3 ke4 13.ne4 qd7 14.qb3
kd8 15.nd2 c6 16.0-0-0 ke6 =,
Şubă-Nunn, Lucerna 8̉ 5. Sub
astfel de influenţe, Korcinoi
alege, pentru experimentatul
coleg de analiză al lui Nunn, un
plan mult mai energic.]
7…h4 8.d5 Kce7 9.e4 f5
10.kg1!
[O acţiune neprevăzută, care
arată expresiv dorinţa menţine-
rii mersului firesc al lucrurilor,
contemplată în muta intimitate
analitică şi care, trebuie să re-
cunoaştem, ne scoate puţin din
cotidian. Din punct de vedere al
36
aprecierii generale, retragerea 14.qe2 Qh8 15.ng2 Nd7
pare nepo-trivită, deoarece,
[Dacă 15…qh2 albul pregăteşte
ajuns în poziţia iniţială, calul nu
cu 16.qf1 şi înaintarea f4.]
mai exercită presiune asupra
punctelor centrale. Să ne amin- 16.0-0-0 Qh5
tim însă de cuvintele lui
[16…nh6 17.kf3 permite con-
Cigorin, care trata problemele
trolul imediat asupra punctelor
teoriei şahiste în mod creator:
slabe g5-e6.]
“În unele poziţii în care atacul
nu se creează imediat după 17.qh5 Kh5 18.kh3 Th8
vreo mutare, aşa cum se întâm- 19.th1 Nf6
plă de obicei în jocul de gam-
[Iată un prim aspect de tratare
bit, o continuare sau alta făcută
exterioară neconcentrată, ne-
la începutul partidei nu are în-
permiţând selecţionarea ele-
semnătate deosebită pentru
mentelor pertinente permise de
desfăşurarea ei. Până şi cele pe
poziţie. Ar fi fost exact timpul
care unii le consideră ca timpi
potrivit pentru schimbul nebu-
pierduţi nu sunt menite să aibă
nilor: 19…nh6 20.nh6 th6
consecinţe grave. Este necesar
21.kb5 th8! ]
însă să fie încadrate într-un
plan, să nu devină inutile.”
Aici ideea este, pe cât de bizară,
pe atât de logică: luarea în vizor
a câmpului tocmai slăbit g5.]
10…Kf6 11.ng5
[Şanse egale pot exista în vari-
anta: 11.kh3 fe 12.kg5 nh6!
13.kge4 ke4 14.ke4 nc1 20.nd2!
15.tc1 h3! 16.nf3 kf5 17.ng4 [O nouă deviere perfectă care
kd4 18.f4 nf5. Acum eveni- arată înaltul spirit analitic al
mentele se precipită sub o altă albului. Capacitatea de comu-
formă.] tare de la un mod de inter-
pretare a poziţiei la altul permi-
11…hg 12.hg Th1 13.nh1 Rf7
te acordarea de atenţie fiecărui

37
detaliu şi se pare că începe să ind posibilitatea 21…a6 22.kc7
producă părţii adverse o oareca- tc8 23.na5! kg8 24.rb1
re inflexibilitate a gândirii. Pu- nd8 25.ke6 ne6 26.nd8 a
tem încerca ceva mai detaliat, constatat că poziţia regelui la g7
parcurgând criteriile de aprecie- este vulnerabilă, de aceea ce-
re, să deducem cum a gândit dează cu uşurinţă câmpul e4.]
Korcinoi această retragere fină:
 la prima vedere, nici una
din părţi nu a realizat lucruri
deosebite;
 totuşi, mobilitatea figurilor
albe este mai mare, iar contro-
lul câmpului g5 şi păstrarea în
rezervă a intercalării kb5 sunt
elemente semnificative. Totoda- 22.kc3!
tă, nf6 rămâne limitat de lan-
[Prin acest surprinzător
ţul pionilor proprii.
dute-vino al figurilor albe, în
Concluzie:
perfectă concordanţă cu planul
Criteriile funcţionale indică di- de hărţuire poziţională, s-au
recţia acţiunii în lipsa motivaţi- creat negrului neplăceri greu de
ei tactice către mărirea presiunii remontat.]
prin schimbul de roluri al figu-
22…Kg8 23.ke4 Ne7 24.khg5
rilor ce vizează câmpurile slăbi-
te amintite. Calea corectă am Kgf6 25.ke6 Ne6 26.de c6?
văzut care este, iar cum se va [Era necesar fie schimbul cai-
îndeplini planul vom constata lor, fie retragerea 26…kh7?!,
pe parcurs.] dar şi în acest caz albul menţi-
20…Rg7 21.kb5 fe?! nea avantajul.]

[Repetarea inconsecvenţei ne 27.kg5! Te8 28.nf3 Nf8

arată că Short a pierdut contro- 29.nh5 gh?
lul psihologic al jocului, ceea [Cum anticipam, negrul a intrat
ce va duce, încetul cu încetul, la definitiv pe linia descendentă.
distrugerea poziţiei sale. Studi- Acum, pionul trecut al albului

38
va fi perfect susţinut. La o în-
târziere a acestei acţiuni ar fi
condus 29…kh5.]
30.f4 ef 31.gf Rg6 32.kf3 Ke4
[32…te6 33.f5 rf5 34.kd4 ]
33.ne3 c5 34.kh4 Rf6 35.f5
Ne7 36.tf1 Rg7 37.tg1 Rf6
38.nf4 Nd8 39.rc2 a6 40.tg2
1–0
Intervenţia inevitabilă re3 con-
duce la o splendidă situaţie de
zugzwang care ne aminteşte că
„marea este la fel de adâncă pe
vreme calmă ca şi pe furtună”.
Analiza superficială reprezintă
o stare de slăbiciune care poate
favoriza alegerea greşită a obi-
ectivului de plan, implicând de
regulă mutări şi manevre în
contradicţie cu spiritul poziţiei.
“Estimarea exactă a unei pozi-
ţii apărute în timpul jocului re-
prezintă unul dintre cele mai
dificile elemente ale şahului. E
drept, unele poziţii se evaluea-
ză mai uşor, altele deosebit de
greu. Adesea diferenţa princi-
pală dintre doi jucători puter-
nici constă doar în capacitatea
unuia de a aprecia mai exact
poziţiile ce apar în cursul par-
tidei şi care se pot schimba
substanţial de la o mutare la
alta”.
J.R.Capablanca
Incluzând şi o partidă din prac-
tica proprie, reprezentăm pentru
materialul ilustrativ un exemplu
la fel de expresiv şi bogat în
elemente contradictorii de
apreciere. Evident că aspectele
legate de planul de joc şi calcu-
lul variantelor sunt la fel de in-
structive.
Să urmărim deci, desfăşu-
rarea simultană a partidelor Pe-
trosian–Fischer, pe care o vom
lua drept referinţă, şi M.
Dominte – Gh. Ciolac, Piteşti
1974, comentată în primele pa-
tru paranteze. Până la a 7-a mu-
tare a negrului, jocul a fost
identic.
Apărarea Tarrasch
T. Petrosian - R. Fischer
Buenos Aires 1961
1.d4 Kf6 2.c4 e6 3.kf3 d5
4.kc3 c5 5.e3 Kc6 6.a3
[Un plan interesant introdus
chiar de Petrosian, având drept
scop economisirea unui tempo
în cazul 6…dc]
6…Ke4!?
[Între continuările posibile
această ripostă s-a dovedit nu o
39
dată a fi printre cele mai atrăgă-
toare.]
7.qc2 Kc3 8.bc Ne7
[Acum intervine primul mo-
ment psihologic, în care adver-
sarul meu, Gh.Ciolac (un serios
contracandidat la titlul naţional
de juniori, pe care l-am obţinut
în final cu o diferenţă substan-
ţială) apreciază că este momen-
tul să devieze cursul jocului
prin dezvoltarea 8…Nd6. În
acest fel, el caută să evite căile
cunoscute, încercând să îmbu-
nătăţească chiar jocul lui Bob-
by!]
9.nb2 0-0 10.nd3 h6 11.0-0
Ka5!
[Fischer conduce deschiderea
cu multă precizie. Presând asu-
pra câmpului c4, slăbeşte tensi-
unea în centru pentru a putea
alege o linie de joc adecvată
noilor structuri.
Iată că partenerul meu amână
această acţiune, preferând
11…Qc7 care, la o apreciere
superficială, pare foarte tran-
şantă. În diagramă putem con-
stata diferenţa de concepţie a
părţilor.
Cum ar trebui să continue al-
bul?
De remarcat că amândoi cunoş-
team partida de referinţă. Aver-
tizat de situaţia creată, am tre-
cut la o estimare, relativ punct
cu punct (cât de impor-tant este
să fii în formă!) a criteriilor de
apreciere pe care orientativ le
sistematizăm:
 situaţia materială nu intră
în discuţie;
 ameninţări periculoase nu
există;
 ambii regi sunt în siguran-
ţă;
 centrul este sub tensiune iar
poziţia pionilor albi nestan-
dard;
 problema spaţiului nu este
40
relevantă;
 albul deţine un uşor avans
de dezvoltare, datorat restrân-
gerii nc8, deci un factor supli-
mentar de care s-ar putea even-
tual profita;
 atâta timp cât este posibilă
deschiderea diagonalei prin-
cipale a1-h8 există şi perspec-
tiva încadrării într-un grupaj
de atac a figurilor albe.
Concluzii în urma comparării
criteriilor: O constatare impor-
tantă a fost că negrul ameninţă
neplăcut manevra ka5, chiar
într-o formă mai bună. Totuşi,
prin ultima mutare, s-a pierdut
un timp preţios. Problema stra-
tegică principală în poziţia ob-
ţinută, cu structură de pioni
fragmen-tată la alb şi centru
tensionat, impune rezolvarea pe
calea deschiderii în primul rând
a liniei nb2. În condiţiile oferi-
te, sarcina albului pentru reali-
zarea acestui deziderat are o
cotă superioară.
Nu este greu de constatat că o
mutare poziţională de genul h3
sau tad1 ar duce imediat la
realizarea scopului dorit de ne-
gru. Această anticipare corectă
mi-a permis realizarea unui salt
calitativ în apreciere, ce a con-
dus la un nivel ridicat de tratare
a jocului. Primul element con-
cret constă în faptul că negrul
nu dispune încă de presiune pe
c4, motiv ce permite urmărirea
ideii corecte.
Rodul interpretării corecte a
şanselor a însemnat în realitate
surpriza ce a condus către un
deznodământ fulgerător: 12.dc!
Nc5 13.cd ed 14.c4! (Cu aceas-
ta, ideea a fost realizată. Parcă
hipnotizat, partenerul nu a sesi-
zat momentul dificil şi a ales
calea cea mai rapidă către pier-
dere.) 14…dc?? şi ne aflăm în
faţa unei situaţii paradoxale,
unde mutarea cea mai naturală
duce la pierdere imediată!
15.qc3! Întrucât variantele de
apărare conduc la pierderea
unei figuri, negrul a cedat. Cu o
evaluare mai atentă, s-ar fi pu-
tut evita această situaţie jenan-
tă, însă avantajul pozi-ţional
rămânea fără tăgadă de partea
albului. Să urmărim în continu-
are logica perfectă a lui Fis-
cher.]
12.kd2
[O alternativă ar fi fost 12.cd ed
13.qe2 nf6 14.ke5 te8
15.qh5 cu ceva perspective de
atac.]
41
12…dc 13.kc4 Kc4 14.nc4 b6
[S-a obţinut o poziţie apro-
ximativ egală, deoarece albul
are un uşor avans în dezvoltare,
iar centrul său îşi menţine deo-
camdată intacte calităţile. Ne-
grul deţine o structură perfectă
de pioni şi nu are câmpuri sla-
be. Posibilităţile de atac ale al-
bului sunt limitate datorită
schimbului cailor. Petrosian
ignoră acest ultim element, îşi
supraestimează şansele şi, ela-
borând un plan straniu, tinde cu
dezinvoltură către o poziţie pli-
nă de neclarităţi.]
15.e4?!
[La un joc poziţional durabil ar
fi dus 15.tad1 nb7 16.qe2
tc8 17.a4]
15…Nb7 16.qe2 Tc8 17.nb3
Propuneţi mutarea negrului
[Se persistă într-un joc mecanic
în care nu se ţine seama de ten-
dinţele concrete ale părţii ad-
verse.]
17…b5!
[Săgeata tactică pleacă din arc.
Brusc, negrul a preluat iniţiati-
va, urmând calea prin-cipiului
următor: împotriva unui centru
dinamic trebuie recurs la acţi-
uni destabili-zatoare pe flanc.
Nebunilor albi li s-a limitat
mobilitatea, iar presiunea asu-
pra centrului ameninţă să se
accentueze.]
18.f4
[Petrosian amână trecerea în
apărare prin 18.tfd1 qb6 19.c4
cd 20.nd4 nc5 şi continuă să
meargă pe drumul întrebărilor
fără răspunsuri clare.]
18…Qb6 19.rh1 cd 20.cd b4
21.ab Nb4 22.d5?!
[Consecinţa firească a planului
greşit este acest sacrificiu inco-
rect.]
22…Nc3 23.nc3 Tc3 24.nc2
ed 25.e5 Te3 26.qd2 d4
[Încercarea albului s-a spulberat.
Figurile negre deţin poziţii acti-
ve şi în cooperare cu pionul li-
ber exercită o presiune decisi-
vă. Restul este tăcere, o tăcere
42
frumoasă!]
27.tab1 Qa6 28.tf2 Td8
29.rg1 Ne4! 30.ne4 Te4
31.h3 d3! 32.tb3 Qc4 33.tb2
Tdd4 34.g3 Td5 35.rh2 Tb5
36.ta2 Tb1 37.g4 Te2 38.te2
de 39.qe2 Qf4 40.rg2 Tb3 (0
- 1).
Gândindu-ne că doi ani mai
târziu Petrosian devenea al no-
uălea campion mondial, această
victorie este printre cele care
confirmă elocvent forţa în creş-
tere vertiginoasă a lui Bobby.
Faptul că ulterior totul s-a con-
firmat şi că Petrosian a fost în-
vins din nou, fără drept de apel,
în meciurile candidaţilor, de
către Fischer este deja un epi-
sod legendar.
Un armonios adevăr se relie-
fează din însăşi afirmaţia stra-
tegului Tigran: "Marele ideal
este să joci fără greşeală. Înfrun-
tând adversarul în idei, fiecare
şahist luptă mai întâi cu sine în-
suşi. Eu am pierdut multe parti-
de importante tocmai pentru mo-
tivul că n-am reuşit să mă înving
pe mine însumi."
CALCULUL VARIANTELOR
S-a mai spus, dar nu s-a repetat
destul: ideea că prima conti-
nuare văzută este şi cea mai
bună s-a dovedit în general fal-
să. Jucătorul care îşi pierde
răbdarea necesară aprofundării
situaţiilor mereu în schimbare,
bazânduse numai pe spiritul
intuitiv (indiferent de rafina-
mentul acestuia) se află pe
drumul declinului. Pentru un
calcul corect trebuie reflectat
obiectiv asupra raportului cali-
tativo-comparativ al poziţii-lor
rezultate. Creşterea capaci-tăţii
de calcul se face treptat şi, evi-
dent, procesul trebuie să capete
în timp un caracter de obişnuin-
ţă. Practic, toate poziţiile nece-
sită şi o verificare prin calcul.
Este posibil ca unora să li se
pară anumite calcule costisitoa-
re sau prea lungi pentru a putea
fi realizate doar cu ochii minţii,
fără exersarea pe eşichier. În
realitate, astfel de exerciţii sunt,
în cadrul pregătirii, adevărate
examene de maturitate privind
dezvoltarea memoriei şahiste,
iar variantele conţin multe ele-
mente cu caracter forţat (uşu-
rând vizibil sarcina rezol-vării),
reducând în final şi numărul
real de mutări deduse pentru
elucidarea poziţiei. Este opor-
tun să fie cunoscută şi opinia
43
lui Garry Kasparov: „Îmi place
să rezolv probleme de şah, com-
binaţii şi mai ales studii. Timpul
pe care îl consacru rezolvării
compoziţiilor îmi dezvăluie for-
ma sportivă şi, uneori, aplic în
practică ideile descoperite”.
Tot el notifică: „Dacă reuşiţi
să descoperiţi soluţii dificile,
atunci puteţi găsi şi la partida
practică continuări nestan-
dardizate”.
Şi marele maestru al artei com-
binative, Mihail Tal, aborda
frecvent o astfel de atitudine.
Pregătindu-se pentru meciurile
din ciclul campionatului mondi-
al, el obişnuia uneori să se rezu-
me la exerciţii legate de calculul
variantelor.
Nu pierdem ocazia să ne reamin-
tim de Capablanca. În tinereţe,
respectiv în anul 1908, el a com-
pus un studiu despre care afirma,
ceva mai târziu: „A fost atât de
dificil, încât nimeni nu a putut
să-l dezlege. De atunci am înce-
tat să mai compun studii, consi-
derând că nu are nici un sens
elaborarea acestora, atâta timp
cât nimeni nu le poate dezlega”.
Marii maeştri ai compoziţiei
G.Kasparian şi I. Averbach au
demonstrat însă că studiul are
multe planuri, fiind practic inso-
lubil! Este de înţeles de ce ni-
meni nu a putut să-l rezolve!
Vă propunem acum o metodă
matematică originală realizată
în colaborare cu profesorul
Alex Moscaliuc, pentru evalua-
rea, pe baza ELO, a următoa-
relor elemente: calitatea mută-
rilor efectuate în partide şi difi-
cultatea acestora. Vom putea
afla, fără nici un ajutor din par-
tea computerului:
 nivelul jocului ce ar fi tre-
buit prestat şi
 randamentul evoluţiei jucă-
torului pe care dorim să-l
analizăm sau personal, în
cazul în care propunem şi
noi mutări.
Gradul de relativitate al rezul-
tatelor este stabilit în funcţie de
corectitudinea comentariului,
deci aprecierea calităţii mută-
rilor. Coeficientul acordat
pe baza analizelor notează ca-
racterul mutărilor notate, ast-
fel:
0–mutare forţată
A–uşoară (nu necesită efort
special de gândire)
B–relativ uşoară
C–selectată dintr-un număr de
mutări candidat
D-complexă
E – mare dificultate.
44
Concomitent, se face o evalua-
re a ceea ce s-a jucat efectiv:
 Greşeală gravă (??) – 0 pct.
 Greşeală cu consecinţe ceva
 mai mici (?) – 1 pct.
 Îndoielnică (?!) – 2 pct.
 Aproximativ bună (!?) – 3
pct.
 Bună (!) – 4 pct.
 Foarte bună (!!) – 5 pct.
Punctarea începe după mutările
de deschidere. Odată acordate
punctele pentru fiecare mutare
a partidei, vom face media ce-
lor două tipuri de evaluare. Ast-
fel, pentru gradul de dificultate
vom număra mutările tip 0, A,
B, C, D, E, acordând 0 pct. pen-
tru tip 0, 1 pct. - tip A, 2 pct. -
tip B, 3 pct. - tip C, 4 pct. - tip
D şi 5 pct. - tip E. Calculăm
apoi media ponderată, exclu-
zând mutările notate cu zero.
De ex. dacă avem 30 mutări
analizate, dintre care 5 cu 0, 2
A, 6 B, 10 C, 5 D şi 1 E, vom
obţine:
2 1  6  2  10  3  5  4  1  5
M1 
2  6  10  6  1
69
 2,76
25
Media obţinută corespunde,
conform tabelului următor, unui
coef. ELO de 2586. Deci, dacă
s-ar efectua corect mutările,
prestaţia ar fi la acest nivel. În
realitate, jucătorul supus anali-
zei a comis şi erori ce trebuie
evaluate conform altei grupe de
calificative. Ex: presupunem că
din 25 de mutări neforţate a
comis o greşeală gravă, a avut
două mutări evidente, patru în-
doielnice, patru aproximativ
bune şi restul de 14 mutări le-a
executat corect. Va obţine ur-
mătorul randament, prin rapor-
tare la punctajul maxim posibil:

1 0  2 1  4  2  4  3  14  5 92

25  5 125
ceea ce corespunde unui ran-
dament de 73,6 %.
Urmează înmulţirea coef. M1
cu randamentul :
2,76  73,6
M2   2,03
100
obţinând coeficientul realizat.
Din tabelul prezentat în conti-
nuare (conceput în urma studie-
rii a peste 100 partide comenta-
te amănunţit în Informator)
 rezultă ratingul de 2212, ară-
tând că cel ce a efectuat mutări-
le a jucat la acest nivel.
Propunerea mutărilor este bine
să se facă sub îndrumarea unui
antrenor.
45
 Evaluări lectual reprezintă un fel de mo-
Coeficient Punctaj ELO Creşteri del. Devine interesantă şi ideea
realizat corespunzător ELO
1,60 2000 câte 5 p
de a cunoaşte cam la ce nivel
1,61 2005 pentru ELO evoluau unii dintre marii
1,62 2010 fiecare deschizători de drumuri, despre
… … 0,01 la
2,00 2200 coef
care păstrăm imaginea măreţiei,
2,01 2204 a unei forţe sau dorinţe care
2,02 2208 dogoreşte mereu, într-un pre-
2,03 2212 cu 4 p
… …
zent al trecutului. Nu mulţi pot
2,25 2300 avea puterea să ţină universul
2,26 2305 şahului în degetul mic, dăruind
2,27 2310 generaţiilor viitoare cheia înţe-
2,28 2315 cu 5 p
… … lepciunii ce face să vibreze in-
2,45 2400 tens coarda marilor adevăruri,
2,46 2406 atât de greu de atins. În ultimă
2,47 2412
2,48 2418 cu 6 p instanţă, nu trebuie neglijată
… … mărturisirea lui Fischer: „Stu-
2,78 2598 diez cu plăcere şi interes jocul
2,79 2605
2,80 2612 vechilor mari maeştri, deşi as-
2,81 2619 cu 7 p tăzi sunt convins că ştiu mai
… … mult decât ei!”
2,92 2696
2,93 2704
2,94 2712 Gambitul Damei
2,95 2720 cu 8 p J.R.Capablanca-A.Alehin
… …
3,00 2760 Buenos Aires (meci, 21) 1927

Am pregătit două analize. Pri- Comentarii după Alehin.

ma ne aminteşte că excavarea
trecutului este pentru toţi o ma-
re datorie. Să recunoaştem că,
de câte ori regăsim ce a fost în
trecut, este vibrantă evocarea
ritualului cu care cei vechi îi
citau pe cei mai vechi decât ei.
Solem-nitatea acestui act inte-
1.d4 d5 2.c4 e6 3.kc3 Kf6
4.ng5 Kbd7 5.e3 Ne7 6.kf3
0-0 7.tc1 a6?!
[Consider totuşi că această con-
tinuare este nesatisfăcă-toare,
datorită trecerii simple a jocului
în varianta schimbului prin
8.cd.]
46
8.a3?
[La dispoziţia albului se află o
serie mare de continuări bune,
fiind însă foarte greu de preci-
zat care dintre ele este mai
promiţătoare. Din păcate s-a
ales o replică pasivă, ce a fost
respinsă în mod convingător ca
fiind utilă jocului la câştig.]
8…h6 9.nh4 dc 10.nc4 b5!
[Suficient pentru menţinerea
echilibrului era şi 10…c5.]
11.ne2
11…Nb7 12.0-0
[12.b4 a5! 13.qb3 ab 14.ab g5
15.ng3 kd5 ]|
12…c5 13.dc Kc5 14.kd4
[Întrucât albul nu a obţinut nici
un fel de avantaj, logică era
simplificarea poziţiei prin
14.qd8 tfd8 15.tfd1.
O mare greşeală ar fi fost
14.nf6 nf6 15.kb5 qd1
16.tfd1 kb3 17.tc7 nf3
18.nf3 ab 19.na8 ta8  ]
14…Tac8 15.b4
[Fără nici un rost, albul slăbeşte
câmpul c4, ignorând mutarea
mai simplă şi mai bună 15.nf3
qb6 16.qe2.]
15…Kcd7! 16.ng3 Kb6
17.qb3
[Intenţia este de a răspunde la
17…kc4 cu 18.tfd1 qb6
19.a4.]
17…Kfd5
[O acţiune bună, legată de ame-
ninţarea poziţională 18…kc3
19.tc3 nd5 20.qb2 tc3
21.qc3 qa8 urmat de tc8  .
Răspunsul lui Capablanca este
forţat.]
18.nf3 Tc4! 19.ke4 Qc8
20.tc4
[Sunt îndreptăţit să consider
acest schimb o eroare decisivă,
pentru că apoi se poate folosi
poziţia ameninţătoare a kc4.
Corect era 20.qb1, ameninţând
21.kd6 sau nd6, iar dacă negrul
răspunde 20…tfd8 atunci
21.kb3 tc1 22.tc1 qa8
23.nc7 cu schimbul unor figuri
care nu înrăutăţesc poziţia albu-
47
lui.] 27.te1 Td8 28.ab ab 29.h3
20…Kc4 21.tc1 Qa8! [Refugiul de rezervă este fără
îndoială necesar.]
[Ameninţarea fermă este
22…kb4 sau 22…kde3 ceea ce 29…e5 30.tb1 e4
obligă albul să renunţe la con- [Începutul sfârşitului.]
trolul asupra câmpurilor centra-
le.] 31.kd4
22.kc3 Tfc8 23.kd5 Nd5 [Pierdea de asemenea 31.ke1
24.nd5 Qd5 25.a4 Qd2 32.qc2 Qc2 33.kc2 Td2
34.ke1 Ka3 sau 31.kh2 Qd3!
[Dorinţa de a reduce numărul
32.tb2 Qb3 33.tb3 Td1
pionilor pe flancul damei este
firească, însă acum poziţia ră- 34.kf1 Kd2 35.ta3 Kf1.]
mâne slăbită, întrucât punctul 31…Nd4 32.td1
b4 devine în final o ţintă sigură
[Pierde imediat, însă după 32.ed
pentru atac.]
qd4 oricum partida nu mai pu-
25…Nf6 26.kf3 tea fi prelungită.]
[26.td1?ba27.qa4kb2 28.qa6 32…Ke3!
ta8 – +] 0–1
26…Nb2
[Negrul vrea să joace e5 fără să
limiteze mobilitatea nebunului.
Justificarea tactică este oferită
de variantele:
a) 27.td1 ba! 28.qa4 kb6
29.td5 ka4 30.td1 kc3
31.te1 tc4 32.nd6 ke4
33.ne7 f6 34.tb1 rf7 35.rf1
Mutări Ale- Grad Ce propu-
nc3 – + hin dific
Pct
nem noi
Pct
b) 27.tb1 ka3! 28.qb2 kb1 11…nb7 C 5 c5 2
29.qb1 qb3 30.qf1 ba 31.h3a3 12…c5 C 5 c5 5
– +] 13…kc5 0 - - -

48
14…tc8 B 5 tc8 5 Nivel cf. criteriu ELO: 2275
15…kcd7! C 5 kcd7 5 Constatând procentajul maxim
16…kb6 B 5 kb6 5 rezultat din prestaţia lui Alehin
17…kfd5 C 5 kfd5 5 putem înţelege mai bine de ce
18…tc4! D 5 kc4 2
examinarea tehnicii sale a con-
19…qc8 C 5 qd7 3
20…kc4 B 5 kc4 5
stituit şi trebuie să constituie o
21…qa8! D 5 qd7 2 piatră de căpătâi pentru orice
22…tc8 C 5 tc8 5 aspirant la desăvârşire.
23…nd5 0 - - -
24…qd5 0 - - - Studiul marilor predecesori este
important şi pentru dezvoltarea
25…nf6 C 5 g6 2
propriei personalităţi. Când ne fa-
26…nb2! D 5 tc6 2
miliarizăm cu modul de joc al aces-
27…td8 C 5 e5 2 tora trebuie să acordăm o mare
28…ab 0 - - - atenţie mai ales deducerii calităţilor
29…e5 C 5 e5 5 ce i-au aşezat la suprafaţă şi i-au
30…e4 B 5 e4 5 menţinut apoi în vârful piramidei.
31…nd4 A 5 nd4 5
32…ke3! C 5 ke3 5 Apărarea siciliană
Total mutări analizate = 22 V. Anand(2720)-A. Shirov (2740)
Mutări anulate = 4 Buenos Aires 1994
Mutări rămase=18
(1A,4B,10C,3D) Comentarii sintetice după In-
Coeficient de dificultate al par- formator nr.62
tidei: 1.e4 c5 2.kf3 Kc6 3.d4 cd
1  1  4  2  10  3  3  4 51 4.kd4 e5 5.kb5 d6 6.c4 Ne7
  2,83
18 18 7.nd3!? Kf6 8.0-0
ELO partidă 2,83  2635 [8.k1c3]
Randament (Alehin):
18  5 8…0-0 9.k1c3 a6 10.ka3 Ke8
 1  100%  ELO = 2635
18  5 [Mai bine era 10…ne6 urmată
Randament personal: de manevra kd7 – c5.]
6  2  1  3  11  5 70
  78%
18  5 90
Coeficient realizat: 2,83.78% 
2,20

49
 25.nf5 Kf5 26.qg5 Tdf8
27.h3! b5 28.e4 Kfd4 29.cb ab
30.nc1! Qa7 31.qh4 Kc2
32.tg1 Qf2! 33.qg4 Rg7
34.tgf1?!
[Mai bine 34.a4! ]
34…Qf1 35.tf1 Tf1 36.rh2
1.b3! Ng5 12.nb2 Ne6 13.kc2 K6d4
Tc8 14.rh1!
[36…tc1 37.qd7 tf7 38.qc6]
[Se pregăteşte înaintarea pioni-
37.ng5 Ke1 38.ne3 T8f7
lor în forma g3 – f4.]
39.qc8 T1f2??
14…Ke7?!
[39…kec2  ]
[14…g6!?]
40.nf2 Tf2 41.qd7??
15.qe2 g6 16.tad1 Kg7
17.ke3 Qb6! 18.tfe1 Kc6 [41.qc7 rh6 42.ke3 te2
19.nb1! 43.kg4 rg5 44.qc1 + – ]

[19.kcd5 qc5 20.nb1 f5!?] 41…Rh6!

[Jocul s-a complicat serios]
19…Tcd8
42.ke3 Te2 43.kg4 Rg5
[19…kd4? 20.qd3 ]
44.rg1!!
20.kcd5 Qc5 21.qf3?!
[44.qd6? kdf3 45.rh1 rf4!!
[21.g3! f5 22.ef gf 23.f4 nh6 ] 46.gf kf3 47.qd3 ta2 48.qf1
21…f5 22.qg3 rg3! – +]

[22.ef ne3! 23.ke3 kf5 cu 44…Rf4 45.qd6 Tg2 46.rf1

contrajoc] Kdf3 47.ke5! Tg1 48.rf2
Tg2 ½
22…Ne3 23.fe Tf7! 24.ef Nf5!
[24…kf5? 25.nf5 nf5 26.e4
ne6 27.nc1 ]

50
 Mutări Grad Propunem
Pct Pct
Anand dific noi
Total mutări analizate: 38 (2A, 7B, 11.b3! D 5 kc2 3
16C, 7D, 1E) 12.nb2 B 5 nb2 5
Mutări anulate: 5 13.kc2 B 5 kc2 5
Mutări rămase de calculat: 33 14.rh1! D 5 qe2 3
Coeficientul partidei: 15.qe2 C 5 kb4 2
2 1  7  2 16  3  7  4  1 5 97
  2,94 E 16.tad1 C 5 kb4 2
33 33
17.ke3 C 5 kb4 2
LO partidă: 2,94  2715
18.tfe1 C 5 ked5 2
Randament (Anand):
19.nb1! D 5 ka4 2
1 0  2  2  30  5 154
  93% 20.kcd5 C 5 kcd5 5
33  5 165
21.qf3?! D 2 a3 2
Coeficient realizat (Anand):
22.qg3 C 5 qg3 5
97 154
 2,74 23.fe C 5 qe3 3
33  165
24.ef B 5 ef 5
ELO (Anand): 2,74  2575
25.nf5 C 5 e4 2
Randament personal:
1 0 11 11 2  6  3 14 5 111 26.qg5 B 5 qg5 5
  67% Co 27.h3! C 5 h4 2
33 5 165
eficient personal: 28.e4 C 5 tc1 3
97  111 29.kb5 B 5 kb5 5
 1,98
33 165 30.nc1! D 5 tc1 2
Nivel cf. criteriului ELO: 1,98  31.qh4 C 5 qh4 5
2190 32.tg1 C 5 tg1 5
33.qg4 C 5 qf2 2
34.tgf1?! D 2 ng5 2
Trecerea către mijlocul 35.tf1 0 - - -
36.rh2 0 - - -
partidei
37.ng5 B 5 ng5 5
38.ne3 C 5 Ke3 3
39.qc8 C 5 a4 3
Este momentul psihologic deo- 40.nf2 0 - - -
sebit de important pentru pro- 41.qd7?? D 0 qd7?? 0
cesul de planificare, reprezen- 42.ke3 A 5 Ke3 5
43.kg4 A 5 Kg4 5
tând şi demistificarea a ceea ce
44.rg1!! E 5 Qh7 1
de obicei numim începutul con-
45.qd6 B 5 Qd6 5
tribuţiei proprii. Acum se des- 46.rf1 0 - - -
prind din ce în ce mai clar căile 47.ke5! C 5 Ke5 5
de pornire către concret. Apari- 48.rf2 0 - - -
ţia pe suprafaţa de joc a unor

51
relaţii, interacţiuni şi contradic-
ţii între figurile proprii şi cele
adverse de-termină caracterul
poziţiei. Afirmaţia lui Capa-
blanca: „ar fi o greşeală să
stabilim deschiderea fără a ţine
cont de mijloc sau chiar de fi-
nal” conţine un mare adevăr.
La fel de realistă ni se pare
afirmaţia, de actualitate, a lui
A.Iusupov: „Din moment ce
variante solide ale etapei iniţia-
le se dovedesc fragile la intra-
rea în final, lucrurile trebuie
decise deja în faza de mijloc”.
Atragem încă o dată atenţia că
tendinţa de memorare mecanică
şi aplicarea în practică fără o
înţelegere şi delimitare precisă
a posibilităţilor de continuare a
luptei în jocul de mijloc va du-
ce cu siguranţă, în multe cazuri,
la rezultate negative. De aceea
recomandăm celor care nu au la
bază o pregătire multilaterală
să-şi însuşească mai întâi prin-
cipiile generale cărora li se
subordonează conţinutul strate-
gic al complexului de variante
ce stau la baza fiecărei deschi-
deri. Trecând în revistă referi-
rea lui Bobby Fischer la acest
aspect („secretul cel mare în
şah este să nu faci niciodată o
mutare până nu ai înţeles per-
fect poziţia”) ajungem la
certitu-dinea că numai desfăşu-
rarea în continuare a unui joc
bazat pe elemente reale poate
conduce către scopul ales. Le-
gat de aceasta am căutat să eli-
minăm unele complicaţii inutile
prin evitarea interpretării rigide
a unor comentarii mai sofistica-
te, sprijinindu-ne pe ideea că
jocul de mijloc presupune o
gamă variată de elemente su-
biective: forţă de interpretare
logică şi expresivă, gradul de
concen-trare distributiv, volu-
mul atenţiei, simţul dinamic,
starea psihică de moment, toate
incluzând preferinţele şi cunoş-
tinţele fiecăruia. Obiectivitatea
aprecierii situaţiilor la momen-
tul trecerii în jocul de mijloc
este recomandat să fie privită
prin prisma forţei de joc. Dacă
pentru marii jucători valorifi-
carea unor poziţii cu avantaj
minimal reprezintă în general o
problemă simplă, de tehnică,
pentru cei de forţă medie poate
prezenta multe dificultăţi. De
asemenea, o parte din aprecieri
(în special cele codificate cu
avantaje uşoare) pot suferi uşor
schimbări radicale de la o par-
tidă la alta, dovedind valori re-
lative. Rezultă astfel că foarte
52
importantă şi chiar obligatorie
este verificarea şi interpretarea
proprie a acestora, alăturată de-
terminării modului de continua-
re a jocului. Obiectivul în sine
devine parţial mai simplu de
rezolvat întrucât majoritatea
ideilor importante au fost veri-
ficate de nenumărate ori în
practică la cele mai diverse ni-
veluri. În faţa acestor necesităţi
majore să acceptăm ideea că
rezolvarea trebuie urmărită în-
trucâtva pe căi particulare, adi-
că, după cum rezumă o maxi-
mă, „fiecăruia ce i se
potriveşte”. Între deschidere şi
jocul de mijloc nu putem trasa
o delimitare precisă, întrucât
acţiunile energice încep adesea
înaintea mobilizării complete a
forţelor, iar alteori, deşi s-au
îndeplinit condiţiile deschiderii,
nici una din părţi nu întreprinde
acţiuni concrete. În aceste con-
diţii, este greu de precizat dacă
s-a făcut trecerea la jocul de
mijloc. Evident, există şi posi-
bilitatea excluderii acestuia,
lupta intrând direct în final.
Suetin constata că „etapa tre-
cerii de la deschidere la jocul
de mijloc reprezintă înainte de
toate începutul luptei strategice
concrete”, iar Alehin o definea
drept „momentul ruperii echili-
brului”.
Unele elemente de orientare ar
fi:
 necesitatea estimării pro-
funde a poziţiilor şi începu-
tul închegării unui plan în-
dreptat către un scop bine
determinat;
 efectuarea unor manevre de
regrupare sau schimbul
anumitor figuri;
 stabilirea de către una din
părţi a unei cooperări logi-
ce şi împiedicarea unor ac-
ţiuni similare ale părţii
opuse.
Referindu-ne strict însă la prac-
tica avansată cele mai impor-
tante segmente care leagă des-
chiderea de mijlocul partidei
sunt structurile tip.
ROLUL POZIŢIILOR TIP
Numitorul comun al acestor
modele orientative îl constituie
configuraţia de pioni (izolaţi,
blocaţi, în falangă, liberi, atâr-
naţi sau dublaţi, menţinând
mult timp aceeaşi aşezare sau
modificându-se lent, determi-
nând atât importanţa câmpuri-
lor slabe şi tari, cât şi amplasa-
mentul bun sau rău al figurilor),
53
elementul cel mai stabil în şah.
Din faza iniţială rezultă o serie
de structuri tipice având carac-
teristici strategice comune, năs-
cute din cele mai diverse vari-
ante.
Asupra acestor scheme şi aşe-
zări de figuri cu carac-teristici
strategice comune s-au făcut
analize amănunţite,
stabilindu-se modul de continu-
are a jocului. Ele nu sunt poziţii
unice, cu o identitate clară. În
funcţie de acestea se pot stabili
însă planul şi metodele de con-
ducere ori modul de organizare
a apărării. Cunoaşterea căilor
de joc aferente permite rezolva-
rea mult mai uşoară a proble-
melor strategice şi tactice care
intervin în jocul de mijloc. De
fapt, în şahul ultramodern, ade-
vărata forţă de expresie în joc
începe abia cu această etapă.
Maniera de generare şi veri-
ficare continuă a posibilităţilor
permite eficient utilizarea de
elemente memorate, apropiate
celor în cauză. Construcţia pla-
nului devine o chestiune mai
uşoară atunci când ne adaptăm
modului de evoluţie tipic şi
asocierea la nevoile ivite. Nu
rămâne decât să stabilim dacă
putem realiza ceva asemănător
ideilor amintite. Chiar dacă uti-
lizarea acestora nu este posibi-
lă, efortul de adaptare la situaţii
poate deveni un excelent stimu-
lator în găsirea soluţiei bune.
Ramificaţiile calculului trebuie
de asemeni orientate în direcţii-
le unde presimţim că s-ar putea
ascunde vreo ripostă mai neaş-
teptată.
Modelele cuprind elemente
strategice specifice ce se regă-
sesc în mai multe sisteme.
Aprofundarea lor conduce la o
simplificare serioasă a pre-
gătirii, sporind nivelul tehnic,
datorită faptului că o singură
poziţie include rezultanta unei
multitudini de variante. Suntem
conduşi necondiţionat către
concluzia că pregătirea vizând
tema respectivă trebuie să ia
amploare. Lucrări valoroase ce
tratează detaliat poziţiile tip
există şi se vor naşte mereu,
ţinând pasul cu evoluţia teoriei.
Important este să aprofundăm şi
să folosim ideile desprinse co-
respunzător. Practic, cu imagini
de sinteză ale noţiunii în cauză
ne-am întâlnit şi ne vom întâlni
peste tot. s-a căutat (conceptual
pentru ambele părţi) să se ofere
pe cât posibil, prin explicaţii şi
mai ales prin variante concrete,
54
o orientare către planurile de
ansamblu izvorâte din structuri-
le res-pective. Desigur, va fi
mereu necesar să ţinem cont de
anumite influenţe cu caracter
particular. Concluzia rămâne
însă una şi aceeaşi: linia de joc
nu prea serveşte la nimic dacă
nu a fost inspirată chiar din
start de un model teoretic
nontrivial.
Planul în cadrul jocului
de mijloc
Ideile în această etapă ţin mult
de domeniul creaţiei, deoarece
este exclusă aplicarea unor va-
riante liniare, aşa cum se în-
tâmplă de obicei în deschidere.
În lipsa multor aspecte proce-
durale neteo-retizate, alăturate
celor exterioare jocului, se face
apel mai mult la cunoştinţele
metodice, exprimate la un nivel
cât mai ridicat. Este format tot-
odată mediul prielnic pentru
manifestarea fanteziei în con-
ducerea corectă a luptei. La ba-
za îndeplinirii obiectivelor ma-
jore stă în primul rând condiţia
subînţeleasă de alegere a crite-
riilor pentru stabilirea planului
ce implică premisele obţinerii
unui joc bun. Consi-derăm că
este necesar să reluam pe scurt
necesităţile obiective şi subiec-
tive:
 apreciind poziţia obţinută
din faza precedentă vom se-
lecta pe bazele cunoscute
calea ce trebuie urmată, in-
diferent dacă este influenţa-
tă sau nu de dorinţa sau
temperamentul propriu;
 urmează calculul cât mai
precis al variantelor.
O mare importanţă se acordă
tot mai mult cuprinderii în gân-
dire a „deprinderii profilac-
tice” pe tot parcursul conflic-
tului. Este mai uşoară preve-
nirea decât rezolvarea situaţiei
neplăcute. Aspectul trebuie tra-
tat cu cea mai mare atenţie, aju-
tând subconştientul la o dedu-
cere şi interpretare corectă a
intenţiilor adversarului, for-
marea simţului necesar putinţei
de acţiune în diverse situaţii,
(cum trebuie menţinută iniţia-
tiva, ce schimburi favorabile
sunt necesare etc.). Subtilitatea
constă în contracararea inten-
ţiilor adverse prin mijloace
adecvate incluse cu folos în
propriul plan de acţiune. Marii
maeştri aplică uneori magistral
această formă de strategie, pre-
venind con-strucţiile adverse ce
le sunt incomode sau cele sesi-
55
zate cu ocazia studiului prefe-
rinţelor adversarului. Noi
ne-am referit deocamdată doar
la aspectul esenţial, pentru că
problema este, în realitate mult
mai vastă şi ar depăşi motivaţia
subiec-tului principal al dezba-
terii pre-conizate. În sprijinul
nostru, expunem părerea auto-
rizată a apreciatului teoretician
şi antre-nor emerit MI Valentin
Stoica, exprimată în revista na-
ţională de şah
„CHESSPRESS”: „Strategia
modernă pare strâns legată de
calculul exact al variantelor şi
fără prejudecăţi provenite
dintr-o aplicare prea rigidă a
principiilor clasice. Construc-
ţia strategică începe tot mai des
încă din fazele timpurii ale par-
tidei, şlefuirea analitică a pla-
nurilor din jocul de mijloc
realizându-se frecvent o dată
cu pregătirea repertoriului de
deschideri. Teoria îşi propune
în acest cadru doar un sistem
de orientare în hăţişul de vari-
ante al partidei practice. O
simplă busolă, vor spune scep-
ticii, dar cât de util poate fi în
condiţiile timpului redus de
gândire să simţi care este calea
optimă în diverse situaţii, cum
se păstrează iniţiativa sau ce
piese trebuie schimbate în
anumite configuraţii. Adăugăm
în favoarea acestei pledoarii şi
opinia conform căreia numărul
de poziţii tip ce-i sunt familiare
unui jucător exprimă cel mai
fidel nivelul său tehnic şi psiho-
logic”.
REGISTRUL
POZIŢIONAL-AGRESIV
Aglomeraţia de piese în stadiul
mijlocului partidei elimină des-
făşurarea unor manevre fixiste,
dinainte programate. Exprima-
rea plenară în faţa multiplelor
posibilităţi cu mare repetabilita-
te include în context reguli
principiale cu valoare generală,
reprezentând conclu-zii tehnice
indispensabile per-fecţionării.
Pe fondul jocului poziţional
remarcăm tendinţe în care ele-
mentul strict tactic joacă un rol
secundar. Acţiunile întreprinse
nu sunt de natură să constrângă
la combinaţii com-plexe, ci
prezintă elemente cu caracter
pur strategic.
De regulă, adepţii dezvoltării
liniştite, cu menţinerea înde-
lungată a avantajului primei
mutări, deţin o tehnică deo-
sebită în privinţa sesizării şi
56
exploatării unor inexactităţi,
oricât de mici. Stilul este în
mod special recomandat în ca-
zul unor diferenţe tehnice sau
decalaje teoretice între compe-
titori, precum şi spre tempera-
rea celor care caută cu orice
preţ complicaţiile. Obţinerea de
avantaje insesizabile implică,
datorită naturii şi lungimii ope-
raţiunilor, o tehnică deose-bită
în final.
Pe cât posibil, adepţii jocului
strategic evită sistemele ce duc,
mai devreme sau mai târziu, la
mari complicaţii. Preferinţa este
canalizată pe făgaş static- ofen-
siv, cu structuri trainice, studia-
te în prealabil. Evident, metoda,
deşi implică rutină expresivă,
este mai puţin expusă greşelilor
de calcul.
Ameninţările directe sau indi-
recte ce intervin conduc, în ge-
nere, la accentuarea presiunii în
cadrul tendinţei de acumu-lare
a avantajelor sau la concretizare
pe această cale. Vom acorda şi
noi atenţia cuvenită unor teh-
nici concep-tuale şi principii în
versiune mai avansată faţă de
cele elementare, enunţate de
W.Steinitz în cadrul teoriei pri-
vind jocul poziţional, res-
pectiv:
a) procedee subtile în efectua-
rea schimburilor favorabi-
le;
b) valorificarea dinamică a
diagonalelor importante (1)
şi a coloanelor deschise (2);
c) aspecte complexe legate de
majorităţi de pioni şi alte
structuri favorabile cu im-
portanţă deosebită (1); ata-
cul asupra acestora (2)
d) metode de lichidare a slăbi-
ciunilor şi de eliberare a
câmpurilor cheie;
e) iniţiativa strategică în toate
zonele tablei şi lupta pentru
menţinerea echilibrului de
ansamblu;
f) avantajul material transfor-
mat în resort poziţional;
g) pârghii de rezistenţă în po-
ziţii grele.
Subliniem faptul că în cadrul
luptei strategice poziţia regelui
este de obicei solid asigurată.
Un rol important în realizarea
obiectivelor îl joacă, pe lângă
profilaxie, şi tehnica manev-
rării. Manevra este compo-
nenta strategică ce contribuie
într-o mare măsură la succesul
planului stabilit. Cu ajutorul lor
putem clarifica o serie de pro-
bleme greu de depăşit: drumul
cel mai sigur către ţel, necesita-
57
tea de a crea unele tensiuni apa-
rente diversificate, perspective
obiectiv reale care pot influenţa
continuarea jocului în poziţii
egale.
Obţinerea unor avantaje în ast-
fel de cazuri poate rezulta din
provocarea adversarului la în-
treprinderea unor acţiuni nefa-
vorabile, în special folosind
metoda ameninţărilor aparente
(în realitate fără valoare practi-
că). Atenţie însă: nu trebuie ne-
glijată nicicum ordinea şi legă-
tura între mutări, pentru a nu
permite nepre-văzutul, adică
vreo surpriză! Prin natura lor,
manevrele pot fi: de aşteptare
(fără un scop evident), tactice
(nu trebuie confundate cu com-
binaţia), de apărare şi plan
Apărarea Caro-Kann
An. Karpov-R. Hübner
Tilburg 1982
Înainte să derulăm jocul, facem
remarca: fără îndoială, Karpov
este considerat, de la Capablan-
ca (mentorul său declarat) până
în zilele noastre, drept poseso-
rul unui simţ poziţional apropi-
at idealului. Crezul său a fost
întotdeauna stilul logic- con-
cret, bazat pe acumulări mărun-
te, multe şi certe, evitând riscu-
rile inutile, fiind însă necruţător
în atac. Frumos a „alintat”
M.Tal jocul său pătrunzător:
"Majoritatea adversarilor în-
cep să-i înţeleagă ideile atunci
când… este prea târziu".
Enorm de multe partide din
prodigioasa lui carieră oglin-
desc modul concret de analiză,
apreciere şi înţelegere a sub-
straturilor celor mai dificile (nu
de puţine ori originale) ale fie-
cărei poziţii în parte. Evident,
studiul acestora este un material
didactic absolut necesar tineri-
lor care vor simţi necesitatea de
a-şi apropia un stil asemănător.
Diferenţa de numai două puncte
(71-73, din care +19, –21,
=104) înregistrată în lupta di-
rectă pentru supremaţie cu
Kasparov, cele peste 140 turnee
şi meciuri câştigate precum şi
faptul că în 1996 şi-a apărat cu
succes titlul mondial FIDE (ob-
ţinut în 1994, ca urmare a ex-
cluderii lui Kasparov) în faţa
lui Gata Kamski, iar în 1998 în
faţa lui V. Anand, toate acestea
spun destule despre o carieră de
invidiat.
1.e4 c6 2.d4 d5
[Nici două mutări nu au trecut
58
şi încordarea interioară s-a de-
clanşat. Nu era nici un secret
preferinţa adversarului pentru
aceeaşi deschidere, cu negrul.
Faptul că marele maestru ger-
man s-a decis să-l combată cu
propria armă denotă între altele
că a pregătit ceva special pentru
dificilul examen. Din punctul
de vedere al lui Karpov, expre-
sia enigmatică a privirii sale în
timpul jocului nu a permis vre-
odată nimănui să-i citească in-
tenţiile sau starea sufletească,
pe această cale.]
3.kd2 de 4.ke4 Nf5
[Alternanţa cea mai apropiată
de tipul poziţiei, după care al-
bul va obţine joc superior în
centru, schiţând atacul, negrul
rezumându-se la simplificări
masive în vederea unui final
bun, datorat structurii mai soli-
de a pionilor.]
5.kg3
[Se poate încerca mai agresiv
5.kg5, ex: 5…Kgf6 6.nd3 e6
7.k1f3 Nd6 8.qe2 h6 9.ke4
Ke4 10.qe4 Kf6 11.qe2 b6
12.nd2 Nb7 13.0-0-0 Qc7
14.rb1 0-0-0 15.c4 c5 16.nc3
Rb8 17.dc Nc5 18.nc2 Td1!?
19.td1 Td8 20.td8 Qd8
21.ke5 Adams - Seirawan,
Bermuda ̉99]
5…Ng6 6.h4
[6.nc4 e6 7.k1e2 Kf6 8.kf4
Nd6 9.h4 Qc7 10.kg6 hg
11.qf3 Kbd7 ]
6…h6 7.kf3 Kd7
[7…Kf6 8.ke5 Nh7
a) 9.nd3 Nd3 10.qd3 e6
11.nf4 (11.nd2 Ne7 12.f4)
qa5 12.c3 Qa6 13.qf3! Kbd7
14.kd7 Qd7 15.ne5 Topalov -
Leko, Tilburg 99
b) 9.nc4 e6 10.qe2 Kd5
11.nd5!? cd 12.qb5 Kd7
13.qb7 Ke5 14.de Tb8 15.qa6
Qd7! 16.0-0 Ne7 Miralles-
Speelman, Andora ̉98]
8.h5 Nh7 9.nd3 Nd3 10.qd3
Kgf6
[10…e6 11.nd2 c5 12.ke4
Kc6!? (12…cd)]
11.nf4
[11.nd2]
11…e6
[În perspectivă, pentru negru nu
se anunţă multe posibilităţi de
cooperare, întrucât raportul pie-
selor active este favorabil albu-
lui. De aceea, era necesară o
59
interpretare mai justă, ce trebu-
ia automat să ducă la 11…Qa5,
luând în vizor pionii a2 şi h5,
întrerupând momentan înlănţui-
rea mutărilor adverse.]
12.0-0-0 Ne7 13.ke5 0-0
[Negrul îşi arată intenţiile de
contraatac pe flanc. Planul său
este deconspirat şi albul îşi
propune o evitare subtilă.]
14.c4!
[Liniştit, Anatoli a ocolit puţin
reţeta teoretică ce indica întâi
14.qe2, dorind o aplicare mai
rapidă a planului de integrare.
Ar putea apărea din senin vreo
surpriză într-o poziţie dominată
de elemente strategice foarte
clare? Cum spuneam în comen-
tariul introductiv, albul a obţi-
nut supremaţia în centru, iar
negrul trebuie să caute căi de
simplificare. Prima ocazie s-a şi
ivit.]
14…Ke5 15.ne5 c5?!
[Noutatea! Marele maestru
german acţionează impulsiv, o
dată cu trecerea către faza de
mijloc, imprimând jocului, prin
atacul direct al scutului, aspecte
de natură concretă. Cunoscută
era ideea legată de 15…a5
16.ke4. Eliminarea pionului d
ar dezechilibra centrul alb, ceea
ce pentru negru ar constitui un
succes, cu implicaţii în câştigul
de spaţiu. Caracterul poziţional
s-a schimbat şi impune o anali-
ză aprofundată. Cea mai mică
ezitare îl poate scăpa pe negru
de toate grijile. Calea corectă
pentru alb pare simplu de anti-
cipat, dar ce ne facem cu ripos-
ta? Karpov şi-a orientat gândi-
rea în primul rând către singura
variantă atrăgătoare, adică
promoţia pionului. Relativ uşor
a anticipat şi răspunsul advers
cel mai tranşant. Practic, de aici
a început analiza. Nu negăm că
ar fi putut fi rodul unei investi-
gaţii anterioare, dar aceasta nu
trebuie să reprezinte o diminua-
re a meritelor. Rezul-tatul este
în final tot o reflectare a forţei
de concepţie, indiferent de ele-
mentele ajutătoare (cola-
boratori, antrenori etc.) Oricum,
contraatacul negrului nu-i putea
scăpa din calcul, atâta timp cât
varianta a fost jucată cu dezin-
voltură. Trecând peste acest
aspect (cu menţiunea că pe noi
trebuie să ne preocupe mai mult
elementul concret al jocului la
tablă) să vedem mai departe
cum a evoluat conflictul.]
60
16.d5!
[Decizie fermă prin care centrul
mobil a fost pus în mişcare,
creând posibilitatea formării
unui periculos pion trecut.]
16…Kg4?!
[Iată punctul în care se aprinde
focul disputei şi, ce este mai
palpitant, într-o contradicţie
născută chiar după prima muta-
re de la ieşirea din teorie! Cu
„impetuoasa” manevră, Hubner
spera să preia iniţiativa. Apa-
rent, punctul f2 este în pericol,
iar o dată cu schimbul ne5 ne-
plăcerile negrului ar dispărea ca
prin farmec.]
17.ng7!!
[Răsfăţ al profunzimii.
Observăm cât de original este
spiritul intuitiv dinamic al lui
Karpov, care a inclus în calcul
un sacrificiu atât de neaşteptat,
când toată lumea prevăzuse o
rezolvare cu caracter strategic.]
17…Rg7 18.qe2
[Să desluşim argumentele reale
care, atât de repede, au făcut
posibilă această agitaţie:
1. Influenţa pionului liber.
2. Prezenţa indirectă a turnului
pe coloana damei negre.
3. Poziţia izolată a kg4.
4. Pentru figură se câştigă cel
puţin doi pioni, iar protecţia
regelui negru va fi greu de
asigurat.
5. Relaţia de mobilitate între
figurile albului se amplifică
considerabil după eliberarea
câmpului f5, ideal pentru
intervenţia calului.
Nu ne mai rămâne decât să
apreciem singuri modul impe-
cabil cu care sunt întreprinse
operaţiile strategice necesare
concretizării acţiunii.]
18…Ng5 19.rb1 Kf6 20.de
Qc8 21.e7 Te8 22.td6!
[Sosirea turnului are scopul de
a limita acţiunea damei negre
(vizând punctul e6) plus partici-
parea la ofensivă.]
Ce apărare propuneţi?
61

22…Qg4?
[Iată cât de important a fost
controlul câmpului e6. Prezenţa
damei negre pe acest punct pu-
tea conduce la echilibru sau
chiar la întoarcerea situaţiei!
Deducem că firul ce duce spre
victorie este uneori foarte subţi-
re. Mutarea lui Hubner oferă un
preţios timp adversarului. Criti-
cabilă este atitudinea impasibilă
faţă de mobilizarea tuturor re-
surselor. Facem referire la po-
sibilitatea 22…a5! cu ideea sub-
tilă ta6, îngreunând puţin
asaltul.]
23.qe5 Rg8
[Deţinătorul pieselor negre a
înţeles deja că surpriza etalată
la mutarea a 15-a a fost un ex-
periment nefericit. Acum este
dispus la retrocedări de ordin
material, care însă nu reprezintă
nimic în comparaţie cu forţa
teribilă a pionului pătruns ce
paralizează activitatea turnu-
rilor.]
24.te1 Kd7 25.td7!
[Noua ofertă are o logică desă-
vârşită şi va ajuta la realizarea
ideii de pătrundere în faza teh-
nică cu substrat ferme-cător.
Aprecierea scoate în evidenţă
deficienţele mari ale sistemului
defensiv.]
25…Qd7 26.kf5 f6 27.qd5
Qd5 28.cd
[Centrul mobil s-a transformat
după unele peripeţii într-o forţă
cu efect de uragan. Urmările
trecerii la final nu mai necesită
mari comentarii, rezolvarea
acestuia putând fi comparată cu
o joacă de copii în parcul de
distracţii.]
28…Nf4 29.g3 Nc7 30.rc2
[Karpov amuză privitorii, com-
pensând parcă faptul că i-a ţinut
în tensiune accentuată. În loc să
încheie mai repede, avansând
pionii în vederea realizării
promoţiei majore, glumeşte
ocupându-se de „profilaxie”.]
30…b5 31.kh6 Rh7 32.kf5
Tg8 33.d6 Na5 34.te6 Tg5
35.tf6 Th5 36.d7 Th2 37.ke3
Aşa s-a născut o realizare me-
62
morabilă, de factură poziţio-
nal-dinamică.
1–0
Am asistat la un spectacol im-
punător şi ar fi păcat să-l dăm
atât de repede uitării. De aceea
vă propunem observarea cu
maximă atenţie a diagramei de
mai jos.
1.?
Imaginea nu este invenţia noas-
tră ci o copie aproape la indigo
a poziţiei analizate anterior,
apărută în partida dintre marii
maeştri R. Ponomariov (13
ani!) şi V. Tukmakov (din „ve-
chea gardă”), Donetsk ̉98. Deo-
sebirea s-a produs datorită fap-
tului că la mutarea a şaptea s-a
optat pentru: 7…kf6 8.ke5
nh7 9.nd3 nd3 10.qd3 e6
11.nf4 kbd7 12.0-0-0 ne7
13.rb1 0-0 14.c4! c5?! 15.d5
ke5 16.ne5 kg4
Vrem să lămurim dacă sacrifi-
ciul nebunului mai este necesar
sub această formă. Ca suport,
vom completa (pe lângă conţi-
nutul propriu-zis al jocului, ce
include sublinieri personale) cu
analize comentate sintetic de
marele maestru D. Komarov.
Totodată, un excelent exerciţiu
pentru calculul variantelor.
Deci:
17.ng7!
[După cum reiese, tânărul jucă-
tor ucrainean merge decis pe
aceeaşi cale.]
17…Rg7
[17…kf2 18.qd2 rg7 19.qf2
]
18.qe2 f5?!
[O apărare slabă, care nu pune
mari probleme atacului. Ceva
mai bine era 18…kf6 19.de cu
implicaţii complexe:
a) 19…qe8 20.kf5 rh8
(20…rh7 21.ef tf7 22.the1
nf8 23.qc2 qb8 24.kd6 rg7
25.kf7 rf7 26.g3 +–) 21.td7!
kd7 22.qd2 (22.qh5? ng5!
23.hg qe6) 22…ng5 23.hg fe
24.g6! + –
b) 19…qc7 20.kf5 rh8
21.the1! fe 22.qe6 nd8 23.g4
kg4 (23…te8 24.qe8 ke8
25.te8 rh7 26.td6 cu avantaj
63
decisiv) 24.td7 qc6 (24…qf4
25.qg6!) 25.kd6 kf6 26.tb7 +
–]
19.f3 Kf6 20.qe6 Kg8 21.kf5
Rh7 22.g4
[Avantajul albului a devenit
copleşitor.]
22…Qb6
[22…tf6 23.qe4]
23.the1 Qe6
[23…nf6 24.qb6 ab 25.te6 ta6
26.d6 cu ameninţarea 27.g5 hg
28.hg ng5 29.th1]
24.de Tf5 25.gf Nh4 26.td7
Ke7 27.th1 Nf6 28.tb7 Tg8
29.ta7 Tg5 30.f4 Tf5 31.tf1
Rg6 32.a4 Th5
1–0
Rezultatul este concludent: ce-
ea ce a fost conceput cu 16 ani
în urmă a rămas corect.
Ca o curiozitate, ultimele parti-
de au fost comentate în ziua
eclipsei, 11 august ̉99, inclu-
zând şi clipa când floarea erup-
ţiei solare a intrat în conul de
umbră. Nu trebuie să înţelegem
că mirificul episod al îmbrăţişă-
rii celor doi aştri, corespondenţi
ai vieţii, a eclipsat cumva şi
analizele noastre, ci mai degra-
bă invers!
Încercaţi totuşi, poate mai des-
coperiţi vreo apărare omisă!
Avalanşa de „şah avansat” ni-l
aduce în prim-plan pe V.
Anand, cel mai rapid jucător al
lumii, posesorul unei imaginaţii
luxuriante, specific orientală.
Jocul lui impresionează prin
coeziune şi o fină reglare de
interacţiuni. Un studiu atent,
metodic, ne face să simţim con-
cepţia „sistemică” în care re-
ţeaua se mişcă vertiginos, într-o
bună organizare ştiinţifică, cu
foarte puţine fisuri. Tactician
convins, adept al stilului com-
plet, se impune în debutul par-
tidei cu M. Adams, Wijk aan
Zee ̉96, prin două rafinamente
psihologice greu previzibile.
Indiana damei
V.Anand – M. Adams
Wijk aan Zee 96
1.d4!
[Prima surpriză. Din ceea ce
ştim, Vishi juca mai întot-
deauna rolul „cavalerului alb”
prin 1.e4.]
1…Kf6 2.kf3 e6 3.c4 b6 4.g3
Nb7 5.ng2 Ne7 6.0-0 0-0
7.te1!?
64
[O intercalare modernă, care, se 18.b4 Ke4 19.ke4 de 20.td2!
pare, îl va afecta serios pe ma-
[În urma manevrelor desfăşu-
rele maestru englez. Un comen-
rate, izolanul a dispărut, însă
tariu desfăşurat al acestei idei
negrul nu a centralizat încă tur-
este prezentat cu ocazia partidei
nurile, iar nb7 are o rază re-
test nr. 8 Kramnik-Van Welly,
strânsă de acţiune.]
din penultimul capitol]
20…Qe7 21.b5!
7…d5 8.cd ed 9.kc3 Ka6
10.nf4 c5 11.tc1 Ke4 12.dc
Kac5 13.kd4
[Iată-l pe idolul tacticii arătând
publicului o nouă faţetă, cea de
agresivitate poziţională! Deo-
camdată, tema de referinţă este
legată de pionul izolat. Se im-
pune deci necesitatea practică
[Înţelegerea exactă a poziţiei a
de rezolvare optimă a elemente-
dus la:
lor tipice reclamate de structura
a) evoluarea procesului de li-
în cauză.]
mitare;
13…Nf6 14.nh3! b) crearea avanpostului ideal,
[Principiul acţiunii maxime a câmpul c6.
figurilor este aplicat cu sfinţe- Aceste nuanţe clare impun păr-
nie. Diagonala principală fiind ţii adverse decizii greu de ac-
obturată, nebunul trebuie să ceptat în alte condiţii.]
acţioneze pe alte coordonate. 21…Nd4
Dacă partenerului nu-i place
[O decizie grea, însă tactica aş-
defensiva lipsită de contrajoc
teptării nu poate fi re-
imediat, de ce să nu forţezi pu-
comandată, de ex 21…qe5
ţin o apărare mai prelungită?]
22.nd7 qe7 23.kc6 qa3
14…Kg5 15.ng5! Ng5 16.e3 24.tc4 a6 25.b6 ta6 26.qc2
Nf6 17.te2 g6 b5 27.tc5 nc6 28.tc6 tc6
[17…a5!? ] 29.nc6 ]

65
22.td4
[Controlul coloanelor centrale
este un criteriu suficient de
menţinere a iniţiativei.]
22…Nc8
[Nebunul inactiv va fi schim-
bat, dar dominaţia figurilor albe
rămâne o chestiune de lungă
durată.]
23.nd7! Nd7 24.td7 Qa3
25.tc2 Qa4 26.td5 Tae8!?
[Îngrijorat de soarta pionului e4,
Adams se decide la o apărare
statică, bazând contra-jocul
numai pe activitatea damei.
Trecând peste consecinţe, nu ni
se pare mai bună încercarea
26…tac8 27.tc8 qd1 28.td1
tc8 29.td7 cu avantaj în fi-
nal.]
27.h4!
[Forţează puţin nota, cu scopul
slăbirii sensibile a liniei de apă-
rare.]
27…h5 28.rg2 Te6 29.qe2
Qa3 30.tc7 Te7 31.tc6
Tfe8 32.qc4!
[Presiunea s-a amplificat consi-
derabil. După unele secvenţe de
acrobaţie stilistică a figurilor
albe, apar şi amenin-ţări de ge-
nul 33.tg6 fg 34.td3 urmat de
ta3.]
32…Rh7 33.td2 Tb7 34.tdd6
Qb2 35.a4 Te5 36.td5 Td5
37.qd5 Te7 38.qd6! Te6
39.qd8! Qe5 40.tc7 Rg7
41.ta7
[Tatonarea, şi devierile pe
câmpurile „magnetice” create
parcă anume pentru un dans
ameţitor au condus la câştig de
material.]
41…Td6 42.qe7 Qd5 43.ta8
Td7 44.qf8 Rf6 45.te8!
[Lecţia de stăpânire ideală a
coloanelor deschise, urmată de
perpetua instalare pe poziţii op-
time a arsenalului greu a permis
încheierea prin unul din marile
delicii ale asistenţei: zugzwang!
Absenţa contrajo-cului advers a
fost consecinţa declanşării ini-
ţiativei cu toate formele în re-
gulă.]
1–0
ATRIBUTUL TACTIC
Acumulările cantitative de
timp, mobilitate, cooperare
simplă sau complexă reprezintă
un salt calitativ, prielnic apari-
ţiei fenomenului tactic. Înclina-
66
ţia către decizii înlăn-ţuite cu
lovituri ascunse are la bază po-
tenţialul ridicat de calcul. Jocul
total, apropiat celui ştiinţific,
obligă la „drumul cel mai scurt
către ţel”, căci orice metodă,
atâta timp cât este optimă, de-
vine unică! Prima vioară a or-
chestrei devine „privirea
pătrunză-toare”, aprecierea in-
tuitivă plus calculul concret
(noţiuni cunos-cute drept alfa şi
omega jocului), sub razele că-
rora nu se acceptă rateuri. Orice
ocazie nesesizată la timp poate
împie-dica finalizarea unui plan
strategic bine condus până în
acel moment. Asemeni mută-
rilor de pioni, situaţiile pierdute
nu se mai întorc.
De aceea, important devine
studiul modalităţilor de reven-
ire la superioritatea poziţională.
Utilizarea optimă a resurselor
(spaţiu, timp de gândire,
tempouri în atac, material)
permite loviturile neaşteptate,
creând acea varietate de frumu-
seţe caleidoscopică. În multe
cazuri, acţiunile sunt conştient
construite după elemente tipiza-
te, specifice modului advers de
protecţie. Este bine ştiut că ope-
raţiile tactice se bazează pe me-
tode de constrângere: ameninţa-
rea, ata-cul cu toate formele
sale, acţiuni de protecţie, limi-
tare, stânjenire etc., la care se
adaugă întreaga gamă a pro-
cedeelor specifice. Combinaţia
este forma de luptă cu caracter
surprinzător, neobişnuit, ce are
practic dimensiuni nelimitate,
înregistrând o gamă variată de
idei şi motive pe teme simple
sau complexe, putânduse mani-
festa în toate fazele partidei.
Elementul de bază care dă to-
nusul necesar expresiei practice
a ideilor este desigur mult cău-
tatul sacrificiu. Evaluarea forţei
dinamice juste a unei piese sau
poziţii stă la temelia deciziei.
Jocul combinativ poate anula
avantaje materiale sau poziţio-
nale ale părţii opuse, iraţiona-
litatea unei mutări transformân-
du-se brusc, datorită forţei de
calcul şi fanteziei creatoare,
într-o armă a victoriei. Astfel,
se nasc poziţii care sfidează
parcă legităţile jocului: rocada
se execută aproape de final, re-
gele devine pe neaşteptate o
incredibilă forţă de atac iar
uneori situaţia materială nu mai
are nici o importanţă. Pe drept
cuvânt, se naşte întrebarea: de
ce se întâmplă acestea? Catego-
ric, pentru că în şah există pa-
67
radoxuri, exact ca în viaţa coti-
diană.
Elaborarea unei combinaţii ne-
cesită unele etape în procesul
gândirii:
 stabilirea unor posibilităţi
favorabile;
 desluşirea ideii de bază;
 începutul calculului cu va-
riantele determinate ca fi-
ind principale;
 aprecierea precisă a conse-
cinţelor rezultate din cioc-
nirea tactică.
Uneori, ideea combinativă poa-
te fi mai uşor de găsit, calculul
fiind foarte dificil, iar alteori
este exact invers.
Lupta dintre atac şi apărare
atinge „punctul roşu” o dată cu
explozia părţii care deţine supe-
rioritatea relaţiilor de inter-
acţiune. Curent, forţa activă
trebuie să dispună de efectiv
superior. Din aceasta, o parte
poate ieşi din luptă pe calea
„kamikaze”, rezervele urmând
să acţioneze inteligent pentru
anihilarea apărării.
A prefera însă jocul combi-
nativ, dacă nu simţi putinţa sau
lipseşte „gustul”, înseamnă, de
fapt, să confunzi efectul cu ca-
uza. A integra şi percepe precis,
fără ambiguitate – această stare
constituie neîndo-ielnic semnul
apariţiei unei anumite lucidităţi
obiective.
CONVERTIREA
MATERIALULUI ÎN
FORŢĂ
Dacă replica strategică, res-
pectiv obţinerea superiorităţii
materiale reprezintă calea uzu-
ală în procesul luptei, faţeta
propusă spre dezbatere are un
caracter mai particular, în sen-
sul că partea activă deţine deja
avantajul. O astfel de situaţie,
de regulă, nu mai necesită vreo
preschimbare în alt gen de
avantaj. Totuşi, când se apreci-
ază (sau obiectiv aşa trebuie
procedat) că plusul nu este su-
ficient pentru decizie, apare
necesitatea principială a unei
transformări inverse. Opţiunile
se pot ivi oricând, însă sub
forme mai diversificate se im-
pun odată cu trecerea la final.
Având în vedere că rezolvarea
include (excluzând combinaţia,
care aparţine de drept tacticii)
doar calea sacri-ficiului dina-
mic poziţional, tema este şi o
bună introducere pentru cele
care urmează. O propunere
scurtă de definire a termenilor
68
combinaţie şi sacri-ficiu, în de-
plin acord şi cu alte considera-
ţii, ar fi:
 Combinaţia este o variantă
forţată, cu un efect estetic
şocant, obţinut prin depre-
cierea aparentă a valorii
convenţionale a unei (unor)
figuri.
 O aceeaşi situaţie o repre-
zintă, dar cu caracter ne-
forţat.
Nu a fost necesară precizarea
că de pe urma procedeelor par-
tea activă rămâne în avantaj,
acest lucru fiind de la sine înţe-
les: altfel, ele ar fi greşite sau,
cel puţin, inutile, şi în nici un
caz cu efect estetic. Cazul când
o figură este cedată pentru nici
măcar un pion este o limită a
deprecierii şi valoarea ei apa-
rentă devine zero. În sfârşit,
elementul sensibil ocupă locul
meritat, el redând natura intrin-
secă a celor două „evenimente”
speciale.
Pentru delimitarea sensurilor ce
prezintă practic frecvente cazu-
ri de interferare trebuie folosit
criteriul specific al cuantumului
de material returnat, respectiv:
parţial, integral sau de intrare în
inferioritate. În acelaşi timp, o
frumoasă gradare şi a emoţiei
estetice! Conchidem că majori-
tatea formelor de aplicare (sa-
crificiul) ţin de strategie şi se
încadrează într-un plan de obţi-
nere sistematică a avan-tajului,
durata de nedeterminare a lup-
tei fiind prelungită.
Desigur, aspecte ale genului,
care ne pot edifica, privind din
unghiul marilor exigenţe, se
întâlnesc frecvent în sistemul
practic al tratatului.
STRATEGIE ÎN CRIZĂ
Jucătorul de şah este dator să
trateze orice poziţie ivită în
cursul partidelor nu după cum
şi-ar dori să fie, ci aşa cum este
ea în realitate.
Apărarea profilactică include
manevre îndreptate către reali-
zarea unei solidităţi poziţionale,
concomitent cu păstrarea poten-
ţialului ofensiv. Atacul este cea
mai bună apărare, deci profila-
xia trebuie să imprime un ca-
racter ofensiv-defensiv, şi nu
invers. Se impune continuu su-
pravegherea punctelor sensi-
bile de pe care s-ar putea crea
baze de atac sau presiuni, pre-
cum şi asigurări din timp cu
efectiv de apărare suficientă a
69
zonelor cu mişcare concentrată.
Resursa nu constituie un scop
în sine decât ca o sarcină se-
cundară pe lângă cele princi-
pale. Prudenţa are un rol bine
determinat în punerea la îndoia-
lă a unor detalii, până la o veri-
ficare adâncă. În deschidere,
jocul la slăbiciuni poate începe
o dată cu primele schimburi.
Atacul eficient asupra punctelor
slabe trebuie însă bine pregătit.
Chiar şi celor mai puternici ju-
cători li se poate întâmpla ca,
orbiţi de idei ofensive, să por-
nească prematur acţiuni rupte
de cerinţele imediate. În urma
unui plan greşit putem pierde
iniţiativa fiind nevoiţi un timp
să ne apărăm cu mutări inacti-
ve. Trebuie să căutăm însă ca
acestea să aibă şi caracter spe-
culativ.
Tehnica apărării unor poziţii
mai slabe are o deosebită valoa-
re practică şi reuşita demon-
strează calităţi de luptător, care
pot produce efecte psihologice
importante asupra partenerului.
Tarrasch spunea că „cel mai
greu este să câştigi o poziţie
câştigată” şi de atunci practica
a confirmat de nenumărate ori
acest paradox. O defensivă efi-
cace poate fi uneori elaborată
chiar şi în cele mai disperate
situaţii. Astfel de cazuri implică
frecvent elemente cu caracter
dramatic. Siguranţa uneia din
părţi că deţine un avantaj deci-
siv se poate spulbera nu arare-
ori datorită unor treceri subtile
în poziţii ce includ elemente
nebănuite. Acest lucru este po-
sibil fiindcă forţa dinamică do-
mină avantajul material sau de
spaţiu. Fără ea cu greu se poate
concepe concretizarea vreunui
fel de avantaj. Nu este gratuită
afirmaţia „mai uşoară este
apărarea decât atacul”, totuşi
mutările defensive nu pot avea
aceeaşi eficienţă ca mutările
active. Dacă ajung să fie într-un
număr prea mare, rezultă că
înainte am efectuat prea puţine
cu caracter ofensiv! Ele pot
salva uneori poziţia, dar extrem
de greu duc la victorie. Conclu-
zia noastră coincide cu sfatul
lui Kasparov: „Nu faceţi abuz
de mutări care în viitor vă pun
în situaţia retragerii fără justi-
ficarea certă a timpului pier-
dut”. Ameninţările se parează
deci cu manevre stricte, defen-
siv-ofensive, sau pur ofensive.
Se impune să căutăm, în primul
rând mutări pur ofensive. To-
tuşi, mai există un element de
70
care trebuie ţinut seama: ulteri-
or se poate da un rol activ şi
pieselor care, atunci când au
fost plasate, nu urmăreau nici
un scop precis, dar au devenit
folositoare pentru noua direcţie
în care urmează a fi utilizate.
Teoreticienilor le-a plăcut în-
totdeauna să dezvolte teorii pe
baza a ceea ce este sau ceea ce
pare a fi. Când joci permanent
cu speranţa unei schimbări fa-
vorabile, despre care simţul in-
terior îţi tot spune că nu se va
produce, te apucă uneori un soi
de ambiţie maliţioasă, greu ex-
plicabilă. Timpul se divizează
în două: o parte folosită efectiv
pentru găsirea mutărilor, iar
cealaltă, mai profundă şi chinu-
itoare, este dedicată aşteptării.
Cel mai bun prieten al celor
care aşteaptă rămâne încrede-
rea că atunci când joci după un
plan este bine, indiferent de si-
tuaţie.
Realitatea ne demonstrează că
la marii jucători tehnica atacu-
lui echivalează cu cea a apără-
rii.
Apărarea Nimzovici
A. Dreev-L. Iudaşin
Rusia 1990
1.d4 Kf6 2.c4 e6 3.kc3 Nb4
4.f3
[Frecvent, marele maestru
D.Alexei joacă 4.qc2 sau 4.kf3,
dar cu această ocazie caută
probabil a-şi surprinde adversa-
rul cu o continuare mai rară,
revenită în centrul atenţiei.]
4…c5
[Era de considerat şi 4…d5, ex
5.a3 ne7 (5…nc3 6.bc c5 7.cd
kd5 8.dc qa5 9.e4 ke7 10.ne3!
0-0 11.qb3 qc7 12.a4 e5 13.nc4
kec6 14.qa3 ka5 15.nd5 ka6
16.tb1 Gelfand-De Firmian,
Moscova 90 sau 7…ed 8.e3 0-0
9.nd3 kc6 10.ke2 te8 11.0-0
qd6 12.kg3!? nd7 13.ta2
tac8 14.rh1!? a5 15.taf2 a4
16.nc2 b5 17.e4! cd 18.cd de
19.ke4! ke4 20.fe
Golod-Solomon, Hogeneven
98) 6.e4 de 7.fe e5 8.d5 kg4
9.kf3 nc5 10.b4 nf2 11.re2
c5! 12.kb5 a6 13.qa4 ab!
14.qa8 nd4 15.kd4 cd 16.qb8
0-0 17.re1 qh4 18.g3 qf6
19.nf4 g5!? cu joc extrem de
complicat, Malaniuk-Ivanciuk,
Moscova ̉88.]
5.d5 d6 6.e4 b5!?
71
[Primul moment psihologic!
Iudaşin se grăbeşte să acţioneze
în stil gambit, uitând că mai
întâi trebuia 6…0-0, cu posibili-
tatea 7.ke2 b5 8.de ne6 9.kf4
nc4 10.nc4 bc 11.0-0 nc3
12.bc kc6 cu joc complicat.
Desfăşurarea ime-diată a luptei
va pune în evidenţă slăbiciunea
alegerii. Se pare că cea mai ma-
re parte de vină o poartă tensiu-
nea ultimei runde.]
7.de Ne6 8.nf4! Qa5!? 9.rf2
[Albul acceptă provocarea şi
renunţă la 9.nd2 kbd7 10.a3
nc3 11.nc3 qb6 12.cb 0-0 cu
oarecare iniţiativă.]
9…Nc3 10.bc 0-0 11.cb Qc3
[Inconsecvenţă! Expunerea
damei la diferite atacuri ale fi-
gurilor albe va aduce multe ne-
plăceri. În spiritul general al
poziţiei se încadra 11…d5! cu
posibilităţi de egalare: 12.e5
kfd7 13.a4 a6 sau 12.ed kd5
13.nd2 c4!]
12.ke2 Qb2
[Renunţând la retragerea
12…qa5, Iudaşin complică în
continuare lupta, care începe să
devină tăioasă, deci cu o valoa-
re crescută a mutărilor.]
13.nd6 Tc8?!
[Menţine aceeaşi stare nesigură
în alegerea planului. Era mai
activ 13…td8. Iudaşin afirmă
că marea lui şansă în salvarea
partidei a constituit-o în primul
rând echilibrul psihic fragil de
care a dat dovadă adversarul.]
14.a4 Ke8 15.nf4 Kd7
16.qc1! Qf6 17.ng5 Qe5
18.nf4 Qf6 19.qc3 Qe7
20.ne3
[O regrupare optimă, după care
iniţiativa albului ia forme con-
crete. În condiţiile unei apărări
la înălţime succesul este însă
foarte greu de obţinut. Obser-
văm cum conţinutul noţiunii de
plan s-a modificat mereu,
punându-se un accent mai mare
pe mutare, ca unitate de timp, şi
pe progres dinamic, de unde
schimbări în aspectul general.]
20…Kd6! 21.kf4 c4 22.td1
Kc5 23.qe5!? Ke8 24.kd5
Qf8 25.kc3 Kb3 26.ne2 Qb4
27.g4 Kf6!
[Negrul începe să se apere efi-
cace, cu mutări ce au caracter
pronunţat ofensiv- defensiv,
încercând să fie cât mai fidel
spiritului modern.]
72
28.g5 Kd7 29.td7 Nd7 rh7 39.e5 rg6 (39…nd7?
30.kd5 Qa4 31.ke7 Rh8 40.nc4 + –) 40.e6!! rf5 41.nc4!
32.g6!? nc4 42.e7 + –]
[Bazându-se pe forţa acestei 37…Tf7 38.td8 Rh7 39.f5 g6!
mutări, albul a abandonat pionii
[Obligă albul să găsească noi
de pe flancul damei. El spera să
căi de accentuare a presiunii.]
obţină un avantaj decisiv cu
ajutorul falangei de pioni e-f, 40.td6 gf 41.nh5 Td7!
susţinută de perechea de ne- [Din nou o excelentă mutare
buni. Nu este posibil 32…fg defensivă care împiedică ma-
33.td1 qb534.td5qb7 nevra ng6-f5. Este remar-cabil
35.nh6+–] modul în care se utilizează op-
32…Qb5 33.qb5 Nb5 34.kc8 tim resursele proprii în slujba
Tc8 35.gf Tf8 36.td1 h6 obiectivelor propuse, îngreu-
37.f4!? nând totodată la maximum jo-
cul eficient al adversarului.]
42.th6 Rg8 43.ef c3 44.f6 Nc4
45.tg6 Rh8 46.tg4! Ne6
47.th4 Rg8 48.ne8 Tc7
49.te4

[După multe căutări şi aflat sub

presiunea timpului de gândire,
Dreev dezvoltă iniţiativa pu-
nând în mişcare puternica for-
maţie de pioni. În faţa apărării
unice a negrului, el renunţă 49…Kc5!!
prea uşor la o posibilitate mai
complexă, demonstrată abia [În sfârşit, pe cale tactică, a so-
după partidă, ce ar fi putut adu- sit şi meritata salvare ce răsplă-
ce decizia: 37.td5! a6 38.tf5 teşte eforturile depuse pentru

73
menţinerea echilibrului.]
50.nc5 Tc5 51.te6 c2
[Iată consecinţele sacrificiului
de figură. Acum, pentru a împi-
edica transformarea pionu-lui,
albul este obligat să creeze
ameninţări de mat. Negrul a
calculat însă precis.]
52.ng6 Tf5!! 53.re2 Tf6!
54.te8 Tf8 55.tf8 Rf8
56.nc2 Rg7
½ !
Am putea spune că am asistat o
adevărată lecţie de tenacitate în
apărare, cu utilizarea optimă a
resurselor, fără a fi neglijat nici
un aspect principial. Condiţia
principală a reuşitei a fost ma-
ximum de convingere în şansa
proprie. Fascinantul final a fost
pentru Iudaşin o sursă de inspi-
raţie în compunerea unui studiu
pe temă apropiată.
Împreună cu L.Mitrofanov, a
imaginat următoarea poziţie:
1.?
1.g7 Tg4!
[1…tf1 2.tf1 tg4 3.rd2 =]
2.tg4 Nc3 3.td4!!
[3.tg1? ta5! – +]
3…Re7! 4.g8k!!
[Şi, foarte elegant, transpunerea
minoră salvează o jumătate de
punct.]
4…Re6 5.td3 Ng7 6.te3 =
Indiana damei
An.Karpov-I.Timman
Amsterdam 1981
1.kf3 Kf6 2.c4 b6 3.g3 Nb7
4.ng2 g6 5.d4 c5 6.0-0 Ng7
7.kc3
[Tentanta blocare a centrului
7.d5 este stăvilită de contra-
jocul tipic 7…b5!]
7…Ke4
[De obicei negrul preferă 7…cd.
Totul ţine însă de anumite ele-
mente: pregătirea generală sau
la adversar, alegerea unor solu-
ţii surprize şi, nu în ultimul
rând, decizia de moment.]
8.ke4
74
[O altă continuare promiţătoare 18.tc2 rh8 19.a3 ta7 20.ne1
este 8.kd5!?] qe8 21.qe8 te8 22.nd2 ka6
8…Ne4 9.d5! 23.tb1 tf8 24.tc3 şi albul a
obţinut un mic avantaj, sigur,
[Poziţiile tip în care domină de durată. Lupta a fost febrilă,
liniştea au fost întotdeauna ma- presărată cu momente palpitan-
rea preferinţă a lui Tolea. te, prelungindu-se până la mu-
Această simplitate aparentă tarea 97(!), când s-a înregistrat
ştim deja că a fost una din cau- victoria lui Karpov.]
zele succeselor impresionante.
Despre modul său de a juca o 10.nh3!
informaţie în plus ne parvine [O manevră tipică. Albul profi-
chiar de la el însuşi: „S-a re- tă de izolarea nebunului şi pro-
proşat nu o dată stilului meu un voacă, chiar la trecerea la jocul
caracter exagerat de raţional, de mijloc, un schimb favorabil.]
prea «uscat». Într-adevăr, eu
10…Nf3 11.ef e5
privesc partida foarte practic,
iar jocul meu se bazează mult [Aprecierea poziţiei în acest
pe tehnică. În faţa mai multor moment poate deveni elementul
alternative bune, alegerea este cheie al întregii dispute.
în funcţie de adversar. Şi nicio-
dată, cu nimeni, eu nu joc la
remiză. Nici cu albul, nici cu
negrul.” Cu această concepţie
„blajină” a intrat definitiv în
istorie, iar crezul său este şi as-
tăzi un model.
9…0-0
O analiză corectă ne conduce
[Cinci ani mai târziu, între ace-
către următoarele două consta-
iaşi jucători (Bruxelles ̉86) a
tări:
urmat: 9…e5 10.qb3 0-0
a) nu se admite 12.de? fe sau
11.nh3! nf3 12.qf3 f5 13.e4 f4
12.d6? întrucât intervenţia
(13…qf6) 14.qd1 d6 15.nd2
calului pe d4 via c6 oferă
a5 16.qa4 nh6 17.tac1 ng5

75
 negrului cel puţin egalita- 12…ef
tea.
[12…e4 13.f5!]
b) Evident, trebuie jucat f4 în
vederea dedublării pionilor 13.nf4 Nb2 14.tb1 Nf6
şi deschiderii unor linii im- [Retragere utilă pentru a împie-
portante pentru figuri. dica 15.nd6 după care ar putea
Întrebarea este când trebuie rea-
urma 15…ne7 16.ne7 qe7
lizată această acţiune. Acum
17.d6 qf6 18.qd5 kc6 19.nd7
s-ar pierde pionul b, ceea ce ne
kb4, iar după 20…tad8 negrul
sugerează imediat o mutare
preia contro-lul partidei. Dar
pregătitoare. Aceasta ar putea
adversarul lui Timman nu este
consta în qc2, oferind însă in-
genul care lasă avantajele să-i
formaţia certă asupra avan-sării
scape printre degete. Încercaţi
pionului. La acest preludiu re-
să aflaţi singuri, fără a privi
plica negrului impune 12…f5! următoarea mutare, care este
13.f4 e4, cu blocarea diagonalei posibilitatea de începere a mo-
nh3 şi menţinerea unei poziţii tivării sacri-ficiului.]
acceptabile. Desigur, mulţi din-
tre noi chiar aşa am fi procedat, 15.qa4!
mai ales dacă sacrificiul de ma- [Începutul unui plan deosebit,
terial (specific şi lui Karpov) nu de ţintuire a dezvoltării adver-
este o obişnuinţă. Dar timpul se, legat în special de pasivita-
reflecţiei a trecut şi fostul cam- tea kb8 şi de ocuparea vertica-
pion mondial trebuie să ne con- lei deschise.]
ducă paşii către hotărârea pro-
prie.] 15…d6
12.f4!
[Indiscutabil, decizia cea mai
înţeleaptă. Pătrunzând în sub-
strat, se anticipează că poziţia
albului nu va duce lipsă de
elemente compensatorii. Aceas-
ta este şi în spiritul evitării con-
tinuărilor de egalitate.]

76
16.tb3!
[De ce nu s-o fi grăbit Karpov
să plaseze turnul pe coloana e?
El a remarcat că la 16.tfe1 ne-
grul avea la dispoziţie 16…a6
(fără teamă de 17.qb3 b5) ur-
mat de manevra ta8-a7-b7, aşa
că s-a decis să ia contramăsuri.
Acum, pe de o parte, ar fi rău
16…a6? 17.tfb1, iar pe de altă
parte albul ameninţă să ocupe
coloana prin 17.te1 şi 18.tbe3.
Negrul nu se poate opune cu
16…te8, din cauza 17.nd6, iar
la 16…ng5 se obţine avantaj
substanţial cu 17.ng5 qg5
18.te3! După cum se poate de-
duce, mutarea aparent modestă
permite dirijorului pieselor albe
să domine întreaga tablă, ceea
ce face parte din strategia sa
favorită.]
16…h5!
[Spre marea lui şansă, resursele
negrului nu sunt total epuizate.
Timman este la înălţime şi gă-
seşte unica posibilitate de men-
ţinere a tensiunii, cu ameninţa-
rea poziţională 17…g5 18.nd2 g4
şi 19…kd7. Considerând că a
reuşit să egaleze, marele maes-
tru olan-dez critică mutarea 16
a lui Anatoli: „În alt stil, s-ar fi
putut acţiona mai energic, prin
16.tfe1!”, oferind variantele:
a) 16… h5 17.nh6 ng7
18.ng7 rg7 19.te3 f5 (19…a6
20.teb3) 20.te6 qc7 21.tbe1
(21.qa3?! kd7 22.qc3 kf6
13.tbe1 tf7) 21…kd7
22.qd1! tf7 23.nf5!! tf5
24.qa1 rh6 (24…ke5 25.f4
taf8 26.fe de 27.d6 qd8
28.t1e5) 25.te7 tg8 26.t1c6!
cu ameninţarea decisivă 27.qc1
b) 16…a6 (Mutarea pe care a
vrut să o evite Karpov!) 17.tb3
ta7 18.tbe3 (18.teb1 tb7
este inutilă, iar 18.nh6 ng7
19.ng7 rg7 20.tbe3 kd7
21.te7 b5! nu aduce nimic bun)
18…te7 (Previne 19.te8)
19.te7 ne7 20.nh6 te8
21.te3! (Unica posibilitate! Nu
merge 21.ng5? b5, nici
21.qb3 kd7 22.nd7 qd7
23.qb6 nf8 24.te8 qe8
25.nf8 qe1 26.rg2 qe4 27.f3
qc2 28.rh3 qf5 cu şah etern)
21…f5 22.g4 qd7 23.qd7 kd7
24.gf kf6 (24…ke5 25.f6! nf6
26.f4) 25.fg hg 26.a4! cu avantaj
în final.
Cititorul poate aprecia singur
dificultatea pe care o implică
calculul acestor posibilităţi,
considerate optimiste atât de
77
B.Spassky cât şi de M.Tal, care
au comentat secvenţa.
Revenind la partidă, problema
de bază a devenit destul de bi-
zară: dacă o singură mutare mai
energică a negrului poate răs-
turna profilaxia strategică subti-
lă a albului. s-a născut astfel o
situaţie imprevizibilă, cu adevă-
rat dificilă pentru alb, care se
decide să joace totul pe cartea
aprecierii de fond. Găsirea so-
luţiei este departe de a fi sim-
plă.]
Poate albul menţine presiunea?
17.te1
[Această poziţie a intrat serios
în vizorul analitic, drept rezul-
tat a fost sugerată fas-cinanta
manevră de studiu 17.rh1!!,
argumentată concis, prin faptul
că împiedică contrajocul imedi-
at al negrului: 17…g5 18.nf5!
după care materialul cedat per-
mite acţiuni în forţă 18…gf 19.gf
nh4 (19…h4 20.tg1 rh8
(20…ng7 21.th3 urmat de
22.qd1 şi tg5 + –) 21.th3)
20.tg1 rh8 21.th3 qf6
22.qd1 qf5 23.th4 + –. Pe
lângă acestea mai există şi po-
sibilitatea instalării unei baterii
de mat pe diagonala b1-h7. Mă-
sura profi-lactică propusă do-
vedeşte că planul albului înce-
put cu 16.tb3 este corect şi
trebuia să ducă la succes. Se
desprinde concluzia că găsirea
unor asemenea mutări, cu ca-
racter incredibil, reprezintă cert
o dificultate, chiar şi pentru cei
mai titraţi jucători. Întrebat, la
începutul carierei, de un repor-
ter care ar fi trăsătura ce ar tre-
bui să şi-o corecteze, Karpov a
răspuns prompt: „Pripeala, care
uneori îmi produce neplăceri!
Dar cred că este caracteristică
tinerilor…” Chiar aşa a şi fost,
palmaresul său demonstrând că
a reuşit să depăşească la timp
acest inconvenient. În consecin-
ţă, un sfat: când ne aflăm în
postura de a căuta mutări pu-
ternice, trebuie examinate co-
rect variantele asociate cu aces-
tea. Abilitatea de a schimba
cursul evenimentelor într-un
moment critic poate fi cheia
reuşitei. Coeficientul de risc
78
joacă un rol important atât pen-
tru atac cât şi pentru apărare.
Marii experţi în materie de ris-
curi au creat adevărate scene de
ficţiune pe eşichier. Atacurile
irezistibile depăşeau uneori
anumite limite, fiind însă greu
de respins în jocul la tablă. As-
tăzi. ştim cu toţii că cel mai în-
focat dintre toţi a fost marele
maestru rus Mihail Tal.]
17…g5 18.tbe3
[Acum, cu un tempo în plus
pentru apărare, rh1 se pare că
nu mai are acelaşi efect. În ne-
claritate rămâne totuşi 18.nf5!?
gf 19.gf. R.Spielman a afirmat:
„Ca regulă, este greu de calcu-
lat un sacrificiu cu toate vari-
antele secundare. Epuizarea
eforturilor duce la tensiuni ner-
voase şi la probleme legate de
timp. Aspiraţia de a calcula
consecinţele fiecărui sacrificiu
este în mod fundamental inco-
rectă. Trebuie să avem încrede-
re în poziţie şi în puterile pro-
prii. Jocul nu trebuie să devină
matematic, ci o luptă intelectu-
ală, iar, ca în orice complicaţii,
partea atacului are avantajul
moral”.]
18…gf 19.te8
[19.gf nh4! 20.qd1 qf6]
19…b5!
[Iată cât de elegant avantajul
material este transformat
într-un factor poziţional de re-
zistenţă. Asistăm la o nouă re-
sursă neprevăzută, dar unică,
întrucât la 19…qc7? decide
20.tf8 rf8 21.te8 rg7
22.qd1 rh6 23.qf3. În poziţii
complexe, lupta nevăzută este
aprigă. Menţinerea iniţiativei pe
această linie presupune nea-
părat obţinerea unei dominaţii
asupra voinţei partenerului prin
capacitatea transpunerii în mo-
dul de gândire al acestuia. Cel
care se confruntă cu astfel de
surprize de ordin psihic poate
intra într-o stare critică ce-l fa-
ce mai expus greşelii.]
20.qb5 Qb6 21.tf8 Rf8
22.te8
[22.qe8 rg7 23.gf qd8!
24.qb5 (24.qa4 rf8) 24…qb6
79
25.qe8 qd8 =]
22…Rg7 23.gf
[Karpov încearcă să culeagă tot
ce se mai poate, dar este tardiv.
Speranţele sale în victorie sunt
precum căutarea „fetei mor-
gana”. Finalul prezintă încă
unele subtilităţi tehnice, pe care
Timman, o dată scăpat din
„ochiul furtunii” şi implicaţiile
psihologice ale presingului, le
rezolvă cu siguranţă. Tehnica
demonstrată în apărare cores-
punde tuturor exigenţelor, pe
lângă faptul că parcă a fost pă-
zit de forţe supranaturale.]
23…Qb5 24.cb Nc3 25.nf1
Na5 26.tc8 Rf6 27.rg2 Re7
28.rf3 Nd8 29.a4 a6 30.ba
Rd7 31.nh3 Re7 32.nf1 Rd7
După încă o repetare de mutări
a survenit acordul de remiză.
O parte din comentarii sunt du-
pă Mark Dvoreţki, un autor de
mare valoare, pe care îl reco-
mandăm cu căldură tuturor.
Am urmărit o trepidantă acţiu-
ne, neîncheiată de alb, care nu a
putut culege laurii victoriei da-
torită omisiunii de la mutarea
17, simplă în aparenţă şi drama-
tică în de fapt.
PLANUL DE ATAC LA
REGE
Când planul înseamnă atac,
exprimăm de fapt dorinţa clară
a descuraja, lovi ori străpunge
sistemul potrivnic.
Ideile constructive ce vizează
astfel de operaţii dau naştere în
general la poziţii complexe cu
bogat conţinut combinativ. Si-
tuaţia implică hotărâri ferme în
conducerea ostilităţilor. La baza
acţiunii stă mobilizarea unor
grupaje capabile, prin relaţiile
deţinute, să străpungă defensi-
va. Cooperarea directă sau indi-
rectă apare în spaţiu sub formă
de acţiune concentrată, com-
plementară, iar în timp de acţi-
une simultană ori consecutivă.
Pentru atac, figurile au nevoie
de câmpuri de acces, ce pot fi
obţinute prin diverse metode
specifice. În cadrul sistemelor
ce preconizează din start atacul
la rege se duce necontenit o
muncă analitică susţinută în
scopul eficientizării fiecărei
mutări, elementul în sine con-
stituind chiar esenţa teoriilor
avansate. Evident, toate căutări-
le ţin cont de posibilitatea de
ripostă. În cursul jocului, sarci-
na de materializare a ideilor
80
devine extrem de complicată.
Timpul limitat şi calculul ce
necesită un număr mare de mu-
tări duc uneori la ocolirea căilor
bune. De asemenea, sunt situa-
ţii în care apărarea ne poate
surprinde şi obliga, pentru mo-
ment, să abandonăm mutările
specifice planului, rezolvând
prioritar problemele mai urgen-
te. Rezultă că în porţiunea de
partidă a aplicării planului (este
valabil în general) suntem ne-
voiţi a efectua şi mutări
comple-mentare, fără de care
nu este posibilă declanşarea
planului propriuzis. Alegerea
face parte dintre aşa numitele
mutări- candidat, orientate în
funcţie de valoarea relativă ce
variază mereu, în noi forme lo-
gice Calculul pentru fiecare se
poate efectua, de exemplu, du-
pă cunoscuta metodă a arbore-
lui imaginar, descris cu
amănun-ţime în multe publica-
ţii (în special ale lui A.Kotov).
Tulpina se ramifică mai întâi
pe principiile răspunsului ad-
vers, apoi pentru fiecare se răs-
frâng posibilităţile de combate-
re. Astfel, se nasc direcţiile
alternative de joc care se în-
cheie cu noi semnificaţii, adică
consecinţele mutării. Este nece-
sar să selectăm variantele pen-
tru a nu irosi prea mult timp
sau omite căile importante.
Imaginile rezultate din calcule
impun o focalizare avansată şi
trebuie să nu pierdem din vede-
re viitorul ansamblu
timp-spaţiu, pentru evitarea
situaţiei de „a nu vedea pădu-
rea din cauza copacilor”!
Problema ţine mult de rutină.
Iată o altă părere autorizată,
aparţinând lui An. Karpov:
„Ceea ce urmează să efectuezi
trebuie să constituie consecinţa
logică a ultimei mutări adverse.
Ideea derivă dintr-o alta mai
generală ce constă în integrarea
planului opus în planul pro-
priu, o armă teribilă în şah.
N-am apreciat niciodată jocul
rigid şi consider că trebuie să
ştii mai ales să te adaptezi per-
manent situaţiilor noi.”
Principiile după care este cana-
lizat planul prezintă elemente
practice (legate de partea de
concepţie), deoarece sunt ex-
ploatate slăbiciuni ale defensi-
vei greu vizibile. După cum se
poate constata adesea din prac-
tică, dintr-un motiv sau altul,
nu întotdeauna este posibil să
se obţină scopul dorit, însă ten-
dinţa de origi-nalitate şi efectul
81
psihologic de surpriză sunt
elemente predo-minante faţă de
spiritul strict tehnic.
CONTEXTUL PRACTIC
Actul creativ, ca element ce
condiţionează nemijlocit pro-
gresul, are loc în condiţii prac-
tice dificile, de timp limitat. La
aceasta se adaugă desigur apro-
pierea valorică tot mai mare a
forţei de joc, ceea ce duce la o
luptă acerbă. Timpul trebuie
drămuit în secunde, trece invo-
luntar psihicul prin sita celor
mai diverse trăiri emotive – de
la satisfacţie la amărăciunea
omi-siunii, extaz sau disperare
nefiind decât un pas. De aceea
nu trebuie să cădem în greşeala
despărţirii rezultatului sec de
creaţia propriu-zisă, dând pri-
mului toată importanţa, mai
ales acum, când viteza excesivă
a dezvoltării, informaţia debor-
dantă şi eficienţa fac ca valoa-
rea intrinsecă a partidelor să
treacă pe planul al doilea. În
general, directiva de atac este
începută cu acţiuni fine, pentru
câştig de tempo şi stânjenire,
translând conflictul pe nesim-
ţite într-o flagrantă diferenţiere
cantitativ-calitativă de coope-
rare. Starea declanşează acţiu-
nea bazată pe o corectă viziune
de ansamblu şi profundă a sim-
ţului dinamic. Astfel, (citându-l
pe C.Mihăescu) bunele realizări
generează un impresionant, fra-
pant caracter unitar, monolitic.
Ele par expre-sia unui singur
ţel, conceput înainte de prima
mutare şi executat apoi cu pre-
cizie, pas cu pas, până la ultima
mutare!
Prezentarea noastră tipologică
se referă la două secvenţe sim-
bol cu rol orientativ pentru des-
cifrarea ansamblului supra-
dimensionat al modalităţii, in-
clusiv psihologice, de consti-
tuire a planurilor.
Prima partitură, am putea spune
că poate fi inclusă între cele
menite să caracterizeze contri-
buţia prolifică semnată
Kasparov la dezvoltarea artei
şahiste pe toate planurile. Ple-
cat de mulţi ani într-un zbor
către perfecţiune, cu aspiraţii
către absolut, manifestate prin
vulcanica pasiune cu care a lup-
tat pentru păstrarea cât mai
mult timp a întâietăţii, el a
identificat mereu căile de joc
cele mai ascunse şi deprimante
pentru parteneri.
82

Apărarea Pirc-Ufimţev
G.Kasparov-V.Topalov
Wijk aan Zee 1999
1.e4 d6 2.d4 Kf6 3.kc3 g6
4.ne3
[S-au dus demult vremurile ro-
mantice când albul înregistra
victorii scurte împotriva acestei
scheme. Ca de obicei, nu rezis-
tăm tentaţiei de a readuce în
prim plan una dintre acestea:
4.kf3 ng7 5.h3 0-0 6.ne3 a6
7.a4 b6 8.nc4 nb7 9.e5 ke4
10.ke4 ne4 11.kg5 ng2
12.tg1 nc6 13.qg4 e6 14.0-0-0
kd7 15.h4 de 16.de qe7
17.td7! nd7 18.h5 f5 19.qh3
f4 20.hg ne5 21.ke6! ne6
22.ne6 rg7 23.gh 1 – 0,
Spasski-Seyrawan, Zurich ̉84]
4…Ng7 5.qd2 c6 6.f3 b5
7.kge2 Kbd7 8.nh6 Nh6
9.qh6 Nb7
[Teoria la zi mai include 9…qa5
10.kc1 sau 9…e5]
10.a3
[Miraculoasa calitate de a sur-
prinde necontenit cu aspecte
noi îşi spune repede cuvântul.
Obişnuită era manevra
ke2-c1-b3. Profilaxia asigură
stabilitatea calului de flanc şi
pregăteşte refugiul imediat al
regelui.]
10…e5 11.0-0-0 Qe7 12.rb1 a6
[12…a5?! 13.kc1 b4 14.de! de
15.ka4 ba 16.b3 ]
13.kc1 0-0-0 14.kb3 ed!
15.td4 c5 16.td1 Kb6!
[Planul negrului este axat logic
pe realizarea spargerii frontale.]
17.g3 Rb8 18.ka5 Na8
19.nh3 d5 20.qf4
[La rândul său, albul are posibi-
litatea replierii cu tempo a da-
mei şi încheierea mobili-zării
generale.]
20…Ra7 21.the1 d4 22.kd5
[Având în vedere aspiraţiile
specifice lui Garry, am fi fost
extrem de miraţi dacă această
infiltrare, care trebuie etichetată
cu undă de încredere, ar fi fost
abandonată în favoarea retra-
gerii 22.ka2 the8 . Ceea ce
s-a preconizat corespunde pe
deplin raportului legat de pozi-
ţia regelui negru.]
22…Kbd5 23.ed Qd6
83

24.td4!!
[Incredibil de vremelnică se
dovedeşte stabilitatea puterni-
cului pion trecut. Respectarea
principiului de mobilitate susţi-
nut cu o astfel de formulă îl for-
ţează pe negru la analize foarte
costisitoare, întrucât acestea
includ variante intuitive cu
schimbări de apreciere.]
24…cd?
[Neplăcut surprins, Topalov
alege soluţia cea mai riscantă,
care în opinia generală ar fi tre-
buit să intre prima în şirul diso-
cierilor. Începuse să adie un
zvon şăgalnic în sensul că
Garry şi-ar hipnotiza partenerii.
La modul concret, mulţi şi-au
pus întrebarea cum de experi-
mentatul jucător bulgar nu a
ales în locul alternativei necla-
re, de altfel scuzabile, varianta
egalizatoare
24…rb6! 25.kb3! nd5!
26.qd6 td6 27.td2 thd8
28.ted1. Lăsând la o parte as-
pectul de glumă, realitatea ră-
mâne fidelă supoziţiei că secre-
tul stă ascuns în forţa
„semiotică” a adversarului său,
distins prin erudiţie şi noutatea
interpretării. În faţa deplinei
consonanţe cu imperativele
timpului mulţi sunt dominaţi în
momentele cheie de obsesia
unui resentiment acut, cu revăr-
sări patetice. Drept urmare,
aceştia nu mai reuşesc să apre-
cieze corect variantele îndrăz-
neţe, limitându-se doar în a
bloca acţiunile sale. Cu mici
excepţii, legate de miză sau
scop, o astfel de manieră tră-
dează în speţă emoţii de natură
introspectivă ce atrag tocmai
consecinţele nedorite ale trăirii
senzaţiei că aproapele mereu e
mai departe. În cazul de faţă, ar
fi două variaţiuni interpretative:
 punerea la îndoială a valorii
atacului pe baza estimării
generale, de principiu;
 unele scăpări de calcul, da-
torate lungimii şi complexi-
tăţii ramurilor acestuia.
Trebuie să remarcăm însă că,
modul de continuare a acţiunii
este cam învăluit în ceaţă. Evi-
dent este doar faptul că avantajul
84
albului se menţinea în cazul
24…nd5?! 25.td5! kd5 26.qf7
kc7 27.te6 td7 28.td6 tf7
29.kc6 ra8 30.f4 ]
25.te7!
[Abil ţesut, atacul conţine în
substanţa sa mai întâi această
pătrundere, ca element distinct
de interferenţă. Parcă ne aflăm
undeva, la graniţa dintre ro-
mantism şi clasicism! 25.qd4?
qb6 26.te7 kd7  ]
25…Rb6
[25…rb8 26.qd4! kd7
27.nd7 nd5 28.c4! qe7
29.qb6 ra8 30.qa6 rb8
31.qb6 ra8 32.nc6! nc6
33.kc6 + – ]
26.qd4 Ra5
[26…qc5 27.qf6 qd6
28.ne6!! nd5 (28…the8 29.b4!
+ –) 29.b4! na8 30.qf7 qd1
31.rb2 qf3 32.nf5 + –]
27.b4 Ra4 28.qc3
[O mică abatere, datorată difi-
cultăţii maxime de apreciere şi
implicit de calcul, asupra căruia
oricum, numai Kasparov ne va
edifica mai departe. Cu elemen-
te la fel de rafinate, dar având
durată mai scurtă, se prezenta
varianta:
28.ta7! nb7 (28…kd5 29.ta6!!
qa6 30.qb2 kc3 31.qc3 nd5
32.rb2 + – ; 28…nd5 29.qc3
the8 30.rb2 te2 31.qc7! + –)
29.tb7 qd5 (29…kd5
30.nd7! td7 31.qb2 kb4
32.td7 qc5 33.td4 tc8
34.qb3 + –) 30.tb6 a5 31.ta6
ta8 32.qe3!! ta6 33.rb2 b4
34.ab qa2 35.ra2 rb4
36.rb2 tc6 37.nf1 ta8
38.qe7 ra4 39.qb7 + –]
28…Qd5
[28…nd5? 29.rb2 + – ]
29.ta7!
[Speranţele sunt confirmate şi
continuarea impusă anunţă ata-
cul într-o muzicalitate genială.
Pentru noi rămâne un lucru
cert: cine a intrat într-o astfel de
poziţie pe mâna unui idealist al
spiritului pătrunzător cum este
Garry îşi poate lua gândul de la
un rezultat favorabil.]
29…Nb7 30.tb7 Qc4
[Celelalte posibilităţi sunt mai
descurajante. 30…td6
31.tb6!! + – ; 30…the8!
31.tb6 ta8 32.nf1!!
a) 32…ted8 33.tc6! kh5
(33…kd7 34.td6!) 34.tc5
85
 tac8 35.rb2! + –
b) 32…kd7 33.td6! tec8
34.qb2 + –
c) 32…te6 33.te6 fe 34.rb2
+–
d) 32…te1! 33.qe1 kd7
34.tb7!! qb7 35.qd1! ra3
36.c3 + –
e) 30…ke4! 31.fe qc4
32.ta7!! td1 (32…ta8
33.qe3 + –) 33.rb2 qc3
34.rc3 td6 35.e5 tb6
36.rb2 te8 37.ng2! td8
(37…te5 38.nb7 + –)
38.nb7 td7 39.nc6!! td8
(39…td2 40.ne8 + –)
40.nd7 + –]
31.qf6 Ra3
[Poate că ar fi complicat agonia
31…td1! 32.rb2 ta8
33.qb6! qd4 (33…a5 34.nd7 +
–) 34.qd4 td4 35.tf7
(35.nd7!? td2 36.nc6 f5
37.tb6 ta7 38.ne8 td4 39.f4
tc4 40.nf7 tb4 41.ab tf7
42.c3 ta7 43.tc6 + –) 35…a5
36.ne6 ab 37.nb3 ra5 38.ab
rb6 (38…tb4 39.c3 + –)
39.th7 tc8 40.h4 + – ]
32.qa6 Rb4
33.c3!
[O poziţie sticloasă, învăluită
într-o aură ce iradiază parcă
ireconciliabilul cu realitatea.
Dispunerea combinativă a albu-
lui este la graniţă cu arta şi ul-
timele mişcări sunt resurse ce
ţin de domeniul ficţiunii. Peri-
oada acţiunii a fost precis deli-
mitată şi acum totul se distinge
prin limpezime şi plasticitate,
asigurând o deplină fluenţă
evenimentului. O dată încălcate
legile datului său natural, regele
negru „bate câmpii” cu graţie,
schiţând mişcări rafinate în un-
de tulburi.]
33…Rc3 34.qa1 Rd2
[34…rb4 35.qb2 ra5 36.qa3
qa4 37.ta7 + – ]
35.qb2 Rd1 36.nf1! Td2
37.td7!
[Ultima lovitură pregăteşte în-
cheierea actului combinativ şi,
evident, sărbătorirea suc-
86
cesului.]
37…Td7 38.nc4 bc 39.qh8
[În urma vijeliei, figurile negre
au căzut fulgerate una câte
una.]
39…Td3 40.qa8 c3 41.qa4
Re1
[După exod, regele negru şi-a
aflat consolarea în datul natural
al celui alb!]
42.f4 f5 43.rc1 Td2 44.qa7
1–0
De evocat ar fi starea de reverie
provocată de farmecul inefabil
al gândirii clare ce încântă şi
cucereşte.
Acum, iată şi celălalt model
valoros de aplicare a planului
concret, structurat pe idei me-
todologice cu efecte de gravita-
ţie. Vom constata cât de intere-
sant s-a ieşit din sfera
„dezvoltării liniştite”. Am in-
clus partida mai mult pentru a
scoate în evidenţă faptul că, în
funcţie de anumite criterii, ele-
mentul tactic poate fi încadrat
în varietăţi mult mai diverse.
Apărarea Indiana veche
Fl. Gheorghiu-G. Kasparov
Salonic 1988
Cei doi puternici profesionişti,
reprezentanţi a două generaţii
diferite, au oferit specialiştilor
prezenţi la turneul olimpic o
confruntare de mare atractivita-
te.
1.d4 Kf6 2.c4 g6 3.kc3 Ng7
4.e4 d6 5.f3
[Albul are plăcuta şi poate ne-
aşteptata ocazie de a juca atacul
Samisch, un însoţitor devotat
cu care a obţinut nenumărate
succese de rezo-nanţă în carie-
ră. Cu Garry lucrurile însă nu
sunt niciodată simple. Aproape
întotdeauna, la el mai există
ceva de spus, de aceea precipi-
tarea ce avea să urmeze nu ar
trebui să mire pe nimeni.]
5…0-0 6.ne3
[Îngrijoraţi de vastele cunoştin-
ţe teoretice ale magnificului
campion, unii au încercat împo-
triva sa derivaţia 6.ng5, uneori
nu fără succes. Aşa a procedat
J.Lautier, la Amsterdam ̉96, ob-
ţinând remiza după câteva scur-
te complicaţii în care a reuşit să
prevină cursele tactice progra-
mate: 6…c5 7.d5 a6 8.a4 h6
9.ne3 e6 10.qd2 e2 11.cd te8
87
12.kge2 kbd7 13.kd1!? ke5
14.kec3 kh5!? 15.nh6 qh4
16.kf2 nh6 17.qh6 f5
18.qd2! tb8 19.ne2 f4 20.g3
fg 21.hg qg3 22.0-0-0! qf2
23.qg5 ng4 24.tdf1 qd4
25.td1 qf2 26.tdf1 qd4
27.td1 qf2 1/2]
6…e5
[La Reykjavik ̉86, marele mae-
stru american R.Byrne a fost
învins de Gheorghiu chiar în
sistemul… Byrne!: 6…c6
7.qd2 (7.nd3 a6 8.kge2 b5
9.0-0 kbd7 10.tc1 e5 11.a3 ed
12.kd4 nb7 13.cb cb! )
7…b5 8.0-0-0 ne6!? 9.d5! nd7
10.rb1 0-0 11.nh6! nh6
12.qh6 b4 13.ke2 cd 14.cd
qb6 15.kd4! tc8 16.kge2
ta7! 17.h4! qd8! 18.h5 kh5?!
19.g4 kf6 20.g5 kh5 21.kf4!
qf8 22.qf8 tf8 23.kh5 gh
24.nh3! e6! 25.de fe 26.ke6
tf3 27.td6 kc6! 28.g6! tf6
29.gh rh7?! 30.kf8!! tf8
31.nd7 ke7 32.th5 rg7
33.tg5 rf7 34.e5! (1 – 0)]
7.d5 c6
[7…kh5 8.qd2 qh4 9.g3 qe7
10.0-0-0 f5 11.ef gf 12.nd3 a5
13.kge2 ka6 14.f4 nd7 15.fe
de 16.thf1 a4 ]
8.qd2
[La fel de bine este şi 8.nd3.]
8…cd 9.cd Kbd7
[“Olandezul zburător”, Jan
Timman, a încercat în 1981, la
Moscova, să-l combată pe Flo-
rin cu 9…ka6 intrând într-un
final pierdut, după un joc de
înaltă factură tehnică: 10.0-0-0!
nd7 11.rb1 kc5 12.kge2 b5
13.b4! ka4 14.ka4 ba 15.kc3
ke8 16.nd3! tb8 17.a3 a5
18.b5! kc7 19.b6 ka8 20.ra2!!
kb6 21.tb1 f5 22.thc1! fe
23.ke4! nf5 24.qa5 kd7
25.qd8! tfd8 26.g4! ne4 27.fe
tb1 28.tb1 tc8 29.tc1!
tf8 30.ne2! kc5 31.tc4!
kb3!? 32.g5! kd4 33.ng4 tf1
34.tc1! tf8 35.tc8 rf7
36.tf8 nf8 37.rb2! ne7
38.rc3 + -]
10.kge2
[La complicaţii duce şi posibili-
tatea 10.nd3 a6 11.kge2 kh5
12.g4 kf4 13.kf4 ef 14.nf4
ke5 15.ne2 nd7]
10…a6 11.kc1!?
[Amânând rocada sau declanşa-
rea imediată a atacului prin g4!?,
88
(ex 11.g4 h5! 12.h3 b5 13.ng5
qa5 14.kd1?! qd2 15.rd2
kc5! 16.kf2 nd7! 17.gh kh5!
18.ne7 tfc8 19.nd6 kb7!
20.ne7 f6! 21.kd3 rf7 22.na3
a5  Piket-Kasparov, Amster-
dam ̉96) albul stopează pentru
moment activitatea negrului pe
flancul damei, pregătind, în ca-
zul 11…b5?!, 12.b4 urmat de
kb3, cu avantaj]
11…Kh5
[Este timpul oportun pentru îm-
plinirea falangei de pioni pe
flancul regelui, anulând şi acţiu-
nea adversă amintită anterior.]
12.nd3
[Dezvoltare coerentă. Alte încer-
cări nu au demonstrat în practică
prea mult:
a. 12.kd3 f5 13.0-0-0 kb6
14.kb4 nd7 15.rb1 tc8
16.qf2 ka4 17.ka4 na4
18.b3 nd7 19.nb6 qe8
b. 12.g4 kf4
c. 12.kb3 f5 13.0-0-0 kdf6
14.nd3 nd7 15.rb1 b5
16.ef gf 17.h3 b4 18.ke2 f4
19.nf2 a5 Po-
pov-Gligorici, 1963]
12…f5 13.k1e2 Kdf6 14.ef gf
15.kg3!
[O decizie importantă cons-
tituind un răspuns extrem de
tare. Înainte de mutarea albului,
putem considera că negrul obţi-
nuse cel puţin egalitatea, însă
acum se naşte întrebarea urmă-
toare: care ar fi drumul cel mai
bun de urmat? Evident, ambele
schimburi 15…kg3 16.hg sau
15…f4 16.kh5 duc la dezavan-
taj.]
15…e4!?
[Răspunsul caracteristic Garry
Kasparov nu suportă starea de
nepreluare a iniţiativei. Cu o
memorie lucidă, mereu la capa-
citate maximă, Garry a devenit
un veritabil detector în mişcare.
Manevra aceasta de sacrificiu
este veche. În 1953, la Zurich,
marele maestru Gligorici (con-
siderat în acea vreme printre cei
mai buni şahişti ai lumii) a
aplicat cu succes parţial ideea
împotriva lui Keres. Cu doi pi-
89
oni în plus, albul a obţinut re-
miza cu mare dificultate.
Bronstein aprecia: „Cu toată
tăria planului, e de mirare forţa
potenţială de apărare din pozi-
ţia albului, care poate menţine
echilibrul cu răspunsuri de ma-
re fineţe!” Adică, exact ceea ce
e mai greu, am completa noi.
Sacrificiul dinamic are influ-
enţe adânci asupra cursului jo-
cului şi reprezintă o bună
contraşansă ce permite activi-
zarea accentuată pe diagonala
principală. Din acţiune se dis-
tinge că probabilitatea de suc-
ces trebuie să se bazeze pe mai
mult decât o apreciere normală
a poziţiei. Kasparov nu este
adeptul mutărilor specu-lative.
El face o distincţie clară, chiar
de ordin intuitiv, între şansele
teoretice şi cele practice.]
16.kh5 Kh5 17.fe f4
[Concomitent cu presiunea năs-
cută prin deschiderea razei „la-
ser” a ng7, procedura de limi-
tare reprezintă cheia surescitării
dinamice. Din acest punct, pe
care îl putem compara cu înce-
putul unei plimbări pe linia
ecuatorială, este de la sine înţe-
les accentuarea conţinutului
dramatic, cu şanse de ambele
părţi.]
18.nf2 Ng4!
[Abilitatea „vizuală” de a găsi
idei tactice sau poziţionale pla-
uzibile ce nu ies imediat în evi-
denţă, fiind reprezentate de mai
multe manevre, este o calitate
pe cât de greu de obţinut pe atât
de necesară. Un bun exemplu îl
avem în faţă. Elementul relati-
vităţii poate lua însă multe as-
pecte neprevăzute. Ameninţări-
le, în faţa unor replici pe
măsură (ce nu pot fi prevăzute
la nesfârşit), pot ajunge brusc la
un liman, iar piesele atacatoare,
aflate pe poziţii ideale, se pot
trezi subit excluse din eveni-
mente. „Ciudăţenia” era posibi-
lă poate şi în partida pe care o
urmărim, dacă dirijorul pieselor
albe continua jocul în acelaşi
spirit constructiv.]
19.h3
[Crearea slăbiciunii câmpului
g3 se impune, pentru că la
19.ka4 sau 19.0-0 ar fi putut ur-
ma 19…f3, cu joc activ al figuri-
lor negre.]
19…Nd7 20.0-0-0
[De multe ori trimiterea regelui
în zona lărgită este considerată
90
un act de bravură, aici, cu sigu-
ranţă însă reprezintă calea co-
rectă.]
20…Ne5
[Nebunul şi-a luat în primire
rolul de dirijor al orchestrei,
anticipând începerea concer-
tului.]
21.rb1 Qf6 22.ne2! Kg3
23.ng3
[Acum, „indianul” din e5 rămâ-
ne fără oponent. Se pare că ar fi
fost mai bine 23.the1 cu ceva
speranţe de egalare, rezultate
prin menţinerea con-trolului
asupra câmpului fier-binte d4.]
23…fg 24.nf3 Tac8 25.ke2
Qg6 26.tc1 Tc1 27.qc1 Tc8
28.qe3 Qf6 29.qd2
[29.ng4 ng4 30.hg qf2?!
(30…nb2!  ) 31.qg5 (31.qf2
gf ) 31…rh8 (31…ng7
32.qf5 ; 31.rf8? 32.qh6!)
32.qf5 qf5 33.gf tc4 34.th4
]
29…Tc5!? 30.kc1??
[Se născuse deja o mare dile-
mă.]
30…Nf4! 31.qb4 Nb5!
[Ultima figură neagră a intrat în
flux, prevestind încheierea osti-
lităţilor.]
32.kb3?
[Având în vedere marea gre-
şeală de la mutarea 30, cea de
faţă este în parte explicabilă.
Firul reţelei logice a variantelor
ce puteau rezulta în urma 32.e5!?
ne arată că ultima inexactitate
nu face decât să scurteze dru-
mul către înfrângere: 32…qg6
(32…qe5 33.qe4 ) 33.ne4
(33.qe4 tc1 34.tc1 nd3 - +)
33…tc1 34.tc1 nd3 35.ra1
(35.nd3 qd3 36.tc2 qd1 - +)
35…ne4 36.tc8 rg7 37.qb7
rh6  ]
32…Nd3
[Gheorghiu a luat postura de
simplu spectator şi nu-i mai
rămâne decât să privească cu
deziluzie şi admiraţie propria
cădere în picaj!]
33.ra1 Tc2 34.tb1 Ne5
35.kc1 Nb2 36.qb2
91
[Imaginea exprimă convingător
esenţa realizării obiectivului,
precum şi expresia conceptuală
specifică jocului magistral.
Elementul dominant s-a con-
stituit pe marea diagonală.
Efortul a fost concentrat pentru
valorificarea maximă a acestuia
şi, pornind de aici, planul a ieşit
repede în evidenţă. Cum îi plă-
cea să spună genialului tactici-
an M.Tal:
„Senzaţia de supremă încorda-
re pe care ţi-o dau astfel de re-
alizări limită pe eşichier consti-
tuie o formă principială de
exprimare estetică".]
36…Qb2
Ne place foarte mult faptul că
la nestatornicul Garry contează
nivelul de frumuseţe al jocului,
la fel ca şi rezultatul. Noi am
rămas în contemplare, trăind
sentimentul că geniul naşte
frecvent aure de plăcere esteti-
că.
0–1
Deveniţi fideli expresiei atât de
aplicabilă în practica comen-
tariului: „On revient toujours”,
vom reeşalona evenimentele
înainte de gafa 30.kc1, deoare-
ce poziţia rezultată este dintre
acelea ce merită o cercetare
amănunţită (nu negăm că şi din
spirit de patriotism pentru cona-
ţionalul nostru, deşi ne-a pără-
sit, preferând să se stabilească
în mai sigura şi prolifica ţară a
cantoanelor.)
S-a aflat oare marele maestru
român aproape de pragul salvă-
rii? Încercaţi să vă formaţi o
părere înainte de a recepţiona
opinia noastră:
 apreciaţi poziţia
 stabiliţi criteriile funcţiona-
le
 propuneţi variante.
Pentru delimitarea elementelor
ce au dus la comiterea greşelii
decisive vom încerca să ne ba-
zăm pe un raţionament adecvat,
precum şi pe unele detalii de la
martori oculari. Nu intenţionăm
să pătrundem prea adânc, din
motive lesne de înţeles, în
comparaţii şi silogisme de pro-
gnoză, oglindind mai expresiv,
92
cu variante, legate în special de
aprecieri ale marelui analizator
rus A.Gipslis, căruia îi mulţu-
mim sincer pe această cale. De
la început este clar că:
1. Albul deţine un avantaj ma-
terial, compensat sufi-cient
de sobrietatea relaţii-lor fi-
gurilor adverse.
2. Ultima intervenţie a turnu-
lui negru are un pronunţat
caracter dinamic şi accen-
tuează interacţiu-nea figuri-
lor în atac.
3. Orice neglijare a ultimei
laturi principiale poate de-
veni fatală pentru defensi-
vă.
4. Devine clar că o atitudine
statică (chiar de o singură
mutare, ca în partidă!) este
complet exclusă.
Din păcate, erorile nu depind
doar de eventuala existenţă a
unor carenţe tehnice, ci implică
şi influenţe ale factorilor exte-
riori. În cazul nostru, aşa s-a
întîmplat, întrucât acţiunea pri-
pită a fost justificată prin presi-
unea exercitată de timpul de
control (un inamic vechi al ma-
relui nostru maestru, nu însă şi
al lui Garry, care joacă debor-
dant în criză). Instan-taneu, o
adiere de coşmar a amplificat
stressul şi oboseala acumulată
în urma dificilei misiuni de a
contracara acţiu-nile energice
răspândite pe toată aria tablei.
Nu trebuie neglijat nici aspectul
fizic, legat în ultimă instanţă şi
de vârstă, element care creează
deseori „goluri de aer” ce trag
în jos. Astfel, cu toată voinţa
puternică (demonstrată în prima
parte a luptei) de a găsi calea
corectă, anticiparea bazată ex-
clusiv pe forţa inspiraţiei a in-
trat în eclipsă. Privind în oglin-
da retrovizoare a poziţiei ce
constituie obiectul discuţiei
concluzionăm: nu se poate spe-
ra la nimic fără diminuarea cât
mai rapidă a grupajului advers
de atac.
În faţa adierilor constructiv-
combinative, toate analizele au
dovedit că unica şansă de ame-
liorare consta în varianta de
schimb
30.tc1!
93
Avem certitudinea că lipsa me-
ditaţiei concentrate a anulat in-
cluderea în calcul a manevrei
corecte prin păstrarea dogmati-
că a ideii că turnul nu poate pă-
răsi momentan câmpul h1 din
cauza poziţiei nf3 ce ar permi-
te pierderea pionului h. Reţeaua
variantelor aduse pe cât posibil
la nivelul dorit de obiectivitate
se prezintă astfel:
a) 30…Nh3?! 31.tc5 dc
32.qe3 Nd7 (32…nd4?
33.kd4 cd 34.qe1 qf4
35.qc1 ; 32…qb6 33.qg5
ng7 34.e5 ) 33.qc5 Nb2
(33…rg7 ) 34.kg3 
b) 30…Tc1 (30…tb5 31.tc2
) 31.qc1  (31…nh3?
32.qc7! )
După cum vedem, frica pierde-
rii pionului h a fost complet ne-
justificată.
Condiţiile inadecvate în care ar
fi trebuit calculate căile su-
gerate scuză oarecum insuc-
cesul sever, dar îl privează pe
fostul nostru lider de un even-
tual rezultat bun, extrem de pre-
ţios pentru palmares. Cum îl
ştim drept sentimental pe Ghe-
orghiu, probabil că şi acum vi-
sează la marea şansă de a fi
măcar pentru o clipă „egalul”
marelui Kasparov, cum fusese
cândva al lui Fischer (desigur,
ne referim la rezultatul întâlni-
rilor directe: 1,5-1,5), chiar şi
într-o singură partidă.
Uşor se poate desprinde con-
cluzia că atacul rapid, prin
surprindere, este specific ju-
cătorilor cu temperament
impulsiv, impunând calităţi
speciale. În majoritatea des-
chiderilor, reţetele aparţin
prioritar pieselor albe, urmă-
rind simultan obiective legate
de:
a) activitate ordonată a figu-
rilor prin dispunerea op-
timă, impusă de schema
pentru care s-a optat;
b) acţiuni persistente de
stânjenire care să păstreze
propria forţă de coopera-
re, capabilă de a acţiona
oricând.
PLANUL DE APĂRARE A
POZIŢIEI REGELUI
Pregătirea unui plan defensiv în
cazul unui atac advers decis
constituie o problemă dificilă, a
cărei rezolvare ţine de mai
mulţi factori principiali.
În funcţie de aspectul poziţiei,
dar şi de temperament, situaţiile
94
sunt rezolvate cel mai adesea
prin căutarea unor contra-
lovituri combinative. Intenţia
este ca la prima ocazie favora-
bilă să se profite de orice fisură
a atacului, răsturnând situaţia.
Alteori este aşteptată cu răbdare
desfăşurarea eveni-mentelor,
construind un plan de apărare
ce preconizează făuri-rea de
mici avantaje poziţio-nale, va-
lorificarea făcându-se după
stingerea tensiunii. Din varieta-
tea gamei ne-am propus orien-
tativ o analiză tocmai a acestui
tip de activitate, evident abor-
dând o formă ce ni s-a părut
extrem de instructivă.
Este universal ştiut că prin sa-
crificii se încearcă crearea unor
breşe în sistemul defensiv. Sta-
bilirea reală a implicaţiilor
punctelor slabe anterior declan-
şării atacului ne poate conduce
la aprecieri corecte ale situaţiei
rezultate după propunerea unui
sacrificiu. Această realitate tre-
buie permanent urmărită dacă
dorim să supunem registrul
analitic al părţii atacatoare la
încercări caudine.
Desigur, nu orice încercare de a
învinge apărarea este încununa-
tă de succes. Deseori, chiar
atunci când acţiunea a fost bine
gândită se poate dovedi ilu-
zorie, datorită unor resurse in-
credibile, greu de anticipat.
Sacrificiile nu trebuie întotdea-
una acceptate. Practica ne arată
că, în pofida neajunsurilor ma-
teriale ori poziţionale pe care le
implică o decizie sau alta, refu-
zul acestora constituie constant
calea viabilă de continuare a
luptei. Afirmaţia necesită preci-
zarea că prin neintrarea în
combinaţie nu se modifică
aprecierile asupra acesteia dacă
refuzul colabo-rării nu înrăută-
ţeşte situaţia părţii active.
Dacă nu sunt întrunite condiţii-
le optime, acceptarea pune
ofensivei probleme dificile. În
acest caz lupta poate lua un ca-
racter echilibrat, rezultatul fiind
influenţat de măiestria cu care
sunt conduse schimburile de
lovituri. În concluzie, trebuie
spus că procesul de luare a de-
ciziilor implică un înalt nivel
logic al gândirii. Referitor strict
la faza apărării, aceasta trebuie
să răspundă neapărat câtorva
cerinţe:
 sesizarea apariţiei, evitarea
sau apărarea activă a punc-
telor slabe din zona critică;
 promovarea unei atitudini
prudente folosind eficient
95
 elementele de prevenire;
 limitarea forţei de acţiune
prin schimbul de material
activ sau alte mijloace;
 provocarea prin mutări
energice a unor slăbiciuni
în cadrul planului atacator
şi exploatarea acestora;
 declanşarea unui contraa-
tac care să întreacă atacul
în viteză.
Prima imagine aplicativă, în
care ne referim la posibilitatea
de acceptare sau neacceptare
imediată a sacrificiului în func-
ţie de planul concret elaborat în
context, derivă din practica
proprie. O prezentăm cu emoţia
firească a celui care s-a aflat
chiar în vâltoarea evenimente-
lor. Jocul este un duel aprig în-
tre partea ce caută frenetic
drumul cel mai scurt către rege-
le opus şi cea nevoită să îşi or-
ganizeze rezistenţa cu subtilita-
te şi economie de mijloace.
Apărarea siciliană
S. Marjanovici-M. Dominte
Iugoslavia 1974
Din comentariul acestei partide
puteţi distinge mai multe fră-
mântări care, prin forme de la
caz la caz, pot interveni în min-
tea jucătorului chiar în timpul
actului creativ.
1.e4 c5
[La 1.e4 am răspuns întotdea-
una …c5, modelul meu fiind
marele maestru rus Lev
Polugaevski (n.1934). De ace-
ea, afirmaţia sa, chiar dacă
glumeaţă, privind această des-
chidere, m-a pus deseori pe
gânduri: „Eu, care am jucat în
întreaga carieră 1.d4 şi sici-
liană cu negrul, aş fi optat nu-
mai pentru 1.e4 dacă exista
vreo posibilitate să bănuiesc că
mi se va răspunde doar prin
1…c5!”]
2.kf3 d6 3.d4 cd 4.kd4 Kf6
5.kc3 a6 6.nc4 e6 7.nb3 b5
8.0-0
[În varianta Sozin, albul merge
pe calea cea mai uzuală, renun-
ţând la posibilităţi de genul 8.f4
sau 8.qe2, ce oferă negrului
contrajoc suficient, după
8…nb7! La 8.ng5 urmea-ză
simplu 8…ne7. Construcţia
atacului în reţelele dure ale
Najdorfului implică maxima
eficienţă a mutărilor]
8…Ne7
96
[Preferabil impulsivului 8…b4
care, cu regele rămas în centru,
este prea riscant, sau 8…nb7,
ce oferă o temă interesantă a
slăbiciunii vremelnice e6, iar
după 9.te1! planează şi ame-
ninţarea apariţiei unei figuri pe
d5. Iată un exemplu concludent:
9…kbd7 10.ng5! kc5?!
(10…h6 11.nf6 kf6 12.qf3 )
11.nd5! b4 12.nb7 kb7
13.kd5! ed 14.ed rd7 15.c3! b3
16.qb3 kc5 17.qc4 qc8
18.kc6! h6 19.nf6 gf 20.te3
rc7 21.b4! 1 – 0 Tal-Muhin,
Baku ̉72]
9.f4
[Dinamic este şi 9.qf3 qc7! cu
variante interesante ce sunt am-
plu tratate cu ocazia partidei
Gelfand-Kasparov, Linares ̉93.]
9…0-0
[Prima regulă a apărării: asigu-
ră-ţi mai întâi „spatele”. Deja
alternativa aleasă demon-
strează prudenţă maximă. Când
vrei să eviţi riscul, foloseşte
avantajul mutării sigure, ce nu
te avântă, prea devreme şi ne-
pregătit, în calcule com-plicate.
Urmărind miniatura Chiesa-
Vivarelli, Italia ̉90, în care ne-
grul s-a jucat cu focul, se poate
înţelege mai mult din capcanele
poziţiei: 9…nb7 10.e5 (10.ne3
kc6 11.a3 0-0 12.qf3 kd4
13.nd4 tc8 14.tad1 a5! 15.kb5
ne4 =) 10…de 11.fe kfd7
(11…kd5 12.qg4 g6? 13.tf7!!
rf7 14.qe6 rg7 15.kf5! 1 – 0,
Lehfinen-Watta, CM 90)
12.ne3! ke5? 13.qh5 kg6
14.tf7!! rf7 15.ke6 qc8
16.kc7 rf8 17.tf1 1 – 0]
10.e5!?
[Vicecampionul mondial de
juniori din ̉74 se lansează în
varianta rapidă a atacului, baza-
tă pe îndepărtarea apărăto-rului
principal, şi obţinerea unui spa-
ţiu larg pentru desfăşurarea for-
ţelor.]
10…de 11.fe Kfd7!?
[Nu aş putea preciza exact de
ce am ocolit recomandarea
11…nc5 12.ne3 nd4!
(12…kc6? 13.kc6 ne3
14.rh1 qc7 15.ef qc6 16.kd5
+ – ). Pot afirma doar că a fost
o chestiune de… gust.]
12.qh5!?
[În opinia personală, această
intervenţie atât de estetică şi
ambiţioasă, recomandată pentru
optimizarea atacului, nu merită
97
chiar semnele repetate de ex-
clamare ce i-au fost atribuite în
timp de unii comentatori. După
cum vom vedea, pentru negru
există suficiente resurse de ega-
lare a jocului. S-au mai încer-
cat:
a) 12.nf4 kc5 13.kce2 nb7
14.qe1 kc6 15.td1 kd4
16.kd4 qb6 17.c3 kb3 18.ab
b4 19.td3 nc5 20.ng5 bc
21.bc qb3 22.nf6 ,
Pâdevski-Polugaevski, Germa-
nia ̉70
b) 12.qf3 ke5 13.qe4 nc5
14.ne3 kbc6 15.kc6 ne3
16.qe3 kc6 17.tad1 qc7
18.ke4 qe7 19.qf3 ta7 20.c3
=, Bronstein-Tal, Moscova ̉71
c) 12.kf3 nb7 13.qe1 nf3
14.gf kc6 15.f4 qb6 16.ne3
nc5 =, Valerga-Quinteros, San
Martin ̉95.
d) 12.ne3 ke5 13.qh5 kc4
(13…kbc6 14.kc6 kc6 15.tf3
b4 16.th3 h6 17.td1 qa5
18.kd5 ed 19.tg3 d4 20.nd5
ng5 21.ng5 qd5 22.nf6 qh5
23.tg7 .rh8 24.tg6 ½,
Short-Kasparov, Novgorod 9̉ 7)
14.nc4 bc 15.tad1 qc7
16.tf3 g6 17.qh6 f6 18.tdf1!?
(ke4) e5 19.tg3 nd8 20.kf3
kc6 21.nc5 ne7 22.tg6 hg
23.qg6 rh8 de Firmian-
Ivanciuk, Amsterdam ̉96]
12…Nc5
[Este necesar să cunoaştem
când alegerea mutării trebuie
făcută pe baza aprecierii gene-
rale sau doar a calculului. Aici,
planul conţine în prima etapă
schimbul figurilor active, vi-
zând diminuarea potenţialului
tactic. Întâlnirea Gheorghiu-
Polugaevski, Petropolis ̉73, a
decurs dramatic după ce negrul
a aplicat o idee asemănătoare,
însă sub altă formă: 12…kc6!?
13.kc6 qb6 14.ne3! qc6
15.rh1 nb7 16.tf3 nc5
17.te1 a5! 18.a4 b4 19.kb5
ne3 20.tee3 kc5 21.kd4
qa6 22.tf4 tad8? (Cu
22…ne4! atacul era practic sto-
pat.) 23.rg1 g6 24.qh6 td7
25.qh4 (La complicaţii ducea şi
25.th3!) 25…kb3 26.tb3 f5
27.tg3 qb6 28.qh6 tff7
29.c3 bc 30.bc qc5 31.h4 qe5
32.h5 tg7 33.hg rh8 34.rh2
qf6 35.th4 e5 36.kf3 f4
37.tg5 nf3 38.gf td2 39.rh3
qc6?? (39…tf2) 40.qh5??
(Marele maestru român ratează
incredibil victoria prin 40.qg7!
rg7 41.gh rf7 42.tg7! – mu-
98
tarea intermediară care probabil
i-a scăpat chiar înaintea primu-
lui control al timpului.) După
40…qc4 negrul a preluat defi-
nitiv iniţiativa, adjudecân-du-şi
victoria la mutarea 55.
Disputa teoretică începuse de
fapt cu partida Mestel- Browne,
Hastings ̉72, unde negrul a ju-
cat 12…kc5, cu complicaţii
după 13.ne3 kb3 14.ab nb7
15.tf2 kc6 16.kc6 nc6
17.taf1 f5 18.ef nf6 ]
13.ne3 Nd4
[13…qb6?! nu a dat satisfacţie
în partida Marjanovici-Bukic,
Belgrad ̉72. După 14.tf4! kc6
15.th4 h6 16.td1 kd4
17.tdd4! a survenit, în mod cu
totul surprinzător, acordul re-
mizei. Analiza, nu prea compli-
cată, ne arată că albul putea
să-şi valorifice repede construc-
ţia superioară, obţinând atac
decisiv:
a. 17…nb7 18.qh6!;
b. 17…nd4 18.nd4 qd8
19.kd5 urmat de kf6;
c. 17…f5 18.kd5! qd8 19.kf4
Cu siguranţă însă, un asemenea
eveniment nu se mai putea re-
peta.]
14.nd4 Kc6 15.tad1
[S-a mai încercat deseori şi sa-
crificiul imediat al pionului:
15.ne3 kce5 16.tad1 (16.ke4
nb7 17.kg5 h6 şi albul trebuie
să ia măsuri extreme pentru
continuarea atacului, consti-
tuind un excelent teren experi-
mental) 16…nb7 17.td4 kg6
18.ke2 qe7 19.kf4 e5 20.kg6
hg 21.qg6 ed 22.nd4 , Anand-
-Kasparov, Moscova ̉96.]
15…Kd4 16.td4 Qb6
[Prima parte a metodei defensi-
ve a luat sfârşit. În vizor intră
acum atacul stânjenitor asupra
punctului bază e5, profi-tând de
întârzierea temporară a atacu-
lui, datorată legăturii turnului.]
17.td1 Qc5
[Împotriva acţiunilor violente
din siciliană, metodele paşnice
de combatere dau, de obicei,
câştig de cauză construcţiei şi
ideilor superioare ale albului.
Astfel, nu arareori, obligaţia la
contra-ofensivă duce la o luptă
crâncenă. fără compromisuri,
implicând ingeniozitate, pe
fondul unei mari stăpâniri de
sine. În consecinţă, acţiunea
mea, deja prefaţată, dă într-un
fel, tonusul evenimentelor vii-
toare şi trebuie acceptată ca fi-
99
ind raţională.]
18.nd5?!
[Bine sau rău, pactul cu agresi-
vitatea este respectat. Înaintea
mutării, din punctul meu de ve-
dere, lucrurile erau în mare par-
te clare, şi tocmai gândeam pro-
fund la posibilităţile
partenerului de rezolvare a ten-
siunii create. Am înţeles chiar
înaintea sacrifici-ului că, din
moment ce prefera-se o varian-
tă atât de preten-ţioasă şi agita-
tă, Slavoliub mizase totul pe
spiritul tactic, pentru o victorie
rapidă. Confruntat, pentru întâ-
ia oară în condiţii oficiale, cu
această variantă, mi-am adus
aminte de spusele antrenorului:
„Nu dispera niciodată când îţi
este impus un joc complicat.
Scăpări de calcul ale părţii
agresive sunt posibile la orice
pas, iar dacă nu, încearcă să te
ridici la înălţimea situaţiei.”
Aici şi-a făcut prezenţa şi un
element psihologic spiritual: un
eventual rezultat negativ era
considerat de toţi ca fiind natu-
ral. Chiar dacă din punct de ve-
dere al faptului în sine nu eram
de acord, exista însă şi partea
bună – anume că, în ca-zul in-
succesului, riscam foarte puţin
în privinţa mustrărilor de con-
ştiinţă ulterioare. Aceasta având
în vedere că în meciurile pe
echipe poţi fi afectat mai mult
de înfrângere. Am prins aripi,
simţind un moment de mare
încredere în potenţialul propriu.
Cum conştiinţa este glasul di-
vin, m-am trezit înarmat cu
acea linişte interioară de care
au atâta nevoie competitorii.
Mai trebuia trecut doar testul
practic. Trezit din visări, mi-a
devenit clar că acceptarea sacri-
ficiului este obligatorie, altfel
albul câştigă un tempo aproape
decisiv în atac. Am acţionat
fără a mai pierde inutil timp de
gândire, urmând a-l investi du-
pă răspunsul iminent al albului,
respectând cuminte un vechi
dicton, atât de actual: Mai folo-
sitor este să te concentrezi asupra
viitorului iminent decât asupra
trecutului.]
18…ed
[După ce am luat calul, mi-a
venit în minte şi concluzia lui
Tarrasch: un sacrificiu pentru
susţinerea atacului este necesar
doar în acele cazuri când conti-
nuările fireşti ar fi greşite.]
19.kd5
100
[Să evidenţiem ameninţarea
imediată a albului 20.b4 qa7
21.ke7 rh8 22.rh1 fructifi-
când apoi inevitabil una din
cele două lovituri: 23.kc8 tc8
24.td4 sau 23.qh7 rh7
24.th4 . Ceea ce ştiam din
teorie era faptul că, pentru a
rezista, apărarea are nevoie fie
să egaleze atributele atacului,
fie să deţină resurse greu depis-
tabile. O fi adevărat că orice
problemă are şi o soluţie ascun-
să?]
19…a5!!
[Spre mândria mea, am găsit
drumul corect. Fără să ştiu că
este o inovaţie ce pune serios
sub semnul întrebării atacul al-
bului în această formă, am cău-
tat să asigur apărării calitatea
eficientă în complexul interac-
ţiunii pieselor. Ca urmare, edi-
ficator este faptul că se elimină
principalul pericol, b4,
pregătindu-se şi o intere-santă
manevră ascunsă.]
20.c3 Ta6!
[Rezolvarea întregului mister.
Apariţia neaşteptată în centrul
atenţiei a singurei figuri inac-
tive face îndreptăţit parte din
categoria elementelor subtile.
Acestea au rolul de a schimba
folositor dispozitivul unei fi-
guri, mai ales atunci când nu se
întrezăreşte o cale sigură de
rezolvare a anumitor situaţii.
Rămâne stabilit că rolul primei
viori în apărare îl joacă tot
aprecierea bine determinată
sau, altfel spus, nivelul de înţe-
legere a poziţiei. O dată cu sur-
priza s-a consemnat şi refuzul
propunerii de remiză, fapt care
a condus la accentua-rea panicii
partenerului. Măr-turisesc că
eram puţin înflăcă-rat, datorită
faptului că în jurul mesei noas-
tre se adunaseră majoritatea
componenţilor celor două echi-
pe, formate numai din nume
sonore.]
21.rh1 Th6 22.qg5 Te8
23.b4 Qf8
[Regruparea dorită s-a realizat
cu succes, dând semnalul trece-
rii la valorificarea avanta-jului
101
material. Poziţia negrului a de-
venit un instrument muzical
bine acordat, făcând secvenţa
finală uşor de înţeles.]
24.kc7 Te5 25.qd2 Qd8
26.kd5 The6 27.ba Te2!
Simţind ploaia cu gheaţă
28.qc1 qg5! 29.kf4 nb7
30.tg1 tg2! albul s-a resem-
nat cu rezultatul foarte puţin
scontat:
0–1
Suplimentarea noţiunii generale
privind tema examinată face
obiectul prelucrării partidei V.
Anand–V. Kramnik, Tilburg 9̉ 8,
într-un duel tipic apărării ruse.
Conflictul oferă o impresie pe-
dantă, legată mai întâi de noută-
ţile din labirintul teoretic, cu
idei forte ce canalizează varian-
tele vechi către progres, iar apoi
de tehnica preventivă, ca o stea
polară a apărării.
1.e4 e5 2.kf3 Kf6 3.ke5 d6
4.kf3 Ke4 5.d4 d5 6.nd3 Ne7
[Aşteptată cu nerăbdare, revita-
lizarea variantei Marshall
6…nd6, s-a soldat mai întâi cu
insucces în întâlnirea
Timman-Akopian, Gronin-
gen ̉96: 7.0-0 0-0 8.te1 nf5
9.c4 c6 10.kc3 kc3 11.bc nd3
12.qd3 dc 13.qc4 kd7 14.qb3
qc7 15.c4 tfe8 16.nb2 h6
17.g3 qb6 18.qc2 qa5 19.nc3
qh5 20.kh4! b5 21.qf5 qf5
22.kf5 nf8 23.d5! bc 24.dc
kb6 25.te8 te8 26.td1 tc8
27.ng7! + – Revirimentul s-a
produs la Linares 2000: 7.0-0
0-0 8.c4 c6 9.cd cd 10.kc3 kc3
11.bc ng4 12.tb1 kd7 13.h3
nh5 14.tb5 kh6 15.c4 nf3
16.qf3 dc 17.nc2 qd7 18.a4
g6 19.ne3 tac8 , Anand-
Shirov.]
7.0-0 Kc6 8.te1
[8.c4 kb4 (8…kf6 9.h3 0-0
10.kc3 kb4 11.ne2 nf5 12.a3
kc6 13.te1 ne6! 14.kg5 nf5
15.nf1 h6 16.kf3 dc 17.nc4
nd6 18.d5 ke7 19.kd4 nh7
20.kdb5 kf5 21.nd3 qd7 Ni-
sipeanu-Khalifman, Las Ve-
gas ̉99, alternativa fiind 22.kd6
cd 23.nf4 ) 9.ne2, cu o multi-
tudine de variaţii teoretice; alt-
fel spus, vina înzecirii acestora
o poartă tot practica.]
8…Ng4 9.c3
[Teoria merge mai departe, iată
deviza care face unele „amin-
tiri” să devină centrul atenţiei
102
atunci când actualitatea devine
ţinta supraanalizelor. Este şi
cazul adepţilor apărării de faţă,
care, după ce şi-au aranjat cu
brio ideile împotriva liniei prin-
cipale 9.c4, s-au trezit brusc în
faţa vechii solidităţi. După cum
vom constata, serioase corecti-
ve au intervenit şi aici cu rapi-
ditate în părerile ambilor părţi.]
9…f5 10.qb3
[O frumoasă uvertură de con-
traatac s-a produs în întâlnirea
Mukhin-Dolmatov, Rusia ̉77,
după 10.kbd2 qd6!? 11.qb3
0-0-0 12.nb5 nf6 13.qa4 kd2
14.nd2 nf3 15.gf a6 16.nd3?!
rb8 17.nf5 nh4! 18.nh3
qf6 19.ng2 ke7 20.te2 kg6
21.f4 kf4 22.nf4 qf4 23.rh1
thf8 24.tf1 tf6 25.te8 th6
26.qd7 ra7! 27.td8 ne7!!
28.h3 nd6 – +]
10…0-0
[a) 10…qd6 11.kfd2 0-0-0 12.f3
nh4 13.tf1 nf2 14.tf2 kf2
15.rf2 qh2 16.kf1 qh4
17.rg1 thf8 18.qc2 nh5
19.ne3 f4 20.nf2 , Ernst-
Schneider, Göteborg 8̉ 8
b) 10…qd7 11.kfd2! 0-0-0 12.f3
kd2 13.kd2 nh5 14.qa4!
tde8 15.kb3 nd6 16.nd2
te1 17.te1 te8 18.kc5 
Oll-Mihalcişin, Rusia ̉87]
11.kbd2 Ka5
[O consolidare rezonabilă ră-
mâne 11…rh8, din două raţi-
uni:
a) sacrificiul pionului oferă su-
ficiente motive optimiste, de
ex: 12.qb7 tf6 13.qb5 tb8
14.qa4 nd6 15.h3 nh5
16.ne2 tg6 17.rf1 (17.ke5
ke5 18.de qg5 19.nf1 kf2!
20.ed kh3 21.rh1 kf2 sau
17.ke4 fe 18.kg5 tg5 19.ng5
qg5 20.nh5 ke7! 21.qd1 g6
22.ng4 h5!  Anand) 17…nf4
18.kb3 nc1 19.tc1 qd6
20.kh4 qf4! 21.kg6 hg 22.f3
ke5! 23.qa7! kf3! 24.qb8
rh7 25.nf3 nf3 = Ivanciuk
b) este o problemă serioasă, de
care, din motive subînţelese,
toţi evită să amintească: ce ne
facem dacă albul, după retrage-
rea calului, revine cu dama la
b3?]
12.qa4 Kc6 13.nb5 Kd2
[Reconsiderarea serioasă a
emancipării poziţiei s-a produs
în partida Anand-Kramnik,
Wijk aan Zee ̉99: 13…nh4!
103
14.g3 (14.tf1 kd2 15.kd2
ke7 =) 14…nf6 15.nc6 bc
16.qc6 te8! 17.ke5 ne5 18.de
kg5 (18…te5? 19.kb3 te8
20.nf4 ) 19.f4 kh3! 20.rg2
tb8! 21.c4 dc 22.kc4 qd3
23.ke3 tb2 24.nb2 qd2
25.rh1 kf2 26.rg1 kh3
27.rh1 kf2 ½)]
14.kd2 Qd6 15.h3!
[a) 15.kb3?! nh4! 16.tf1!
qg6!? 17.nf4 nh3 18.g3! ng5
19.ng5 nf1 20.nf1! qg5
21.kc5 Anand-Yusupov,
Linares ̉93
b) 15.f3 nh4 16.te2 nh5
17.kf1 f4  Yusupov.
Vishi consideră că atacul in-
termediar al nebunului, înaintea
manevrei logice kb3 către c5,
diminuează contrajocul negru-
lui şi permite accesul turnului,
în unele variante, pe câmpul e6]
15…Nh5
[Avântul 15…nh4 poate fi po-
tolit ferm prin 16.hg fg 17.tf1!
nf2 18.tf2 tf2 19.rf2 tf8
20.re2 qg3 21.rd1! + –]
16.Kb3 Nh4 17.kc5!
[Albul se ridică la un înalt simţ
de recepţie al intenţiilor adver-
se, considerându-le anacronice
şi nu mai pierde timpul cu alte
mutări profilactice.]
17…Nf2?!
[Vladimir „uită” atitudinea fi-
rească 17…f4, influenţat neplă-
cut de reacţia deja anunţată
18.te6! qd8 19.kd3! sau
17…kd8 18.nf1! c6 19.kd3
ke6 20.b3  şi aplicând politica
struţului se aruncă ostentativ în
vâltoarea complicaţiilor necla-
re. Ca o problemă generală,
amintim că excesul de încre-
dere manifestat prin tendinţa
deschisă de a scurta procesul
atacului nu se confundă neapă-
rat cu drumul ce duce la câştig
sau remiză. Urmează un serial
tip slalom, în care Anand, do-
rind să ştie exact pe ce contea-
ză, capturează totul.]
18.rf2 Qh2 19.nc6 bc 20.qc6
f4 21.qd5 Rh8 22.qh5 f3
[S-a intrat în poziţia prevăzută.
Visând cu ochii deschişi, negrul
a abandonat un material sub-
stanţial, neanticipând vreo fisu-
ră în atac. A avut însă parte de
o neplăcută surpriză, după care
104
zidurile vor începe să fie cam
strânse.]
23.qf3!!
[Nu e loc de dat înapoi! În ast-
fel de situaţii, pasivitatea este
exclusă, aşa că justeţea sacrifi-
ciului se confirmă de la sine.
Din cauza precipitării prea mari,
s-a ignorat acest vector flexibil
de respingere. Negrul va dispu-
ne pentru concretizare doar de
arc şi puţine săgeţi, iar albul se
opune cu foarte multe scu-
turi…]
23…Tf3 24.rf3 Tf8 25.re2
Qg2 26.rd3 Qh3 27.rc2
Qg2 28.nd2 Qg6 29.te4
[Jocul a intrat într-o simplitate
mai completă, cu plus la inven-
tar de partea albului, uşor de
consolidat.]
29…h5 30.tae1 Te8 31.rc1
Te4 32.ke4 h4 33.kg5 Qh5
34.te3 Rg8 35.c4
1–0
Intenţiile agresive au eşuat în
modelele reliefate, evident nu
întâmplător, ci pentru că ele-
mentele poziţionale nu au fost
de natură să conducă acţiuni
fără cale de întoarcere. Dar, în
urma unor asemenea întâm-
plări, să nu fim prea supăraţi,
căci: „Orice nereuşită ascunde
şi o minunată speranţă de vii-
tor”.
Ca epilog psihologic, propunem
câteva constatări specifice, în
speranţa că în situaţii grele nu
veţi fi copleşiţi de grijile majo-
re:
 iniţiativa are multe feţe,
putându-se întâmpla ca, din
neatenţie, atacul să sfâr-
şească, iar figurile ce ocu-
pau cândva bune puncte
ofensive se pot trezi excluse
din noul tip de poziţie;
 dacă riscurile strategice
sunt permise uşor, golurile
tactice trebuie evitate cu
desăvârşire;
 în poziţii egale, tendinţa de
a întinde o cursă care, o
dată evitată, conduce la
propriul dezavantaj nu se
justifică;
 când situaţia se anunţă dis-
105
 perată orice remedii devin
juste.
Sperăm că până acum apelul
făcut privind necesitatea iniţie-
rii permanente a unor acţiuni
“tulburătoare” a fost recepţio-
nat suficient pentru a înţelege şi
mai departe complexul noţiunii
psihologie- tehnică în viziuni
avansate.
PLANUL DEFENSIV
Arma cea mai de temut a părţii
care aparent a cedat iniţiativa,
prin intermediul căreia se urmă-
reşte profit de pe urma oricărei
fisuri a activităţii primare, este
contraatacul. Directivele acţiu-
nii se bazează pe raţiuni active,
similare atacului, diferenţiate
fiind doar condiţiile aplicării.
Contradicţia duce frecvent la
tensiuni mari, ce pot antrena
situaţii cu răstur-nări neprevă-
zute ale cursului luptei. Lansa-
rea operaţiunii trebuie să ţină
seama de unii factori principi-
ali, între care se desprind:
 Timpul (este necesară de-
păşirea în viteză a atacului
direct);
 Aprecierea corectă a pozi-
ţiei şi interferenţei figurilor
în raport cu perspectivele
de realizare a
contraacţiunii propuse: îm-
potriva regelui, pe flancul
opus sau în centru, după
caz.
 Posibilitatea de a crea pri-
mul şi de a exploata la mo-
mentul potrivit slăbiciu-nile
adverse sau căile de acces
posibile.
Metodele de execuţie se bazea-
ză în special pe acumulări de
timp şi poziţie, corelate cu creş-
terea ireversibilă a zonelor de
influenţă (spaţiu) apărute în
urma prestaţiei tehnice din faza
anterioară. Practica a demon-
strat nu de puţine ori că o apă-
rare pasivă este sortită eşecului,
întrucât sunt greu de găsit pla-
nuri clare şi logice. Suntem ast-
fel obligaţi la perturbarea pozi-
ţiei prin crearea de complicaţii
majore, fără control asupra lor.
De aceea, în variantele specifi-
ce se intră cu bună ştiinţă, aces-
tea fiind concepute pe baze so-
lide în ceea ce priveşte
elasticitatea resurselor. Maniera
atac-contraatac reprezintă deci
conexiunea inversă, indispen-
sabilă jocului activ, lipsit de
figuraţie. Specificul se regă-
seşte în multe exemple prece-
dente şi urmează să fie comple-
106
tat cu unele ipostaze tipizate
dintre cele mai reprezentative.
CONTRAATACUL
PERPETUU
Ca şi în alte cazuri, observaţiile
proprii ne-au condus către ideea
unei teme distincte în cadrul
specific, ce se poate discuta
deci separat. Caracteristica di-
ferenţială este aceea că acest tip
de contrajoc implică nivelul
maxim al fervoarei creatoare şi
presiunii psihologice. Şuvoiul
de elemente combinate ce aco-
peră pe aproape întreg spaţiul
tablei, urmărind per-manent
cooperarea, inundă pe fond
dramatic toată partida. Datorită
tensiunilor de grad ridicat, acţi-
unile explozive pot reuşi, chiar
dacă partea opusă deţine cheia
respingerii diver-siunilor.
Aceasta întrucât complexul în-
grădeşte substan-ţial procesul
de depistare al resurselor. Deci-
ziile cer evident o mare experi-
enţă, forţă de calcul, înţelegerea
profundă a poziţiilor, iar apoi
curaj, obişnuinţa de a risca,
elan creator. Se naşte astfel un
soi de dezlănţuire care dă sen-
zaţia că atacul din defensivă
„lipsit de bun simţ” porneşte
(sau chiar aşa este) înaintea
atacului propriu-zis – iar ame-
ninţarea de prăbuşire a planuri-
lor de ansamblu planează de la
o mutare la alta!
Şi ce alte exemple ar putea fi
mai elocvente decât cele sem-
nate de idolul spiritului ultra
dinamic?
Apărarea Hromadka
V. Korcinoi-G. Kasparov
Lucerna, 1982
Comentariile sunt după
Kasparov (pe atunci candidat la
titlul mondial), iar traducerea îi
aparţine lui V.Urseanu.
1.d4 Kf6 c4 g6 3.g3 Ng7
4.ng2 c5 5.d5 d6 6.kc3 0-0
7.kf3 e6 8.0-0 ed 9.cd a6 10.a4
Te8 11.kd2 Kbd7 12.h3 Tb8
13.kc4
[După mutările teoretice intro-
ductive, negrul are la dispoziţie
două planuri de joc: unul activ,
angrenând lupta pe întreaga ta-
blă, şi care debutează cu săritu-
ra calului la e5, şi altul mai pu-
ţin angajat, care localizează
centrul de greutate al luptei pe
flancul damei, începând cu
…kb6. În cazul din urmă,
schema de joc ar fi: 13…kb6
107
14.ka3 nd7 15.a5 kc8 16.kc4
nb5 sau 15.e4 kc8 16.qd3
qc7 şi tocmai această linie este
mai justificată din punct de ve-
dere poziţional.]
13…Ke5!?
[După cum vedem, negrul a
optat pentru prima soluţie arăta-
tă mai sus, spiritul partidei re-
clamând o luptă aprigă în con-
diţii de nestăvilită furtună!]
14.ka3 Kh5
[O manevră aparent lipsită de
sens prin faptul că acest cal, ca
şi cel din e5, aflaţi pe poziţii
avansate, pot deveni obiective
comode de atac din partea pio-
nilor albi. Totuşi, aceste mane-
vre au fost întâlnite frecvent în
ultimul timp, dar puţini au fost
cei care, cu albul, s-au aventu-
rat în a accepta riscul de câştig
al unei figuri, în detrimentul
unor atacuri combinate asupra
regelui. Variantele ar fi de ti-
pul: 15. f4 kg3 16.fe ne5 sau
15.g4 qh4! 16.gh nh3. Pe de
altă parte, negrul planifică îna-
intarea f5 pentru a nivela falan-
ga majoritară a pionilor albi e-f,
după care poate acţiona nestin-
gherit pe ambele flancuri. Sub
acest aspect al strategiei centru-
lui, albul nu-şi poate permite
întârzieri.]
15.e4!
[Acum încercarea negrului de a
concretiza înaintarea …f5 va fi
însoţită în mod necesar de sa-
crificii materiale.]
15…Tf8!?
[Cu calm, se pregăteşte f5, lă-
sând impresia că nu se ţine
seama de intenţiile albului.]
16.rh2
[În partida Scheeren-Timman,
Olanda ̉80, albul a jucat 16.g4 şi
după 16…qh4! 17.gh nh3
18.h6 nh8 19.ke2 f5! a fost
supus unui puternic atac la re-
ge: 20.ef tf5 21.kg3 tbf8!
22.kf5 tf5 23.qb3 ng2 (Era
decisivă 23…kf3!! 24.qf3 tf3
25.nf3 ne5! 26.te1 nh2!!)
24.rg2 qe4 
16…f5!?
[Consecvenţă, dar se putea juca
mai întâi 16…nd7! pentru a
pregăti mai temeinic înaintarea
…b5.]
17.f4
[La drept vorbind, trebuie recu-
noscut caracterul riscant al pla-
nului promovat de negru, întru-
108
cât retragerea calului duce ime-
diat la prăbuşirea întregii pozi-
ţii. De aceea, „bunul simţ” tre-
buie să părăsească acum
avanscena, făcând loc larg fan-
teziei. Forţa unei figuri, în
asemenea situaţii, nu mai este
determinată potrivit scării
obişnuite de evaluare – ci prin
gradul ei de utilitate într-un
moment sau altul.
17…b5!
[O acţiune complexă greu de
definit, având obiective multi-
ple, printre care în primul rând
acela de menţinere a calului
central pe poziţia sa. Interve-
nim puţin pentru a completa o
disertaţie anterioară, atrăgând
atenţia că sacrificiul poziţio-
nal-dinamic de pion intervenit
în orice moment al luptei con-
stituie, în ciuda aparenţelor, cel
mai dificil aspect al domeniu-
lui. În cazul unei figuri, conse-
cinţele pot fi calculate cu destu-
lă exactitate, sau măcar intuită
calitatea compensaţiilor. În
proporţie de 80% însă, oferta
unui pion ne lipseşte de posibi-
litatea de a calcula toate urmă-
rile sau de a cântări plusurile
poziţionale.
Revenind, vom sublinia că al-
bul este pus în situaţia de a li-
chida cel puţin una din tensiu-
nile create.
18.ab ab 19.kab5 fe 20.ne4!
[Cea mai bună soluţie. Greşit
era 20.fe ne5! 21.nf4 kf4 22.gf
nf4 23.rg1 nd7!  . Satis-
facţie nu dădeau nici încercări-
le: 20.ka7? e3! sau 20.kd6 qd6
21.ke4! qb6 22.fe tf1 23.qf1
ne5 şi negrul are contrajoc gra-
ţie poziţiei nesigure a regelui
alb.]
20…Nd7!
[Pentru întărirea colaborării
pieselor este lăsat în continuare
în priză ke5, fiind oferit încă
un pion.]
21.qe2!
[După 21.kd6? ar fi urmat cu
mare eficienţă 21…tb6!! 22.fe
nf5 23.kc4 ng3 24.rg1
tbf6 25.ng2 tf2! – +. O altă
încercare putea consta în
109
21.ka3 după care negrul trebuie
să se mulţumească cu retrage-
rea 21…kf7 22.kc4 tb4!? ]
21…Qb6 22.ka3 Tbe8
[Complexul a atins forme criti-
ce. Diagrama scoate în evidenţă
acest important element. Calita-
tea următoarelor două-trei mu-
tări poate decide soarta partidei.
De aceea, mai mult ca oricând,
acum este necesar să fie găsită
o continuare exactă, care să
demonstreze justeţea liniei stra-
tegice generale. Întrebarea de
bază este: a bate sau nu pe e5?
S-ar părea că a venit momentul
rezolvării pozitive, după care
răspunsul negrului 23…ne5
este obligatoriu. Mai departe,
albul ar avea de ales între o
apărare directă a câmpului g3:
24.nf4? kf4 25.gf nf4 26.rg2
qd8! negrul având compensaţii
pentru figura lipsă ori o apărare
indirectă – mai bună – 24.kc4!
dar şi în acest caz, după
24…ng3 25.rg1 qd8, regele
alb poate fi mereu ameninţat de
gruparea armonioasă a figurilor
negre, de exemplu: 26.nh6 tf1
27.qf1 qh4 28.ta7 kf6!]
23.nd2?
[Fără a mai rezista tentaţiei şi
presiunii psihologice, Korcinoi
merge pe făgaşul cel mai ris-
cant. Cu siguranţă, cea mai uti-
lă continuare în poziţia rezulta-
tă era 23.qg2! Se pare că în
acest caz, mai devreme sau mai
târziu, negrul ar fi trebuit să
retragă calul central, recunos-
când întrucâtva insuccesul stra-
tegic. O soluţie tactică după
23.qg2 ar fi fost 23…qd8! dar
şi acum, renunţând la 24.fe tf1
25.qf1 ne5 26.ke2 kg3!
27.kg3 qh4 28.qg2 nh3!
29.qh3 ng3 30.rg2 qe4
31.rg3 qd3 – + albul poate
răspunde foarte tare 24.nd2,
lăsându-l pe negru în faţa ace-
loraşi probleme grele legate de
instabilitatea ke5. Ca problemă
generală trebuie să menţionăm
faptul că ar fi pripită totuşi con-
cluzia că acţiunile precedente
ale negru-lui ar fi fost nesatis-
făcătoare. Se ştie doar că jocul
absolut corect în şah există nu-
110
mai pe plan teoretic. Cu cât o
poziţie este mai complexă, cu
atât posi-bilitatea de a alege
drumul greşit este mai mare.
Desigur, abordarea acestui mod
com-portă mult risc, dar cine nu
riscă…! Fără îndoială, jocul
riscant are şanse de reuşită nu-
mai în cazul când poziţiile in-
tervenite poartă amprenta nou-
lui pentru ambele părţi. Rezultă
deci că nu este recomandabilă
copierea întoc-mai a mutărilor
din asemenea partide. Ca rezo-
luţie, probabil că trebuia acor-
dată atenţie mai ales mutării
16…nd7 în loc de 16…f5. Inutil
şi cu prea mult optimism a de-
clarat Korcinoi după partidă
specialiştilor prezenţi la Olim-
piadă că în acest moment a ratat
victoria. Din punct de vedere
psihologic, însă, adevărul este
în cu totul altă parte decât gân-
dea el.]
23…Qb2! 24.fe?
[Deja albul intrase în ceaţă:
a) 24.tfb1 kf3!
b) 24.ta2 qb8! 25.qg2 (În nici
un caz 25.fe tf1! 26.qf1 nf5
27.ne1 nc3 28.nc3 te4!  )
25…kf7  ]
24…Ne5 25.kc4 Kg3!
[După aceasta, la un joc corect,
poziţia albului nu mai rezistă în
nici o variantă.]
26.tf8 Tf8 27.qe1 Ke4
28.rg2 Qc2
[Mai eficient era 28…tf2! de
pildă: 29.qf2 nh3! 30.rf3
kd2 31.qd2 qa1 32.ke5 de
sau 29.rh1 td2!! 30.ta8 rg7
31.qd2 qd2 32.kd2 kd2
33.ta7 nc3 34.td7 rf6
35.td6 re5 – +]
29.ke5 Tf2?
[Un alt semn de nesiguranţă,
care prelungeşte lupta. Decidea
pe loc 29…kd2! în varianta for-
ţată 30.kd7 kf3 31.qe2 kh4!
32.rg1 qc3 33.qe6 rh8
34.kf8 qg3! 35.rf1 qg2
36.re1 kf3 37.rd1 qd2 ]
30.qf2!
[În condiţiile crizei de timp a
ambelor părţi, şansele practice
de remiză pentru alb renasc.
Din păcate, aceasta l-a afectat
hotărâtor.]
30…Kf2! 31.ta2! Qf5 32.kd7
kd3 33.nh6?! Qd7 34.ta8
Rf7 35.th8?
[35.ke4! qe7  ]
111
35…Rf6 36.rf3? Qh3
0–1
Trecând peste ideile bine-
cunoscute de contrajoc marcant
ale altor deschideri clasice (în
special indiana regelui sau sici-
liana) vom axa firul expunerii
de încheiere pe terenul spinos al
defensivei super-dinamice, ce
implică cedarea de material, de
această dată îmbră-când forme
standard teoretizate. Evitarea
anumitor scheme şi sisteme ca-
racteristice prin idei tip, solid
implementate în angrenajul teh-
nic, se încearcă deseori, chiar de
la început, a se realiza pe calea
dezechilibrului material logic.
Ne referim la unele linii care au
rezistat periodic testării practice,
frecvenţa folosirii lor la nivel
înalt crescând vizibil. O astfel
de linie, turnată într-o diversita-
te stilistică (fiind şi subiectul
unei îndelungate dispute Kar-
pov-Kasparov) a cărui înţeles nu
s-a demodat este următoarea
cale de gambit din Apărarea
Grunfeld.
V. Kramnik-G. Kasparov
Linares 1999
1.d4 Kf6 2.c4 g6 3.kc3 d5 4.cd
Kd5 5.e4 Kc3 6.bc Ng7 7.nc4
c5 8.ke2 Kc6 9.ne3 0-0 10.0-0
Ng4 11.f3 Ka5 12.nf7
[Alegerea acestei variaţiuni
contra viziunii vitaliste „calibru
Garry” are neîndoielnic o uşoa-
ră tentă ispititoare de sensibili-
tate psihologică. Kramnik re-
nunţă, desigur nu fără emoţii, la
alternative de genul 12.nd3 cd
13.cd ne6 14.tc1!? (14.d5 na1
15.qa1 f6 16.nh6 nd7!?
17.nf8 qb6 18.kd4 tf8
19.tb1 qd6! 20.qc3 qe5
Christiansen-Lagunov, Porz 9̉ 1)
14…na2 15.qa4 nb3 16.qb4
b6 17.ng5 f6 18.nh4 cu care
obţinuse un mic avantaj împo-
triva lui Shirov la Cazorla ̉98,
fiind sensibil la posibilitatea că
noi analize ar fi putut îmbună-
tăţi între timp varianta. La drept
vorbind, în prezent cam totul
pleacă de la această bănuială.]
12…Tf7 13.fg Tf1 14.rf1 cd
[O altă obişnuinţă adânc înră-
dăcinată este 14…qd6, însă, du-
pă patentul lui Karpov 15.e5 qd5
16.nf2 td8 17.qa4! b6 18.qc2
tf8 19.rg1 qc4 20.qd2 sau
qe4 , teoria a „îngheţat” pen-
tru un timp.]
15.cd e5 16.d5 Kc4 17.qd3
Ke3 18.qe3 Qh4 19.h3 Nh6
112
20.qd3 Tf8
[Iniţiativa de moment a negrului
pare să compenseze pionul lipsă.
Nu trebuie uitat însă că adevăra-
tul semn discret al replierii con-
ceptuale reciproce ar putea să
apară chiar de aici înainte.]
21.rg1 Qf2 22.rh1 Qe3
[Se doreşte intrarea într-un final
unde mobilitatea nebunului faţă
de cal ar fi atuul principal. O
observaţie maliţioasă ar fi că
aceste sisteme cu variante com-
plexe şi lungi duc în eroare pu-
blicul mai puţin cunoscător,
care nu sesizează când anume
începe lupta „adevărată”, adică
ieşirea din „braţele” teoriei.]
23.qc4 b5!
[Necesitatea câştigului de timp
util contrajocului forţează eve-
nimentele imediate.]
24.qb5 Tf2 25.qe8
25…Nf8!
[Abia acum s-a declanşat pole-
mica serioasă, legată de evitarea
uzualei 25…tf8. Expe-rimentul
ne arată că inovaţiile nu sunt
permanent doar mutări de sen-
zaţie. De multe ori ele ţin mult
de nuanţe ale înţelegerii exacte
a poziţiilor, fiind însă aproape
imposibil de descoperit în urma
unui studiu lipsit de adâncime.
O altă remarcă bine-venită ar fi
observaţia repetată că datorită
expresiei informa-ţionale tot
mai des noile idei apar târziu,
implicând neapărat o bună cu-
noaştere a variantelor respecti-
ve. De asemenea, renu-mele
eventualului autor al acestora
nu reprezintă neapărat garanţia
calităţii. Mai bine spus, nu ne
este permis să neglijăm aspec-
tul obiectiv al interpretării pro-
prii asupra capacităţii de a con-
duce jocul din poziţiile
rezultate.]
26.qe6 Rh8 27.d6!
[Bunul simţ arată că: defensiva
cea mai bună este ofensiva „în-
chisă” ce se deschide ca un arc.
Acum urmează inevitabil un
frumos schimb de lovituri, pe
măsura valorii celor doi. Este
incredibil cât de mult se poate
complica lupta în condiţiile
113
existenţei în joc a unui material
destul de restrâns.]
27…Qe2!
[Kasparov a analizat desigur şi
27…qe4 28.tg1 nd6
29.qd6 qe2 30.qb8 rg7
31.qa7 tf7 32.qc5 ]
28.qe5!?
[Vladimir s-a decis să joace la
câştig, evitând egalitatea ce re-
zulta prin 28.d7 qe4 29.tg1
tf3! 30.g5 (30.gf qf3 31.rh2
qf2 32.tg2 qf4=)
30…ne7! 31.gf qf3 32.tg2
qf1 33.rh2 qf4= Efortul cre-
ator al ambelor părţi trebuie
acum sporit.]
28…Ng7 29.qe8 Tf8 30.d7
Qd3 31.e5 h6!
[Kasparov gândeşte pozitiv.
Aproape întotdeauna, el ştie
când să se oprească, nesfidând
simţul măsurii. Tocmai a evitat
cu tact cursa 31…rg8?
32.tg1 ne5 33.qe6 tf7
34.qe5 qd7 35.tb1 ]
32.e6
[32.qe7 rh7 33.e6 qd5
34.tg1 tf3!=]
32…Rh7 33.tg1
33…Tf3!
[O dată ce misterul a dispărut,
subiectul se încheie. Sfârşitul
hărţuielii este reconfortant din
punct de vedere moral-estetic,
căci după prestaţie ar trebui să
mulţumească ambele părţi.]
34.qb8 Th3
[35.gh qe4]
½
Disputa teoretică a avut drept
fundal ultimele recomandări şi
s-a împlinit după inovaţia ne-
grului într-un dialog
plurifantezist şi interfantezist.
Planul în faza
finală a partidei
Capacitatea tehnică şi psiho-
logică de anticipare a finalurilor
ce se conturează în urma rezol-
vării problemelor din etapele
primare ale partidei constituie
114
un resort de bază al marilor
succese.
Studiul şi tratarea practică a
zonei cu un număr mai redus de
piese a fost şi rămâne o specia-
litate greu de pătruns în sub-
strat. Aprecierea tuturor poziţii-
lor care ar putea permite o
apărare sau un câştig sigur este
practic un fenomen exclus, în-
trucât majoritatea manevrelor
conţin aspecte imprevizibile
legate de mutări unice, cu in-
fluenţe directe şi imediate asu-
pra deznodământului.
Calea strict tehnică, de valo-
rificare a avantajelor poziţiona-
le (în special minimale) sau
materiale, nu poate fi decât în
anumite conjuncturi ocolită. De
aceea, interesul pentru însuşirea
tehnicii de final, cât şi adapta-
rea la realitatea că, indiferent de
situaţie şi condiţii, partida tre-
buie jucată până la capăt, se
cere necontenit sporit. Momen-
tul şi modul trecerii în final tre-
buie bine cântărit pentru ca
planurile să poată pune în va-
loare priceperea de a realiza sau
salva poziţii ce pot trece drept
câştigate, pierdute sau egale.
Secvenţele tipice a căror rezol-
vare este demonstrată teo-retic
se arată în practică (datorită
factorilor psihologici, presiunii
timpului de gândire şi renunţă-
rii la întreruperea aces-tora) un
examen mult mai complex de-
cât o arată aparenţele.
Alături de o bună pregătire
multilaterală, materializată prin
sensibilizarea aptitudinilor de
apreciere-calcul, abordarea jo-
cului în final cere neapărat şi un
profund simţ strategic. Este bi-
ne ştiut că teoria specifică re-
prezintă un domeniu imens,
tratat detaliat în lucrări diversi-
ficate. De aceea, diva-gaţia
noastră demonstrativă nu poate
viza decât scurte aspecte prin-
cipiale. Ne-am străduit ca, atât
prin maniera impecabilă de re-
zolvare cât şi prin semnalarea
erorilor ce pot fi comise, de-
monstraţia să fie deosebit de
instructivă şi în nici un caz plic-
tisitoare.
AVANTAJUL POZIŢIONAL
Superioritatea strategică în faza
finală poate proveni pe una din
căile următoare:
 trecerea subtilă către pozi-
ţii care, în ciuda aparenţe-
lor, prezintă ele-mente as-
cunse ce pot oferi şanse
reale de succes;
115
 obţinerea de material,
transformat la momentul
prielnic în avantaj de natu-
ră poziţională;
 un alt caz frecvent întâlnit îl
constituie intrarea într-un
final cu dezavantaj mate-
rial, compensat însă de
elemente poziţionale majo-
re.
JOCUL REGILOR
Întrucât majoritatea finalurilor
cu figuri şi pioni se pot trans-
forma în finaluri de pioni, este
recomandabil, mai întâi, studiul
acestora din urmă. Am cuprins
şi noi câteva secvenţe în obiec-
tiv. Am desprins pentru început
unele reguli cu valabilitate ge-
nerală, nu înainte de a reaminti
că principiile teoriei, nefiind
teoreme mate-matice, sunt ori-
entative, iar aplicarea lor în
practică trebuie „aclimatizată”.
În toate genurile de finaluri,
anexele tipice, analizate meto-
dic, ajută prin analogie la găsi-
rea ideilor şi mutărilor corecte.
Cunoştinţele unilate-rale duc de
obicei la insuccese neaşteptate
chiar în poziţii elementare. To-
tuşi, chiar dacă şahul rămâne un
joc al logicii şi nu reprezintă un
capitol din matematică, există
suficiente afinităţi. Faptul că
aceasta nu este o afirmaţie gra-
tuită e evident după pătrunderea
întro anumită zonă sensibilă a
unor tipuri de final cu pioni
având caracter de studiu care
cer o precizie în joc fără cusur,
reprezentată de pasionanta lup-
tă a regilor în atac şi apărare. Se
subînţelege că aprofundarea
acestora cere neapărat consulta-
rea unui larg material faptic:
poziţii tipice, studii, analogii.
Am desprins câteva recoman-
dări cu valabilitate generală:
 Avantajul material este, în
cele mai multe cazuri, hotă-
râtor;
 Poziţia ideală a pionilor o
constituie falanga;
 Pionul liber depărtat, apă-
rat sau cel care opreşte doi
adverşi pot asigura victo-
ria;
 Regele este piesă activă de
atac; poziţiile bune ale
acestuia sunt cele în care
realizează opoziţia favora-
bilă. Păstrarea poziţiei ini-
ţiale cu trecerea mutării la
adversar se realizează prin
metoda simplă a triunghiu-
lui. Uneori este necesară
renunţarea la poziţia bună
116
 a regelui, pentru a înlesni
unele elemente combinative
lega-te de câştigul
tempourilor sau transfor-
marea pionilor;
 Crearea situaţiilor de
zugzwang, în care avantajul
mutării se dovedeşte fatal,
este un atribut fundamental
al tentativei de valorificare
a oziţiilor;
 Calculul devine mai simplu
atunci când partea opusă
nu deţine contrajoc.
An.Karpov-G.Kasparov
Grand Canaria 1996
45.?
Ultima replică a lui Garry a fost
44…Re6! Acum, pentru a găsi
răspunsul corect la alb, este ne-
cesară stabilirea câmpurilor de
bază pe care poate manevra re-
gele, spre a nu permite negrului
formarea pionului liber depărtat
prin …h5, …rf6 urmat de
…g5. Se desprind două căi:
 cea incorectă, constând în
deplasarea (ce pare norma-
lă) pe linia a treia – 45.rg3?
rf6 46.rh3 h5 47.tg3 g5! –
+
 şi cea corectă – 45.rg2! du-
pă care tempoul decisiv al
negrului este anulat, varian-
ta enunţată anterior ducând
la pierdere: 45…rf6?
46.rg3 h5? 47.f4! + –
Evident, Karpov a evitat cap-
cana şi, având în vedere alter-
nativa 46…g5 47.h5 = a interve-
nit acordul de remiză.
L.Vajda-A.Istrăţescu
Iaşi 1999
46.?
Fără a ţine seama de toate par-
ticularităţile poziţiei şi convins
că pionul liber depărtat îi va
asigura egalitatea, albul luftea-
ză prin 46.rd3?, omiţând toc-
mai posibilitatea dorită, reali-
117
zabilă cu 46.b4!, de ex: 46…c4
47.rd4 = chiar dacă negrul for-
ţează prin 47…c3 48.rc3 rd5
49.rb3 re5 50.a4 ba 51.ra4
albul nu riscă nimic.
După răspunsul negrului
46…Rd5, urmat de 47.a4 Rc6,
s-a ajuns la poziţia care, de
fapt, ne interesează:
Forţat de împrejurări, albul a
continuat cu 48.a5 şi după
48…Rb7 49.rc3 Ra7!
(49…ra6 50.b4 c4 =) 50.b4 cb
51.rb5 Ra6 52.rc5 Ra5
53.rd6 b4 54.re6 b3 55.rf7
b2 56.e6 b1Q 57.e7 Qf5
58.rg7 Qe4 59.rf7 Qh4
60.e8Q Qg5 negrul a câştigat la
mutarea 78.
Imaginea pe care dorim a o su-
pune însă atenţiei se naşte în
urma schimbului 48.ab rb5
49.rc3.
Asistând direct la desfăşurarea
jocului, am sesizat, după înche-
ierea acestuia, cum unii dintre
participanţi au dat verdictul în
acest caz: categoric remiză. Cu
această apreciere personal nu
am fost de acord, şi nici marele
maestru Mihail Marin, care a
demonstrat că, în realitate, ne-
grul câştigă cu o ingenioasă
manevră de învă-luire în zig-
zag, prin care se obţine dreptul
la mutare în aceeaşi poziţie:
49…rb6 50.rd3 (50.rc4 rc6
sau 50.rc2 rc6 51.rc3 rd5 –
+) 50…rc7 51.rc3 (51.re4
rc6) 51…rb7 52.rd3 rb6
53.rc3 rb5, după care globul
de sticlă al poziţiei albului se
sparge – 54.rd3 rb4 55.rc2
c4 56.bc rc4 – +
Simplitatea rezolvării unor
asemenea poziţii poate părea
extremă, însă în focul arzător al
disputei oficiale (cum s-a şi
constatat) situaţia este mult mai
complexă. Şi dacă, totuşi, difi-
118
cultăţile nu sunt mari, altfel
stau lucrurile în situaţii limită
ale genului, unde menţinerea
opoziţiei necesară atingerii
scopului este îngrădită de lun-
gimea parcursului, respectiv de
distanţa mare dintre regi. Cazu-
rile în speţă implică zone largi
de câmpuri corespondente (sau
conjugate). Opoziţia este deţinu-
tă de partea a cărui rege poate
ocupa mereu câmpurile favora-
bile, stabilite prin analiză.
În prim plan, aducem acum un
aspect extras din interiorul do-
meniului vast al finalurilor de
turnuri şi pioni.
Dintre toate modelele de fina-
luri, acestea domină ne-
îndoielnic topul, din mai multe
puncte de vedere. Fiind un ca-
pitol de maximă dificultate, în-
suşirea cât mai multor tipuri cu
subtilităţi sigure sau aproxima-
tive obligă la o muncă istovi-
toare.
Este mare păcat a fi irosită
munca dintr-o partidă bine con-
dusă pentru că nu stăpâniţi teh-
nica necesară abordării cu în-
credere a finalurilor de turnuri,
cu predilecţie cele în care mate-
rialul nu joacă rolul primordial.
Aşa cum fiecare activitate soli-
cită elemente ajutătoare speci-
fice, şi aici este indis-pensabilă
călăuzirea după unele marcaje
directoare. Invitaţia fiind făcu-
tă, să pătrundem puţin în aceas-
tă veritabilă cursă de raliuri,
amintind câteva anexe la meto-
dă mai importante, vala-bile, ca
şi în cazul celor de pioni, pen-
tru ambele versiuni (avantaj
poziţional sau material).
Reguli şi principii generale
 Punctul fierbinte al crite-
riului de circulaţie trebuie
să-l constituie activizarea
turnurilor.
 Foarte oportună este pre-
zenţa unui pion liber depă-
rtat, caz în care cel mai bun
blocheur este regele.
 În cazul pionului liber mar-
ginal şansele de câştig se
diminuează.
 Niciodată nu trebuie pier-
dute detaliile cheie ale pozi-
ţiei: plasamentul rege-lui în
zona salvatoare ori contra-
atacul eficient, indi-ferent
de riscuri.
 Pasivitatea, cu mici excepţii,
este complet nerecomanda-
bilă doar pentru menţinerea
egalităţii.
Jocul în avantaj
119
 Cei mai periculoşi pioni
liberi sunt cei legaţi.
 Forţa pionului liber este
dată de posibilitatea sus-
ţinerii eficiente.
 Poziţia optimă a turnului în
ajutorul pionului liber este
în spatele acestuia, eventual
cu limitarea intervenţiei re-
gelui opus sau contra-
atacul asupra altor pioni.
 Sprijinul regelui spre o zo-
nă favorabilă trebuie să
implice o anumită siguranţă
a propriilor pioni rămaşi
descoperiţi.
 Forţarea pătrunderii regelui
către pionii adverşi pre-
zintă, de obicei un, caracter
decisiv.
În apărare
 Contrajocul activ se obţine
fie prin crearea unui pion
liber, fie prin realizarea
unor ameninţări concrete
asupra bazei lanţului ad-
vers.
 Nu trebuie neglijată apăra-
rea activă, ce implică ame-
ninţările de mat. O altă tac-
tică se poate dovedi
reducerea substanţială a
materialului
 Dacă nu poate bloca pionul
liber, regele trebuie men-
ţinut în preajma acestuia,
ţinând însă seama de parti-
cularităţile traseului figuri-
lor adverse.
 Cea mai bună supraveghere
a pionului liber advers este
din spate.
 În cazul a doi pioni liberi
legaţi, turnul trebuie să
oprească înaintarea celui
mai avansat.
Regulile şi principiile cu ca-
racter particular pot fi discutate
doar concret, prin analogie, în
cadrul unor comentarii rapor-
tate strict la poziţiile pe care
dorim să le examinăm. Ne ajută
mult şi constatarea lui Tarrasch:
„Dacă o singură figură are un
plasament incolor, atunci în-
treaga poziţie ar putea fi pusă
sub semnul îndoielii”.
Un fapt demn de reţinut ar fi
acela că în contextul actual
unele scheme moderne de des-
chidere conturează destul de
clar tipul de final ce ar putea
apărea! Şi dacă epoca con-
strucţiilor complexe diminuea-
ză numărul disputelor decise în
faza pur tehnică, între jucătorii
din topul mondial, o dată ivite
„cursele de maraton”, acestea
devin subiecte de prima pagină.
120
Avem un prilej fericit să bene-
ficiem de valoroasele comenta-
rii ale marilor maeştri M. Ma-
rin, A.Shirov şi P.Svidler, cu
primul în rolul principal. Ne
reţine atenţia supraconceptul
modern de abordare analitică,
motiv pentru care le prezentăm
fără prea multe intervenţii.
Apărarea Siciliană
V.Akopian-A.Khalifman
Las Vegas 1999
1.e4 c5 2.kf3 Kc6 3.nb5 d6
4.0-0 Nd7 5.c3 Kf6 6.te1 a6
7.na4 c4!?
[7…b5 8.nc2 ng4 9.h3 nf3
10.qf3 g6 11.a4 tb8 =]
8.d4 cd 9.ng5 Ke5?!
[9…e6 10.qd3 ne7]
10.kbd2 Na4 11.qa4 b5
12.qd4 h6 13.nf6 gf 14.a4
Tb8 15.ke5 de 16.qa7 Ta8
17.qb7 Qc8 18.qd5 Tb8 19.ab
ab 20.qd3 h5 21.kf1 Qd7
22.qe2 e6 23.h4 Nc5 24.kg3
Re7 25.ted1 Qc6 26.td3
Tbd8 27.td8 Td8 28.kh5
Tg8 29.ta5 b4 30.qb5 Tc8
31.kg3 bc 32.bc Qb5 33.tb5
Na3
[33…nd6 34.ke2 tc4 35.f3 f5
Svidler]
34.ke2
[34.tb3 Shirov]
34…Nc5
[34…tc4! 35.f3 f5 36.ef nc5 
Shirov]
35.g4 Rd6 36.rg2 Rc6 37.tb2
f5 38.f3 Th8 39.rg3 Ne7 40.h5
fe 41.fe f5 42.rf3 fg 43.rg4
Tg8 44.rh3 Th8 45.kg3
Ng5 46.th2 Rc5 47.rg4 Nf4
48.th3 Rc4 49.kf1 Tf8
[49…tg8! 50.rf3 th8 51.ke3
rc3 52.kg4 tf8! 53.re2
rd4 = Shirov]
50.kh2 Tg8
[Caracteristica de până aici a
partidei, jucată în cadrul finalei
mondiale, versiunea F.I.D.E., ar
fi: după ce în deschidere s-a
practicat stilul deschis, în ca-
drul unei variante din ce în ce
mai populare, datorită faptului
că Najdorful este supraasaltat,
toţi se aşteptau la un joc scurt,
iar acum, când s-a creat o lun-
gime neaşteptată, majoritatea
apar derutaţi de necunoscutele
acestui inedit final.
Nu puteţi decât să vă minunaţi
121
de câtă fineţe poate afişa un
sfârşit de partidă cu atât de pu-
ţine piese, protejat de rezolvări
pline de curse ce reflectă, în
timpul studiului, un fel de
incantanţie stranie. (M.D.)]
51.rf3 Nh2
[51…th8 52.kg4 rc3 53.h6
th7 54.re2 rc4 55.ta3 nh6
56.th3 rd4 = Svidler-
Shirov]
52.th2 Rc3 53.h6 Rd3 54.h7
Tf8 55.rg3
[55.rg4 th8 56.rf3 =]
55…Th8
[A rezultat un final foarte inte-
resant, a cărui analiză completă
aminteşte de rezol-varea unui
studiu. Turnul postat în spatele
unui pion liber avansat oferă
mari şanse de câştig în majori-
tatea cazurilor, dacă partea pa-
sivă nu reuşeşte să blocheze
pionul cu regele. Particularita-
tea poziţiei o constituie cei trei
pioni de pe coloana e. Se ştie că
pionii dubli au uneori avantajul
de a controla multe câmpuri.
Aşa cum munţii şi văile au pu-
tut influenţa în unele cazuri în
mod decisiv rezultatul bătăliilor
marilor voievozi, această neo-
bişnuită „formă de relief” din
centrul tablei va da naştere la
idei neaşteptate atât pentru alb
cât şi pentru negru. Planul albu-
lui este de a ocoli cu regele
acest „lanţ muntos” pe un tra-
seu de genul
g3-f3-e3-d3-c4-b5-c6-d7-e7,
lucru deloc uşor, deoarece pe
drum trebuie „ocolit” şi regele
advers. Călătoria pe scurtătură
(g3-g4-g5-g6) nu dă rezultatul
aşteptat, deoarece ar trebui tra-
versată linia a 4-a, lucru ce im-
plică pierderea pionului e4.
(M.M.)]
56.th4 Re3 57.rg2 Rd3
[57…rd4 58.rf3 = Shirov
Menţinerea opoziţiei cu
57…re2 ar permite 58.th3, du-
pă care regele negru ar rămâne
tăiat pe orizontală, factor deci-
siv în finalurile de turnuri.
a) 58…rd1 59.rf3 re1
(59…rd2 ar depărta prea tare
regele de turnul alb, permiţând
o pătrundere directă a regelui
122
alb: 60.rg4 re2 61.rg5 rf2
62.rg6 rg2 63.rg7! + – )
60.th6 rd2 61.te6 th7
62.te5 + – şi finalul este uşor
câştigat tocmai datorită rămâ-
nerii în ofsaid a regelui negru;
b) 58…rd2 59.rf2 rc2
(59…tf8 ar permite traversarea
liniei a treia: 60.rg3 (60.tf3
th8 61.tf7 rd3 62.rf3 rd4
63.td7 rc5 64.rg4 rc6
65.tf7 rc5 66.rg5 rd4
Shirov) 60…th8 61.rg4)
60.re2. Urmărirea continuă!
60…rb2 61.rd3 rb3 62.th6
rb4 63.te6 th7 64.te5 + – şi
din nou tăierea pe orizontală
decide.]
58.rf3 Rd4
[Din nou şahul la f8 ar pierde
un tempo decisiv: 58…tf8
59.rg4 th8 60.rg5 + – iar
58…rd2 ar fi, din aceleaşi mo-
tive, complet lipsit de sens:
59.rg4 re3 60.rg5 + – ]
59.re2 Rc5?!
[Khalifman se afla probabil, în
cea de-a doua criză de timp,
altfel este de neînţeles de ce nu
a îngreunat considerabil misiu-
nea lui Akopian, mai ales în
condiţiile jocului la activizare,
prin 59…rc4 60.re3 rc3 şi,
cel puţin aparent, regele alb are
mari dificultăţi în a-şi continua
călătoria pe ruta propusă.
a) Un prim plan posibil pentru
alb ar fi legat de schimbarea
poziţiei turnului: 61.th1 rc4
62.tc1 rb5 63.tc7 rb6 64.tg7
(ideea albului se bazează pe
imposibilitatea regelui negru de
a parcurge linia a 6-a spre co-
loana g, dar el ajunge exact la
timp pentru a crea contrajoc pe
cealaltă rută) 64…rc5 65.rf3
rd4 66.td7 rc5 67.rg4 rc6
68.ta7 rb6! (Un detaliu im-
portant: rău ar fi 68…rc5?
69.rg5 rd4 70.ta4 re3
71.rg6 + –) 69.tg7 rc5 70.rg5
rd4 71.rh6 re4 72.tg8 th7
73.rh7 rf3 =
123
b) A doua idee ar consta în cap-
tura celor doi pioni negri, nă-
dăjduind că tăierea pe orizonta-
lă a regelui va asigura victoria.
Acest plan poate fi aplicat în
două forme. Vom începe cu cea
care eşuează la un tempo:
61.th6 rc4 62.th5 (Nici
62.te6 nu ar conduce la câştig:
62…th7 63.te5 th3. Faptul că
negrul este la mutare într-o po-
ziţie în care figurile albe sunt
prea congestionate iar regele
negru este suficient de aproape
de pion asigură remiza: 64.rf4
th4 65.rf3 th3 66.rg4
rd4!=) 62…rb4 (Prea pasiv ar
sta regele la c3: 62…rc3 63.te5
th7 64.te6 + –) 63.te5 (Ne-
grul nu ar avea probleme după
63.rf3 rc4 64.rg4 rd4; mai
bine este 63.rd3! td8 64.re2
th8 65.re3 vezi varianta c)
63…th7 64.te6 rc5 = şi re-
gele negru este suficient de
aproape;
c) 61.th5 rc4 (61…rb4!?
62.rd3 td8 63.re2! th8
64.re3 rc3 65.te5 th7 66.te6
+ – iar pentru 64…rc4 65.th6
vezi varianta principală)
62.th6. Negrul este pus într-o
situaţie destul de neplăcută. El
trebuie să mute regele care, du-
pă cum am observat deja, stă
cel mai bine la c4 pentru even-
tualitatea schimburilor de pioni.
62…rc3 (Şi după 62…rb4
planul albului reuşeşte: 63.te6
th7 64.te5 + – şi turnul alb
este mai bine plasat la e5 decât
la e6, vezi o variantă similară
de la punctul b. După 62…rc5
63.rd3 rd6 64.th1 + – jocul
ar putea continua ca în partidă.)
63.te6 th7 64.te5.
Faţă de una din variantele de la
punctul b), regele negru este mai
pasiv, necontrolând câmpul d5,
unde se va ascunde rivalul său
alb de incomodele şahuri latera-
le: 64…th3 (După 64…rc4
65.ta5 + – s-ar putea ajunge la
o poziţie cunoscută, unde albul
câştigă destul de uşor, chiar da-
că formal negrul poate rezista
încă destule mutări: 65…th3
66.rf4 th4 67.rf3 rd4 68.e5!
th8 69.rg4 re4 70.rg5, de
menţionat că un factor decisiv
124
este plasarea turnului negru pe
partea scurtă) 65.rf4 th4
66.rf5 th5 (66…rd4 67.td5
rc4 68.td1 + – şi, din nou,
faptul că turnul negru nu are
suficient spaţiu decide) 67.re6
th6 68.rd5 + –.
În orice caz, pentru Akopian nu
ar fi fost prea simplu, în condi-
ţiile „eternei crize de timp”, să
găsească planul în forma corec-
tă. Cu atât mai mult cu cât, spre
deosebire de noi, el nu ar fi
avut acces la bazele de date ale
programului Hiarcs 7.32, care
permit aprecierea fără greşeală
a finalurilor cu 5 piese…
(M.M.)]
60.rd3 Td8
[60…rd6! 61.rc4 tc8
62.rb5 th8 63.rb6 (63.ra6
rc6 64.ra7 rc7 65.th6 rd6
66.rb7 rd7 67.rb6 rd6)
63…th7 64.th7 = Svidler]
61.rc3 Th8 62.th5?!
[Era mai bine 62.th2. (M.M.).
Se pare că negrul întâmpină
greutăţi datorită faptului că a
permis avansarea pionului până
la h7 (Shirov).]
62…Rd6 63.rb4 Tb8 64.rc4
[Probabil că deabia acum
Akopian a înţeles planul defen-
siv al negrului, conceput poten-
ţial încă de la începerea marii
retrageri: 64.ra5 th8
65.rb6?? (sau 65.rb5??; 65.rb4
şi albul nu a progresat cu ni-
mic) 65…th7! =
O poantă care este posibilă da-
torită „formei de relief” despre
care am vorbit.
(M.M.)]
64…th8!?
[Khalifman putea obţine iniţia-
tiva pe plan psihologic (un fac-
tor care nu poate fi găsit nici pe
fişele de partidă, nici în buleti-
nele de turneu, nici în tratatele
de strategie de final; el sălăşlu-
ieşte în minţile jucătorilor şi
urmările sale pot crea multe
nopţi nedormite) cu 64…tc8
65.rb5 th8 66.ra6? re7 =
67.rb5 rf6 68.rc6 rg6
(Acum se vede de ce poziţia
turnului la h5 nu este prea bu-
nă) 69.th1 th7 70.th7 rh7
125
71.rd6 rg7 72.re6 rf8
73.re5 re7 =; după 64…tc8
albul trebuia să joace 65.rd3,
dar retragerea era, în condiţiile
timpului limitat, o capitulare
parţială. Jocul putea continua:
65…th8 66.th1 rc5 67.rc3
rb5 68.th5! (în acest moment,
când regele negru se află depar-
te de pionul liber, această muta-
re este posibilă şi necesară pen-
tru a câştiga spaţiu cu ajutorul
ameninţării te5) 68…rc6
69.rc4 rd6 (69…rb6 70.th6 –
aceeaşi Mărie cu altă pălărie –
70…rc7 71.rc5) 70.th1! (exact
la timp pentru a împiedica ma-
nevra re7-f7-g6) 70…rc6
71.th2 rd6 (71…rb6
72.th6) 72.ta2 + – şi mai de-
parte ca în partidă]
65.th1! 65…Rc6
[Acum şahul cu turnul era ine-
ficient: 65…tc8 66.rb5 th8
67.ra6 rc6 (Manevra
67…re7 68.rb7 rf6 69.rc7
rg6 eşuează la un tempo
70.rd7 + –) 68.ra7 rd6
69.rb7 rd7 70.tc1 rd6
71.td1 re7 72.rc7 + –]
66.th2 Rd6 67.rb4 Rc6
68.rc4 Rd6
69.ta2!
[După câteva repetări de mu-
tări, în scopul adăugării de pre-
ţioase jumătăţi de minut,
Akopian trece la realizarea pla-
nului de bază. Turnul alb îşi
schimbă pentru puţină vreme
direcţia de acţiune, sprijinind
astfel avansarea regelui.]
69…Re7
[Structura centrală face ca pio-
nul h să fie tabu: 69…th7?
70.ta6 re7 71.ta7 + – sau
69…tc8 70.rb5 tb8 71.ra6
ta8 72.rb7 th8 73.th2 + –.
(M.M.)]
70.rc5
[70.ta7 rf6 71.rc5 rg5
72.rd6 rf4 73.re6 re4 =
Svidler]
70…Tc8 71.rb6 Th8??
[O gafă de mari proporţii. Re-
miza era asigurată prin 71…rf6
72.tg2 (72.th2 rg7 =)
126
72…th8 73.th2 rg7 74.rc6 [Alte câteva repetări utile de
th7 = Această variantă simplă mutări.]
nu a fost observată nici măcar 82.tf1 Rg7 83.re7! + –
„la rece” de majoritatea comen-
tatorilor, deşi respectă principii- [83.re6? te8 84.rd7 ta8
le elementare de aducere a rege- 85.th1 rh8 86.re6 ta5]
lui propriu lângă pionul liber
advers, cu menţinerea regelui
alb tăiat – Svidler]

[Lunga călătorie s-a încheiat.]

83…Ta8
72.th2 Rd6 73.td2 Re7 [83…rg6 84.tg1 rh6 85.rf7
74.rc7 Rf6 75.th2 th7 86.rf6 + – sau 83…rh6
[După ce regele negru a fost 84.tg1 + –]
alungat dincolo de „lanţul mun- 84.h8q
tos”, turnul revine pe coloana 1–0
h.]
Este uşor de constatat că după
75…Rg5 schimbul turnurilor: 84…rh8
[75…re7 76.th1] 85.tf8 sau 84…th8 85.tg1
rh7 86.th1 negrul nu poate lua
76.rd6 Rf6
opoziţia în finalul cu pioni.
[Nu există timp pentru Bogăţia de idei şi planuri pen-
contrajoc: 76…rf4 77.re6 tru ambele culori (precum şi
re4 78.th4 rf3 79.re5 + –] sentimentul vădit că apărarea
are permanent o misiune foarte
77.rd7 Rf7 78.th3 Rf6
dificilă) va face probabil ca
79.th1 Rf7 80.th4 Rf6
acest final să intre în colecţia de
81.th1 Rf7 aur a creaţiilor ce rămân per-
127
manent clasice.
După cum s-a constatat, menţi-
nerea pionilor dubli în faza fi-
nală reprezintă frecvent (spre
deosebire de jocul de mijloc,
unde pot reprezenta elemente
importante de supraveghere) un
neajuns poziţional ce poate
avea impli-caţii negative irecu-
perabile.
trării superioare a figurilor.
SUPERIORITATEA
MATERIALĂ
Obiectivele strategice enunţate
anterior apar şi în cazul când
una din părţi deţine un avantaj
material. Factorul complex
constă în faptul că, de cele mai
multe ori, acesta este compen-
sat prin unele elemente poziţio-
nale, iar pentru realizarea sco-
pului se impune mai întâi
anularea lor prin diferite meto-
de. Noţiunea de avantaj materi-
al se referă la:
 avantajul cantitativ, cons-
tând exclusiv în numărul de
pioni sau figuri în plus;
 avantajul calitativ, de
exemplu: turn contra figură
uşoară, figuri contra pioni
etc.
În contextul amintit, trebuie
ţinut seama de faptul că partea
mai slabă se poate lansa în
complicaţii diverse, sperând să
răstoarne, prin metode tactice,
situaţia. Se impune tratarea în
mod obiectiv a poziţiilor şi o
permanentă grijă faţă de măsu-
rile profilactice.
Revenind în sectorul finalurilor
de turnuri cu pioni de ambele
părţi, vă propunem luarea sub
reflector a două secvenţe, una
care s-a jucat, alta rămasă în
culisele partidei V. Kram-
128
nik-J. Timman, Wijk aan Zee
1999.
35…?
Starul olandez a continuat aici
corect prin
35…Ta2 36.rf4
[Una din particularităţile de ba-
ză ale acestui gen de poziţii este
aceea că pionul marginal se
promovează pe penultima linie
doar atunci când câştigul devi-
ne forţat sau celelalte încercări
logice s-au epuizat, rămânând
ca ultimă şansă de victorie un
eventual „accident” al părţii pa-
sive. În cazul de faţă, 36.a7? ar
fi creat auto-zugzwang-ul, după
36…rf5 =]
36…Rf7?!
[36…ta4?! 37.re4 ta2 38.rd3
ducea rapid la pierdere, însă
misiunea albului era mult în-
greunată după 36…rg7! 37.a7
(37.re4?! te2 38.rd4 tg2 )
37…rh7 38.g4! ta4 (38…hg
39.rg4 rg7 40.h5 rh7 41.rf5
ta6 42.h6 + –). Acum pentru
câştig mai sunt de evitat două
curse: 39.g5! (39.gh? d3 40.e4 d2
41.td8 ta7 44.td2 ta1 =)
39…d3 40.e4 d2 41.td8 fg 42.rg5
(42.hg? ta7 43.td2 tf7 44.re5
rg6 =) 42…ta7 43.td2 rg7
44.rh5 te7 45.te2 te5 46.rg4
rf6 47.rf4 th5 48.e5 re6
49.rg4 + – Kramnik]
37.a7!
[Acum înaintarea pe linia a 7-a
a pionului este decisivă.]
37…Rg7 38.rf5 Ta5 39.re4
Ta4 40.rd5 Ta1
[Din păcate, nu se poate menţi-
ne apărarea pionului d4, întrucât
la 40…rh7 decide drumul re-
gelui alb către b6.]
41.rd4
[Şi calculând varianta clară
41…ta4 42.rc5 ta2 43.e4
ta1 44.rb6 tb1 45.tc6 cu
ramurile
a) 45…ta1 46.td8! ta7
47.td7 td7 48.rd7 f5 49.e5! +
–
b) 45…tc1 46.rd6 td1
(46…ta1 47.tc8! ta6 48.tc6
129
ta7 49.tc7 + –) 47.re6 ta1
48.td8! ta6 49.td6 ta7
50.td7]
negrul a abandonat.
A doua poziţie se putea obţine
dacă negrul ar fi jucat
35…Rf5
Manevra de câştig a albului es-
te foarte instructivă şi scoate în
evidenţă faptul că pătrun-derea
regelui negru în spatele pionilor
albi nu reprezintă un element
suficient pentru salvare:
36.rf2!
[În nici un caz 36.a7?? ta2 =]
36…Ta2 37.re1! Rg4 38.a7!
Rh3 39.rd1 f5 40.rc1 Rg2
41.rb1 Ta4 42.rb2 Rf2
43.rb3 Ta1 44.rc4 Ta4
45.rc5 Re1 46.rb6 Re2
47.rb5!
[Un tempo extrem de preţios.]
47…Ta7 48.ta7 d3 49.te7
Rf3 50.rc4 d2 51.td7 Re2
52.rc3 d1Q 53.td1 Rd1
54.rd3
Iată unde stă ascuns ariciul. Ul-
timul pion decide!
MENŢINEREA
ECHILIBRULUI
Subiectul fiind deja atins în ca-
pitolul aferent jocului de mijloc
(strategie în criză) ne limităm la
un exemplu cu mare încărcătură
psihică.
V.Iordăchescu-M.Marin Bu-
cureşti 1999
32.?
Albul are premise de succes
datorită slăbiciunii pionilor
negri e4-h5, activităţii superi-
oare a regelui plus controlului
verticalei deschise.
32.a4?!
130
[Agitaţia din prima parte a par-
tidei lasă urme. În pofida facto-
rilor favorabili, probleme-le
tehnice de realizare, mai ales în
prezenţa perechii de turnuri,
sunt dificile. Fapt ce se poate
constata chiar din această reac-
ţie mult prea prudentă a albului.
Profilaxia are scopul de a împi-
edica contrajocul negru-lui le-
gat de …d5, dar scapă ocazia
pătrunderii turnului pe linia a
8-a. În acest caz, riposta
32…d5?! putea fi respinsă prin
33.td5! tc4 34.tg5 tc3
35.t5g6 rf7 36.rg5! te3
37.rf5 + – sau 32…te6 33.th8
rg6 34.td5! tf6 35.tg8 rf7
36.tc5 dc 37.tc8 > . În conclu-
zie, sintagma „prudenţa este
mama înţelepciunii” nu este
valabilă în cazul de faţă. De
prea multe ori, însă, ne macină
ideea că facem ceea ce trebuie
făcut!]
32…Te8
[Imediat, negrul sesizează peri-
colul şi împiedică tg8.]
33.tg3 Rf7 34.tg5 Tg5
35.rg5!
[După ce a pierdut posibilitatea
anterioară, albul a recurs la o
temporizare utilă, după care
negrul, în lipsă de mutări de-
fensiv-active, a cedat spaţiu.
Fără schimbul unui turn, cu
greu se putea evolua favorabil.
Deşi şansele au rămas intacte,
acum intră în scenă unele deta-
lii cheie privind principiile apă-
rării dinamice. Greşit ar fi fost
35.fg?! rg6 =]
35…Tg8!
[Este foarte clar că în cazul tac-
ticii de aşteptare echilibrul ma-
terial nu putea fi menţinut mult
timp. De aceea, activiza-rea
imediată a turnului, folosind
singura particularitate favora-
bilă, rămâne unica şansă.]
36.rf5!
[În cazul 36.rh4 sau 36.rh5
existau unele căi de menţinere a
echilibrului prin infiltrarea ra-
pidă a turnului negru, de exem-
plu: 36.rh4 tg2 37.rh5 tg3
38.te4 th3 39.rg5 tg3
40.rf5 th3 41.rg4 th1!
42.f5 tg1 43.rf4 tc1 44.te4
rf6! =]
36…Tg3 37.re4 Th3 38.td5
Th1 39.tg5 h4!
[Propulsarea cât mai rapidă a
pionului liber reprezintă aici
unicul contrajoc activ. Este
131
adevărat că pionul liber al albu-
lui este de rang superior, dar
aceasta nu poate ieşi în eviden-
ţă decât mult mai târziu.]
40.rd5 h3 41.th5 h2 42.rc6
[Se pare că albul şi-a realizat cu
brio ideea de câştig. După cap-
tura pionilor negri, înainta-rea
b6-b7-b8 ar trebui să decidă.]
42…d5!!
[Iată cum, dintr-o precipitare
prea mare, albul a scăpat din
calcul această ripostă de mare
rafinament, care schimbă radi-
cal caracterul poziţiei. În cazul
42…tc1 43.th2 tc4 44.rb7
albul menţinea intact avantajul.
Să recunoaştem că resursa din
text cu greu ar fi putut fi prevă-
zută acum opt mutări.]
43.c5!
[Cum regele alb nu se poate
expune unui şah, iar turnul său
trebuie să supravegheze pionul
h, acesta devine răspunsul
unic.]
43…bc 44.rc7 Rg6!
[Fără această stânjenire, splen-
dida acţiune de la mutarea a
40-a ar fi rămas fără rezultat, de
exemplu: 44…d4? 45.b6 d3 46.b7
tb1 47.th2 c4 48.td2 + – Cu
certitudine, poziţia are şanse să
intre pe făgaşuri de studiu.]
45.th3
[45.tg5!? rf6 46.tg2 d4 47.b6
d3 48.b7 tb1 49.th2 tb7! ]
45…d4!
[Neaşteptata manevră de con-
traatac a condus la crearea unui
nou pion liber, la fel de ame-
ninţător cu cel deja avansat. O
posibilă greşeală era 45…te1
46.th2 te3 47.b6 te7 48.rc6
te6 49.rc5. Câteva mişcări
devin acum forţate.]
46.b6 d3 47.b7 Tb1 48.th2 c4!
[În faţa acestei incredibile ima-
gini de transformare a şanselor,
personal am început să meditez:
nu se poate pierde o asemenea
poziţie cu albul. Ar trebui făcut
ceva, ar trebui să existe ceva de
făcut. Cum apreciaţi?]
132

49.f5!
[Realitatea a impus reversul.
Echilibrul este menţinut pe vâr-
ful acului! Pierdea imediat
49.td2 rf5 50.b8q tb8 51.rb8
re4 52.f5 rf5 – +]
49…Rg5!
[49…rf5? 50.th5 re4
51.tb5 tb5 52.ab d2 53.b8q
d1q 54.qe8! rf3 55.qf7 re3
56.qc4 > ]
50.f6 Rg6
[50…tb751.rb7rf652.th6
(52.td2 re5 53.td1 re4
54.tc1 d2 55.tc4 re3 56.tc3
re4 57.tc4 =) 52…re5
53.th5 re4 54.th4 re3
55.tc4 d2 56.tc3 re4 57.tc4
re5 58.tc5 re6 59.tc6 rd7
60.tc7 rd8 61.tc8 =]
51.f7 Rf7
[Iluzia că s-ar mai putea juca la
câştig prin 51…rg7? ar duce la
o semicursă contra cronometru
încheiată în favoarea albului:
52.th1 tb7 (52…tb4 53.th4
rf7 54.tf4 re6 55.td4 + –)
53.rb7 c3 54.tf1 rf8 55.e4!
d2 56.e5 c2 57.e6 d1q 58.e7!
re7 59.f8q + –]
52.th7
[52…rg6 53.td7 c3 54.td3
c2 55.tc3 c1q 56.tc1 tc1
57.rb6 tb1 58.ra7 rf5
59.b8q tb8 60.rb8 re4
61.rb7 re3 62.rb6 rd4
63.ra5 rc5 =]
52…Re8 53.th8 Re7 54.th7
Re8 55.th8 Re7 56.th7
Şi controlul câmpurilor d6-d7
epuizează rezervele, rezultatul
de egalitate marcând echitabil
acest final şcoală, ce a creat
ambilor jucători suplicii depăşi-
te cu tenacitate. Un veritabil
festival al simţului poziţional.
Făcând un scurt come-back al
poziţiei, după 35.rg5, lansăm
întrebarea: ce explicaţii fireşti
are misterul că, deşi superiori-
tatea albului a rămas intactă
după schimbul unei perechi de
turnuri, pe fondul unor mutări
naturale, albul a fost nevoit să
se salveze in extremis, cu mu-
tări apropiate studiului artistic?
133
Cauzele par foarte obiective:
folosirea eficientă a tuturor sub-
tilităţilor existente pentru ripos-
tă; va-loarea decisivă a unui
singur tempo; rangul pionilor
(pionul avansat s-a dovedit mai
puternic decât falanga albă, tan-
demul h2-th1 făcând posibile
inter-venţii tactice de rezonan-
ţă). Astfel, după scăparea albu-
lui de la mutarea 32, jocul me-
todic al negrului a putut reduce
întregul dezavantaj poziţional
până la zero.
Impresia că, dacă pe tablă au
rămas piese mai puţine, com-
plexitatea jocului se diminuea-
ză este dăunătoare. Realitatea
este că oricând se poate ajunge
la opacizarea poziţiilor prin pă-
trunderea în aşa-zisa zonă a ni-
sipurilor mişcătoare. Este nece-
sar să pătrundem sensul ascuns
ca o problemă generală, ca mod
de acţiune în funcţie de poziţia
regelui, rolul său activ fiind clar
delimitat. Datorită dificultăţii
de apreciere, implicând conti-
nuări unice, finaluri considerate
câştigate se pot termina la ega-
litate, iar cele de remiză sunt
pierdute cu o regularitate sur-
prinzătoare! Acum suntem edi-
ficaţi: influenţele ce produc răs-
turnări bruşte de situaţii nu sunt
legate neapărat de lipsurile teh-
nice, ci vin şi din zona psiholo-
gică.
Cuvânt
înapoi asupra tematicii tra-
tate
Ca o scurtă rezoluţie, având
esenţă psihologică asupra repe-
relor actului creativ, putem
spune următoarele: strategia
reprezintă concepţia obiectivă a
dirijării elementelor poziţionale
active sau pasive, decurge din
acestea şi face posibilă desluşi-
rea căilor de rezolvare a necesi-
tăţilor. Coordonarea for-ţelor
disponibile în procesul luptei
trebuie realizată după un plan
de ansamblu, adaptat perma-
nent la condiţiile momen-tului.
Mutările sau manevrele strate-
gice care nu ajută la atingerea
obiectivelor reale sau care vin
în contradicţie cu acestea con-
stituie, de obicei, erori care o
dată sancţionate pot compromi-
te grav poziţia. Ansamblul
complex de amenin-ţări,
schimburi, procedee în forţă,
combinaţii de toate genurile,
(menite a concretiza liniile stra-
tegice), constituie domeniul
tacticii. Se sub-înţelege că repe-
134
rele strategie şi tactică constitu- tate logică menită obiec-tiv a-l
ie unitatea dialectică insepara- situa la nivelul unei ştiinţe.
bilă care determină actul deci-
zional. Din faptul că nu au
aceeaşi greutate în cadrul aces-
tuia rezultă şi caracterul asime-
tric, strategiei revenindu-i rolul
determinant, iar tactica
avându-l pe cel determinat. Ce-
le două ramuri îşi găsesc relaţia
interpretării în expresia de pro-
cesualitate continuă, născută
din faptul că obiectivul concret,
tactic, este imprimat sau impus
de acţiunea strategică şi reci-
proc, adică obiectivul de plan
se naşte în urma unei operaţii
tactice. Aspectele menţionate
ies la suprafaţă numai pe baza
aprecierii profunde a poziţiilor,
un atribut fundamental al deli-
mitării forţei de joc. Manifesta-
rea înţelegerii dialectic-logice a
jocului planic, având ca ele-
ment principal dinamica, începe
atunci când pregătirea multila-
terală conduce la modul de
gândire „in concreto”, datorită
căruia particularităţile oricărei
poziţii sunt pozitiv îmbinate cu
principiile teoretice general va-
labile. Toată înlănţuirea de
segmente închegate pe care am
căutat a le reprezenta cât mai
concis conferă şahului o stabili-

135
Experiment pedagogic
Scopul
Modelul de evaluare propune
o modalitate de optimizare a
procesului de pregătire care
să conducă la îndeplinirea
obiectivelor stabilite prin ve-
rificarea modului de aplicare
în practică a cunoştinţelor
acumulate în urma studiului.
Organizarea
Testarea cunoştinţelor, jucând
împotriva marilor maeştri, se
poate desfăşura după următoa-
rele reguli:
În 10 partide–test veţi încerca
să deduceţi mutările efectuate
pe eşichier de fostul campion
mondial Garry Kasparov.
La fiecare partidă, după pre-
zentarea primei diagrame,
trebuie acoperit cu grijă ali-
neatul (respectiv după semnul
celor trei steluţe ***) ce con-
ţine următorul răspuns al cu-
lorii pentru care jucăm.
Apoi se recomandă un studiu
profund, exact ca la partidele
oficiale. Evaluarea eficientă
pretinde ca antrenamentul să
fie dirijat de un coordonator.
Timpul de gândire poate ră-
mâne, din motive lesne de în-
ţeles, la aprecierea fiecăruia,
fiind totuşi indicat a nu se de-
păşi cu mult limitele regula-
mentare. După stabilirea mu-
tării şi efectuarea ei pe tablă,
se descoperă soluţia corectă.
Orice coincidenţă cu aceasta
din urmă este punctată dife-
renţiat, conform cu gradul de
dificultate. Nereuşitele vor fi
notate cu „0” puncte. În acest
caz, mai este permisă încă o
opţiune, pentru a cărei reuşită
se acordă jumătate din punc-
taj, dar în cazul nereuşitei
acesta se scade din total! Du-
pă ce s-a vizionat şi efectuat
răspunsul advers, se continuă
în acelaşi mod jocul-test până
la sfârşitul fiecărei partide.
Punctajul maxim ce se poate
realiza în cadrul uneia este de
60.
Adunând punctele obţinute în
cele 10 partide (echivalentul
aproximativ al unui turneu
autentic) urmează a se face
media, împărţind totalul obţi-
nut la 10. Urmărind apoi în
tabelul de evaluare anexat, se
va afla în ce zonă aproximati-
vă de clasificare, după criteri-
ul ELO, se poate situa subiec-
136
tul evaluat.
Având în vedere că întâlnirile
au fost susţinute în compania
unor adversari renumiţi (uşor
de sesizat şi după nivelul
ELO din momentul res-
pectiv), devine evident faptul
că întregul test conţine ele-
mente extrem de dificile.
Demn de menţionat este şi
faptul că partidele selectate au
avut un rol aparte în stabilirea
unor performanţe deosebite,
în genul unui troc al ase-
mănării … cu altceva. Este
motivul pentru care am căutat
să oferim în anumite împreju-
rări un sprijin prin deconspi-
rarea unor informaţii utile pro-
cesului evolutiv. În context,
intenţia generală poate fi con-
siderată o mişcare în doi
timpi, nelimitându-se doar la
testul propriu-zis, ci ducând şi
la lărgirea sferei de analiză
către formule comple-xe
competitive, real-mente folo-
sitoare studiului individu-al.
Galeria partidelor de referinţă
este completată cu altele, la
fel de valoroase, incluse cu
scopul de a realiza pentru pu-
blicul larg un mănunchi cât
mai bogat de elemente repre-
zentative.
Obişnuinţa de a comenta pe
un ton sec şi doct este ocolită
cu desăvârşire. Stilul liber,
expresiv, promovat cândva cu
încredere de Nimzovici, elibe-
rează conţinutul de enunţuri
brute, plicticoase, însă sensul
informaţional însumează nu
numai ce ascund cuvintele, ci
şi direcţia finalităţii practice,
îmbogăţită cu soluţii şi cu va-
riante noi, aplicate ulterior.
Atragem atenţia că valoarea
anumitor aprecieri şi noutăţi
teoretice ce intervin este con-
siderată pentru timpul respec-
tiv. Subliniem acest element
întrucât este cunoscut faptul
că în condiţiile pregătirii
competitive ideile surpriză nu
au în general o viaţă prea lun-
gă.
Nu uitaţi: oricât de normale
ni s-ar părea uneori mutările
efectuate pe eşichier de marii
jucători, ar fi o naivitate să
credem că ele ne sunt şi nouă
în aceeaşi măsură accesibile.
137

Partida nr. 1
Prima partidă este un produs
special al turneului supranumit
„El mas grande torneo del
mundo”, găzduit anual în su-
perba staţiune andaluziană, de-
venită de mulţi ani o „Regină” a
şahului mondial. Aveţi ocazia
să vă etalaţi virtuţile tehnice cu
piesele albe, urmând ca apoi
culoarea să se schimbe alterna-
tiv.
Apărarea siciliană
G. Kasparov (2805)-B.
Gelfand (2690)
Linares 1993
Pus în faţa unei versiuni noi de
atac, incluzând un flux dur al
unor replici subtile, marele
maestru bielorus (emigrat în
Israel) nu reuşeşte să găsească
planul corect de contraatac. În
aceste condiţii lupta s-a dovedit
a fi fără prea mare istoric, în-
cheindu-se spectaculos, într-un
număr sur-prinzător de mutări.
1.e4 c5 2.kf3 d6 3.d4 cd 4.kd4
Kf6 5.kc3 a6 6.nc4.
[Dintre numeroasele posibilităţi,
în această partidă este aleasă
tăioasa schemă Sozin. Ca un
paradox, în perioada comenta-
riului am primit veşti de la pri-
mul mare turneu al anului 2000,
Wijk aan Zee, câştigat în mod
strălucit de Kasparov (1,5
puncte avans), urmat de V.
Kramnik. Una din victoriile de
senzaţie înregistrate de Garry
(culmea, cu o întindere identică
celei din partida de referinţă, în
condiţiile în care şi-a combătut
propria armă!) este împotriva
lui Van Wely, de această dată în
atacul englez (asupra căruia
vom reveni cu amănunte). Cu
toate progresele teoriei, în mâna
sa ideile unor astfel de
promovări tactice au rămas greu
de combătut: 6.ne3 e6 7.f3 b5 8.g4
h6 (8…kfd7!? 9.qd2 kb6
10.0-0-0 k8d7 11.kdb5!? ab
12.kb5 ta2 13.rb1 ta8 14.kd6
nd6 15.qd6 ka4 16.nb5 qe7
17.qd4 e5 18.qd5! kc3?! 19.bc
tb8 20.td3 0-0 21.c4 kb6
22.qc5 qf6 23.g5! 1-0 Grischuk-
Dvoirys, Moscova 2002) 9.qd2
kbd7 10.0-0-0 nb7 11.h4 b4
12.ka4 d5 13.nh3 g5 14.ng2 gh
15.th4 de 16.g5 kd5 17.te4 hg
18.ng5 qa5 19.f4! th2 20.ke6
fe 21.te6 rf7 22.qd3 ng7
23.qf5 rg8 24.td5 qa4
25.te7 1 – 0
138
Am putea spune că, obţinând
victorii cu ambele culori împo-
triva unor variante mult agreate,
el a reuşit să-şi regă-sească un
alter ego, atingând performanţa
de a se respecta şi învinge emo-
ţional mai întâi pe sine însuşi.]
6…e6 7.nb3 b5
[Alte posibilităţi:
a) 7…ne7 8.f4 kc6 9.0-0 kd4
10.qd4 0-0 11.rh1 kd7 12.a4
qc7! 13.td1 td8 =
b) 7…kc6 8.ne3 ne7 9.f4 0-0
10.qf3 kd4 11.nd4 b5 =]
8.0-0
[Preferabil alternativelor 8.f4 sau
8.ng5, cât şi mai recentei 8.qf3,
de ex 8…qb6 9.ne3 qb7
10.0-0-0! kbd7 (10…b4 11.ka4
ke4 12.kb6! qb6 13.ke6!
qa5 14.qe4! ) 11.qh3 kc5
12.f3 nd7 13.g4 a5 14.g5!
Yemelin-Biriukov, St. Peter-
sburg ’98]
8…Ne7
[După o perioadă în care a pre-
dominat manevra activă
8…kbd7-kc5, a revenit în cen-
trul atenţiei atacul imediat
8…b4, cu o dinamică
interesantă, de exemplu: 9.ka4
nb7 (9…ke4? 10.qf3! d5 11.c4!
kc6 12.ke6! ne6 14.cd kd4
15.qe4 kb3 16.de! ka1 17.qc6
re7 18.qb7! 1-0 Ku-
drin-Fedorowicz, USA ’99 sau
9…nd7
a) 10.c3! kc6 11.te1 tb8 12.f3
ne7 =, Lautier-Sadler,
Engier-Bains ’99
b) 10.f4 kc6 11.f5 (11.ne3 tb8
12.qf3! kd4 13.nd4 nc6
14.nf6! qf6 15.c3 g6 16.tae1 bc
17.kc3 qd4 18.rh1 ng7
19.qg3! 0-0 20.f5 ) 11…e5
12.ke6 fe 13.fe nc8 14.tf6! qf6
15.qd5 kd4 16.ne3 tb8 17.nd4
 Ardeleanu-Marjanovici, Pre-
deal ’99)
10.te1 kbd7 11.c3 bc 12.kc3
kc5 13.nd5! qc7 14.ng5
ne7 15.b4! kd5 16.kd5 nd5
17.ed ng5 18.bc 0-0! 19.cd qd6
20.de nf6! 21.e7 tfe8 22.qf3!
g6 23.tad1 nd4 24.qe4 tab8!
25.qd4 ½]
9.qf3
[Adulată este formarea imediată
a falangei centrale cu 9.f4]
9…Qc7!
[Mai modestă s-a dovedit pista
liniară de aterizare 9…qb6
10.ne3 qb7 11.qg3 h5 (11…b4
12.ka4 kbd7 13.f3 0-0 14.ke2
139
a5 15.c4 bc 16.kec3 tb8!
17.tfd1 qa8 18.td2 tb4
19.nh6 kh5 20.qh3 khf6
21.nf4 ke5 ) 12.kf5 ef
13.qg7 th7! 14.nf7 rd8
15.qg6 kbd7!  16.tad1?
(16.nd5! ) Golubev-G.Szabo,
Bucureşti 2001.]
10.qg3! 0-0
[Sau 10…kc6 11.kc6 qc6
12.te1 nb7 (12…0-0 13.nh6
ke8 14.kd5 nd8 15.te3 ) 13.f3
tg8! 14.ke2 g5 15.kd4 qc5
16.ne3 qe5 17.nf2 kh5!
Andersson-Browne, Los An-
geles ’96
11.nh6 Ke8 12.tad1
[12.a3!? nf6 13.ne3 kc6
14.kc6 qc6 15.kd5 nd8
16.nd4 nb7 17.tfe1 a5 
M.Marin]
12…Nd7
[Negrul evită pericolul legat de
12…kc6 13.kc6 qc6 14.kd5!
nd8 15.td3 cu iniţiativă la
alb.]
13.kf3!?
[S-a ajuns la miezul compro-
misului, care cu siguranţă i-a
luat un serios timp de reflecţie
lui Boris. Cu astfel de sugestii
noi, Garry îşi tot pune în difi-
cultate adversarii, chiar dacă,
din motive obiective, uneori
evită să le mai repete cu ocazia
altor întâlniri. În cadrul CM
FIDE Las Vegas ’99, Gelfand a
fost testat de Lautier cu
13.kce2!? (13.a3!? kc6 14.kc6
nc6 15.f4 d5 16.ed ed 17.nd5 rh8
18.ng5 kf6 19.nc6 qc6 20.qf3
tac8 21.td3 qf3 22.tf3 nc5
Reinderman-Roeder, Ohrid
2001) 13…rh8 (13…kc6 14.c3
şi nu 14.kc6 nc6 15.kf4 rh8
16.ng5 ng5 17.qg5 kf6 18.f3 a5
Moraru-Dominte, Iaşi ’99)
14.ng5 ng5 15.qg5 kf6 16.kg3
kc6 17.c3 ka5 18.tfe1
Foarte plăcută îi este lui Garry
poziţia de bază rezultată şi cu
piesele negre. Partida sa cu
Morozevich, desfăşurată la As-
tana 2001, este edificatoare:
13.f4 kc6 (13…rh8 14.ng5 kc6
15.rh1 b4 16.kce2 kf6 17.qh4
kg8 18.ne7 kce7 19.f5 e5 20.kf3
nb5 21.tf2 kf6 22.kg3 h6 
Gdanski-Bobras, Varşovia
2002) 14.f5 (14.ng5 ng5 15.fg
kd4 16.td4 qc5 17.qe3 b4
18.kd1 nb5 19.te1 a5 20.c3 kc7
21.h4 tfb8 Morozevich-
-Gelfand, Istanbul 2000)
14…kd4 15.td4 nf6 16.td3
140
ne5 17.qg4 b4 18.f6 g6 19.ke2 a5
20.nf8 rf8 21.qh4 a4 22.qh7
qa7 23.rh1 kf6 24.qh6 re7
25.nc4 qc5 26.b3 ab 27.nb3 nb5
28.kf4 nf4 29.qf4 qe5 30.h3 g5
31.qf2 g4 32.qb6 kd7 33.qf2
qf6 34.qb6 th8 35.td6 qd6
36.qd6 rd6 37.tf6 th7 38.rh2
re5 39.tf2 gh 40.gh nc6 41.nc4
ne4 42.te2 f5 43.nd3 rf4
44.ne4 fe 45.tf2 re3 46.tf8 e5
47.te8 tc7 48.te5 rf4 49.tb5
tc2 50.rg1 e3 51.tb4 rf3
52.tb1 tg2 53.rh1 e2 54.a4 rf2
55.a5 tg5 56.rh2 ta5 57.h4
ta3 0 – 1]
13…b4?!
[O formă de acţiune cu larg ră-
sunet, însă nepotrivită cu situaţia
de faţă. În treacăt fie spus, ni-
meni nu face greşeli doar pentru
a fi corectat. Prin observarea
pasivă a unor realizări, este greu
de spus când principiile trebuie
respectate adhoc, chiar dacă ex-
perienţa este datoare să ne dez-
văluie aceasta. Mai promiţător a
continuat Kasparov cu piesele
negre împotriva lui N. Short
într-un turneu desfăşurat la
Londra în acelaşi an: 13…a5 14.a4
b4 15.ke2 kc6 16.kf4 nf6
17.kd3 e5 18.ne3 ne7 19.kd2
kf6 20.f3 tfe8 21.rh1 ne6
22.tfe1 tac8 23.qf2 d5 24.nb6
qb8 25.nc5 nc5 26.kc5 kd4
27.ke6 fe 28.ed kb3 29.kb3 ed
30.ka5 qa8 31.kb3 qa4 32.ta1
qc6 33.te2 d4 ½.
La Moscova ’94, controversa
teoretică a fost declanşată de
Gelfand, care a schimbat cursul
jocului prin 13…kc6 14.nf4 qb7
(14…b4 15.e5 de 16.ke5 ke5
17.ne5 qb7 18.ke4 qe4
19.td7 nf6 20.f4 qc6 21.qd3
a5 22.c3  Nijbeer-Pelletier, Is-
tanbul 2000) 15.tfe1 b4 16.ke2
e5 17.ng5 ne6 18.kh4 ka5
19.nd5 nd5 20.td5 ng5 21.qg5
kc4 22.kg3 kb2 23.kgf5 f6
24.qg3 tc8 25.qb3 kc4 26.a3!
g6 27.ke3 ke3 28.te3 tf7 29.ab
qc6! 30.c3 kc7 31.tdd3 kb5
32.kf3 rg7 33.h4 h5 34.kd2 tfc7
35.qa2 qb7 36.qa1 tc6 37.tg3
qc7 38.qd1 rh7 şi Garry a ac-
ceptat propunerea de remiză.]
141
***
14.ke2 1p
[Obligat, calul aflat în rezervă
se îndreaptă către flancul regelui,
inspectând împrejurimile, pentru
integrarea în grupajul de atac.]
14… a5
[Negrul îşi continuă planul de
bază, ce constă în stânjenirea
nb3, amânând însă neinspirat
încheierea dezvoltării. Astfel,
contrainiţiativa declanşată se va
dovedi curând aparentă şi puţin
cam abstractă. Preferabil era
14…nb5, cu intenţia oportună
…nc4.]
***
15.kf4! 8p
[S-a deschis şi albumul tactic.
Datorită puternicei ameninţări
16.ng7 kg7 17.kh5 + –, în stra-
tul de ozon al negrului au înce-
put să se formeze goluri. Se pa-
re că din acest moment vom
asista la o „simeză”, jocul ur-
mând a se desfăşura numai pe o
porţiune bine delimitată a tablei.]
15… Rh8
***
16.ng5 1p
16… Kf6
[Acest răspuns a fost anticipat
şi se evidenţiază în varianta
16…ng5 17.kg5 h6 18.ne6 hg
19.kg6! fg 20.qh3 sau 19…
rg8 20.ke7 urmat de mat.]
***
17.qh4!! 9p
[Cu mare forţă, aburul învălui-
tor se năpusteşte către defensi-
vă.]
17… Nb5?
[Depăşit în faza incipientă de
construcţie, Gelfand joacă prea
riscant, stagnând şi în jocul de
mijloc. Această incursiune ar fi
trebuit încercată la momentul
potrivit, însă realitatea ne arată
de multe ori că tendinţa de a
reacţiona impulsiv cu greu poa-
te fi înfrânată. Fără discuţie,
principiul „mai bine târziu de-
cât niciodată” ar fi trebuit apli-
cat prin dezvoltarea 17…kc6.
Cu mutarea din text se speră
într-o acţiune curativă, dar este
omisă posibilitatea unei banale
şarade. Neproductiv se dove-
deşte şi 17…a4 18.kh5! ab
19.kf6!, cu variantele:
a) 19…h6 20.nh6 nf6 21.kg5
ng5 22.ng7 rg7 23.qg5 rh7
24.td3 e5 25.tg3 + –
b) 19…nf6 20.nf6
b1) 20…ta5? 21.kg5 tg5
22.qg5 tg8 (22…gf 23.qf6
rg8 24.td3) 23.td3 bc
24.tg3 + –
142
b2) 20…bc? 21.kg5 h6 22.qh6
+–
b3) 20…gf 21.qf6 rg8 22.kg5!
nb5 (22…nc8 23.td3 td8
24 qh6) 23.qh6 f6 24.qf8
rf8 25.ke6 re7 26.kc7 +
–]
***
18.kd4!! 12p
[Pentru un atac rapid, stăpânirea
centrului cu pioni sau figuri es-
te condiţia sine qua non. Efec-
tul bulgărelui de zăpadă este
programat a fi adânc resimţit. În
scopul concentrării unitare a
forţelor asupra punctului defen-
siv cheie, se ignoră pericolul ce
planează asupra tf1.]
18… Ne8
[În timp ce albul materializează
ideile pe măsura saltului calita-
tiv înregistrat, negrul stagnează.
La un asemenea nivel, nu e nici
o plăcere să devii confuz, însă
şi mai jenant se încheiau contu-
rile după 18…nf1 19.kde6! fe
20.ne6 g6 (20…h6 21.nh6)
21.kg6 rg7 22.qh6 . Deci,
întoarcerea „musafirului de ser-
viciu” din drum rămâne de fapt
o recunoaştere tardivă a sterile-
lor rătăciri precedente sau, cum
se spune în limbaj popular, dis-
preţul vulpii faţă de strugurii
cei acri.]
***
19.kde6! 6p
[Amurgul jocului este încântă-
tor. În condiţiile cooperării stra-
tegice perfecte, astfel de sacrifi-
cii nu necesită neapărat calcule
laborioase. De multe ori acestea
te trag de mânecă, având un ca-
racter pur intuitiv.]
19… fe
***
20.ke6 1p
20… Qa7
***
21.e5!! 10p
143
[Efectul clocotitor al acţiunii Folosind metoda prezentată la
distructive preliminare se mani- capitolul „Aprecierea poziţiei”
festă prin aducerea decisivă în vă propunem să stabiliţi nivelul
luptă a td1. Desigur că împli- partidelor şi coeficientul ELO
nirea acestei necesităţi strategi- înregistrat de partenerii lui
ce a fost prevăzută din timp.] Kasparov.
21… de
***
22.kf8 1p
22… Nf8
***
23.nf6 1p
23… gf
***
24.td8 4p
[Am putea asemui poziţia ne-
grului cu rămăşiţele unui sat
prădat în jurul anului 440 de
năvalnicul rege al hunilor…
Attila.]
24… Kd7
***
25.qg4! 6p
[Ultimul smash suprimă câm-
purile de refugiu ale regelui ne-
gru, închizând plasa de mat.
Inutilitatea apărării 25…ng7
26.qe6 i-a amintit „sfinxului”
Boris că uneori campionul
mondial are obiceiul mai puţin
plăcut pentru adversari de a nu
acorda decât interviuri foarte
scurte.]
1–0.

144
Cu ocazia celei de faţă vă rea- Coeficient de dificultate al par-
mintim modul de calcul. tidei:
2  2  4  3  2  4 24
 3
Mutări Grad Pc 8 8
Gelfand dific. t.
ELO partidă 3  2700
13…b4?! C 2
Randament (Gelfand):
14…a5 C 5
1  0  1  2  1  3  5  5 30
15…rh8 B 5   75%
16…kf6 C 5 85 40
17…nb5
D 0 Coeficient realizat: 3.75% 
? 2,25
18…ne8 D 3 Nivel conform criteriu ELO:
19…fe 0 -
2300
20…qa7 C 5
21…de 0 -
22…nf8 0 - Remarcă:
23…gf 0 - În cazul unui număr mic de
24…kd7 B 5 mutări analizate poate rezulta şi
un coeficient ELO vizibil diferit
Total mutări analizate = 12 de valoarea reală a jucătorului.
Mutări anulate = 4 Totuşi, în cazul nostru, după
Mutări punctate = 8 (2B, 4C, jocul prestat de negru, lucrurile
2D) stau cel puţin aşa cum arată cal-
culul

145
 Partida nr. 2
Indiana regelui
An. Karpov (2725)-G.
Kasparov (2805)
Linares 1993
Jucată, ca şi precedenta, sub
umbrela aceleiaşi supercompe-
tiţii pe care Kasparov a câşti-
gat-o într-o manieră cate-
gorică, această întâlnire, catalo-
gată obiectiv de public drept
cap de afiş, a fost, ca întotdeau-
na, marcată de rivali-tatea spor-
tivă caracteristică marilor orgo-
lii. O rezolvare prin atitudine
combativă de cea mai înaltă
factură a posibilităţilor în faza
construcţiei iniţiale permite ne-
grului preluarea iniţiativei. În
continuare, fostul campion
mondial, depăşit de complexita-
tea situaţiilor şi parcă sfidând
faptul că deţine piesele albe,
aplică o tactică asociată unei
„filozofii a cenuşii”, care îl
aduce într-o ambianţă penibilă.
O simplă privire aruncată asupra
celei de-a doua diagrame ne dez-
văluie întreaga înlănţuire de
circumstanţe majore, ce fac inu-
til orice alt comentariu.
1.d4 Kf6 2.c4 g6 3.kc3 Ng7 4.e4
d6 5.f3
[Amintindu-şi probabil că una
din victoriile obţinute în ultimul
meci pentru titlul suprem a fost
chiar în atrăgătorul sistem
Sämisch, Anatoli recurge, oare-
cum ostentativ, tot la acesta,
chiar dacă bănuia, pe deplin
justificat, că, între timp, noi bu-
cle de reacţie i-ar fi putut fi
adăugate. Problema deranjantă
s-a păstrat însă intactă: Garry
este foarte greu de prins pe pi-
cior greşit într-un duel cu o
schemă perfect compatibilă sti-
lului universal, mai ales că rea-
lizează adesea miniaturi remarca-
bile şi în alte variaţiuni.
Iată două exemple. Unul anteri-
or, produs împotriva lui J.Piket,
Tilburg ’89, care a dorit să re-
curgă la linia clasică de atac
poziţional: 5.kf3 0-0 6.ne2 e5
7.0-0 kc6 8.d5 ke7 9.ke1
kd7 10.ne3 f5 11.f3 f4 12.nf2
g5 13.b4 kf6 14.c5 kg6 15.cd
cd 16.tc1 tf7 17.a4 nf8 18.a5
na7 19.kb5 g4!? 20.kc7 g3!!
21.ka8 kh5!! 22.rh1 gf
23.tf2 kg3! 24.rg1 qa8
25.nc4 a6! 26.qd3 qa7! 27.b5
ab 28.nb5 kh1!! 0 – 1
Un altul, ulterior, dar la fel de
categoric, ar fi în atacul
Makogonov, la München ’94,
cu A. Cernin: 5.h3 0-0 6.ng5 c6
146
7.nd3 e5 8.d5 ka6 9.a3 kc5
10.nc2 cd 11.kd5 ke6! 12.ne3
kd5 13.cd kf4? 14. qf3 f5!
15.ef nf5 16.nf5 tf5 17.nf4
tf4 18.qb3 qa5 19.rf1
taf8! 20.f3 e4 21.te1 nd4
22.ke2 qa6! 0 – 1.]
5.0-0 6.ne3
[6.kge2 a6 7.ng5 c6 8.qd2 b5
9.nh6 e5! 10.0-0-0 nh6 11.qh6
qa5 =]
6…e5
[Pregătirea legată strict de
această deschidere nu credem
că i-a ridicat probleme deo-
sebite lui Karpov, predilecţia
vechiului său rival pentru astfel
de versiuni nefiind un mare se-
cret, necunoscută rămânând
doar forma în care urma să se
petreacă. Campionul mondial
en-titre a adoptat cu succes şi
planurile legate de 6…kc6
7…a6 8…tb8 cu ideea b5, pre-
cum şi sacrificiile dinamice de
pion 6…c5 sau 6…e5 7.d5 c6
8.nd3 b5!?. Cum s-ar spune,
atunci când trebuie să-l înfrunţi,
nu ştii niciodată ce te aşteaptă
dincolo de uşă.]
7.kge2
[7.d5 kh5 8.qd2 f5 9.0-0-0 kd7
10.nd3 kc5 11.nc2 a6
12.kge2 b5 13.b4 kd7 14.cb ab
15.kb5 ta2 16.kec3 ta8
17.rb2 kdf6 18.ka7 fe 19.kc6
qd7 20.g4 kf4 21.g5 k6d5
22.kd5 kd3 23.nd3 ed
24.kce7 rh8 25.kc8 e4 0-1,
Timman-Kasparov, Linares
’92]
7…c6 8.qd2 Kbd7 9.td1
[O decizie justificabilă numai
din punct de vedere strategic.
Este dorită presiunea pe coloa-
nă, dar trebuie avute în vedere
unele detalii tactice. În această
controversată variantă cu centru
tensionat, obişnuit se continua
cu 9.0-0-0, de exemplu: 9…a6
10.nh6 (10.h4!? b5 11.h5  sau
10.rb1 b5 11.c5! b4 12.ka4 d5
13.de ke5 14.kb6 tb8 15.kg3
ne6 16.nd4 qc7 17.f4 ked7
18.e5 ke4 19.ke4 nf5 20.nd3
de 21.nc2 tfe8 22.h3 nf8
23.g4 kc5 24.gf! tb6 25.fg hg
26.qe3! kd7 27.nb6 kb6
28.qe4 c5 29.h4! 1-0 Istrăţescu-
Akopian, Macedonia 2001)
10…nh6 11.qh6 b5 12.h4! b4
13.kb1 qa5 14.h5 qa2 15.kg3
kb6 16.c5 kc4 17.td2 ka5!
18.cd (18.nd3!) 18…kb3
147
19.rc2 ka1 20.rc1 kb3 =
Beliavski-Kasparov în runda a
VIII-a a aceluiaşi turneu.
Tot împotriva sa, V. Ivanciuk a
preferat închiderea centrului
prin 9.d5, partida încheindu-se
de asemeni la egalitate după
9…cd 10.cd a6 11.g4 h5 12.h3 b5
13.ng5 qa5 14.kd1 b4 15.kg3
kh7 16.gh kg5 17.qg5 nf6
18.qh6 ng7 19.qg5 nf6
20.qh6 ng7 ½]
9…a6 10.de
[Planul elaborat pe considerente
generale este dus la îndeplinire.
În realitate, simplitatea sa de-
conspiră de fapt echilibrul psi-
hologic precar al conducăto-
rului pieselor albe. În cazul în-
chiderii clasice 10.d5 provoca-
rea ar fi fost respinsă prin
10…c5! şi nu 10…cd? 11.kd5!
.Jocul a devenit neclar în parti-
da Ibragimov-Brustman,
Komotini ’93, după 10.kc1 b5
11.a3 ed 12.nd4 te8 13.ne2 bc
14.nc4 d5 15.na2 c5 16.nf6
kf6 17.0-0 d4.]
***
10… Ke5!! 6p
[Fără nici o ezitare, negrul im-
primă jocului un fond original,
neluând în consideraţie 10…de?!
11.c5! sau 11.nc5 te8 12.nd6
după care putea urma 13.c5 şi
albul realiza un important obiec-
tiv.
Reacţia din partidă funcţionează
după regula accesibilă a clarvi-
ziunii.]
11.b3
***
11… b5! 4p
[O nouă surpriză doar după două
mutări de la ieşirea din scena
teoretică, ce se corelează perfect
cu precedenta. Permisul de tre-
cere către complicaţii de rangul
întâi este astfel vizat cu o exce-
lentă concesie materială în
schimbul căreia se va obţine un
joc viu de figuri. În mod delibe-
rat, această tratare supra-
dinamică corespunde pe deplin
spiritului combativ de care sunt
animaţi, mai tot timpul, cei mai
aleşi reprezentanţi ai primului
eşalon.]
148
12.cb c) 14.a4!? ba 15.ka4 ta4 16.ba
kc4 17.qd3 kb2 18.qc2 kd1
[12.c5? d5 13.ed b4  sau 12.qd6
19.qd1 qa5 20.rf2 ke5!
qd6 13.td6 bc nu puteau
reprezenta soluţii demne de luat 21.kf4 f5 22.ef nf5]
în seamă.] ***
*** 14… b4!! 8p
12… ab 4p
[Începe deja să se răsfrângă o
13.qd6
anumită magie din modul cum
[De voie sau… nevoie, provo- este menţinută iniţiativa, oferind
carea este acceptată.] şi o serioasă invitaţie la reflecţie:
*** cu Garry, oricând să te aştepţi la
13… Kfd7 3p ceva neaşteptat! Dorinţa albului
[După această manevră tipică, 14…kg4 15.nd4 este impietată
superioritatea activităţii pieselor cu această intercalare, întrucât
negre se evidenţiază în unele
după 15.qb4? urmează 15…c5!
variante ce ar fi convenit albu-
16.nc5 kc5 17.td8 kd3 sau
lui.]
15.ka4 ta4 16.ba ke4 17.qd3
14.f4?! kb2 18.qd2 kd1 19.qd1 qa5
[Multe speranţe de intrare într-o  situaţia devine limpede ca apa
eventuală linie dreaptă sunt unui izvor ce şopoteşte zglobiu.]
asociate acestui impuls. Greşite 15.kb1?
ar fi fost direcţiile anunţate an-
[Abia acum se simte mai bine
terior: 14.kd4?? ta6! – + sau
că arma secretă de la mutarea 9
14.kc1 kf3 15.gf nc3  însă
a lui Karpov s-a potrivit mai
puteau să se bucure de mai mul-
bine adversarului! Cu siguranţă,
tă atenţie alte trei căi arătate de
ultima reacţie l-a zdruncinat seri-
Kasparov:
os, dacă recurge la o capitulare
a) 14.ng1 b4 15.ka4 ta4 16.ba
poziţională atât de tristă prin ne-
qa5 17.nd4 c5 firescul ei. Gândul ispitelor negre
b) 14.qd2!? b4 15.ka4 (care au început să privească si-
(15.kb1!?) 15…ta4 16.ba kc4 tuaţia în roz!) a început totuşi să
17.qc1 ke3 18.qe3 qa5 bântuie înspre liniile sale defen-
sive atâta timp cât şi direcţia cea

149
mai curajoasă lăsa negrului avan-
tajul dinamic: 15.fe! bc 16.kc3
ne5 17.qc6! nc3 (17…qh4
18.rd2! tb8 ) 18.qc3 qh4
19.rd2! ta2 20.rc1 kf6!
21.rb1 ta8! ]
***
15… Kg4 1p
16.nd4
[Pentru retragerea 16.ng1!? nu
puteam recurge la o părere mai
autorizată decât a lui Garry:
16…ta2 17.h3 qh4 18.g3 te2
19.re2 qg3 cu posibilităţile
a) 20.qd3 qf4 21.hg ke5
22.qe3 qg4!? 23.re1 kf3
24.rf2 kg1 25.td2 nf6!
26.tg1 nh4 27.tg3 ng3
28.qg3 qe4 
b) 20.hg kf6 21.nf2 ng4
22.re1 qf3 23.th2 ke4  ]
***
16… Nd4 1p
17.qd4
[17.kd4 ta2 18.td2 (18.kc6
qh4 19.g3 kh2! 20.qd3 qf6
21.kb4 ke5! – +) 18…ta1
19.nd3 qb6 20.0-0 kc5 21.nc2
na6 22.te1 td8 – +]
***
17… Ta2 1p
18.h3
[18.qb4? ke3 19.td2 kc2 –
+]
***
18… c5!! 3p
[Viteza de navigare a negrului
se măreşte continuu. Este forţa-
tă dama albă la descentraliza-
re?]
19.qg1
[Se pare că da, din moment ce
poziţionarea 19.qd3. duce la o
complicată reacţie în lanţ:
19…na6 20.qf3 kde5 21.fe ke5
22.qe3 kd3 23.td3 qd3 24.td3
nd3 25.kc1! nb1 26.ka2 na2
27.nc4 nb1 28.e5 nf5 29.rd2
te8 30.te1 h5 – +. Cu greu va
mai putea fi ruptă acum frân-
ghia pentru eliberare.]
***
19… kgf6 1p
[Apreciind poziţia în acest mo-
ment nu este greu să constatăm
că situaţia albului a devenit
dramatică. Pe lângă o nedezvol-
tare acută şi un comodat pericli-
tat, este clară şi poziţia expusă a
regelui.]
20.e5
***
20… Ke4 1p
21.h4?!
[Nefericit, se împiedică apariţia
Qh4 în eventualitatea deplasării
calului din e2, sperând şi la acti-
vizarea subtilă a th1, însă tra-
150
tamentul se dovedeşte mai rău [Sub nici o formă nu se riscă
decât suferinţa însăşi!. Ulterior, diminuarea presiunii şi este-
s-a propus 21.qe3, dar după ticului. Învăluit într-o mască
21…nb7 22.kd2 kd2 23.td2 de praf, Karpov trăieşte mare-
td2 24.qd2 kb6! 25.qd8 td8 le coşmar.]
26.kc1 kd5 27.kd3 ke3 lucrurile 23.ka2
stau la fel de rău pentru alb.] ***
*** 23… c2 1p
21… c4!! 10p [Cu ultimele manevre, Garry a
[Cu excelentul său simţ dinamic, impresionat definitiv asistenţa,
Kasparov nu ratează ocazia punând bazele celei mai bune
unei epurări transcendente, care realizări a turneului.]
scoate în evidenţă elementele 24.qd4
negative ale poziţiei adverse.]
22.kc1 [Variante sclipitoare puteau
[Greu credibil, dar real! Toate surveni după: 24.tc1 kdc5!
figurile albe au fost readuse în 25.tc2 ng4!
liziera tablei. Deoarece după a) 26.td2 kd2 27.kd2 te8
22.qe3 c3 23.qe4 c2! 24.td2 kc5! 28.fe te5 29.rf2 qd2 30.rg3
25.td8 ke4 dezavantajul este te3 31.rh2 th3
decisiv, cu ochii deschişi, se b) 26.kd2 (sau 26.ne2)
merge pe linia anticipată uşor de 26…qd3!! –+]
negru.] ***
24… cdQ 1p
25.rd1
[25.qd1 kg3 26.th3 kf1
27.rf1 kc5 28.qd8 td8
29.te3 td1 30.te1 na6
31.rf2 kd3 –+]
***
25… Kdc5! 2p
[Ce s-ar mai putea spune despre
***
strategia negrului, care a reuşit
22… c3!! 11p
până în acest moment să domi-

151
ne, pe lângă Ta8, cu încă trei
figuri importante, presând de pe
poziţia iniţială!]
26.qd8
***
26… Td8 1p
27.rc2
[27.re1 ng4 28.ne2 ne2
29.re2 kg3 sau 27.rc1 kf2
28.tg1 td1 29.rb2 kcd3 ne
arată laguna albă într-o stare
deplorabilă.]
***
27… Kf2 1p
[„Strategic”, Karpov depăşeşte
„la fotografie” timpul de gândi-
re, pentru a evita calea fără în-
toarcere a matului estetic
28.tg1 nf5 29.rb2 kd1 30.ra1
kb3. Nu a putut ocoli însă cea
mai nefastă înfrângere din cari-
eră.]
0–1
Partida nr. 3
Apărarea slavă
G. Kasparov (2805)– E.
Bareev (2675)
Novgorod 1994
În cele ce urmează, planul este
îmbinat într-un model desăvâr-
şit al cronologiei de valorificare
a interacţiunii figurilor într-o
etalare ce nu impune neapărat
rezolvări prin mutări ultra-
combinative.
Neglijând aspectul material şi
punând accent pe activizarea
maximă a figurilor, Kasparov
reuşeşte o nouă prestaţie esteti-
că, etalându-şi convingător teh-
nica rafinată. Partida s-a jucat
în cadrul celui mai puternic re-
gal şahist al anului 1994, unde
palmaresul său s-a îmbogăţit cu
un nou succes, alături de im-
previzibilul V. Ivanciuk.
1.d4 d5 2.c4 c6 3.kf3 Kf6 4.kc3 dc
5.a4 Nf5 6.e3
[Doi ani mai târziu, la Dos
Hermanas, Garry l-a învins pe
A.Shirov alegând una din liniile
mai moderne ale sistemului:
6.ke5 e6 (6…kbd7 7.kc4 qc7
8.g3 e5 9.de ke5 10.nf4 kfd7
11.ng2 g5 12.ke5 gf 13.kd7 0-0-0
152
= Kramnik-Anand, Moscova
2002) 7.f3 c5 8.e4 cd 9.ef nb4?!
10.nc4! qd6?! (10…dc 11.qd8
rd8 12.re2! cb 13.nb2 re7)
11.nb5! kc6 12.kc4! qc5
13.nd2! 0-0 14.ka2 nd2 15.qd2
ke7 16.qb4! qb4 17.kb4 a6
18.kb6 ab 19.ka8 ta8 20.fe ba
21.ef rf7 22.rd2 re6 23.thc1
rd6 24.b3 b5 25.ba ba 26.tc4 kf5
27.kc2 kd7 28.tca4 ta4 29.ta4
kb6 30.kd4! 1 – 0
Mult mai recent, la Wijk aan
Zee 2000, el a obţinut avantaj şi
împotriva lui Morozevich după
6.ke5 k bd7. (Linia principală
începe cu 6…e6, însă tânărul său
adversar şi-a datorat miracu-
loasa ascensiune şi viziunii per-
sonale asupra realizărilor din
trecut. În general, jucătorii nou-
lui val studiază mai mult ideile
noi, ignorând sau necunoscând,
de exemplu, pla-nurile elabora-
te pe la 1935 de Euwe sau Ale-
hin. Înaintea partidei la care ne
referim, Alexander obţinuse
unele succese folosind această
ordine de mutări. Faptul că
Garry a găsit împotriva sa „acul
de cojoc” se datorează deschi-
derii doar într-o proporţie mai
mică, adevărul trebuind căutat
într-o cu totul altă direcţie.)
7.kc4 qc7 8.g3 e5 9.de ke5
10.nf4 kfd7 11.ng2 g5 12.ke3
gf 13.kf5 0-0-0 14.qc2 kg4
15.a5! fg 16.hg a6 17.ta4! ]
6…e6 7.nc4 Nb4 8.0-0 Kbd7
9.qe2
[9.kh4 ng6 10.h3!? 0-0 11.kg6 hg
12.qc2 tc8 13.td1 qb6! 14.e4 c5
15.d5 ke5 16.ne2! ed 17.kd5 kd5
18.td5 kc6 19.nc4 kd4 20.td3
tcd8 21.ne3 td5 22.nd5 td8
23.qc4 td7 24.tc1 qf6 25.td1
ke6 26.qb3 a5 27.td3! kf4 28.e5!
qf5 29.nf4 qf4 30.e6 + –,
Kasparov-Anand, Linares ’93]
9…Ng4
[Alte alternanţe sunt 9…ng6,
9…ke4 sau 9…0-0. Ultima a con-
dus la o interesantă inovaţie a lui
Garry contra aceluiaşi Anand,
Dortmund 92. Ascendentul psiho-
logic la cote majore s-a manifestat
printr-un deznodământ neaşteptat
de scurt, datorat unei incredibile
pierderi timpurii a controlului
asupra factorilor emoţionali:
10.ke5!? te8 (10…ke5?! 11.de
ke4 12.ka2! urmat de f3 şi e4  )
11.td1 qc7 12.kd7 qd7 13.f3
kd5 14.ka2 nf8 15.e4 ng6
16.qe1! f5? 17.ed ed 18.ne2! 1 –
0. După cum observăm, ape liniş-
153
tite, fără valuri, cu mare greutate [O întâmpinare necesară care,
s-ar putea întâlni în partidele sa- analitic, pare a se prezenta per-
le.] fect din punct de vedere strate-
gic.]
10.h3 Nf3 11.qf3 0-0 12.td1 Qa5
***
[12…tc8 13.e4 (13.qe2 qa5 14.e4
14.d5! 3p
e5 15.d5 kb6 16.ng5 kc4 17.nf6
gf 18.qc4 cd 19.qd5 nc3  [Pentru conservarea avantajului în
Tihonov-Popov, Rusia 2002) centru, albul va fi dispus la sacri-
13…e5 14.de ke5 15.qf5 qa5 ficii materiale. Speranţele sunt
16.na2 tcd8 17.ng5 kd7 strâns legate de pionul liber avan-
18.qa5 na5 19.f4  An- sat în jurul căruia este posibil să
tici-Ivanisevic, Subotica 2000] se dea lupta de idei. În practică
această poziţie a mai fost întâlnită,
ceea ce denotă că, până acum, s-a
creat doar atmosfera specifică.]
14… Kb6?!
[O noutate, care trădează însă, la
analize mai aprofundate, o anumi-
tă doză de blazare faţă de prologul
obişnuit 14…nc3.]
***
*** 15.nb3 1p
13.e4 1p 15… Nc3
[Decizia logică prin care se ocu- ***
pă centrul, cu deschiderea dia- 16.bc 1p
gonalei nebunului de câmpuri 16… cd
negre şi susţinerea punctului c3. ***
Acelaşi punctaj îl obţineţi pentru 17.ed 1p
mutarea 13.qe2, de ex. 13…e5 17… Tac8
14.ka2 nd6 15.nd2 qc7 16.a5
tfe8 17.qf3 tad8 18.kc3 nb4
19.tdc1 , Laureiro-Morovic F,
Sao Paolo 2002]
13… e5
154
 ***
21.ne3 2p
21…Tc6
[Prea static şi neconvingător ar
fi fost 21…b6.]
***
22.a5! 4p
[Garry nu cunoaşte decât efor-
*** turile unui singur drum, în spa-
18.c4!! 7p tele căruia se ascunde un plan
iscusit: deschiderea liniilor şi
[Deductiv şi în cel mai autentic
implicit punerea în valoare a
stil dinamic.]
perechii de nebuni.]
18… Tfe8
22…Td6
[a) 18…e4 19.qg3 kc4 20.ng5
***
kd5 21.tac1 kdb6 22.nf6 g6
23.na1  23.na4!! 6p
b) 18…kc4 19.ng5 qa6 [Realizarea practică a ideii
(19…kd7 20.d6) 20.d6 kd6 enunţate anterior. Acum nebunii
21.nf6 gf 22.qf6 kc4 23.qa6 ba iradiază deja o forţă irezistibilă,
24.td7 ] cu atât mai mult cu cât nu există
*** nici un pericol de schimb a vre-
19.nd2 2p unuia dintre ei. Privind etapa
19… Qa6 valorificării acestei forţe în pre-
*** ceptele elaborate cândva de
Steinitz, se precizează: poate
20.d6! 3p
deveni necesitate, pentru reali-
[Infiltrare incisivă foarte stânje- zarea scopului, sacrificiul unuia
nitoare. Pentru negru este o mi- sau mai multor pioni, atât în
siune foarte grea să se adapteze eventualitatea formării unuia
la noul cadru, cu aspectele sale liber susţinut, cât şi a pasivizării
mereu în schimbare.] unor figuri adverse, prin ame-
ninţări sau legături forte. Şi,
20… Kbd7
după cum vedem, totul a început

155
să se desfăşoare sub o înlănţuire
aproape identică, dar la o cotă
interpretativă de un nivel tehnic
foarte ridicat.]
23… Td1
***
24.td1 1p
24… Td8
[Alte apărări nu erau mai eficace:
24…te7 25.nc5 sau 24…qe6
25.qb7 şi se intra în tipul de
neplăcere specific creării de că-
tre partea activă a unui periculos
pion liber. În continuare, tragis-
mul poziţiei negrului constă în
plasamentul ideal al nebunilor
albi.]
***
25.c5 1p
25… h6
[Negrul resimte aceeaşi lipsă
acută de mutări bune. 25…qa5?
26.nd7 td7 27.td7 kd7
28.qb7 kf8 29.c6 + –.]
***
26.qf5! 2p
[Una din căile care nu vă pri-
vează de obţinerea punc-tajului
ar fi: 26.td6 qa5 27.nd7 td7
28.td7 kd7 29.qb7 kf8
30.qc8 
Agresiunea damei provoacă
slăbiciuni în dispozitivul de
apărare al regelui.]
26… g6
***
27.qc2! 3p
27… Qa5
***
28.td6!! 6p
[Pătrunderea hipnotică a turnu-
lui, secondat de coman-doul
nebunilor, creează atmos-fera
de certitudine, sugerând ideea
de luciditate, într-un acut spirit
al realităţii. Scopul devine evi-
dent: s-a împiedicat anularea
legăturii pe coloana „d”. Se re-
simte pe undeva dezavantajul
material?]
28… Rg7
***
29.qd1! 3p
[Activitatea a atins punctul cul-
minant. Negrul a intrat pe nesim-
ţite într-o stare de nesiguranţă
accentuată, ce periclitează o
eventuală evadare din încercui-
re.]
29… Qc7
[Bareev speră încă într-o dimi-
nuare a presiunii, dar Kasparov
pare să fi prevăzut toate aspec-
tele legate de momentul nodal
al invaziei.]
156
 întoarce pe câmpul de unde cre-
ează presiunea cea mai dis-
tructivă asupra regelui negru.]
33… b6
***
34.nd7 1p
34… Kd7
***
***
35.ng5! 2p
30.h4!! 8p [Pentru Garry, ruleta s-a oprit în
[Cam aşa stau lucrurile în dreptul culorii norocoase. Ca-
această fază avansată a partidei, racterul paşnic s-a instalat după
când, prin propulsarea candidă un joc de înaltă factură tehnică,
a pionului marginal, se pregă- cu o finalizare pe mă-sură.
teşte parcă o replică şahistă a
35…hg 36.qg5 rf8 37.h6 bc 38.h7
acestuia, înfăţişând, totodată, o
+–]
uimitoare imagine de
1–0
zugzwang, realizată pragmatic
pe diverse teme strategice. Cât Parafrazând puţin şi punând
despre asistenţă, suntem con- accent pe supărarea lui Ev-
vinşi: doar o mică parte a reali- gheni, putem avea ciudatul sen-
zat faptul că partida este practic timent că, deşi mutările sale au
deja decisă!] fost oarecum naturale, a suferit
30… Rh8 o înfrângere fără drept de apel.
*** Ce credeţi? Unde a greşit negrul
31.h5 1p atât de flagrant? Evident că
31… g5 adevărul absolut nu poate fi
*** descoperit dacă omitem analiza
32.qf3 2p răscrucii între trecut şi prezent,
32… Rg7 legată de forţa fiecăruia de con-
*** cepţie practică. Una din cheile
33.qf5 2p de aur ale succesului stă, desi-
[După ce, prin manevra instruc- gur, în priceperea de a anticipa
tivă de învăluire în trapez şi urma sensul evenimentelor.
(d1-f3-f5-c2-d1-f3, dama se

157
 Partida nr. 4
Apărarea siciliană
V.Topalov (2630) -
G.Kasparov (2805)
Amsterdam 1995
Pentru următoarele două selecţii
facem un popas în fişierul
„Memorialului Euwe” al anului
de referinţă, cu o participare
redusă la doar patru mari ma-
eştri şi sistem de joc tur–retur.
Campionul mondial s-a clasat
pe poziţia a doua. Într-o varian-
tă tăioasă, după unele ezitări ale
albului, negrul reuşeşte, prin
continuări active, realizarea ide-
ilor strategice specifice. Lupta
se prezintă ca o adevărată lecţie
privind exprimarea unor idei în
ceea ce noi am numit original
atac din defensivă.
1.e4 c5 2.kf3 Kc6 3.d4 cd 4.Kd4 e6
5.kc3 d6 6.ne3 Kf6
[Experienţa acestei ordini subti-
le de mutări, care mai este
en-vogue, urmăreşte în special
evitarea anumitor scheme. În
speţă este vorba despre foarte
agresivul atac Keres, stăvilit
prin 2…kc6, sau sistemul Ric-
hter- Rauzer, cu această dezvol-
tare mai târzie a kg8.]
7.f3
[Ceea ce adoptă albul este actul
de identitate al atacului englez,
denumit astfel după naţiona-
litatea marilor maeştri N. Short
şi J.Nunn, care l-au propulsat în
practica marilor competiţii.
Cum poate ştim deja, această
formă este un hibrid de sprijin
al versiunii clasice care este
dezvoltată pe tabia variantei
Najdorf (respectiv prezenţa ca-
lului damei la d7). Reţeta are
destul de precise, împrospă-
tându-şi mereu puterea de atrac-
ţie. Pregătirea avansării percu-
tantului pion g şi efec-tuarea
rocadei mari au drept scop obţi-
nerea de spaţiu cu mobilizarea
forţelor pentru acţiuni subversi-
ve pe flancul regelui opus. Va-
loarea fiecărei mutări creşte da-
torită situaţiei limită de atac-
contraatac. Starea veritabilă de
luptă „scut şi spadă” implică
concomitenţă, altfel orice breşă
sau ezitare, teoretic, se plăteşte
scump.
Panica creată de avântul pioni-
lor albi nu este însă în totalitate
justificată, întrucât ultimele par-
tide jucate au delimitat pentru
negru unele resurse clasice: dis-
locarea kc3 prin avansarea pi-
onului de flanc, pressing pe co-
158
loana semideschisă c şi reacţie
activă în centru prin …d5 sau
…e5.]
7…Ne7 8.g4
[De scos în evidenţă este faptul
că în seria mutărilor introducti-
ve pot interveni unele devieri,
ce conduc invariabil către as- ***
pecte cu caracter particular, 10… Kd4 3p
cum sunt: [Într-o tachinare identică, Short
a) 1.e4 c5 2.kf3 d6 3.d4 cd a încercat, câţiva ani mai târziu,
4.kd4 kf6 5.kc3 a6 6.ne3 să-şi combată propria armă,
kc6 7.f3 d5 8.kd5 (8.qe2) contra lui Morozevich, la Sara-
jevo ’99 (Kasparov a câştigat
8…kd5 9.ed qd5 10.kc6 qc6
turneul cu un punct avans), prin
11.nd3 e5 12.qd2! qc7
10…kd7, însă rezultatul nu a
13.0-0-0 ne6 14.rb1 ne7
fost cel scontat: 11.h4 kde5
15.qf2  Adams-Svidler, Mos-
12.qg2! b5 13.kc6 kc6 14.g5
cova 2001
qa5 15.rb1 b4 16.ke2 e5 17.f4
b) 1.e4 c5 2.kf3 d6 3.d4 cd
f5 18.gf nf6 19.f5 qc7 20.kg3
4.kd4 kf6 5.kc3 kc6 6.f3 e6
kd4 21.kh5! nb7 22.kf6 tf6
7.ne3 ne7 8.qd2 0-0 9.g4! d5!?
23.nd4 ed 24.td4 tf5 25.tb4
10.g5 kd4 11.qd4 kd7?!
tc5 26.tg1 te8 27.nc4!
(11…kh5!? 12.ed ng5 13.0-0-0
rh8 28.nd5 tb5 29.tc4 qe7
qf6 ) 12.ed ng5 13.0-0-0 ed
30.b3 . Se constată tot mai mult
14.ng5 qg5 15.f4
eficienţa metodei de acţiune pe
Motylev-Ionov, Elista 2001]
terenul adversarului.]
8…0-0 9.qd2 a6 10.0-0-0
11.nd4
[11.qd4!? b5 12.h4 qa5!?
(12…e5) 13.g5 b4 14.ke2 kd7
15.rb1 nb7 16.h5! ng5?!
(16…d5!?) 17.ng5 qg5 18.h6!

159
 Văsieşiu-Navrotescu, Sovata
2001]
***
11… b5 3p
12.rb1!?
[În opinia generală, această pro-
filaxie, arătată de orice studiu
longitudinal, nu este greşită,
dar, fiindcă trebuie executată
prea timpuriu, oferă negrului
mici concesii supli-mentare,
legate de accelerarea dezvoltării.
Aceeaşi remarcă o menţinem şi
în cazul obişnuitei temporizări
a3. Genul acesta de neînţelegeri
se întâmplă des, ştiut fiind că
năravul are punctele lui forte!
În acelaşi timp, este greu de
stabilit clipa deciziei sau renun-
ţarea, atâta timp cât în siciliană
sunt unanim acceptate drept un
mic neajuns necesar. La Linares
2002, Ponomariov a jucat con-
tra lui Garry alternativa 12.a3,
menţinând echilibrul după
12…kd7 13.h4 tb8 14.f4 nb7
15.g5 kc5 16.ng2 a5 17.nc5
dc 18.qd8 tfd8 19.kb5 ne4
20.ne4 tb5 21.td8 nd8 ½
Posibil este şi 12.g5 kd7 13.h4
qc7 14.rb1 b4 15.ka4 nb7 16.b3
nc6 17.kb2 a5 18.h5 ke5 
Leko-Kasparov, Linares 2003
sau 12.h4 kd7 13.g5 nb7
14.rb1 b4 15.ke2 d5 16.e5 a5
17.f4 kc5 18.kg3 ke4 19.ke4
de 20.ng2 Fedorov-Magami E.,
Dubai 2002]
***
12… Nb7 2p
[12…qc7 13.g5 kd7 14.h4 b4
15.ka4 nb7 16.b3 d5 17.ed nd5
18.qe3 tfc8 19.nd3 kc5
20.kc5 nc5 21.ne4 nd4
22.td4 a5 = Adams-Kramnik,
Dortmund 2001.]
13.h4
[13.g5 kd7 14.h4 tc8 15.a3
ke5 16.qf2 kc6 17.nb6 qd7
18.f4 b4 19.ab kb4 20.th3
nc6 21.f5 qb7 22.f6 nd8 23.fg
te8 24.nd8 ted8 25.g6 fg
26.qf6 qg7 27.qe6 rh8 28.h5
gh 29.th5 ne8 30.ta5 nf7
31.qh3 tb8 32.qe3 Lautier-
Bacrot, Grand Prix du Senat,
rapid 2002]
***
13… Tc8 2p
[Într-o imagine plasticizată,
asistăm la încheierea dezvoltă-
rii.]
14.g5
***
14… Kd7 1p
15.tg1
160
[Intrarea pe cont propriu este
destul de răsfirată. Pentru ama-
torii de analize cu elemente sur-
priză, propunem atenţiei soluţia:
15.g6!? ke5 (15…hg 16.h5!) 16.gf
tf7 17.ne5 de 18.qd8 urmat de
nh3 . Amintiri plăcute avea
Garry de la turneul GPCA
Novgorod din acelaşi an, unde
disputa teoretică (avută şi cu
prilejul altor competiţii) a luat
forma unei adevărate coride de
conflict interior. Marele maes-
tru bulgar continuase atunci cu
„secretul” 15.a3 fără a reuşi însă
să se ferească din calea tăvălu-
gului: 15…ke5 16.qe3 kc4
17.nc4 tc4 18.thg1 b4 19.ab
tb4 20.tg2?! na8 21.b3 a5
22.h5 qc7 23.nf6 tfb8 24.ne7
qe7 25.td4 e5! 26.tb4 ab
27.ka2 qc7 28.qd3 rf8 29.g6
fg 30.hg h6 31.f4 ef 32.tf2 rg8
33.tf4 qc5 34.tf1 qb5
35.tc1 qe5 36.qc4 rh8
37.th1?! ne4! 38.qc7 tf8
39.th6 rg8 40.kc1 nc2!! şi
balanţa s-a înclinat iarăşi în fa-
voarea negrului. Această în-
frângere i-a produs, desigur, lui
Topalov un anumit pressing
psihologic în abordarea liniei de
joc din partida de faţă.]
***
15… b4 2p
16.ke2
***
16… Ke5! 6p
[Cu tempo, se începe realizarea
obiectivelor specifice: cucerirea
spaţiului pe flancul damei, da-
torită împrejurărilor, devenit al
regelui alb! şi depăşirea benzii
de marcaj cu figurile proprii
prin pasivizarea celor adverse.]
17.tg3
[Se observă clar cum atacul al-
bului vine cu mare întârziere.]
***
17… Kc4 5p
18.qc1
[Evident, la fel de inflexibilă
era deschiderea liniilor de atac
după 18.qb4, după care, printre
altele, se prezintă foarte bine
18…qc7. Retragerea scoate în
evidenţă neplăcutul aspect că
albul face un pas înainte şi
doi… înapoi!]
***
18… e5 3p
[Limitare fermă. Pionul înapo-
iat d nu reprezintă aici un defect
al aşezării, ci mecanismul de
conectare ce ameninţă perma-
nent cu destin-derea poziţiona-
lă.]
19.nf2
***
161
19… a5 3p [Trebuie acoperit un teritoriu de
20.ng2 dominaţie prea mare.]
[Cu ideea irealizabilă f4. Aşe-
zarea incomodă a figurilor
într-un cadru lipsit de directive
constructive poate fi echiva-
lentul unui dezastru în viitorul
imediat apropiat.]
***
20… Na6! 7p
[Pasivitatea albului se accen- ***
tuează vizibil, menţinând aspec- 23… d5!! 8p
tul luptei la o singură extremă.] 24.ed
21.te1
[24.qd5?? td6 – +]
*** ***
21… a4 3p 24… Td6 2p
22.nh3 25.f4
*** [Piesele albe sunt răvăşite rău
22… Tc6 2p tare. Ultima reacţie nu are efect
pozitiv tocmai datorită tristei
[Se prepară terenul pentru o re-
dispuneri pentru organizarea de-
coltă ameţitoare. Raportul suc-
fensivei.]
ces-valoare este stabilit în
***
această fază prin mişcări ambi-
25… Td5 1p
ante de mare precizie. Împlini-
rea fără daune a ultimei chemări 26.td3
strategice pluteşte în aer.] [După 26.qc1 kd2 27.ra1 ke4
28.tf3 ne2 29.te2 te1 dez-
23.qd1 nodământul este la fel de rapid
ca în partidă.]
***
26… Ka3! 5p
[Dacă vrei să ţi se şi deschidă,
rămâi în faţa uşii. Combinaţia
finală este simplă şi provoacă,

162
pe lângă pierderi materiale, şi
distrugerea punţii de apărare a
regelui.]
27.ba
***
27… Nd3 1p
28.cd
***
28… Td3 1p
[În final se pierde şi stingherul
nebun din h3, motiv pentru care
Topalov a oprit ceasul de con-
trol, acceptând realitatea.]
0 – 1.
Partida nr. 5
Gambitul Evans
G. Kasparov (2805)-Je. Piket
(2670)
Amsterdam 1995
Deşi moda acestui gambit, legat
de iniţiativă şi atac, a apus cam
de multă vreme, nu putem igno-
ra caracterul pronunţat de sur-
priză pe care-l poate încă avea
folosirea lui. Sacrificiul pionu-
lui de flanc netezeşte drumul
către unele poziţii complexe, cu
eficient caracter tactic. De ace-
ea, acceptarea trebuie făcută cu
mare prudenţă. Prin studiul
propriu, Garry îşi poate reven-
dica meritul de reactualizare,
avertizând că sistemul ar putea
deveni un trunchi cu accente
însemnate de modernitate. El
încearcă să dovedească că, indi-
ferent de surse şi influenţe, ori-
ce cale îşi are decorul, plinăta-
tea şi intersecţiile ei viabile,
având în vedere şi faptul că
succesul nu depinde neapărat
doar de prestaţia cu deschideri
ultramo-derne. Este mare lucru
să ştii să alegi drumul de înce-
put între vechi şi nou, clasic sau
modern, la momentul şi cu ad-
versarul potrivit. De altfel, pre-
gătirea sa în acest sens s-a men-
ţinut tot timpul meticuloasă,
jucând meciuri, în regim de vi-
teză, cu parteneri foarte puter-
nici, având tematică fixă, unde
a abordat şi a experimentat cu
dezinvoltură o gamă largă de
variante şi idei. Rezultatele me-
todei s-au putut constata eloc-
vent în cadrul oficial, unde
efectul psihologic de ocazie a
fost înlocuit, prin flerul său in-
confundabil, cu unul autentic.
În confruntarea de faţă, marele
maestru olandez alege o soluţie
de respingere considerată oare-
cum modestă. Ceva mai târziu
confundă însă şi anumite laturi
ale fanteziei, recurgând la unele
excentricităţi, parcă uitând că
163
evoluează în faţa campionului
mondial.
1.e4(!)
[Cum s-a tot constatat, Garry a
primat mereu între cei puţini
care îşi pot permite să abordeze
cu mare uşurinţă orice strategie,
alegerea primei mutări fiind în
funcţie de rezultatul analizei
psihologice în prealabil, sau pe
moment, asupra adversarului.
Astfel, cu mare greutate s-ar
putea anticipa când va renunţa
la preferinţa sa de bază 1.d4. Ia-
tă-l acum jucând iarăşi rolul
„cavalerului alb” ce ne va călă-
uzi prin complexul unor mane-
vre greu previzibile în jocul de
gambit]
1…e5 2.kf3 Kc6 3.nc4 Nc5
4.b4!?Nb6
[Paleativul de care am amintit,
cu perspective ceva mai reduse
de satisfacţie. Respectând dic-
tonul „cea mai bună cale de
combatere a unui gambit constă
în acceptarea lui!”,la Londra
’93, N.Short, cu piesele negre,
s-a salvat, în faţa lui Kasparov,
într-un final de turnuri drama-
tic: 4…nb4 5.c3 ne7 6.d4 ka5
7.ke5 kc4 8.kc4 d5 9.ed qd5
10.ke3 qd8 11.0-0 kf6 12.c4
0-0 13.kc3 c6 14.tb1 te8
15.nb2 qc7 16.qf3 nd7
17.ke2 tad8 18.kg3 nc8
19.d5 cd 20.cd qa5 21.tfd1
qa6 22.tbc1 na3 23.nf6 qf6
24.qf6 gf 25.tc4 b5 26.tf4
nb2 27.tb4 ne5 28.tb5 te7
29.kgf5 ted7 30.h3 rf8
31.tb4 tc7 32.g4 tc5 33.d6
ne6 34.f4 nc3 35.tb7 na5
36.ta7 nf5 37.gf nb6 38.ta6
tb5 39.rf2 td7 40.rf3 ne3
41.re3 tf5 42.a4 th5 43.re4
th3 44.a5 th2 45.tc6 ta2
46.a6 ta5 47.tc7 re8 48.td5
ta6 49.tc8 td8 50.td8 rd8
51.rf5 rd7 52.rf6 td6
53.td6 rd6 54.rf7 h5 ½ .
Nu acelaşi lucru s-a întâmplat la
Riga ’95, unde V.Anand a căzut
victimă unei întăriri la mutarea
a şaptea, tot în faţa lui
Kasparov: 4…nb4 5.c3 ne7
6.d4 ka5 7.ne2!? ed 8.qd4!
kf6?! (În cadrul turneului de la
Biel, I. Timman a încercat, îm-
potriva lui A. Shirov, 8…d6!?,
însă după 9.qg7 nf6 10.qg3
qe7 11.0-0 nd7 12.kd4! 0-0-0
13.kd2 kc6 14.qe3 h5?!
15.tb1 kh6 16.qd3!? b6 17.a4!
rb8 18.a5! ka5 19.qa6 ra8
20.e5! qe5 21.nf3 d5 22.kc4!
nc8 23.qa5! qd4 24.qa2!
164
qc3 25.ne3! nb7 26.nb6! cb
27.kb6 rb8 28.kd5! a pierdut
spectaculos) 9.e5 kc6 10.qh4
kd5 11.qg3 g6 12.0-0 kb6
(12…0-0 13.nh6 te8 14.c4
kb6 15.kc3 d6 16.c5!? kd7!
17.cd cd 18.ed nf6
Ponomariov-Daniliuk,
Krasnodar ’97) 13.c4 d6 14.td1
kd7 15.nh6! kce5 16.ke5
ke5 17.kc3 f6 18.c5! kf7 19.cd
cd 20.qe3! kh6 21.qh6 nf8
22.qe3! rf7 23.kd5 ne6?!
24.kf4 qe7 25.te1!
1–0
Într-o altă ordine de idei, vă pu-
teţi convinge o dată în plus ce
înseamnă a urma orbeşte reco-
mandările teoretice, parcur-
gând următoarea analiză
5…na5 6.0-0 kge7 7.kg5 d5 8.ed
kd5 9.d4 h6 (Recomandaţia en-
ciclopediei iugoslave) 10.kf7!!
(Chashchikhin 87) 10…rf7
11.qf3 re6 12.na3! b5 13.g4
g6 14.nb5 kce7 15.te1 c6
16.te5 rd7 17.na4 na6
18.qf7 nb5 19.td5 cd 20.nb5
rc7 21.ne7 rg8 22.nd6 rb6
23.qc7 rb5 24.qb7 nb6
25.ka3 ra5 26.nb4 ra4
27.qc6.
Apropiindu-ne în timp,
R.Hübner a obţinut un joc echi-
librat contra lui N.Short, la
Dortmund ’97, după: 5…na5
6.d4 (6.qb3 qf6 7.0-0 nb6
8.d4 d6 9.de ke5 10.ke5 de
11.a4 a6 12.rh1 ke7 13.f4 ne6
14.a5 nc5 15.qb7 0-0 16.fe
 qg6 17.kd2 nc4 18.kc4 qe6
19.qb3 tab8 20.qa4 kc6
21.nf4 tb5 22.tad1 na7!  )
6…d6 (6…ed 7.0-0 dc? 8.qb3
qf6 9.e5 qg6 10.kc3 nc3
11.qc3 kd8 12.na3 kh6
13.tfe1 b6 14.nd5 nb7 15.e6 +
– ) 7.qb3 qd7 8.de nb6 9.kbd2
ka5 10.qb4 kc4!?N 11.kc4
nc5 12.qb3 ke7 13.0-0 0-0
14.ed cd 15.na3 qc7 16.kd4
na3 17.ka3 kc6 18.tfe1
qe7 19.tab1 ke5 20.a4 a6! ]
5.a4!
[Alte continuări duc la variante
complicate, toate cu bune resur-
se pentru negru.]
5…a5 6.b5 Kd4 7.kd4
[S-a ajuns la o poziţie interesan-
tă, în care teoria consideră cap-
tura pionului e5 o greşeală gra-
vă. Iată însă că maestrul
internaţional kirghiz B.
Kamster a reuşit să atingă cota
de atenţie şi, la un anumit nivel,
a încercat să demonstreze su-
165
biectivismul acestei aprecieri.
Una dintre ocazii a fost turneul
desfăşurat la Ramat în 1998,
într-o partidă contra lui V.
Mikhalevski, care s-a derulat
astfel: 7.ke5!?N qg5 8.0-0!?
qe5. Este posibil ca
Mikhalevski să-şi fi imaginat că
***
adversarul său a intrat pur şi
10.0-0!! 7p
simplu în cursa teoretică! Con-
tinuarea jocului precum şi cali- [Răbdarea este arta de a spera.
Consecvenţa garryană nu este
tatea analizelor rezultate infir-
mă totuşi categoric această proverbială. Când apare ocazia,
el aplică hotărât principiile de
supoziţie. 9.c3 ke6 10.te1
nivel ridicat ale dezvoltării ra-
qc5!? (10… kf6 11.d4 kd4
pide.]
12.cd qd4 13.qe2!? qa1 14.e5
10… Ke7
 sau 10… nf2 11.rf2 qc5 [Este posibil ca neluarea imedi-
12.d4 qc4 13.te3 kf8 14.d5 ată a pionului central să fi con-
qc5 15.na3 qb6 16.d6 cu ini- stituit o nelinişte serioasă pen-
ţiativă) 11.qe2 kf4 12.qf1 tru Piket.]
qh5 13.d4 g5?! 14.e5! ke7 ***
15.kd2 d5 16.ed cd 17.ke4 11.ng5! 4p
qg6 18.kd6 qd6 19.na3 qc7 [Firul lansetei albe începe să se
20.te7 qe7 21.ne7 re7 întindă. Tocmai s-a anulat ris-
22.qe1 + – cul unei eventuale ameliorări în
Concluziile sunteţi invitaţi a le poziţia negrului după 11.cd d5]
desprinde singuri, trecând, 11… h6
eventual, la fapte.] [La etajul inferior era: 11…f6
7…Nd4 8.c3 Nb6 9.d4 ed 12.nh4 d5 13.ed kd5 14.qh5
]
[9… qe7!? 10.qg4!?N (10.0-0) ***
kf6 11.qg7 tg8 12.qh6 tg6 12.ne7 2p
] 12… Qe7
***

166
13.cd 1p
[Materialul a fost recuperat în
condiţii deosebite. Este o ex-
presie curată a forţei de antici-
paţie.]
13… Qd6?
[O asemenea provocare fan-
tezistă sfidează grav principiile
dezvoltării. Cunoscând forţa sa
de joc credem totuşi că nefi-
reasca resemnare dinamică are
unele cauze mecanice, născute
din vanitatea speculaţiei că al-
bul a adoptat deschiderea cu
uşurinţă. La celălalt pol se pre-
zenta 13…qb4 14.ka3 0-0
15.qd3 d5! 16.ed (16.nd5!?
qd4 17.qd4 nd4 18.tad1
nc5 19.kc4) 16…nd7 17.kc2
qd6 18.ke3 ]
***
14.kc3!! 9p
[După ce ideea s-a cuibărit în
minte, trebuie cât mai rapid fo-
losită. Remarcabil este faptul că
încheierea dezvoltării coin-cide
cu o manevră de efect, cu lar-
gheţe energică a platformei
operaţionale.]
14… Nd4
[14…qd4
a) 15.qb3 0-0 16.tad1 qf6
17.kb5 qd8 18.e5 
b) 15.kd5! qc4 (15…qe5!?)
16.tc1 (16.kb6? cb 17.qd6
qa6 18.e5 h5!) 16…qa2
17.tc7! nc7 18.kc7 re7
19.ka8 d6 20.qe1 ]
***
15.kd5!! 8p
[Trebuie să evidenţiem comple-
xitatea unor astfel de aprecieri
în condiţiile materia-lului destul
de redus existent pe tablă. În
general, sacrificiile poziţionale
de calitate (a nu se confunda cu
combinaţiile) presupun o înţe-
legere mai deosebită a noţiuni-
lor strategice de bază, cu accent
pe relativitatea valorii figurilor,
în sensul concret al condiţiilor,
iar apoi necesitatea depăşirii
barierei psihologice ce mar-
chează inevitabil decizia. Con-
cluzia: practicarea jocului pe
trepte superioare nu poate con-
sta doar în memorarea mecani-
că a unor variante sau inovaţii
de ultim moment. O astfel de
tactică oferă roade întâmplătoa-
re, pe termen limi-tat, şi contri-
buie mult prea puţin la dezvol-
tarea de ansamblu a tehnicii în
joc.]
15… Na1
***
16.qa1 1p
16… 0-0?
167
[Liniar şi… greşit. După ce a
jucat prima parte în stil aventu-
rier, Piket se confruntă acum cu
serioase probleme legate de
spaţiu. Ar fi fost necesar măcar
16…f6, ex: 17.kb6 cb 18.e5 fe
19.te1 rd8 20.te5 ]
***
17.e5! 3p
[Baza întregului şir combinativ.
Abia acum deduce mai bine ne-
grul că prin acţiunea începută la
mutarea a 13-a şi-a pus semnă-
tura pe un act de iden-titate fals.
Prima consecinţă a jocului insi-
pid este ghinionul că orice pla-
sament al damei aduce poziţia
sub furci caudine.]
17… Qc5
[17…qh6 18.kc7tb8 19.td1
]
***
18.tc1! 5p
[Zona de claritate care modifică
relaţia dintre percepţie şi reali-
tate este acum perfect delimita-
tă. Vecinătatea nedorită a turnu-
lui periclitează serios siguranţa
damei negre.]
18… c6
[Cât de dificilă este apărarea ne
convinge şi varianta 18…d6
19.nb3 qa7 20.tc7 de 21.qe5
(21.b6?! qb8 22.qe5 nd7!)
21…rh8 (21…ne6 22.b6 qb8
23.ke7 rh8 24.ne6 + –)
22.tf7! tf7 23.qe8 rh7
24.qf7 +–]
***
19.na2! 6p
[Demonstrând că puterea de apre-
ciere nu l-a înşelat, Garry va înche-
ia în avantaj combinaţia începută
la mutarea a 14-a. Superioritatea
decisivă se putea menţine şi cu
19.nb3 qa7 20.b6 qb8 21.kc7
d5 22.ed nd7 23.nd5.]
19… Qa3
[19…qa7 ducea la o situaţie
penibilă după 20.b6 qb8
21.kc7. Iată cum jocul fără plan
a transformat poziţia într-un
pachet de lut.]
***
20.kb6! 3p
[Un atac dublu distrugător dato-
rat în principal ameninţării
21.nf7 şi qa3. Este limpede că
Piket nu se află nici pe departe
într-una din zilele sale cât de
cât norocoase. Unul din terme-
168
nii ecuaţiei de încheiere, ce-i 26… Tb8
drept, mult mai complicat, pu- ***
tea consta în atacul direct la re- 27.kd5 1p
ge: 20.tc3 qa4 21.ke7 rh8 27… Qa4
22.tg3 c5! 23.kf5! d5 24.e6 d4 ***
(24…f6 25.qe1 g5 26.nd5 + – ) 28.tc1 1p
25.kg7! fe 26.qe1 şi ameninţa-
rea kh5 decide.] Partida nr. 6
20… d5
*** Pionul damei
21.ka8 1p
21… Rh8 A. Yusupov (2680) – G.
*** Kasparov (2795)
22.kb6 1p Novgorod 1995
[Încep manevrele de regrupare
în vederea valorificării superio- A doua ediţie a acestui turneu
rităţii materiale.] de mare altitudine, organizat
sub auspiciile Asociaţiei şa-
22… Ne6
hiştilor profesionişti, a dat câş-
***
tig de cauză tot campionu-lui
23.h3 1p
mondial. Marele maestru
[Profilaxie prin ventilaţie. Tre-
Yusupov, până nu de foarte
cerea la faza realizării tehnice
mulţi ani unul dintre cei mai
implică morala zicalei: „Gos-
puternici exponenţi ai elitei,
podarul prevăzător îşi cumpără
(cum s-a putut deduce din co-
iarna car şi vara sanie”.]
mentariile meciului său cu
23… Td8
Ivanciuk) a ieşit relativ repede
***
din acest cerc, trăind una din
24.bc 1p realităţile sufleteşti de la care a
24… bc putut izvorî înduioşătoarea po-
*** trivire de cuvinte a lui O. Wil-
25.tc3! 3p de: Nimeni nu este destul de
25… Qb4 bogat pentru a-şi cumpăra îna-
*** poi trecutul. Pentru mulţi însă –
26.tc6 2p excluzând, desigur, motivaţia

169
vârstei – gestul reflex, nostal-
gic, de privire în urmă asupra
succeselor, este umbrit de im-
posibilitatea revenirii pe un pod
al cărui piloni au devenit ex
abrupto grinzi spre prăbuşire.
În această dificilă întâlnire, cu-
noscând în mare parte preferin-
ţele lui Kasparov, Arthur avea
de ales între diverse variante ale
Indienei regelui, Grünfeld,
Nimzovici. Totuşi, el a adoptat
un mod mai unilateral de a acţi-
ona, apelând paşnic la registrul
„amintiri din copilărie”, posibil
în speranţa stăvilirii fanteziei
redutabilului adversar. În final
s-a dovedit că experimentul a
creat, într-o vibraţie creativă, o
nouă partidă şcoală, pe tema
construcţiei dinamice şi coope-
rării strategice de înaltă ţinută.
În mod special vom puncta mai
accentuat mutările care au con-
tribuit decisiv la realizarea teh-
nică a actului dinamic, în condi-
ţiile specifice superiorităţii
poziţionale.
1.d4 Kf6 2.kf3 g6 3.ng5 Ng7
4.c3
[Mai cauzală este continuarea
4.kbd2 cu tendinţa elasticizării
centrului prin e4. În acest caz, la
dispoziţia negrului sunt mai
multe planuri de joc viabile. În
timp, s-a constatat însă că apli-
carea teoriei unice temperate,
ca să o numim aşa, împotriva
numărului unu mondial, e ca un
joc de bile şi cuburi, un liant ce
se poate depresura cu fiecare
pas.]
4...c5
[4…d5 5.kbd2 0-0 6.e3 kbd7
(6…c5!?) 7.ne2 te8 8.qb3 c6
9.0-0 e5 10.e4 ed 11.cd de
12.nc4 te7  Timman-
Kamski, Moscova 92]
5.e3 Qb6 6.qb3 0-0 7.kbd2 d6
8.qb6?!
[În loc să fie mai concis, jindu-
ind către relaţii solide, albul
grăbeşte, pe un fundal nepotri-
vit, acest schimb, cam fără „sa-
re şi piper”. Pionul dublat acti-
vează turnul şi, atâta timp cât
omologul său rămâne neapărat,
chiar după stopul a3, poate fi
propulsat pentru schimb în po-
ziţia b4. Cum vom vedea însă,
există şi alte idei cu caracter
particular.]
8…ab 9.kc4 Kbd7 10.ne2 d5
11.kce5 h6 12.nf4 c4! 13.h4
[Continuare de plan după mo-
delul acţiunii anterioare. Arthur
170
şi-a propus obţinerea de spaţiu
pe flancul regelui, în spe-ranţa
că contractul de garanţie al ideii
prezintă suficientă circumspec-
ţie. Desigur, era necesară o cli-
pă de meditaţie în plus, spre a
descifra accesul destul de sim-
plu către menţi-nerea echilibru-
lui dinamic prin 13.kd7! ]
13…b5 14.g4 Kb6 15.g5 hg
16.hg Ke4! 17.kd2 Nf5
18.ng4?!
[Din punct de vedere psiholo-
gic, tendinţa de eliberare prin
schimburi este oarecum motiva-
tă, însă nu o putem considera
justificată obiectiv, fiind cunos-
cut faptul că simplificările în
poziţii compli-cate ajută mai
mult partea care a preluat iniţia-
tiva. De aceea, nu este de mira-
re că asupra poziţiei albului în-
cep, încet, încet să cadă picături
de apă care pot începe să surpe.
Iată cum micul accident de la
mutarea a opta tinde să se trans-
forme în fenomen.]
18…Ka4!
[Începutul unei acţiuni remar-
cabile, îndreptate împotri-va
stabilizării flancului damei.]
19.ke4 de 20.nf5 gf 21.tb1
***
21... b4!! 7p
[Prin ceea ce s-a derulat după
primul act, cu greu ar putea an-
ticipa cineva vreo încercare mai
fantezistă a uneia din părţi.
Când apele păreau destul de
liniştite şi albul pregătea bloca-
da a3, perspectiva ecuaţiei dori-
te este anulată de această intrare
în frontul de turbulenţă. Reali-
zat la timp, acest sacrificiu, care
declanşează şi o luptă psiholo-
gică aspră, reprezintă cheia stra-
tegiei. Cu simţul poziţional la
valenţe cubice, Garry joacă du-
pă concept şi, evitând invenţiile
arbitrare, oferă partenerului un
prim semn complex spre desci-
frare. De timpuriu, a intuit fap-
tul că avantajul strategic preco-
nizat (pasivizarea nebunului
alb) poate fi valorificat numai
cu ajutorul figurilor grele.
Acum există prerogative opti-
miste datorită asigurării, în vii-
torul apropiat, a spargerii c4-c3.
171
Situaţia impune albului ieşirea
din expectativă. Este clar că
vom avea parte de multă acţiu-
ne.]
22.cb
[22.kc4? b5 23.ke5 bc < ]
***
22... Kb6! 4p
[Calul apără cu tempo pionul c
şi, jubilând, se îndreaptă spre
avanpostul central, desfidând şi
următoarele intenţii a-le albului.
Funcţia anterioară, ceva mai
amabilă, odată transformată în
cea de blocheur inaccesibil, asi-
gură evoluţiei o nouă sursă de
energie.]
23.a3
***
23... Tfc8 2p
[Fondul cromatic al poziţiei s-a
schimbat, conform cu relaţia
concepută la mutarea 21.]
24.g6
***
24... Ne5 2p
[Obiectivul trebuia oricum înlă-
turat. Acum se pot observa mai
clar consecinţele sacrificiului.
Centralizarea Kd5 şi străpunge-
rea inevitabilă ...c3 asigură do-
minaţia poziţională a negrului.]
25.gf
***
25... Rf7 1p
26.ne5
***
26... Kd5 1p
[Cum spuneam, spaţiul de pri-
mă germinare a planului este
asigurat de prezenţa acestui ve-
ritabil turn de control al poziţi-
ei.]
27.rd2
[Regele alb a început să navi-
gheze în ape tulburi.]
***
27... c3! 4p
[Superioritatea calului faţă de
nebun permite, exact la momen-
tul oportun, acţiunea de infiltra-
re a figurilor grele. Progresul
negrului pe flancul damei nu
poate fi stopat. Odată puse în
lumină, asemenea simetrii de-
vin experienţe a căror demon-
strare pare mai departe super-
fluă. Pentru partea în
inferioritate, fiecare pas pierdut
în defrişarea terenului necunos-
cut naşte întrebări la care nu se
găsesc răspunsuri, totul ţinând
doar de aşteptare sau…de voia
sorţii.]
28.rc2
172
 crea o viitură greu de stăvilit.
*** Astfel, el se supune de fapt unei
28... cb 1p tendinţe născută din psihologia
29.rb2 obişnuinţei. Greuta-tea adaptării
albului la noile cerinţe este pre-
*** vizibilă.]
29... Tc3! 3p 33.tb5
30.ta1
***
*** 33... Kc4 1p
30... b5! 3p 34.rc1
[Acţiune caracteristică de anu-
lare a mobilităţii şi fixarea pio- ***
nilor majoritari pe poziţia şi cu- 34... Tg8! 4p
loarea incomodă.] [Ideal ar fi fost 34...tc8, ireali-
31.thc1 zabil însă, datorită răspunsului
35.tc5. Cum îl cunoaştem însă,
*** cu siguranţă Garry mai deţine
31... Td3! 3p un as în mânecă, ce nu poate
[Menţine neplăcut presiunea consta decât în autoblocarea
arătând că, pentru materialul singurei figuri adverse mai ac-
dezlocuit, s-a obţinut o com- tive. În acest caz, se anunţă o
pensaţie solidă.] nouă imagine cu focuri de arti-
32.tc5 ficii propulsate de un voltaj ri-
[32.td1 taa3  ] dicat.]
35.ng3
*** Turnurile negre comunică:
32... Kb6!! 6p Nu putem reuşi decât împreu-
[Datorită necooperării figurilor nă!
albe, Garry sacrifică al doilea
pion, câştigând timp pentru
schimbarea direcţiei de atac.
Putem anticipa că forţa combi-
nată a figurilor sale şi caracterul
ezoteric al căii de joc alese vor
173
 nădăjduit, Yusupov mai face
câţiva paşi „de umplutură”.]
*** 38.tg4
35... f4!! 9p
[Idealul estetic este amplificat ***
cu al treilea sacrificiu-ecou, ne- 38... Rh5 1p
cesar realizării acţiunii bănuită 39.th4
anterior, îmbinând şi refrenul de
fond al unor studii celebre. În ***
acest sens, putem spune că noua 39... Rg5 1p
rupere de ritm are gustul şam- 40.f4
paniei cu care sunt botezate va-
poarele sau sărbătorite marile ***
evenimente. Suita de mutări „în 40... Rg6 1p
ramă”, având la bază motivul 41.f5
parabolic al compensaţiei, con-
firmă faptul că pentru regele alb ***
totul a început să se pună de-a 41... Rg5 1p
curmezişul.] [Dansul în triunghi s-a încheiat,
36.tf5 stabilind intrarea în irevocabil.
[36.ef? e3! – +] Forţa de concepţie a stelei din
*** Baku în a crea tensiuni strategi-
36... Rg6 1p co-tactice cu efect estetic, pe
37.tf4 întreg spaţiul de joc, o putem
aprecia undeva la nivelul de
*** 500 C.P.!]
37... Tc8! 4p 0–1
[Triumful strategic este deplin.
Poziţia contemplativă a turnului ***
devine acum, prin transfer, una
activă. Regele alb a rămas sin- Pasiunea se cultivă numai
gur sub avalanşa necruţă-toare a printr-o atenţie susţinută.
figurilor negre. Orice străduinţă
de a opri pierderile masive de
material a devenit inutilă. Dez-
174
 Vom puncta acum şi acest fac-
tor de primă linie psiho-logică,
care este atenţia.
De netăgăduit:
Pentru a putea cuprinde subtili-
tăţile mereu în schimbare şi
pentru a menţine ritmul impus
de nivelul caracteristic perfor-
manţei, stabilitatea, con-
centrarea şi volumul atenţiei nu
au voie să dea rateuri mari. Alt-
fel, o mică scăpare sau hotărâre
pripită pot risipi într-o clipită tot
ceea ce s-a construit cu migală
până atunci. Educarea atenţiei
se referă în principal la punerea
sub control a calităţilor acesteia.
Orice activitate de durată impu-
ne o vigilenţă flexibilă şi perpe-
tuă, în cadrul căreia nu sunt
admise fluctuaţii. În şah, speci-
fice sunt schimbările rapide de
orientare, spre a putea ţine sub
control evoluţia partidei cu ni-
velul ei tensional, timpul de
gândire, notaţia mutărilor pe
fişă. În cadrul acestor exigenţe,
starea de conştiinţă comunică
cu ceea ce ne interesează, pro-
cesul însemnând de fapt con-
centrarea activităţii psihice în
raport cu obiectivul. Intensita-
tea atenţiei conştiente diferă
mult de la o persoană la alta,
manifes-tânduse în funcţie de
gradul pregătirii, de disponibili-
tatea la efort şi de capacitatea
de a învinge o anumită inerţie a
minţii. Când dorim să ne con-
centrăm asupra unui anumit su-
biect, trebuie să trezim în noi
un interes deosebit faţă de aces-
ta. Interesul ne va polariza ob-
servaţia, pentru a putea defini
anumite relaţii utile. Iar dacă
am perceput bine esenţa, jude-
cata şi raţiunea sunt rezultatul
care va favoriza până la urmă
descătuşarea acelei succesiuni
armonioase a ideilor şi a decizi-
ilor de acţiune. Pentru a căuta
cauzele reale ale neatenţiei tre-
buie exploatat în primul rând
emoţionalul. Evident, activita-
tea percepţiei celorlalte simţuri
se obţine tot prin efort diversi-
ficat şi perseverent, prin cizela-
re. Printre metodele de amplifi-
care a atenţiei jucătorului de şah
se recomandă cultivarea
autocon-trolului prin analiza
sub toate aspectele a mai multor
poziţii complexe, cu stabilirea
ulteri-oară a diverselor raporturi
existente între ele: caracte-
ristici, planuri, efecte etc. Când
găseşti că e greu să te direcţio-
nezi numai asupra unui subiect
începe prin a micşora timpul de
studiu. Nu-l pierde inutil, ci în-
175
cepe să lucrezi treptat. Iar dacă
te surprinzi că visezi cu ochii
deschişi sau te-ai abătut de la
obiectiv, opreştete imediat, fă o
pauză, gândeştete la altceva şi
abia după aceea continuă de
unde ai rămas. Din experienţa
şahistă proprie am constatat că
cele mai bune rezultate privind
evoluţia volumului atenţiei,
respectiv cumulul de elemente
asupra cărora te poţi orienta şi
corecta simultan, s-au obţinut
atunci când poziţiile investigate
au avut în conţinut unele ele-
mente considerate ca fiind ab-
solut necunoscute. Şi, printr-un
exemplu oarecare să revenim la
încă niţică practică – nu este
oare aceasta principala chema-
re care ne reuneşte pe toţi?
Parcurgând un şir de partide
jucate la Moscova, în cadrul
Mega-Openului 2002, cu o par-
ticipare impresionantă din am-
bele puncte de vedere, număr-
valoare, atenţia mi-a fost printre
altele, captată de cea disputată
între: Kulots K. (2531) şi Geller
J. (2417)
Mini-puzzle
1.e4 e5 2.kf3 Kc6 3.d4 ed
4.kd4 Qh4!?
[Negrul încearcă să-şi surprindă
adversarul cu o variantă mai
rară din scoţiană, dar după cum
vom constata – şi acesta este un
caz aparte care trebuie să ne
dea de gândit – se va surprinde
pe sine însuşi!]
5.kc3 Nc5 6.ne3 Kge7??
7.kf3 Qh5 8.g4
1–0
Simpla privire aruncată asupra
ELO-ului jucătorului învins
într-o asemenea manieră reflec-
tă drept explicaţie plauzibilă fie
o rătăcire pe fondul unei lipse
premature de concentrare, fie
alegerea spontană a variantei,
fără aprofundarea în prealabil a
liniei de joc adoptate. Conside-
rentul că la primele mutări este
exclus a se putea întâmpla ceva
deosebit nu este altceva decât
un teren favorizant al neatenţi-
ei.
Partida nr. 7
Apărarea spaniolă
G. Kasparov (2795) – V.
Anand (2725)
176
 New York (m/10) 1995
În decursul timpului, excampi-
onul mondial demon-strase de
nenumărate ori că în spaniola
clasică (Zaiţev) abor-dează lup-
ta remarcabil, făcându-şi din
această contro-versă un adevă-
rat cod al onoarei. Contribuţiile
personale de mare valoare au
născut conflicte teoretice pre-
lungite, creând o stare de neli-
nişte în rândul celorlalţi adepţi
ai acestei apărări, considerate,
pe drept cuvânt, una din pietrele
de încercare ale inteligenţei şa-
histe. Orientativ, este sufi-cient
a revedea partidele 2 – 4 ale
meciului pentru titlul suprem cu
Karpov, New York ’90, care au
ţinut cu respiraţia tăiată întreaga
lume şahistă.
Situaţia în sine nu putea fi tre-
cută cu vederea nici de tânărul
mare maestru indian, devenit
challenger la titlul suprem
WCC (meci pe care, în final, l-a
pierdut), într-o perioadă inedită,
de răscruce, când unele conflic-
te de interese au condus la scin-
darea campionatului mondial
indivi-dual masculin în două
versiuni.
Despre „stropul” de geniu de-
numit V. Anand s-a spus şi se
vor mai spune cu siguranţă
multe. A reuşit, la rândul său,
să adere încă din copilărie la un
set de valori cu adevărat repre-
zentative în şah, clădin-
du-şi cariera într-o progresie
geometrică de invidiat. Înnobi-
lat cu Oscarul şahist şi cu titlul
de campion mondial FIDE, s-a
înfăţişat drept un caracter afa-
bil, cu temperament rece. Gân-
deşte uluitor de uşor, dar temei-
nic, mişcările, meditând viguros
la consecinţe. Mai puţin pericu-
los în poziţii paşnice, dar stră-
lucitor atunci când se ivesc
complicaţii, el practică un şah
pătruns, implicat, chemat să
cuprindă un sens, o atitudine
interiorizată în sunetul expresiv
al forţei ce sfidează deseori re-
gulile. Mereu precipitat, stilul
său răspunde unei cerinţe aparte
a modelului contemporan- deşi
e foarte direct!. Talentul său se
confirmă şi prin faptul că şi-a
format o puternică personalitate
şahistă, deşi provine dintr-o ţară
a cărei şcoală nu are încă tradi-
ţie în a lansa jucători de mare
valoare.
Cum a fost el prins pe picior
greşit, am putea spune cu pro-
pria armă, nimerind dezinvolt
în „bătaia săgeţii” lui Garry,
177
într-o partidă cuprinsă de un
nucleu tactic fără prejudicii sti-
listice şi cu o puternică ampren-
tă a originalităţii, urmează a
încerca să desluşiţi în continua-
re.
1.e4 e5 2.kf3 Kc6 3.nb5 a6
4.na4 Kf6 5.0-0 Ke4!?
[Anand a hotărât, în acest punct
extrem de important pentru
soarta meciului, ca mărul dis-
cordiei să continue cu varianta
deschisă, Tarrasch, situaţia
având un conţinut psihologic
greu de comentat. Ulterior, la
Linares 97, el a reînceput expe-
rimentele, alegând, contra lui I.
Polgar, 5…nc5, 6.c3 b5 7.nb3
d6 8.a4 tb8 9.d3 0-0 10.ab ab
11.te1 nb7 12.kbd2 = Apoi,
le-a continuat iarăşi contra lui
Garry, la Wijk aan Zee 2001, cu
o remaniere la mutarea a 8-a,
într-o dispută dramatică, în care
parte-nerii au trecut pe lângă
ocazii favorabile: 8...ng4 9.h3
nf3 10.qf3 0-0 11.a5!? tb8
12.d3 kd7 13.ne3 rh8 14.kd2
ke7 15.nc2 ne3 16.fe c5
17.nb3 c4 18.dc kc5!? 19.cb
kb3 20.kb3 tb5 21.qd1 qc7
22.ta4 kc6 23.kd2 ka5 24.b4
kb7 25.qc2? (criză reciprocă –
25.ta6! qc3 26.tf7! tg8
27.qf1 kd8 28.tg7!! rg7
29.td6 + – ) 25…h6 26.qd3
tb6 27.tfa1 tc6 28.t1a3 a5
29.rh2 d5 30.qb5 d4 31.ba dc
32.kb3 kc5?! (32…c2!! 33.kc1
kc5 34.tb4 ka6 35.tbb3
td8 – +) 33.tc4 tb8 34.qc6
qc6 35.kc5 qb5 36.tcc3
qe2 37.kd7 tb2 ½ ]
6.d4 b5 7.nb3 d5 8.de Ne6
9.kbd2
[Este bine şi 9.c3 kc5 10.nc2
ng4 11.te1 ne7 12.kbd2, cu
divizările: 12…qd7; 12…0-0;
12...nh5; 12…d4 sau 9.ne3
kc5!? 10.kc3 kb3 11.cb! ne7
12.tc1 qd7 13.h3! 0-0 14.ke2 &,
Ponomariov-Korcinoi, Ucraina
2001]
9...Kc5 10.c3 d4
[Capablanca-Lasker,
St.Petersburg 1914! Mai mo-
dern se prezintă 10...ne7 11.nc2
d4 12.cd kd4 13.kd4 qd4
14.kf3 qd1 15.td1 ng4
16.ne3 0-0 17.h3 nf3 18.gf
tfd8 19.f4 & Leko – Khalifman,
Budapesta 2000]
11.kg5!?
178
[Excelentul teoretician rus Igor
Zaiţev a împodobit această ve-
che variantă cu o nouă străluci-
re, care poate conduce la mari
complicaţii, de ex.: 11...qg5
12.qf3 nd7 [sau 12...rd7
13.nd5! nd5 14.qd5 nd6
15.cd! kd4 16.kc4! ke2
17.rh1 kc1 18.kd6 cd 19.qd6
re8 20.qc6 kd7 21.qa8 qd8
22.qe4! . Nu dă şanse prea
bune nici 12...0-0-0 13.ne6 fe
14.qc6 qe5 15.b4 qd5 (15…dc
16.bc cd 17.qa6 rd7 18.nd2
qc5 19.tfd1 nd6 20.ne3
qe5 21.g3 ta8 22.qb7 tab8
23.qg2 re7 24.tac1 thd8
25.nd4 qg5 26.qe4 qg6
27.qg6 hg  Grunfeld –
Gyimeşi, Tel Aviv 2001)
16.qd5 ed 17.bc dc 18.kb3 d4
19.na3 (13...ne7 20.nb4 nf6
21.a4 rd7 22.ab ab 23.tfd1 re6
24.tac1 td5 25.td3 c6
26.ta1 ) 19...g6 20.nb4 ng7
21.a4 rd7 22.ab ab 23.tfd1
re6 24.tac1 the8 25.rf1
rf5 26.c6 g5 27.na5 td6
28.nb4 tdd8 29.td3 g4
30.nc5 re4 31.tcd1 h5
32.kd4 b4 33.te3 rd5 34.nb4
rc4 35.nc3 te3 36.fe tf8
37.re2 rc3 38.ke6 1 – 0
Kasparov – Shirov, Linares
2001] 13.nf7 re7 14.nd5 ke5
15.qe2 d3 16.qe1! c6
(16…te8 17.f4 qg4 18.qe5
rd8 19.qd4 ke6 20.ne6 te6
21.qd3 nc5 22.rh1 te2
23.qf3 qf3 24.kf3 nc6 25.b4
nb6 26.a4 tf8 27.ab ab
28.tb1 tf6 29.tb2 tb2
30.nb2 tf4 Korneev –
Mikalevski, Itan Cup 2002)
17.f4! qh6 18.nf3 rd8 19.fe
ne7 20.kb3 qg6 21.kd4, cu
atac.
M.Adams a jucat împotriva lui
Anand 11.ne6 ke6 12.cd kcd4
13.kd4 qd4 14.qe2 td8 15.a4
qd5 16.ab ab 17.qe4 nc5 18.qd5
td5 19.ke4 nd4 = ]
11...dc
[Acest plan a fost întrebuinţat,
după o reflecţie de 45 minute,
de către V.Korcinoi, împotriva
lui An.Karpov, Baguio 78, într-
un meci pentru titlul mondial
însoţit de întâmplări, incidente
şi evenimente psihologice care
au sfidat flagrant tradiţia de
fairplay.
Interesantă este alternanţa
11...nd5 la care se poate însă
reacţiona violent prin 12.kf7!?
rf7 13.qf3 re6 14.cd  sau
liniar 12.nd5 qd5 13.kb3
kb3 14.ab ne7 15.kf3 ke5
179
16.kd4 kg6 17.qf3 qf3
18.kf3 c5 =, Anand-Sokolov,
Lyon 94. Din păcate, părerea lui
Garry a rămas o enigmă.]
12.ke6 fe 13.bc Qd3
[S-a pregătit probabil o întărire
faţă de partida a şasea, încheiată
scurt după: 14.kf3 0-0-0 15.qe1
kb3 16.ab rb7 17.ne3 ne7
18.ng5 h6 19.ne7 ke7 20.kd4
td4! 21.cd qb3 22.qe3 qe3
23.fe kd5 24.rf2 rb6 25.re2
a5 26.tf7 a4 27.rd2 c5 28.e4
½. Cine se încumetă a repeta
parcurgerea unui drum atât de
alunecos, cu variaţii complexe,
expuse multor posibilităţi de
analiză surprinzătoare, dove-
deşte mult curaj, dar se expune
unei doze de risc ce te poate
face pe neaşteptate prizonier în
ţesătura hazardului. Odată in-
trodusă cheia în contact, discu-
ţia tacită devine cu atât mai in-
teresantă cu cât este unanim
cunoscut faptul că în meciurile
pentru titlul suprem lupta are
loc indirect şi între echipele de
secondanţi, care caută frenetic,
cu mult timp înaintea desfăşură-
rii acesteia, soluţii dintre cele
mai greu de anticipat.]
14.nc2!!
[Dacă ai o magie, păstreaz-o
pentru lucruri importante. Do-
rim să remarcăm faptul că în
meciul amintit anterior, Karpov
a inclus în calculul său posibili-
tatea sacrificiului de pion sub
forma: 14.nc2 qc3 15.tb1 0-
0-0 după care l-a respins, consi-
derând că după 14.kf3 eventua-
lul schimb de damă conduce pe
alb la un final superior.
Concepţia rivală a lui Kasparov
asupra acestei idei renăscute
promite acum să imprime jocu-
lui o evoluţie în care să primeze
curiozitatea, având în vedere şi
uimitoarea forţă de calcul a ad-
versarului
Era de aşteptat că din moment
ce la un joc liniştit, negrului nu
i se poate întâmpla nimic deo-
sebit, rejucarea variantei impli-
ca neapărat revizuiri radicale,
proiectate în spatele uşilor în-
chise! Observăm cum nici nu se
sting bine ecourile unor căi noi,
că imediat sunt îmbunătăţite
mai mult sau mai puţin eficient.]
14...Qc3
You choose!
180

***
15.kb3!! 10p
[Iată că eterogena acţiune con-
cepută înainte oscilează cu o
incredibilă disponibilitate a re-
surselor. Se confirmă cum coe-
ficientul de inteligibilitate sau
de ambiguitate al unor variante
depinde de orizontul informaţio-
nal şi de capacitatea schimbării
în cazul receptării. Practic, s-a
declanşat ceva în genul unei
tornade tactice ce nu permite
măsurători precise în interiorul
vârtejului, bunele principii că-
zând astfel pe locul secund.
Cert este că negrul va trebui să
se orienteze în continuare fără
busolă, într-un grafic cu desiş
greu de pătruns. Totuşi, într-o
astfel de poziţie, în apreciere
mai pot interveni şi factori su-
biectivi.]
15...Kb3
[Alte variante posibile erau:
15...td8!? 16.nd2! qe5
(16...td2 17.kd2 ke5 18.kb3!
ked7 19.kd4! nd6 20.te1 sau
16...qb2 17.tb1! qa2 18.ta1
qb2 19.kc5 nc5 20.ta6! kd4
21.qh5 rd7 22.qf7 ne7 23.ng5
qb4 24.td6! cd 25.qe7 rc8
26.ta1! ) 17.te1 qd5 18.qg4!
de asemenea cu situaţie drama-
tică pentru negru. Nu este de
mirare că Anand se decide la
varianta simplificatoare. Intrat
în defensivă, este în postura de
a lupta cu sine, adică împotriva
propriului temperament vulca-
nic.]
***
16.nb3 1p
[O poziţie ce defineşte perfect
estetica în joc a celui mai valo-
ros jucător al epocii. Expresia
sa este ca o coardă întinsă între
cele două extremităţi ale unui
arc, una fiind acţiunea în sine,
cealaltă, reacţia din jur, stabilită
printr-un echilibru suspendat.
Sfidând pierderile materiale
masive şi provocând adversaru-
lui în foarte scurt timp un con-
sum substanţial de energie,
ameninţă optimist cu acţiuni
conjugate ale figurilor regele
negru rămas în centru. Poate nu
este inutil să mai amintim fap-
tul că asistenţa intrase şi ea într-
un raport emoţional specific,
adică destul de echilibrat cu cel
al competitorilor.]
181
16...Kd4?!
[Îngrijorat, Anand nu se încu-
metă încă la captura “darului
grecesc”. Au rămas în culise
câteva variante splendide:
16...qa1 17.qh5 g6 18.qf3
kd8 (18...kd4 19.qa8 rf7
20.qd8! ke2 21.rh1 qe5
22.ng5! ) 19.qf6 tg8
(19…qd4 20.qh8 qd7 21.nh6
qe7 22.nf8 qf8 23.qh7 qf7
24.qh6 qf5 25.qc1 tc8
26.qc5 ) 20.ne6! (20.td1
nd6!) 20… tg7 21.na3! qf1
22.rf1 na3 23.nd5 sau
20...ne7 (20…tg7 21.na3 qf1
22.rf1 c5 23.nc5 nc5 24.qg7
ke6 25.qh7 td8 26.qg6 re7
27.qf6 rd7 28.qf3 + – sau
20…ng7 21.nf7! rd7 22.e6
rc8 23.qa1 na1 24.ng8 nf6
25.te1 kc6 26.nh7 ke7
27.na3 + –) 21.nd7! rd7 22.e6!
ke6 23.qa1 nd6 24.ne3 + –.
În cazul 17.qh5 rd7? survine
un câştig spectaculos după
18.ne6! re6 19.qg4! rf7
20.qf3 re6 21.qc6 nd6 22.ed
qe5 23.nd2! qd6 24.te1 rf7
25.qf3 rg6 (25…qf6 26.qd5
rg6 27.te6) 26.qg4, şi în sfâr-
şit, la decizia 17.qh5 g6 18.qf3
0-0-0 19.qc6 qe5 20.qa6 rd7
21.nb2!!, spectacolul devine
mirific.!]
***
17.qg4! 8p
[Forţa, neînsoţită de inteligen-
ţă, se prăbuşeşte sub propria-i
greutate! Numai cu astfel de
mutări se poate dezvolta iniţia-
tiva. Obişnuit, violenţa este un
semn de slăbiciune, dar pe eşi-
chier lucrurile stau cu totul alt-
fel. Pentru negru este un mo-
ment extrem de dificil, datorat
complexităţii calculelor pe care
le impune poziţia, dar şi con-
vingerii că tehnica partenerului
este dublată de un serios efort
analitic anterior.
După cum precizează însuşi
Kasparov, iluzii fatale ar fi fost
17.qh5? g6 18.qg4 qa1 19.ne6
qc3 20.nd7 rd8! – + sau
17.ng5? kb3 18.ab qe5 19.qh5
g6 20.qf3 nd6! 21.tfe1 qh2
22.rf1 qh1 23.rc2 qh5 24.g4
qg5 25.qa8 qd8 ]
17...Qa1
[Resemnat, probabil, Vishi a
înţeles că nu mai există drum de
întoarcere.
Pentru înţelegerea situaţiei
vom face apel tot la psihologie:
el trăieşte acea experienţă dra-
182
ma-tică specifică situaţiilor în
care echilibrul material este
complet rupt şi calculul concret
devine aproape imposibil. În
acelaşi timp, este în fantezia ori-
cărui profesionist că, inevitabil,
se trece uneori prin asemenea
momente.]
***
18.ne6 2p
[Ameninţă decisiv 19.nd7 rf7
20.qf4 rg8 21.qd4! ]
18...Td8
[18…qc3!?]
Cooperare
***
19.nh6!! 6p
[O nouă lovitură care transformă
parcă poziţia albului într-un ca-
blu prin care trec sporuri de
energie ce au darul de a mai
limpezi situaţia. Tot secretul
constă în faptul că după dispari-
ţia pionului g se creează teribila
ameninţare de mat qh5 - f7
La 19.ng5? qc3 20.nd8 h5!!
21.qg6 rd8 22.td1 c5 – +]
19...Qc3
[Interesant de analizat este şi
sacrificiul 19...qf1 urmat de
20...g6 dar, cu siguranţă, succe-
sul cooperării armonioase cre-
ează în continuare o presiune
explozivă.]
***
20.ng7 2p
20...Qd3
[Obligatoriu şi conform unei
vechi zicale ruseşti: “Nu poţi
îmbunătăţi poziţia dacă urmea-
ză să fii făcut mat!”. Activitatea
damei stăvileşte atacul, dar alte
neplăceri nu vor putea fi evita-
te.]
***
21.nh8 1p
[Turnul este lovit de soartă chi-
ar pe meleagurile natale. Duelul
combinativ s-a încheiat cu o
recuperare molto con brio a ma-
terialului.]
21...Qg6
183
[Cu rapiditate şi mare surprin- mai sunt de întâmpinat unele
dere a constatat Anand că alter- mici greutăţi.]
nativa 21...ke2 22.rh1 kg3 24...Re7
23.hg qf1 24.rh2 este sortită
eşecului: ***
a) 24...qd3 25.nf5 qc4 26.f4 + 25.tc1! 5p
– 25...c6
b) 24...qf2 25.nf6 qc2 26.rd8 ***
qd8 27.qd4 re7 28.qd7  26.f4 2p
c) 24...td1 25.qh5 rd8 26...a5
26.nf6 ne7 27.ne7 re7 ***
28.qf7 rd8 29.qf8 .] 27.rf2 1p
27...a4
*** ***
22.nf6! 4p 28.re3 1p
22...Ne7 28...b4
***
*** 29.nd1! 4p
23.ne7 1p [Fără concesii! A fost evitată şi
23...Qg4 ultima „viclenie” a speranţelor
[Forţat, întrucât după 23...re7? adverse: 29.tc4? a3! 30.td4??
24.qh4 re8 25.ng4! situaţia td4 31.rd4 b3 – +]
este complet clarificată.] 29...a3
*** ***
24.ng4 1p 30.g4 1p
[Superioritatea nebunului faţă 30...Td5
de cal plus avantajul material ***
netezesc drumul către victorie. 31.tc4 3p
Cu raţiunea sa pătrunzătoare, 31...c5
Garry încheie conturile în tim- ***
pul cel mai scurt posibil. Să în- 32.re4 1p
cercăm şi noi aceasta, alături de 32...Td8
el, dar cu mare atenţie, întrucât
***

184
33.tc5 1p pozitiv prin care se poate reali-
33...Ke6 za orice. Evidenţa dictează însă
*** că, după ce frumuseţea ritmului
34.td5 1p de surprize ne-a impresionat
34...Tc8 adânc, nu trebuie să fim sur-
*** prinşi ulterior de eventuale con-
35.f5 1p traste, datorate firesc incon-
35...Tc4 stanţei fluxului analitic, care
*** poate ajunge uneori până la an-
36.re3 1p tagonismul cel mai radical. De
36...Kc5 aceea, este bine să fim influen-
*** ţaţi mai mult în privinţa planu-
37.g5 1p rilor cu o mare putere de suges-
37...Tc1 tie şi mai puţin a anumitor
*** succesiuni de mutări între-
buinţate pentru derularea corec-
38.td6 2p
tă a acestora. Numai astfel, se-
[Varianta concludentă 38...b3
tea de ireproşabil va putea intra
39.f6 rf8 40.nh5 te1
într-o corelaţie adâncă cu acea
(40...kb7 41.ta6 kd8 42.ta8
poftă încorporată care poate
td1 43.e6 + –) 41.rf3 kb7 adapta atenţia către o dinamică
42.ta6 îl obligă pe „regele din specială a acuplării adevăratului
Madras” să încheie interviul cu potenţial al forţei de joc. Este
subiect de primă pagină. Încă o într-adevăr o cale grea, parcă
variantă „gambit”, în stil psiho- dăltuită în piatră, ce fascinează
logic, a devenit, pentru viitor, o însă prin alternati-vele sale mai
serioasă temă de cercetare.] mari sau mai mici.
1 – 0. Dacă veţi reuşi vreodată trece-
Realizările cu înclinaţii către rea peste acest prag, atunci fiţi
arta dramatică, în care nobleţea siguri că s-a sfârşit cu admiraţia
sacrificiilor îşi modelează esen- de la distanţă.
ţa prin transformarea poziţiei
complexe într-un final cu avan- ***
taj decisiv, dau senzaţia conică
a descoperirii adevăratului sens Surâsul inocent al bucuriei

185

Şi în condiţiile în care parcur-
gem evaziv şirul de manevre al
unor partide asemănătoare celor
prezentate, resimţim o oarecare
bucurie şi recunoaşteţi, avem
chiar tendinţa de a exclama:
foarte frumos!! Apoi ne îndrep-
tăm atenţia către altceva. Dar,
dacă aşa cum am procedat noi,
le vom pătrunde mult mai
adânc sensul, remarcând majo-
ritatea aspectelor tehnice şi psi-
hologice, avem şansa să expe-
rimentăm efectul unei încântări
prelungite, cu pasiunea mult
amplificată în interiorul nostru.
Ancorarea în această căldură ne
este evident insuflată, în primul
rând, de „paleta de culori”, de
fantezia celor care au creat. De
obicei e suficient doar un sim-
plu surâs şi iată-ne cuprinşi de o
stare plăcută, nebănuită pentru
momentul respectiv. În acelaşi
context, privind simplist către
anumite poziţii, e posibil ca pe
un neştiutor nimic să nu-l facă a
bănui valoarea estetică a acesto-
ra şi, în consecinţă, va fi lipsit
de sentimentul frumosului. Nu
acelaşi lucru putem spune des-
pre un cunoscător. El va rămâ-
ne, cu siguranţă, într-un echili-
bru emoţional, marcat de o
curiozitate intensă pentru far-
mecul descoperirii unor posibi-
lităţi rafinate pe care le-a simţit,
sau despre care ştie că există,
dar stau bine ascunse.
Mărturisiţi sincer: de câte ori
nu aţi trecut prin astfel de bucu-
rii, când rezolvarea fericită a
unor situaţii v-a copleşit de ad-
miraţie? Trebuie menţionată
aici cu prioritate şi latura com-
poziţională (am numi-o simbo-
lic şahul de dincolo de şah) un-
de şarmul soluţiilor ne domină
autoritar, chiar dacă majoritatea
aranjamentelor de piese nu pot
fi întâlnite în practica obişnuită.
La urma urmei, fiecare are
dreptul să se bucure din aproape
orice şi să-şi amintească, câteo-
dată, de vremea când credea că
poate atinge „norii cu palmele”.
Datorită valorilor sale expresi-
ve, credem că şahul ar putea fi
încadrat între acele ramuri de
sport cu un pronunţat caracter
estetic. Aceasta, în pofida fap-
tului că, în comparaţie cu cele
care implică o activitate fizică
intensă, însuşirile constitutive,
tehnice şi psihice cu un ridicat
grad de concordanţă ale practi-
cianului nu se pot manifesta
vizibil decât în faţa unor cunos-
cători.
186
 Partida nr. 8
Apărarea siciliană
I. Polgar (2675) – G. Kasparov
(2775)
Dos Hermanas 1996
În cadrul renumitului super-
turneu din circuitul spaniol, fe-
nomenul şahului feminin, Iudith
Polgar, steaua ce a constituit
mereu obişnuitul show al mari-
lor întreceri, a avut încă o dată
ocazia de a-şi etala marele po-
tenţial în faţa primului jucător
al lumii (la care înregistrase
numai înfrân-geri – cu excepţia
unei remize obţinute la... blitz,
Geneva 96, pierzând însă meci-
ul de două partide).
Clasat mai modest, pe locurile
3–4, la egalitate cu V.Anand,
campionul mondial a reuşit să
încânte totuşi asistenţa cu un
final incandescent, în care me-
toda de câştig era conside-rată
imposibil de realizat în condiţii-
le numărului de mutări prevăzut
de regulament. Rezol-varea
acestui maraton vertical (într-o
partidă care a trebuit să fie câş-
tigată… a doua oară!) întâlnit
foarte rar în practică, nu este
accesibilă încă multor jucători
valoroşi. De aceea, punctajul
urmează să fie acor-dat doar
până la mutarea a 38-a.
1.e4 c5 2.kf3 d6 3.d4 cd 4.kd4
Kf6 5.kc3 a6 6.f4
[În ultima rundă a tradiţionalu-
lui Wijk aan Zee 2000, miza
întâlnirii fiind puţin estompată
de faptul nu tocmai neobişnuit
că liderul WWC încheiase deja
conturile în avans (putând deci
să-şi permită lejer un respiro cu
o remiză) având asigurat primul
loc. Pentru nivelul său de efort
intelectual şi fizic la care este
antrenat, nu ne-ar surprinde
prea mult dacă unele din aceste
turnee le-ar considera perioade
de odihnă activă! Tot în sicilia-
nă, dar cu piesele albe, Garry
nu a luat în consideraţie împre-
jurarea arăta-tă, după care, ui-
tând şi de far-mecul junei, a
abordat jocul deschis, energic,
sacrificând intuitiv un pion. Ac-
ţiunea timpurie a derutat com-
plet atât asistenţa cât şi pe
Iudith care, un moment, se lu-
minase la chip, sub impresia că
aprecierea adversă a fost super-
ficială. Poziţia născută, de natu-
ră tipic conflictuală, cu
tempouri deci-sive în alchimia
atacului, a fost însă exact pe
187
măsura ambiţiei care depăşeşte
orice job de nivel mediu: 6.ne3
kg4 7.ng5 h6 8.nh4 g5
9.ng3 ng7 10.h3 kf6
(10…ke5 11.f3 kbc6 12.nf2
ne6 13.qd2 kd4 14.nd4 qa5
15.a3 tg8 16.h4 tc8 17.hg hg
18.0-0-0 kc4 19.nc4 nd4! =
½ m 27!, Kasparov-Polgar,
Linares 2001) 11.nc4 qb6 12.0-
0! 0-0 (În partida Ivanchuk-
Shirov, Wijk aan Zee 2001,
ademenit şi dominat de curiozi-
tate, negrul nu a rezistat tenta-
ţiei acceptării sacrificiului pio-
nului central. Pentru Saşa,
încercarea s-a dovedit repede
doar un viciu de procedură,
capcana în care a intrat volun-
tar ducând aproape fără luptă
la pierderea multor locuri în
clasamentul final… 12…ke4?
13.ke4 qd4 14.kd6! ed
15.qe2 ne6 16.ne6 0-0
17.tad1 qf6 18.nd5 kc6
19.c3 tad8 20.tfe1 qg6 21.a4
rh7 22.nc6 bc 23.qa6 + –)
13.kde2!? qb2 14.nb3 qa3
15.f4 kc6 16.rh1 ne6 17.qd3
tac8 18.fg hg 19.kd5 tfe8
20.tad1 kb4 21.qf3 kbd5
22.ed nd7 23.c3 a5?! 24.qd3 a4
25.nc2 qc5 26.tf6! ef 27.qh7
rf8 28.kd4 te5!? 29.ne5 fe
30.ke6! ne6 31.de tc7 32.na4
d5 33.qf5 qc4 34.nd7 qf4
35.qb1 fe 36.ne6 re7 37.nd5
+ – td7 38.c4 qe3 39.qh7
rd8 40.tb1 qf4 41.ne6 te7
42.ng4 tf7 43.qd3 qd4
44.qg6 (1 – 0). Deci, încă o mi-
că deziluzie care în fond în-
seamnă deocamdată acelaşi
adevăr redescoperit, care uneori
este în noi, alteori vine dinafa-
ră.]
6…e6 7.qf3 Qb6 8.a3
[Linia de joc adoptată de singu-
ra jucătoare aflată în topul ELO
masculin este un „şiretlic” al
marilor maeştri maghiari, prin-
cipala caracteristică fiind că
varianta nu este încâlcită într-o
oază întinsă de diviziuni. Oco-
lind în acest mod schemele pro-
fund analizate, Iudith încear-că
întreruperea seriei de insuccese
consecutive suferite la
Kasparov. Din nefericire, uşor
poţi intra sub grindina îndoielii
propriei voinţe, dacă stai să te
gândeşti că cel din faţa ta deţine
cheia universală cu care poate
deschide şi închide mai toate
uşile, uitând arareori câte una
neasigurată.]
8...Kc6 9.kc6?! bc 10.b3 Nb7
188
11.nb2 d5 12.nd3 c5. 13.ed ed ***
14.0-0-0 0-0-0 15.ka4 Qc7 20... Qf4 1p
16.nf5?! 21.rb1
***
[Începutul unui plan îndoielnic,
21... Td5! 5p
de reducere a efectivelor prin
[Afişând un calm olimpian
unele schimburi, bazat probabil
Garry a demonstrat o siguranţă
pe calculul imprecis al unor va-
mai mare în aprecierea micilor
riante. Ceva mai bine, dar tot
implicaţii ascunse care au rezul-
riscant, era 16.nf6 gf 17.the1 c4
tat.]
18.nf5 rb8 19.b4 d4 20.ne4 nc8!
22.tdf1
%]
***
16...Rb8 17.ne5?! Nd6 18.qc3 22... Qe5 3p
23.qc4
***
23... Tb5 7p
[O suită de devieri caracteristi-
ce stilului de iniţiativă ce asigu-
ră activizarea figurilor în vede-
rea declanşării atacului.]
24.qf7
*** ***
18... d4! 6p 24... Nd5! 6p
[Un mod superior de exprimare [Poligonul este pregătit pentru
care arată un mare respect pen- tragerea menită să aducă cel
tru cucerirea iniţiativei. Evi- puţin recuperarea materialului.
dent, în spatele influenţei deci- Iudith joacă curajos, deşi, pe
zionale stă în primul rând undeva, teama de pericol nu şi-
precizia calculului. Următorul o poate ascunde.]
şir de mutări este cvasi-forţat.] 25.qg7
19.nd6 ***
*** 25... Tg8 1p
19... Qd6 1p 26.qh6
20.qc5
***
189
26... Nb3!! 8p
[După ce dama albă a fost înde- Careu cu densitate
părtată de zona operaţională,
diversiunea poate începe. Ten-
tant, dar slab ar fi fost 26...tg2
27.nd3! sau, mai complicat,
26...ng2 27.nh7]
27.cb
***
27... Tb3 1p
28.rc1
[Numai astfel matul poate fi ***
evitat.] 32... Ke4?! 1p
[Păzeştete să nu cazi, decretea-
*** ză o veche expresie. Asistăm la
28... Qc7 4p un moment de ezitare: continu-
29.nc2 area din partidă pare decisivă,
[29.rd1? d3! 30.qc1 tg2!! dar în realitate are harul de a
31.kc5 qe5 32.ne4!? tc2 diminua mult şansele reuşitei,
33.kb3 tc1 34.kc1 ke4 35.kd3 fără însă a le anula chiar în tota-
litate. Mult mai neplăcut pentru
qc3 36.re2 qd2 – +]
*** alb ar fi fost 32...dc! 33.tc2 ta3!
29... d3 1p 34.kc5 tc5 35.tc5 ta1
30.qf4 36.rb2 th1 37.tc6 kd7
[Apărare unică.] 38.th6 tg1 39.g3 rc7 40.th7
*** re6 şi finalul se decide în fa-
30... Tc8! 5p voarea negrului. Dacă aţi des-
[Calea corectă de menţinere a coperit această variantă adău-
presiunii.] gaţi în fişa de evaluare încă
31.qc7 patru puncte.]
*** 33.tf8
31... Tc7 1p ***
32.tf2 33... Ra7 3p
[Este uşor de constatat că
33...rb7?? ar fi fost o greşeală
190
gravă şi alegerea ei se sancţio- 39.td7 Rb8 40.te7 Kd2
nează cu anularea a cinci puncte 41.rc1 Kb3 42.rd1 h5 43.te3
din ceea ce aţi realizat până în Kd4 44.kc5 a5 45.kb3 Kc6
prezent.]
[Negrul evită pentru moment
34.tf7!!
intrarea în finalul de turnuri da-
[Ordin de restricţie care dictea-
torită poziţiei retrase a regelui.]
ză părţii adverse impunerea de
noi reguli, cu o intensitate la fel 46.tc3 Rb7 47.re1 rb6
de mare ca până în prezent. 48.rf1 Th4 49.rg2 Kd4
Într-un efort disperat de rezis-
tenţă, albul a găsit o frumoasă
resursă tactică, după care mai
poate spera într-o salvare mira-
culoasă.]

***
34... Tbb7 2p
[Replica naturală, prevăzută
logic de la mutarea anterioară.] 50.ka5!?
35.tc7
*** [Având în vedere că după
35... Tc7 1p 50.kd4 td4 finalul de turnuri
36.td1 este pierdut, alternativa aleasă
*** de Judith este logică. Izolarea
36... Tc2 1p regelui negru va conduce la
37.rb1 pierderea ultimului său pion. Pe
*** măsură ce înaintăm, articolul
37... Tg2 1p referitor la strategia părţii active
şi apărării capătă un conţinut tot
38.td3
*** mai palpitant.]
38... Th2 1p 50...Ra5 51.tc5 Rb6 52.te5
[Seria celor 60 puncte acordate Rc6 53.rg3 Th1 54.rg2 Rd6
încheindu-se, prezentăm citito- 55.ta5 Th4 56.rg3 Tg4
rilor, doar cu titlu informativ, 57.rh3 Ke2 58.th5 Tg3
continuarea partidei.]
191
59.rh4 Ta3
[Una din armele puternice ale
lui Garry, în drumul către mari-
le succese a constituit-o şi vir-
tuozitatea în faza finală a parti-
dei, insistând a valorifica unele
poziţii apreciate drept remize
plate, fără elemente care să jus-
tifice continuarea jocului.]
60.rg4 Re6 61.tb5
Coridă
[S-a pătruns într-o peluză deli-
cată a finalului. Referitor la
construcţia poziţiilor de mat
există numeroase opinii dezvol-
tate de-a lungul timpului. Keres
afirmă că în majoritatea situaţii-
lor este remiză. Dacă partea mai
slabă este deja la margine (în
special către colţul tablei)
atunci există, la fel ca în cazul
poziţiilor t şi n contra t,
şanse de câştig. Pentru aceasta,
negrul trebuie să-şi constrângă
adversarul, prin zugzwang, la
pasivizarea turnului. Cea mai
bună metodă de apărare constă
în legătura repe-tată a calului.
Capablanca a demonstrat că la o
apărare corectă nu se poate ob-
ţine victoria în numărul de mu-
tări prevăzut de regulament.
Dato-rită multiplelor posibilităţi
de a greşi, partea din apărare se
leagă, de obicei, tocmai de
această reglementare. Obişnuit,
în practică însă necunoştinţa
sau neatenţia nu pot fi ocolite
ori camuflate de nici o prevede-
re. Din acest fapt rezidă farme-
cul unor astfel de finaluri difici-
le. Cu ambiţia sa bine-
cunoscută şi având în vedere că
lucrurile au mers prea departe
pentru a se renunţa la con-
cretizare numai pentru că şanse-
le s-au diminuat, fără a simula,
Kasparov continuă.]
61...Tg3 62.rh4 Tg1 63.tg5
Tf1 64.ta5 Rf6 65.ta8 Tg1
66.tf8?!
[Lupta putea lua o conjunctură
mai favorabilă pentru alb deoa-
rece nu se văd căi concrete de
evoluţie pentru negru după
66.ta6 rf5 67.ta5. Când nu
înţelegem ceva se întâmplă că
începem a ne teme şi căutăm
repede răspunsuri. Ca principiu,
ne este sugerat să nu riscăm
192
apropierea la întâmplare de ne-
cunoscut. Tributul este exi-gent
şi nu acceptă linie de mijloc.]
66...Re5 67.te8 Rf4 68.tf8
Re4 69.te8 Rf3 70.rh5 Kg3
71. rh6 Kf5 72.rh7 Rf4
73.tb8 Tg7 74.rh8 Td7
75.te8 Rg5 76.te6 Kd4
77.te1 Rf6 78.td1 Td5
79.ta1?!
[Mai bine era td2!?, menţinând
legătura calului. Acum sarcina
negrului s-a uşurat vizibil. Situ-
aţia specială de adaptare la po-
ziţiile mereu în schimbare, crea-
te din frânturi, plus presiunea
timpului şi inexistenţa anterioa-
ră a unei clipe de respiro au slă-
bit capacitatea lui Iudith de a
calcula corect toate variantele
apărării, îndepărtând-o serios de
zona remizei. Necesitatea în-
gustării cadrului mutărilor can-
didat a dus, din păcate, la omi-
terea celor necesare. Acest
final, cu unele mici modificări,
este deja cunoscut din teorie.
Etalând tehnica sa de filigran în
crearea oricăror reţele de mat,
Garry îşi încheie, într-un algo-
ritm perfect al mutărilor, misiu-
nea.]
79...Ke6! + – 80.ta6 Rf7
81.ta7 Rg6 82.ta8 Td7
83.tb8 Tc7 84.rg8 Tc5
85.ta8 Tb5 86.rh8 Tb7
[Descoperind din timp clarita-
tea, Kasparov o savurează până
la zaţ.]
87.tc8 Kc7 88.tg8 Rh6
89.tg1 Tb8 90.tg8 Ke8
[A sunat telefonul agoniei. O
analiză elementară demonstrea-
ză că negrul câştigă uşor, întru-
cât albul este în zugzwang după
91.tf8 rg6 92.tg8 rf7 şi
turnul nu mai poate părăsi ulti-
ma linie datorită şahului cu ca-
lul la f6. Motivul central al reu-
şitei a fost excelenta construcţie
treptată a podului. Un final
dramatic, care parcă a fost jucat
şi câştigat de un computer!
Iudith a rămas la frontierele vi-
sului, în care nu trebuie uitat, în
ambele sensuri, că stânga noas-
tră este dreapta celuilalt, iar cea
193
mai crudă dintre emoţii rămâne
totuşi speranţa.
De remarcat că neastâmpăratul
Garry a continuat seria isprăvi-
lor de acest fel câştigând împo-
triva lui E.Bareev, Novgorod
97, un final şi mai costisitor: r
+ 2t contra r + t + k. La
Novgorod 99, contra lui Anand,
el a fost la un pas de un nou fi-
nal cu raport neobişnuit de forţe
r + k + n şi r + k, cunos-
cut ca fiind remiză. După înche-
ierea partidei (pe care a câşti-
gat-o în urma unei greşeli a lui
Anand care, la momentul potri-
vit, a ezitat să-i captureze ulti-
mul pion), a uluit reporterii,
afirmând că şi acest final se
poate câştiga, dar necesită mai
multe mutări decât cele prevă-
zute de regulament! Oare o fi
glumit?]
0–1
Rarisimul final urmărit ne
aminteşte de o plăcută întâm-
plare petrecută cu mulţi ani în
urmă în cadrul unui turneu in-
ternaţional, desfăşurat la Can-
berra.
Ilici – Thomson
…?
În poziţia din diagramă, negrul
fiind la mutare, a jucat
127…Ra7, ceea ce l-a făcut pe
adversarul său să sară de pe
scaun, supărat pe sine că a jucat
greşit într-un final teoretic re-
miză, permiţând adversarului
să-i blocheze regele la mantine-
lă. Într-un moment de inspira-
ţie, i-a cerut totuşi arbitrului să
constate că s-au scurs mai mult
de 50 de mutări de la ultima
captură sau mutare a unui pion
şi, conform regulamentului, să
consemneze rezultatul de egali-
tate.
- Îmi pare rău pentru dvs., i-a
răspuns acesta, după examina-
rea fişelor, dar abia la mutarea
următoare a negrului se vor
împlini cele 50 de mutări. Şi se
pare că el vă dă mat inevita-
bil…
În timp ce partenerul se plimba
liniştit prin sala de joc, Ilici s-a
aşezat pentru o ultimă meditare
(psihologic vorbind, orice con-
solare este grea înaintea cedării)
asupra situaţiei neplăcute de pe
tablă. Şi, în mod neaşteptat,
brusc, surâsul inocent al bucu-
194
riei i-a inundat faţa! Descoperiţi
repede: De ce?
R:
Partida nr. 9
Gambitul damei
G.Kasparov(2775) -
Y.Seyrawan(2630)
Amsterdam 1996
Aflat din nou printre învin-
gători, alături de V.Topalov,
„Seniorul” stilului universal a
impresionat, ca de obicei, prin
tehnica exemplară, precizia cal-
culului şi utilizarea fără rezerve
a sacrificiilor dinamice. De-
monstraţia din runda a V-a reli-
efează fidel aceste atribute.
1.d4 Kf6 2.c4 e6 3.kf3 d5 4.kc3
Kbd7 5.qc2
[O mai veche îmbunătăţire, re-
introdusă în practică de marele
maestru Eigorn.]
5...dc
[Uzitate sunt şi unele căi care
încep cu 5...c6; 5...ne7; 5...nb4
sau 5...a6 ]
6.e4 c5 7.dc Nc5 8.nc4 a6 9.a4
Qc7
***
10.0-0! 4p
[Pentru obţinerea superiorităţii
în dezvoltare, campionul mon-
dial începe în stilul sui generis
să sfideze pierderile materiale.
Aprecierea este însă foarte difi-
cilă.]
10...Kg4
[Seyrawan a plecat în căutare
de comori cu o incursiune în-
drăzneaţă, care tinde către acti-
vizarea figurilor în centru. Dacă
ne referim, strict, la principiile
de manevrare în deschidere,
atunci ea ne apare destul de im-
prudentă. Rezistând pentru
moment imboldului de a accep-
ta oferta pionului f prin 10...nf2,
avem convingerea că marele
maestru american (de origine
siriană) intuieşte că albul va
195
trebui să se complacă într-un
„carpe diem” care, după părerea
sa, oferă perspective neclare.
Într-adevăr, o împlinire a apre-
cierii prin fapte, dar cine con-
duce piesele adverse?]
***
11.h3! 6p
[Exact cum intuise negrul: albul
nici nu a luat în calcul retra-
gerea 11.ne2 kde5!= Având în
vedere pasivitatea cuplului
nc8-ta8 şi chiar lipsa de mo-
bilitate a figurilor dezvol-tate,
Garry apreciază intuitiv că apă-
rarea negrului va fi extrem de
grea şi în condiţiile sacrificiului
de calitate. Dacă pentru asisten-
ţa mai puţin avizată, astfel de
replici produc ilaritate, în cadrul
procesului planic preconizat la
nivel ridicat ele reprezintă în-
suşi începutul rezolvării dile-
mei: a fi sau a nu fi? (întrebarea
la care nu a putut răspunde nici
chiar marele Shakespeare!)]
11...Kf2
[Suntem în faţa uneia din situa-
ţiile în care cu greu se poate
rezista tentaţiei de obţinere a
avantajului material. Se în-
tâmplă însă că năzuinţa nu este
chiar sprijinită de efortul spiri-
tual. Într-un astfel de caz, even-
tualul eşec trebuie acceptat ca
fiind o consecinţă firească.]
***
12.tf2 1p
12....Nf2
***
13.qf2 1p
13...Qc4
[Poziţia critică anticipată şi in-
terpretată diferit de cei doi mari
maeştri.]
***
14.qg3! 4p
[Prin dominaţia pe câmpuri ne-
gre se înţelege mai bine subtili-
tatea sacrificiului.]
14...f6
[Pentru negru, terenul legat de
arborele de calcul şi apreciere a
început să devină arid, întrucât
se resimte lipsa unui plan de
apărare constructiv. Dacă roca-
da tot era compromisă. căci du-
pă 14...0-0 urmează neplăcut
15.nh6 g6 16.e5! cu ameninţarea
td1 via d4 şi atacul deosebit de
puternic, poate ar fi fost mai
bună încercarea 14...g6, sperând
în viitorul apropiat şi la dezvol-
tarea nebunului prin b6-nb7.
Însă şi în acest caz pot începe să
se petreacă lucruri ciudate. În-
cercaţi să aflaţi cum anume.]
***
15.qg7 1p
196
15...Qc5 de contextul general, recurgând
*** la porniri romantice. Excelenta
16.rh1 1p mutare defensivă preconizează
16...Qf8 şi eventualul contraatac g4.]
*** 22...Kf8
17.qg4! 3p ***
17...Qf7 23.qb4 2p
[Manevrele laborioase ale da- 23...Tg7
mei negre nu reuşesc să amelio- ***
reze prea mult structura defen- 24.ke2! 4p
sivă.] [Ultima resursă este îndreptată
*** către sectorul curent al luptei.
18.e5!! 5p Probabil că acum Yasser a înţe-
[Acţiunea energică are drept les profund tristeţea acţiunii
scop eliberarea câmpului e4 şi sale prin care şi-a tăiat singur
deschiderea diagonalei h4-d8 .] creanga de sub picioare, declan-
18...Tg8 şată la mutarea a 10-a.]
*** 24...b5
19.qc4 2p ***
19...f5 25.ab 1p
*** 25...Td7
20.ng5! 3p ***
[Un plasament ideal al nebunu- 26.kf4 1p
lui, după care negrul nu mai 26...Qf7
poate spera nici măcar la o ro- ***
cadă artificială.] 27.tc1 2p
20...h6 [Moment de acordare maximă a
*** poziţiei. Regele negru, ţintuit în
21.nh4 1p centru, oferă albului posibilita-
21...Qg6 tea dezvoltării succesive a iniţi-
*** ativei. Este clar că negrul a
22.tg1! 3p pierdut cadenţa evoluţiei în joc,
[Tendinţa de a despica firul în confirmând parcă faptul că cine
patru nu-l face pe Garry să uite atacă are de partea sa atuul op-

197
timismului, care dă o putere de 31...Qc7
concentrare superioară.] ***
27...Nb7 32.tg7 1p
32...Ta1
*** ***
28.ba 2p 33.rg2 1p
28...Nf3 33...Qc2
*** ***
29.gf 1p 34.nf2 1p
29...Tda7 [Poziţia finală este edificatoare
*** în privinţa diferenţei de concep-
30.tg1! 4p ţie etalate de parteneri.]
[Turnul revine pe coloana g, de 1 – 0.
această dată deschisă, devenind
treapta de legătură a unei ma- ***
nevre superbe.]
30...Ta6
Partida nr. 10

Apărarea Grünfeld

T.Shaked (2500)– G. Kasparov

(2820)
Tilburg 1997

*** În runda a treia a noii reuniuni

31.kh5!! 5p
[Plăcerea unor astfel de mutări
este un lucru garantat. Acest
swing speculativ, în concordan-
ţă cu ameninţarea de mat pe
câmpul e7 şi prezenţa turnului
pe coloana g, scoate concret în
evidenţă siguranţa dinamică a
albului.]
de mare calibru din obişnuitul
circuit olandez, unde Garry a
ocupat locul I-II, la egalitate de
puncte cu P.Svidler, s-a produs
un eveniment emoţionant. La
una dintre mese, tânărul Shaked
Tal, campionul mondial de juni-
ori mari al momentului (consi-
derat „mielul blând”, participa-

198
rea sa, oarecum extravagantă,
având drept scop provocarea
unei note de culoare a acestei
întreceri de mare sobrietate),
avea ocazia să susţină cel mai
palpitant şi dificil examen al ca-
rierei sale. Demonstrând că l-a
preocupat intens această con-
fruntare şi neavând nimic de
pierdut, el s-a hotărât să adopte
o tactică energică, fără prejude-
căţi şi, cu abnegaţie, nu a evitat
căile teoretice. Provocarea la
luptă deschisă a atras în mod
deosebit atenţia specialiştilor, iar
asupra lui Garry a avut efecte
speciale. Rezultatul: o nouă că-
lătorie pe covorul roşu – ferme-
cat.
1.d4 Kf6 2.c4 g6 3.kc3 d5
[Un prim moment de meditaţie.
Ajungi acolo unde doreşti, dacă
ai un start bun! O partidă împo-
triva lui Kasparov este foarte
greu de pregătit doar într-un
număr îngrădit de deschideri.
Într-o anumită măsură, el nu
urmează „moda zilei” – fiind
unul din creatori – ci aceasta
este dictată de el. Atunci când
epuizează întreg repertoriul
modern, fie că revine la prefe-
rinţele de bază (cazul de faţă, în
care nu-şi părăseşte un vechi
prieten) fie că abordează siste-
me noi, evi-tând mereu pregăti-
rea compute-rizată a adversari-
lor. Din repertoriul său au lipsit,
dintot-deauna, sistemele
„suprasoli-de”, cu calităţi re-
strictive, fără mari pretenţii,
nepotrivite aspiraţiilor sale.]
4.cd Kd5 5.e4 Kc3 6.bc Ng7
7.ne3 c5 8.qd2!?
[Nu poate fi considerată o sur-
priză faptul că talentatul junior
american adoptă „patentul” co-
naţionalului său, marele maes-
tru Martin Dlugy. Această linie
de dezvoltare a fost cândva pre-
ferinţa deschisă a lui Karpov,
care, simţindu-se cu ea ca pasă-
rea în zbor, a folosit-o cu succes
în meciul pentru titlul suprem
New York 1990. De atunci,
Garry (şi nu numai el!) a îmbo-
găţit substanţial jocul negrului,
motiv pentru care unii adepţi s-
au mai pierdut pe drum. Inutil
de amintit că varianta presupu-
ne o cunoaştere profundă a po-
ziţiilor examinate direct în prac-
tică. Faţă de continuarea din
partidă, la acelaşi pol este şi
8.tc1, de ex: 8...qa5 9.qd2 cd
10.cd qd2 11.rd2 0-0 12.nd3!?
kc6 13.ke2 td8 14.tc4 f5
15.tb1!?  Tseitlin]
199
8...Qa5
[8...cd 9.cd kc6 10.td1 ng4!?
11.ne2 ne2 12.ke2 0-0 13.0-0
e6! 14.d5 ed 15.ed ke5 16.qb4
qd7 17.qb3 tfe8 18.h3 b5 =
Kozul – Avrukh, Belgrad 99]
9.tb1]
[Într-o primă etapă, strategia de
bază constă în deplasarea rapidă
a turnului de pe diagonala peri-
clitată, urmărind apoi păs-trarea
intactă sau avansarea viabilă a
centrului de pioni. Ca de obicei,
planul negrului ar putea fi mai
bine înţeles prin studiul altor
partide, iar în cazul nostru după
efectuarea câtorva mutări.]
***
9... b6! 7p
[Elimină rapid atacul direct asu-
pra punctului b7 şi pregăteşte o
eventuală plasare a nebunului
pe diagonala a8-h1.]
10.nb5
***
10... Nd7 3p
11.ne2!?
[În „caietul de sarcini” al negru-
lui trebuia inclusă neapă-rat şi
retragerea 11.nd3, cu posibilită-
ţile:
a) 11...kc6 12.ke2!? (12.kf3)
12...0-0 13.h4 tfd8 14.h5 cd
15.cd tac8 16.qa5 ka5
17.ng5 (17.tc1=) 17...f6
18.nd2 kc4 19.nb4 e5 20.hg
hg 21.de ke5 22.na6 tc2 23.f4
(23.td1!) 23...kc6 % Akesson-
Timman, Malmö 97
b) 11...0-0 12.ke2 kc6 13.dc!?
(13.h4) 13...ke5 14.cb!? (14.f4)
14...ab 15.0-0 qa2 16.tb2 qa3
17.tb6 tfb8 18.kd4 tac8
19.na6 tb8 20.kc2 qa4 ]
***
11... Nc6! 7p
[Realizarea ideii anunţate la
mutarea a noua, chiar sub o
formă mai bună. După 11...kc6
12.kf3 0-0 13.tc1 ng4 14.d5
albul putea spera la un uşor
avantaj. Alegerea negrului re-
prezintă un subtil semn preves-
titor de vânătoare pentru a im-
pune caracterul luptei şi susţine
ferm ideea că minusurile din
pregătirea teoretică a parteneru-
200
lui în acest mod pot fi scoase în
evidenţă.]
12.nd3
***
12... Kd7 4p
[O reacţie ceva mai pertinentă
faţă de 12...0-0, care ţine mai mult
de fineţea că, indiferent de sen-
sibilitate, unele diferenţe nu tre-
buie puse pe acelaşi plan, oricât
de apropiate ar fi de „podul ini-
mii”.]
13.ke2?!
[13.h4!? td8 14.h5 ke5 15.de c4
16.nd4 cd 17.kf3 ne4 18.h6
nf8 19.kg5! ng2 20.rh2 qd5
21.qd3 f6 22.tb5 qc6 23.ef ef
24.f3 fg 25.tg2 nh6! =
Timman – Shirov, Wijk aan
Zee 99]
***
13... Td8!! 12p
[Mereu în stare de angajare,
Garry caută complicaţiile cu
lumânarea, lansând un uşor
S.O.S. în privinţa naufragiului
„solidităţii”, în sensul strict al
formei de dezvoltare a albului.
Plasamentul timpuriu al turnu-
lui este o găselniţă ce aduce un
spor de dinamism, lăsând în
urmă şi neplăcute forme de siaj.
Ţinem să mai facem precizarea
că în cazul fiecărui autor de no-
utate analizele îşi păstrează într-
o mare măsură unitatea şi inde-
pendenţa faţă de părerea acestu-
ia, schiţând un punct de vedere
unilateral. În măsura în care s-a
desluşit firul dezbaterilor ante-
rioare vă veţi convinge singuri
de existenţa unor similitudini şi
îngrădiri simbolice precum cele
supuse spre observare. Dintr-un
astfel de unghi, variantele ce
survin pot fi încadrate şi pe li-
nia stilisticii.]
14.f3
[14.0-0 cd 15.cd (15.kd4 na4
16.nb5 nb5 17.kb5 0-0 18.tfd1
h5 ) 15...qd2 16.nd2 kc5
17.tbc1 kd3 18.tc6 0-0 19.tc7
tc8 % sau 14.d5 Ke5 ]
***
14... 0-0 1p
15.h4
***
15... h5 4p
[Reacţie corectă în vederea sto-
pării deschiderii coloanei in-
cendiare h. Desigur, s-ar fi putut
opta şi pentru 15...cd 16.cd ke5
17.qa5 kd3 18.rd2 ba 19.rd3
a6 20.kc3 nd4 21.nd4 e5
22.ke2 f5 ]
16.ng5
[ a) 16.rf2 cd 17.cd ke5 18.nb5
qd2 19.nd2 nb5 20.tb5 kc4 %
201
 b) 16.tb2 na4! (16...cd 17.cd ke5
18.qa5 kd3 19.rd2 ba 20.rd3
a6 21.kc3 td6 22.d5 ) 17.rf2
kg5 18.de c4 19.kd4 cd 20.e6
nc2 21.ef rf7 22.kc6 qc3
23.kd8 td8 % ]
***
16... Tfe8 1p
17.tc1
***
17... Nb7 3p
18.d5
[După 18.0-0 ke5 negrul păs-
trează de asemenea iniţiativa.]
***
18... Ke5! 5p
[Astfel de simplităţi scot în re-
lief logica şahistă care comple-
tează forma ei desăvârşită.]
19.nb1?!
[Sensibil mai bine era 19.0-0
kd3 20.qd3 na6 21.c4 td7! şi
spargerea e6 asigură negrului
joc bun.]
***
19... Kc4! 8p
[Totalitatea de la care s-a plecat
se dovedeşte inteligibilă, parţia-
lul fiind bine însumat spre a se
putea obţine „produsul finit”.
Schema planificată a coeziunii
permite dubla balansare a calu-
lui care, deşi nu este, poate fi
uşor considerată un veritabil
truc de montaj. Problemele al-
bului sunt acum grăitoare.]
20.qf4??
[Pluritatea de mutări puternice
cu siguranţă a creat inecuaţia
evolutivă care l-a pus în dificul-
tate maximă pe tânărul „Tal”.
Parcă hipnotizat de energia ma-
relui campion, el îşi scurtează
într-un anumit fel suferinţele ce
ar fi survenit şi în alte variante,
unde disfuncţiile se perpetuează
ceva mai lent, prezentate chiar
de Kasparov:
a) 20.qd1 e6!? 21.nd8 td8
22.nd3 ke3 23.qd2 nh6 24.f4
kg2 25.rf2 kf4 26.kf4 e5
27.tcg1 nf4 28.qb2 c4 – +
b) 20.qd3 na6 21.0-0 ka3
22.qd2 kb1 23.tb1 ne2
24.qe2 qc3  explicaţia psiho-
logică a greşelii ar fi: după toate
aparenţele, Shaked era foarte
202
preocupat de pătrunderea calu-
lui negru la c4. Această ame-
ninţare viitoare a captat atât de
mult atenţia sa încât a înlăturat
pericolul real, următor. Deci,
cauza erorii decisive a constat
în supraaprecierea posibilei pă-
trunderi a unei figuri adverse pe
un anumit câmp.
***
20... Ne5!! 5p
0 – 1.

În mod jovial, complexul de

inferioritate a accentuat farme-
cul deciziei. Mult prea temerara
damă albă a ajuns prizonieră
chiar în centrul tablei. Scăpat de
emoţii, tânărul mare maestru
american a tras desigur conclu-
zia firească: împotriva „stele-
lor” nu este nici pe departe su-
ficient doar să fii curajos. Cât
priveşte mersul pe urmele ido-
lului său, Fischer, şi, de ce nu,
Tal (!?!), drumul este atât de
anevoios.

***

203
 TABEL EVALUARE

Media punctajului obţinut Valoarea estimată

în cele 10 partide la coeficientul ELO(*)

0–9 sub 2000 (fără ELO)

10 – 19 2.000 – 2.050
20 – 26 2.051 – 2.100
27 – 31 2.101 – 2.150
32 – 40 2.151 – 2.200
41 – 43 2.201 – 2.250
44 – 46 2.251 – 2.300
47 – 49 2.301 – 2.375
50 – 53 2.376 – 2.455
54 – 57 2.456 – 2.550
58 – 60 peste 2.550

(*) Evident, coeficientul ELO va fi relativ şi datorită faptului că nu

pot fi luaţi în considerare şi factorii psihologici specifici situaţiilor
de concurs, care pot genera diferenţe semnificative!

204
 Interpretarea datelor

Pentru ilustrarea îndeplinirii obiectivelor propuse în cadrul acestui

experiment prezentăm culegerea, prelucrarea şi interpretarea date-
lor doar pentru un număr de patru sportivi cu categorii superioare
de clasificare (doi maeştri şi doi maeştri FIDE) în timpul perioadei
de pregătire pentru un anumit concurs.De exemplu:

 Campionatele naţionale de juniori.

Fiecare sportiv a fost testat separat în zece partide .

Analiza rezultatelor finale au condus la următoarele concluzii:

Cei doi maeştri posesori ai unui coeficient E.L.O de 2250 respectiv

2280 au obţinut punctaje medii cuprinse între 47-49 puncte, adică o
valoare care realizată la jocul practic le-ar permite accederea către
o categorie superioară de clasificare.

Maeştrii FIDE, ELO 2320-2420 s-au încadrat în zona 44-53 puncte,

pentru ei menţionând aceeaşi premisă.

Iată deci, că un asemenea model de consolidare a pregătirii, în care

atât profesorii cât şi adversarii sunt jucători valoroşi, poate oferi
sportivilor şi o importantă doză de optimism, atât de necesară
înaintea marilor înfruntări.

Toţi cei verificaţi au fost încântaţi de modul în care s-a desfăşurat

experimentul. Timpul de gândire egal cu al unei partide oficiale, a
fost judicios consumat în toate cele 40 de partide susţinute.

Adevăratele concluzii asupra acestei evaluari urmează însă a fi

trase după analiza partidelor jucate de cei patru competitori în ca-
drul importantului concurs menţionat.

205
 BIBLIOGRAFIE

Bazele de date Fritz 8 - 12 şi Chessmaster 9000 - 11000

Dominte, M. – Şahul de la simplu la complex, Iaşi, Ed. Sanviali,
1995
– Radical din 64, Iaşi, Ed. Ştef, 2007
Dvoreţki, M. – Attack in Defense, London, Ed. Batsford, 1992
Internet
Kotov, A. – Din tainele gândirii jucătorului de şah, Bucureşti,
Ed. Sport-Turism, 1979
Krogius, N. – Psihologia jucătorului de şah, Moscova, Ed. Şah-
Mat, 1986
Pavlov, M – Cooperarea strategică (2 vol), Bucureşti, Ed. Ar-
tex, 2000
Ştefaniu, C., Mititelu, Gh.
– Momente critice în pregătirea şahistă, Bucureşti,
Ed. Sport-Turism, 1980
Urseanu V. – Strategia jocului de mijloc în şah, Bucureşti, Ed.
Sport-Turism, 1985

PERIODICE

COLECŢIILE:

1. Revista Română de Şah

2. Revista Naţională Chesspress
3. Revista Română de Şah „Gambit”
4. Almanah „Planeta Şah” – România
5. Şah Matî Biiuletin – Rusia
6. 64 – Moscova
7. Şah Matî – Riga
8. Şahovski Informator – Serbia
9. Şahovski Encyclopedia – Serbia
10. Buletine ale turneelor internaţionale şi olimpice

206
Coperta spate
Ghidul realizează o fundamentare teoretică şi practică a unei prob-
lematici complexe a contextului actual de şah. Lecţiile pot fi uşor
structurate în funcţie de etapele partidei, formând părţile fundamen-
tale ale unui micro-ciclu de antrenament.

Procesul de optimizare se face la nivelul principalelor direcţii de

pregătire, prin determinarea unor corecţii diferenţiate faţă de mod-
elul jocului prestat de către marii maeştri de clasă.

Conţinutul studiului prezintă atât cele mai importante şi recente

aspecte teoretice cât şi modalităţi de aplicare practică. Gradarea
legată de aspectul complexităţii satisface pe deplin principiile an-
trenamentului modern în şah. Experimentul final reprezintă cu
siguranţă o cale relativ eficientă de evaluare curentă în sensul:

- poate fi realizat şi adoptat pentru toate categoriile de jucato-

ri;
- contribuie la verificarea modului de interpretare a unor
poziţii - calcul de variante, în sisteme de evaluare sau au-
toevaluare;
- dozarea timpului de gândire în regim de antrenament;
- informaţii diverse asupra variantelor şi altor căi viabile de
joc prin comentarii laborioase;
- determină radiografia generală a forţei de joc.

Desigur, toate acestea solicită din partea evaluatorului realizarea

unor materiale deosebite. Competitivitatea acestui model complex
de percepţie-lecţii-evaluare pe tema creată pentru a optimiza proce-
sul evoluţiei forţei de joc a sportivilor, suntem convinşi că nu va
putea fi pusă la îndoială pe viitor.

207
208