Manual Utilizare Aplicatia Topograph 8.0

TOPOGRAPH8.
0 – MANUAL DE UTILIZARE
Cuprins
Capitolul 1. Prezentarea generală a programului TopoGraph8.0 ................................... 5
DESCRIEREA GENERALĂ A APLICAȚIEI TOPOGRAPH8.0. .......................................................... 5
PREZENTAREA MENIULUI PRINCIPAL ȘI A SUBMENIURILOR ........................................................ 6
BARELE DE INSTRUMENTE ȘI INTERFAȚA DE TIP RIBBON .......................................................... 8
Capitolul 2. Submeniul A. General ........................................................................... 9
COMANDA A1. Scară plan .......................................................................................... 9
COMANDA A2. Caroiaj topografic ...............................................................................10
COMANDA A3. Inserare format planșă .......................................................................12
COMANDA A4. Creează layout planșă .........................................................................13
Capitolul 3. Submeniul B. Puncte ............................................................................16
COMANDA B1. Import puncte topo… ..........................................................................16
COMANDA B2. Transfer puncte din 2D în 3D ...............................................................20
COMANDA B3. Transfer puncte din 3D în 2D ...............................................................20
COMANDA B4. Listează toate punctele .......................................................................21
COMANDA B5. Inserare punct nou .............................................................................22
COMANDA B6. Localizare punct și zoom .....................................................................23
COMANDA B7. Editare puncte TG ..............................................................................24
COMANDA B8. Etichetare puncte ...............................................................................25
COMANDA B9. Etichetă Nord Est punct ......................................................................28
COMANDA B10. Actualizare cote puncte .....................................................................29
COMANDA B11. Editare listă coduri puncte .................................................................30
COMANDA B12. Transformă puncte CAD în puncte TG..................................................32
COMANDA B13. Plasare puncte TG pe 3Dpoly .............................................................32
COMANDA B14. Export puncte TG .............................................................................33
COMANDA B15. Tabel coordonate..............................................................................35
COMANDA B16. Distribuie puncte TG pe layere ...........................................................37
Capitolul 4. Submeniul C. Parcele ...........................................................................40
COMANDA C1. Cotare parcelă ...................................................................................40
COMANDA C2. Plasare puncte și inventar ...................................................................41
COMANDA C3. Detașare suprafață .............................................................................43
COMANDA C4. Plasare etichetă suprafață ...................................................................48
COMANDA C5. Parcelă rectangulară ...........................................................................50
COMANDA C6. Gestiune info parcele ..........................................................................51
COMANDA C7. Plasare cote interioare UI ....................................................................54
COMANDA C8. Import/export fișiere ESRI SHP ............................................................56
COMANDA C9. Adaugă vertex pe o polilinie ................................................................59
COMANDA C10. Șterge vertex dintr-o polilinie ............................................................60
COMANDA C11. Calcul suprafață totală parcele ...........................................................61
Pag. 1
TOPOGRAPH8.0 – MANUAL DE UTILIZARE
Capitolul 5. Submeniul D. Simboluri ........................................................................62

COMANDA D1. Simboluri topo… ................................................................................62
COMANDA D2. Semne rutiere… .................................................................................63
COMANDA D3. Inserează legendă plan .......................................................................64
COMANDA D4. Simbol scară numerică .......................................................................65
COMANDA D5. Creează model taluz ...........................................................................66
COMANDA D6. Încarcă linii topo ................................................................................68
COMANDA D7. Inserare text orientare .......................................................................69
COMANDA D8. Plasează text pe curbă ........................................................................70
COMANDA D9. Creează simbol poartă acces ...............................................................72
COMANDA D10. Scalare globală simboluri ..................................................................72
COMANDA D11. Distribuire simboluri pe layere ...........................................................73
COMANDA D12. Rotire globala texte ..........................................................................74
COMANDA D13. Schema de racordare planse..............................................................75
COMANDA D14. Instrumente imagini raster ................................................................76
COMANDA D15. Puncte tip bloc din puncte TG ............................................................79
COMANDA D16. Puncte TG din puncte tip bloc ............................................................80
COMANDA D17. Inserare fișiere DXF multiple .............................................................81
Capitolul 6. Submeniul E. Profiluri ...........................................................................82
COMANDA E1. Profil longitudinal teren .......................................................................82
COMANDA E2. Profil transversal drum ........................................................................84
COMANDA E3. Profiluri transversale multiple ..............................................................85
COMANDA E4. Profil longitudinal canalizare ................................................................88
Capitolul 7. Submeniul F. Cadastru… .......................................................................90
COMANDA F0. Titlu PAD ...........................................................................................91
COMANDA F1. Tabel date teren .................................................................................92
COMANDA F2. Tabel date construcții ..........................................................................94
COMANDA F3. Plasare puncte contur .........................................................................95
COMANDA F4. Tabel subsol PAD ................................................................................97
COMANDA F5. PAD pe format A3 ...............................................................................98
COMANDA F6. Titlu PAD alipire/dezlipire .................................................................. 100
COMANDA F7. Tabel de mișcare parcelară ................................................................ 101
COMANDA F70. PAD pe format A3 ........................................................................... 103
COMANDA F8. Titlu releveu .................................................................................... 105
COMANDA F9. Tabel încăperi .................................................................................. 106
COMANDA F90. Anexa 1.38 – Foaia colectiva ............................................................ 107
COMANDA F10. Titlu plan parcelar ........................................................................... 108
COMANDA F11. Plasare puncte contur ...................................................................... 109
COMANDA F12. Formular schițe de reperaj ............................................................... 110
Pag. 2
COMANDA F13. Calculul analitic al suprafețelor ......................................................... 111

COMANDA F14. Inventar coordonate stații și radiate .................................................. 113
COMANDA F15. Fișă de măsurători clasice ................................................................ 115
COMANDA F16. Fișă GNSS (conversie .rw5->.xls) ..................................................... 117
COMANDA F17. Adăugare/Editare date parcelă ......................................................... 118
COMANDA F18. Creează Tabel Parcelar .xls .............................................................. 119
COMANDA F19. Proiect Documentație Cadastrală ...................................................... 119
COMANDA F20. Informații Documentații Cadastrale ................................................... 120
COMANDA F200. Documentații Cadastrale Multiple .................................................... 121
Capitolul 8. Submeniul G. Calcule ......................................................................... 123
COMANDA G1. Retrointersecția… ............................................................................. 123
COMANDA G2. Intersecția înainte….......................................................................... 125
COMANDA G3. Calcul orientări… .............................................................................. 127
COMANDA G4. Editor coordonate… .......................................................................... 128
COMANDA G5. Transcalcul Stereo 70 <-> WGS 84….................................................. 131
Capitolul 9. Submeniul H. Suprafețe ..................................................................... 133
COMANDA H1. TIN prin puncte și 3Dpoly.................................................................. 133
COMANDA H2. TIN prin 3Dpoly ............................................................................... 135
COMANDA H3. TIN prin puncte cu frontieră .............................................................. 136
COMANDA H4. Salvare model TIN ........................................................................... 138
COMANDA H5. Creează TIN din fișier ....................................................................... 139
COMANDA H6. Cotă punct interior TIN ..................................................................... 140
COMANDA H7. Secționare TIN ................................................................................ 141
COMANDA H8. Informații TIN.................................................................................. 145
COMANDA H9. Creează frontieră TIN ....................................................................... 146
COMANDA H10. Creează model 3D GRID ................................................................. 147
COMANDA H11. Densifică triunghiuri TIN ................................................................. 148
COMANDA H12. Decupare model TIN ....................................................................... 149
COMANDA H13. Include 3Dpoly în TIN ..................................................................... 151
COMANDA H14. Plasează etichete pante TIN ............................................................. 152
COMANDA H15. Google Earth… ............................................................................... 153
COMANDA H16. Volume ......................................................................................... 154
Capitolul 10. Submeniul I. Curbe de nivel .............................................................. 161
COMANDA I1. O singură curbă ................................................................................ 161
COMANDA I2. Curbe multiple .................................................................................. 162
COMANDA I3. Numerotare curbă ............................................................................. 163
COMANDA I4. Numerotare multiplă ......................................................................... 164
COMANDA I5. Transformă 2Dpoly în curbe de nivel ................................................... 165
Capitolul 11. Submeniul J. Polilinii 3D .................................................................... 166
Pag. 3
COMANDA J1. Densificare vertexuri ......................................................................... 166

COMANDA J2. Offset 3Dpoly ................................................................................... 167
COMANDA J3. Proiectare 2Dpoly pe TIN ................................................................... 168
COMANDA J4. Transformă 3Dpoly în 2Dpoly ............................................................. 170
COMANDA J5. Transformă 2Dpoly în 3Dpoly ............................................................. 170
COMANDA J6. Profil 3Dpoly .................................................................................... 171
COMANDA J7. Aliniere verticală ............................................................................... 172
COMANDA J8. Tranziție secțiune drum ..................................................................... 174
COMANDA J9. Platformă orizontală .......................................................................... 178
COMANDA J10. Export vertexuri 3Dpoly ................................................................... 180
COMANDA J11. Creează 3Dpoly din fișier ................................................................. 180
COMANDA J12. Creează 3Dpoly prin puncte TG ......................................................... 181
COMANDA J13. Inversare sens vertexuri .................................................................. 182
COMANDA J14. Alipire 3Dpoly ................................................................................. 183
COMANDA J15. Creează 3Dpoly prin curbe de nivel ................................................... 184
Capitolul 12. Submeniul K. Informații .................................................................... 185
COMANDA K1. Coordonate punct............................................................................. 185
COMANDA K2. Informații linie ................................................................................. 185
COMANDA K3. Extrage coordonate… ........................................................................ 186
COMANDA K4. Calcul suprafață prin puncte .............................................................. 187
COMANDA K5. Suprafață polilinie 2D închisă ............................................................. 188
COMANDA K6. Export fisier csv texte ....................................................................... 189
Dezinstalare meniu… ........................................................................................... 190
Bare de instrumente ........................................................................................... 190
Manual de utilizare ............................................................................................. 191
Despre TopoGraph… ........................................................................................... 191
Pag. 4
Capitolul 1. Prezentarea generală a programului TopoGraph8.0
DESCRIEREA GENERALĂ A APLICAȚIEI TOPOGRAPH8.0.

TopoGraph8.0 este o aplicație de topografie inginerească și cadastru care se adresează
persoanelor de specialitate din domeniile topografiei, geodeziei, cadastrului, ingineriei
civile (persoane autorizate ANCPI/OCPI, proiectanți, arhitecți, studenți în specializarea
măsurători terestre și cadastru, tehnicieni din sfera ingineriei civile sau amenajării
teritoriului). TopoGraph8.0 reprezintă o aplicație de tip add-on și este disponibilă pentru
programele de proiectare asistată de calculator AutoCAD (versiunile full engine 2002-2023)
și BricsCAD (versiunile V13 – V22 PRO sau Platinum). Programul nu funcționează sub
AutoCAD LT sau BricsCAD LITE. Programul a fost realizat cu ajutorul limbajelor de
programare AutoLISP și C++ şi utilizeză la încărcare surse compilate de tip .fas și .arx
(pentru AutoCAD) respectiv .des și .brx (pentru BricsCAD). Pentru interfață a fost utilizat
limbajul de programare DCL (Dialog Control Language), iar pentru unele comenzi din
cuprinsul aplicației au fost realizate surse de tip .vbs (Visual Basic Script). Principalul scop
al aplicației este acela de automatizare a procesului de prelucrare a datelor măsurate în
teren (fișiere de coordonate și măsurători), efectuarea calculelor specifice domeniului și
realizarea produselor grafice și textuale conform literaturii de specialitate și a legislației de
profil (planuri de situație, profile, rapoarte, anexe documentații cadastrale etc).
CERINȚE DE SISTEM
Pentru instalarea și utilizarea programului TopoGraph8.0 este necesar AutoCAD
(versiunile full engine 2002-2023 pentru Windows) sau BricsCAD (versiunile pentru
Windows V13 – V22 PRO sau Platinum). Programul TopoGraph utilizează un spațiu minim
de 150 MB pe discul C. Sistemul de operare trebuie să fie Windows 8, 10 sau 11 (pe 32
sau 64 de biți). De asemenea, pentru generarea anumitor rapoarte, TopoGraph8.0
folosește formatele consacrate .xls și .doc. De aceea, este necesară aplicația Microsoft
Office.
INSTRUCȚIUNI DE INSTALARE
Se rulează programul de instalare setupTG8.0.exe și se vor decomprima fișierele
aplicației în locația propusă implicit: C:\TopoGraph8.0.
Pag. 5
Pentru instalarea în AutoCAD sau BricsCAD a aplicației TopoGraph se procedează

astfel:
Din meniul Tools se alege opțiunea Load Applications... sau se tastează la promptul de
comandă APPLOAD, ceea ce va conduce la apariția casetei Load/Unload Applications. Se
va selecta fișierul Instalare.lsp din directorul instalat C:\TopoGraph8.0, după care se
acționează butonul Load. După închiderea ferestrei, meniul TopoGraph va fi inserat înainte
de meniul Help din AutoCAD 2002-2023 (cu excepția versiunilor LT) sau BricsCAD V13-V22
(versiunile PRO sau Platinum).
PREZENTAREA MENIULUI PRINCIPAL ȘI A SUBMENIURILOR

Meniul pull-down TopoGraph include 11 submeniuri cu denumiri specifice. Pentru
accesibilitate, fiecărui submeniu i-a fost atribuită o denumire generică, folosindu-se
prefixuri de la A la K (de exemplu A.General, B.Puncte, C.Parcele, D.Simboluri etc).
Meniul principal include și opțiunea dezinstalării programului, o comandă pentru
controlul afișării barelor de instrumente, accesul la manualul de utilizare al aplicației și o
comandă pentru afișarea informațiilor generale (numărul versiunii instalate, data
actualizării, acces web, facebook etc).
Pag. 6
Pag. 7
BARELE DE INSTRUMENTE ȘI INTERFAȚA DE TIP RIBBON

TopoGraph8.0 conține 12 bare de instrumente (toolbars). Pentru controlul afișării
barelor de instrumente se alege comanda Bare de instrumente… din meniul pull-down sau
se tastează VTB la promptul de comandă, ceea ce conduce la afișarea unei casete de dialog
ca în imaginea următoare.
Interfața de tip ribbon este disponibilă numai pentru AutoCAD 2010-2023 și

BricsCAD V17-22.
Pag. 8
Capitolul 2. Submeniul A. General
COMANDA A1. Scară plan

Mod de apelare
1 Din meniul pull-down
2 Din ribbon
3 Din toolbar-ul General
4 Prin tastarea A1 la promptul de comandă și confirmarea cu Enter
Această comandă permite alegerea scării planului topografic. Scările de lucru pe

care aplicația le permite sunt conform ferestrei de mai jos:
Scara planului topografic poate fi setată în orice moment. Odată setată, valoarea
acesteia va avea efect asupra diametrului entităților de tip POINT (prin control automat al
variabilei de sistem PDSIZE), și a scării tipurilor de linii încărcate în desenul curent (prin
controlul variabilei de sistem LTSCALE). După setarea unei scări a planului topografic,
opțiunile grafice ulterioare vor fi adaptate la scara curentă (de exemplu în cazul inserării
simbolurilor topografice, a adnotărilor cadastrale, a formatelor de planșă standardizate, a
pasului și dimensiunii caroiajului topografic, a dimensiunilor tabelelor de coordonate, a
textelor reprezentând numerele punctelor, a textelor aferente cotelor și codurilor etc.).
Factorii de scară din zona Scări plot sunt utilizabili pentru cazul în care imprimarea se face
din spațiul model (Model Space). Concomitent cu setarea scării planului topografic,
Pag. 9
programul va crea un stil de cotare liniară cu dimensiuni adaptate scării planului (de
exemplu STG1000 pentru scara 1:1000, STG500 pentru scara 1:500, STG2000 pentru
scara 1:2000 etc). Stilul de cotare creat automat va fi setat ca stil curent în care textele
cotelor vor avea înălțimi adaptate scării planșei, iar textele vor conține sufixul m (de la
metru). Totodată, textele reprezentând mărimile cotelor vor fi afișate cu două zecimale, la
fel ca în imaginea următoare:
COMANDA A2. Caroiaj topografic

Mod de apelare
2 Din ribbon
Această comandă permite desenarea caroiajului topografic prin două moduri: fie
prin specificarea a două puncte diagonale (cazul caroiajului rectangular), fie prin selecția
unei polilinii 2D închise ce include zona de caroiat (cazul caroiajului poligonal). După
apelarea comenzii va fi afișată o casetă de dialog de forma celei de mai jos:
Pag. 10
Caroiajul rezultat va fi reprezentat pe plan prin marcaje de forma unor cruciulițe de

6x6mm sau 4x4mm. Pasul de caroiere va fi adaptat scării de lucru (de ex. 50m pentru
1:500, 100m pentru 1:1000, 200m pentru 1:2000 etc).
În cazul caroiajului rectangular, după indicarea prin pick cu mouse-ul a colțurilor
diagonale, se poate opta pentru construirea unui caroiaj fără chenar, cu chenar interior
sau cu chenar exterior. Chenarul interior se va poziționa astfel încât punctele diagonale
indicate prin pick cu mouse-ul vor fi puncte exterioare ale chenarului.
Caroiajul topografic rezultat va fi inserat sub forma unei singure entități de tip Block
Reference, ceea ce va permite în orice moment ștergerea globală a acestuia. După alegerea
opțiunii rectangular și confirmarea cu OK, la promptul de comandă se vor afișa mesajele
următoare:
Command: A2
>> Pick primul colt caroiaj: se specifică prin pick cu mouse-ul primul colț al caroiajului
>> Pick al doilea colt caroiaj: se specifică prin pick cu mouse-ul al doilea colț al caroiajului
După alegerea opțiunii poligonal și confirmarea cu OK la promptul de comandă se

va afișa mesajul:
Command: A2
>> Selectati polilinia 2D inchisa: se selectează polilinia 2D închisă pentru desenarea
caroiajului
Pag. 11
Caroiaj rezultat prin selectarea unui contur poligonal (polilinie 2D închisă)
COMANDA A3. Inserare format planșă

Mod de apelare
2 Din ribbon
Această comandă permite inserarea în desenul curent a unui format de desen tip
ISO A0, A1, A2, A3 (portret sau vedere) și A4 (portret sau vedere). După apelarea comenzii
se va lansa următoarea casetă de dialog:
Pag. 12
Formatul de desen standardizat se va insera ca entititate de tip Block Reference,

indicând prin pick cu mouse-ul punctul de inserare ales din caseta de dialog. De asemenea,
comanda permite desenarea chenarului planșei care se dispune în mod implicit la 10 mm
față de marginea exterioară a formatului. Excepție fac formatele standardizate tip ISO A3
și A4 pentru care, pe latura din stânga, chenarul se va amplasa la 20 mm de marginea
planșei (pentru îndosariere). După apăsarea butonului Pick punct inserare, la promptul de
comandă se va afișa următorul mesaj:
Command: A3
>> Pick punct centru format: se specifică punctul central al planșei prin pick cu mouse-ul
sau,
Command: A3
>> Pick colt stanga-jos format: se specifică colțul din stânga-jos al planșei prin pick cu
mouse-ul
Marginea exterioară a formatului de desen va avea întotdeauna grosimea zero, iar chenarul
va avea o grosime de 0.5 mm indiferent de scara planșei.
COMANDA A4. Creează layout planșă

Mod de apelare
2 Din ribbon
Această comandă permite construirea în spațiul hârtie (Paper Space) a unui model
(layout) reprezentând planșa, care include integral sau parțial desenul din spațiul model
(Model Space). Aceasta este o comandă pregătitoare, în vederea printării desenului din
spațiul hârtie (Paper Space). După apelare, va fi afișată o casetă de dialog ce include 3
opțiuni pentru crearea unui singur layout, sau mai multor layout-uri. Prima opțiune permite
realizarea unui layout prin indicarea a 3 puncte de colț ale chenarului planșei, respectiv
colțul din stânga-jos, colțul din dreapta-jos și colțul din dreapta-sus. Cea de a doua opțiune
permite selectarea chenarului planșei reprezentat printr-o polilinie 2D închisă de formă
dreptunghiulară. Cea de a 3-a opțiune permite crearea de layout-uri multiple prin
selectarea secvențială a chenarelor planșelor desenate în spațiul model prin polilinii 2D
închise de formă dreptunghiulară. Indiferent de opțiunea selectată, comanda permite
crearea de layout-uri atât pentru planșe drepte (orientate orizontal), cât și pentru planșe
rotite. De asemenea, pot fi utilizate atat dimensiuni standard ale chenarelor, cât și
dimensiuni particulare (adaptate desenului). Indiferent de format, chenarele selectate vor
fi transformate automat în entități de tip VIEWPORT (din spațiul hârtie), cu toate laturile
Pag. 13
dispuse la 10 mm de marginea exterioară a planșei. Această regulă este valabilă pentru

toate chenarele selectate, cu excepția chenarelor aferente planșelor A4 portret și A3
vedere. Pentru aceste două formate, chenarele trebuie să includă pe partea stângă
marginea de îndosariere de 20 mm. Aceasta reprezintă regula principală de care trebuie
să se țină cont la desenarea chenarelor planșelor în spațiul model.
Command: A4
După alegerea unui chenar din spațiul model (prin una din primele două opțiuni)
programul va identifica dacă acest chenar corespunde unui format standard de planșă, sau
dacă aparține unui format customizabil, și va solicita denumirea layout-ului printr-o casetă
de dialog de forma:
În cazul chenarelor cu dimensiuni diferite de cele standard, programul va afișa în

caseta de dialog și la promptul de comandă dimensiunea formatului customizabil al planșei
aferente chenarului selectat. În acest fel, înainte de imprimarea propriu-zisă a planșei, se
va putea declara în AutoCAD/BricsCAD formatul de planșă cu dimensiunile necesare
printării. În cazul layout-urilor multiple programul va solicita indicarea secvențială a fiecărui
chenar și introducerea denumirii fiecărui layout. După terminarea selecției programul va
afișa o casetă de dialog de confirmare ca în imaginea următoare:
Pag. 14
Butonul Salvează ca PDF un layout cu format ISO standard permite generarea

automată a unuia sau mai multor fișiere PDF din layout-uri cu dimensiuni standardizate.
Opțiunea este disponibilă numai pentru versiunile BricsCAD V17-V22 și AutoCAD 2009-
2023. Dacă desenul conține layout-uri cu dimensiuni standardizate, după acționarea
butonului se va afișa o casetă de dialog de forma:
Pot fi selectate toate layout-urile din listă sau doar o parte din acestea. După
acționarea butonului Accept programul va genera fișierele PDF aferente în același loc în
care se află desenul dwg. Fișierele PDF vor avea același nume ca și layout-urile.
Pag. 15
Capitolul 3. Submeniul B. Puncte
COMANDA B1. Import puncte topo…

Mod de apelare
2 Din ribbon
3 Din toolbar-ul Puncte
4 Prin tastarea B1 la promptul de comandă și confirmarea cu Enter
Această comandă permite raportarea pe ecranul grafic a punctelor topografice din

fișiere de coordonate ASCII cu extensia xyz sau txt sau fișiere de măsurători de tip Leica
(gsi, idx) sau Sokkia (sdr33 dist+coord). Aceasta va avea ca efect apariția unei casete de
dialog ca în figura următoare.
După afișarea casetei de dialog, din zona Fișier de coordonate sau măsurători
pentru selecția fișierului dorit se va acționa butonul-imagine din partea dreaptă. Fișierele
ASCII de coordonate cu extensia xyz sau txt trebuie să conțină pe fiecare linie următoarele
câmpuri numerice: numărul punctului, coordonata Nord, coordonata Est, Cota Z a punctului
și – opțional - o valoare numerică reprezentând codul punctului respectiv. Este obligatoriu
ca extensia fișierului de coordonate să fie xyz sau txt. Între câmpurile de date va trebui
Pag. 16
să existe obligatoriu un separator de tip tabulator, unul sau mai multe spații sau
o singură virgulă. Fiecare linie a fișierului de coordonate trebuie să conțină pe prima
poziție denumirea punctului sub formă de număr întreg, cu sau fără caractere
alfanumerice, însă obligatoriu fără spațiu (blank). Fișierele de coordonate pot fi de tip
PNEZCod, PNEZ, PNE, PENZCod, PENZ sau PEN. Selecția validă a unui fișier de coordonate
va avea ca efect activarea butoanelor Semne convenționale și Layere și etichete puncte.
Prin acționarea butonului Semne convenționale, va fi afișată o casetă de dialog de forma:
În această casetă de dialog se pot atașa sau detașa semne convenționale punctelor
topografice din fișierul de coordonate. Pentru atașarea semnului convențional unui punct
sau unui grup de puncte se procedează astfel: se străbate lista derulantă din zona Denumiri
simboluri și se alege semnul convențional dorit prin pick cu mouse-ul. Semnul convențional
selectat se va afișa și sub formă grafică în zona de previzualizare. În lista derulantă
denumită Puncte sunt afișate numerele punctelor topografice citite din fișierul de
coordonate. Prin pick cu mouse-ul se va alege punctul dorit. Pentru selectarea unui grup
de puncte se poate utiliza tasta Ctrl. Pentru atașarea efectivă a semnului convențional se
acționează butonul Atașare situat sub lista derulantă a punctelor topografice. Efectul constă
în modificarea modului de afișare a punctelor din lista derulantă. În exemplul de mai sus,
pentru punctul cu numărul 264, după atașarea simbolului pentru cișmea (cod 64), în lista
derulantă punctul va figura sub forma 264-->[64].
Pentru detașarea unui semn convențional alocat unui punct sau unui grup de puncte
se va proceda în mod similar cu mențiunea că, din lista derulantă a semnelor convenționale,
va trebui selectată întotdeauna prima poziție cu denumirea <>, ceea ce reprezintă lipsa
semnului convențional.
Importul punctelor topografice din fișiere de coordonate are ca scop amplasarea pe
ecranul grafic a acestora și afișarea grafică a informațiilor adiționale (numerele punctelor,
cotele punctelor, codurile punctelor, notele textuale, semnele convenționale). Toate aceste
informații grafice trebuie dispuse într-un mod explicit pe layere distincte. De aceea, în
caseta de pentru importul punctelor topografice a fost amplasat butonul denumit Layere și
etichete puncte. Inițial, aplicația propune denumiri implicite pentru layere, corespunzător
casetei de dialog următoare. Aceste denumiri, precum și valorile x și y ale deplasamentelor
Pag. 17
textelor etichetelor, pot fi modificate în orice moment, iar modificarea acestora atrage după
sine actualizarea fișierului de configurare TGpost.tcf din directorul principal al programului.
După alegerea fișierului de coordonate și selectarea scării planului se apasă butonul

Accept.
Command: B1
>> Citire fisier coordonate...297 puncte.
>> Raportare puncte topo...
Punctele topografice se vor raporta prin entități de tip POINT, iar etichetele aferente
numerelor, cotelor, codurilor și notelor textuale se vor reprezenta prin entități de tip TEXT.
Diametrele punctelor și înălțimile textelor se vor adapta automat, în funcție de scara
planșei. Pentru texte, programul creează automat stilul de text POINT_TEXT, folosind fontul
romans.shx. Conform opțiunilor grafice din caseta de bază, punctele se pot raporta în 3D,
fiecare punct amplasându-se direct pe elevația extrasă din fișierul de coordonate sau pot
fi raportate în 2D (elevație zero). Indiferent de opțiune, punctele pot fi transferate ulterior
din 2D în 3D și invers cu ajutorul comenzilor B2 și B3.
Pag. 18
Utilizarea notelor textuale pentru fișierele de coordonate ASCII xyz sau txt
Notele textuale sunt scurte descrieri ale punctelor situate la sfârșitul fiecărei linii
dintr-un fișier de coordonate cu extensia xyz sau txt. Fiecare notă textuală trebuie să fie
încadrată de un caracter non-numeric selectabil din lista afișată în caseta de dialog
Denumiri layere și etichete puncte. Caracterul implicit utilizat este asteriscul (*).
Mai jos, sunt prezentate câteva linii cu note textuale dintr-un fișier de coordonate:
105 486873.209 335702.177 339.687 *MARGINE DRUM*

108 486883.196 335714.402 338.643 *AX SANT*
109 486877.066 335684.672 338.886 *AX DRUM*
113 486888.471 335693.207 339.312 *GARD PLASA*
Notele textuale se vor amplasa implicit pe layerul TOPO_NOTE și se vor insera pe

ecran, ca în imaginea următoare:
Utilizarea fișierelor de coordonate ASCII cu extensia csv
Fișierele de coordonate cu extensia csv (comma-separated values) acceptate de

aplicație, sunt fișiere de tip ASCII, care conțin pe fiecare linie un număr de minim 4 câmpuri
separate obligatoriu prin virgulă (,). Câmpurile obligatorii sunt următoarele: numărul
punctului, coordonata Nord (sau Est), coordonata Est (sau Nord) și cota. Fișierele csv pot
include la sfârșitul fiecărei linii, câte o descriere textuală a punctului respectiv. Un exemplu
de fișier csv este Ex2.csv din subdirectorul C:\TopoGraph8.0\Exemple\CSV al programului.
Mai jos, sunt prezentate câteva linii dintr-un fișier de coordonate cu extensia csv:
101,5011.889,4952.757,199.914,STATIE
102,4981.452,5001.704,199.521,CLADIRE
103,5016.009,5028.558,199.968,SANT PODET
104,5015.455,5029.828,199.836,POARTA GARD
Descrierile textuale de la sfârșitul fiecărei linii dintr-un fișier de coordonate csv se

vor amplasa implicit pe layerul TOPO_NOTE și se vor insera pe ecran, ca în imaginea
anterioară. În cazul fișierelor csv, eventualele descrieri de la sfârșitul fiecărei linii, nu
trebuie încadrate de niciun delimitator non-numeric (ca în cazul notelor textuale din
fișierele ASCII xyz sau txt). Utilizarea fișierelor de coordonate cu extensia csv, poate
reprezenta o alternativă la varianta de lucru cu coduri numerice.
Pag. 19
COMANDA B2. Transfer puncte din 2D în 3D

Mod de apelare
2 Din ribbon
Această comandă permite transferul din 2D (elevație zero) în 3D a punctelor

raportate cu comanda B1. Pot fi transferate în spațiul 3D toate punctele din desen sau doar
cele care fac obiectul unei selecții. După apelare, la promptul de comandă se va afișa
următorul mesaj:
Command: B2
>> Optiuni transfer puncte 2D->3D [Selectie puncte/Toate punctele/Renunt] <Toate>:
>> Cautare puncte TG...
Pot fi transferate toate punctele din desen prin tastarea literei T sau apăsarea tastei
Enter. Pentru selecția anumitor puncte se tastează litera S, urmând a selecta doar acele
puncte pentru care se dorește transferul. Elevațiile în care punctele se vor plasa vor fi cele
preluate din fișierul sursă. Funcția este utilă, spre exemplu, pentru desenarea ulterioară a
poliliniilor tridimensionale (tip 3DPOLY) ce stau la baza profilurilor de teren sau în cazul
altor analize 3D (modelări de teren sau curbe de nivel). Funcția de transfer se adresează
în exclusivitate punctelor raportate cu comanda B1.
COMANDA B3. Transfer puncte din 3D în 2D

Mod de apelare
2 Din ribbon
Pag. 20
Această comandă permite transferul din 3D în 2D (elevație zero) a punctelor

raportate cu comanda B1. Pot fi transferate în spațiul 2D toate punctele din desen sau doar
cele care fac obiectul unei selecții.
Command: B2
>> Optiuni transfer puncte 2D->3D [Selectie puncte/Toate punctele/Renunt] <Toate>:
dacă se tastează T sau Enter, toate punctele topografice de pe ecran se vor muta în spațiul
2D.
>> Cautare puncte TG... programul identifică toate punctele topografice.
>> Terminat.
COMANDA B4. Listează toate punctele

Mod de apelare
2 Din ribbon
Această comandă permite afișarea în modul text a tuturor punctelor topografice

(TG) existente la momentul respectiv pe ecranul grafic. Comanda permite afișarea
secvențială a unor seturi de 30 de puncte TG (sub forma Nr. punct, Nord, Est, Cota și Cod).
Continuitatea afișării se va obține prin apăsarea tastei Enter (sau a oricărei taste) până la
epuizarea întregului număr de puncte TG. Întreruperea afișării poate fi făcută prin utilizarea
tastei S (stop).
Command: B4
Pag. 21
COMANDA B5. Inserare punct nou

Mod de apelare
2 Din ribbon
Comanda permite inserarea secvențială de puncte topografice noi pe ecranul grafic.

După apelare, va fi afișat la promptul de comandă următorul mesaj:
Command: B5
>> Pick punct nou [Enter=stop]: se indică poziția noului punct pe ecran
După indicarea poziției se va lansa o casetă de dialog pentru introducerea datelor noului
punct.
Cota punctului care se afișează în casetă este cea preluată direct din ecran, dar ea
poate fi modificată direct în caseta de dialog. De asemenea, folosind butonul *, se poate
alege codul noului punct din lista disponibilă a codurilor. Dacă se bifează comutatorul
inserează text număr punct, atunci se poate alege și layerul pe care se va amplasa textul.
Punctele se amplasează secvențial, iar procesul se poate opri în orice moment cu ajutorul
tastei Enter (conform mesajului afișat la promptul de comandă).
Pag. 22
La finalizarea procesului de inserare se va afișa o casetă de dialog care permite

salvarea coordonatelor punctelor introduse într-un fișier ASCII extern cu extensia xyz.
COMANDA B6. Localizare punct și zoom

Mod de apelare
2 Din ribbon
Comanda permite localizarea unui punct topografic după numărul acestuia

(corespunzător numărului citit din fișierul de coordonate sau atribuit cu comanda B5). După
lansarea comenzii se va afișa o casetă de dialog pentru introducerea numărului punctului
de localizat. În cazul localizării, programul va solicita un factor de zoom, va aduce punctul
localizat în centrul ecranului și va afișa o casetă de dialog cu coordonatele punctului
topografic.
Command: B6
Pag. 23
>> Factor de zoom sau <18.81> : se introduce un factor de zoom sau se confirma cu
Enter
>> Punct 188 N=486948.223 E=335726.134 Z=327.108 Cod: [417] PctCotat
În cazul în care în desen există mai multe puncte topografice cu același număr,
programul le va localiza secvențial, afișând coordonatele fiecărui punct gasit. La localizare,
factorul de zoom implicit va fi cel returnat de variabila de sistem VIEWSIZE din momentul
aplicării funcției, putând însă a se introduce o valoare mai mică (de apropiere) sau mai
mare (de îndepărtare).
COMANDA B7. Editare puncte TG

Mod de apelare
2 Din ribbon
Această comandă permite editarea numerelor, cotelor sau codurilor punctelor

topografice (TG) selectate. Selectarea punctelor se va face prin orice metodă de selecție
dorită.
Command: B7
>> Selectati punctele TG: se selectează din ecran punctele topografice și se confirmă cu
Enter
După o selecție validă (de exemplu, prin descrierea pe ecran cu mouse-ul a unei
zone de selecție de tip window, ca în imagine) se va lansa o casetă de dialog ce conține
Pag. 24
lista numerelor punctelor selectate. Selecția oricărui număr de punct din listă prin pick cu
mouse-ul va lansa o nouă casetă de dialog denumită Date punct în care se pot edita valorile
pentru număr, coordonatele Nord și Est, cota sau codul punctului TG. Dacă se apasă
butonul *, se poate aloca punctului respectiv un cod numeric, printr-o casetă de dialog
similară celei descrise în cazul comenzii B5. După confirmarea noilor date în caseta Editare
puncte TG, numărul punctului editat va conține sufixul * (în cazul prezentat în imagine,
punctul 229 după editare va fi apărea ca 229*). Simbolul * are doar rol informativ, pentru
identificarea acelor puncte deja editate. În caseta aferentă datelor unui punct poate fi
acționat butonul Pick < atunci când se dorește preluarea de noi coordonate pentru punctul
respectiv direct din ecran. Caseta de dialog se va suspenda temporar, iar la promptul de
comandă se va afișa următorul mesaj:
Command: B7
>> Selectati punctele TG: se selectează punctele, se alege punctul dorit și apoi butonul
Pick <
>> Pick punct:
Comanda are ca efect actualizarea informațiilor stocate în baza de date internă a
fiecărui punct topografic editat, respectiv numărul, cota și codul.
COMANDA B8. Etichetare puncte

Mod de apelare
2 Din ribbon
Această comandă permite (re)etichetarea punctelor topografice (TG) existente pe

ecranul grafic. Amplasarea textelor se va face pe layere prestabilite (a se vedea opțiunea
Layere și etichete puncte din cadrul comenzii B1). După apelarea comenzii va fi afișată o
casetă de dialog pentru alegerea tipului de etichetă (număr, cotă, cod sau notă-text), la
fel ca în imaginea următoare.
Command: B8
Pag. 25
La alegerea opțiunii de etichetare cu număr punct, după acționarea butonului OK se

va afișa o casetă cu opțiunile de etichetare (la fel ca în imaginea de mai sus). Conform
acestor opțiuni, se pot introduce valorile milimetrice pentru distanțele dintre punctul
topografic de etichetat și punctul de inserare al textului de cotă (x pentru orizontală și y
pentru verticală, conform imaginii din caseta de dialog). Se pot utiliza linii de indicație
(leader-e) pentru numerele punctelor, se pot șterge vechile numere ale punctelor, se poate
opta pentru amplasarea optimizată a textelor (în poziții care intersecteaza un număr minim
de obiecte din desen). De asemenea, textele se pot amplasa atât în 3D (în elevațiile
punctelor), cât și pe orice layer (programul propune în mod implicit amplasarea pe layerul
prestabilit). După acționarea butonului Continua se va afișa o casetă de selecție a punctelor
topografice de etichetat.
După o selecție validă (de exemplu, prin descrierea pe ecran cu mouse-ul a unei
zone de selecție de tip window, la fel ca în imaginea de mai jos) programul va proceda la
etichetarea punctelor, conform opțiunilor de etichetare selectate.
La alegerea opțiunii de etichetare cu cotă punct, după acționarea butonului OK se

va afișa o casetă cu opțiunile de etichetare (la fel ca în imaginea următoare).
Pag. 26
Conform acestor opțiuni, se pot introduce valorile milimetrice pentru distanțele

dintre punctul topografic de etichetat și punctul de inserare al textului de cotă (x pentru
orizontală și y pentru verticală conform imaginii din caseta de dialog). Se pot utiliza linii de
indicație (leader-e) pentru cotele punctelor, se pot șterge vechile cote ale punctelor, se
poate opta pentru amplasarea optimizată a textelor (în poziții care intersectează un număr
minim de obiecte din desen). De asemenea, textele se pot amplasa în 3D (în elevațiile
topografice ale punctelor) și pe orice layer al desenului (programul propune amplasarea
implicită pe layerul prestabilit). În situația în care se dorește amplasarea cotelor în poziții
optimizate, există cazuri în care textele optimizate ale cotelor să intersecteze, totuși,
anumite elemente grafice din desen. Este cazul specific unei ridicări topografice de detaliu,
cu un număr mare de puncte foarte apropiate între ele. Pentru aceste cazuri, programul
oferă posibilitatea ca textele de cotă să se amplaseze pe un layer denumit
COTE_SUPRAPUSE. După amplasarea cotelor layerul COTE_SUPRAPUSE va fi închis (din
rațiuni estetice și de vizibilitate la imprimare). Programul oferă posibilitatea amplasării
textelor aferente elevațiilor topografice sau a elevațiilor curente ale punctelor selectate.
Elevațiile curente reprezintă elevațiile la care sunt situate punctele selectate în momentul
apelării comenzii de etichetare. Elevațiile topografice (sau cotele topo TG) reprezintă cotele
topografice ale punctelor, conform fișierului de coordonate. În mod implicit, programul
propune amplasarea textelor aferente elevațiilor topografice. De asemenea există
posibilitatea ca, la amplasarea cotelor să fie omise punctele cu elevația topografică egală
(implicit) cu zero. Textele cotelor pot conține un număr de zecimale cuprins între 0 și 4.
Se recomandă ca amplasarea cotelor folosind comanda B8 să se facă numai după
închiderea layerelor celorlalte tipuri de etichete (pentru numere, coduri și note-text).
Pag. 27
În cazul etichetelor pentru coduri sau note-text, casetele de opțiuni vor fi conform
imaginii următoare:
COMANDA B9. Etichetă Nord Est punct

Mod de apelare
2 Din ribbon
Comanda permite adnotarea în desen, cu ajutorul unei linii de indicație, a

coordonatelor plane ale unui punct indicat prin pick cu mouse-ul. După indicarea punctului
de etichetat programul va descrie o linie elastică, la capătul căreia va amplasa textele
pentru Nord și Est, la fel ca în imaginea alăturată.
Pentru indicarea exactă a punctului de etichetat, se recomandă utilizarea modurilor

Osnap. Dimensiunea săgeții și înălțimile textelor pentru nord și est vor fi adaptate conform
scării planșei. Implicit, valorile pentru nord și est se vor insera cu 3 zecimale.
Command: B9
>> Pick punct de etichetat: se indică punctul de etichetat prin pick cu mouse-ul
>> Punct capat sageata: se indică prin pick capătul liniei elastice (liniei de indicație)
Pag. 28
COMANDA B10. Actualizare cote puncte

Mod de apelare
2 Din ribbon
Comanda permite modificarea cotelor (elevațiilor) unui punct sau ale unui grup de
puncte topografice (TG) amplasate pe ecranul grafic. Comanda presupune selecția
punctelor pentru care se dorește modificarea globală a elevațiilor și oferă două opțiuni.
Prima opțiune permite introducerea unei valori reale pozitive sau negative cu care se va
modifica elevația fiecărui punct. De exemplu, pentru un punct care are elevația topografică
255.680, dacă se introduce valoarea -0.68, după aplicarea comenzii elevația topografică a
acestui punct va fi 255,000. Dacă, pentru același punct, se introduce însă valoarea 1,00,
după aplicarea comenzii elevația topografică a punctului va fi 256,68.
Cea de a doua opțiune permite modificarea elevațiilor unui grup de puncte selectate,
astfel încât elevațiile curente ale punctelor selectate vor deveni elevații topografice.
Elevațiile topografice sunt elevațiile înregistrate în baza de date internă a fiecărui punct
topografic (TG) de pe ecran.
Command: B10
>> Selectati punctele TG: se selectează puncte topografice de pe ecran
>> Numarul punctelor TG selectate: 95
>> Optiunea 1 selectata: Modificare elevatii puncte cu o valoare reală
După aplicarea comenzii punctele vor rămâne pe elevațiile curente dinaintea apelării
comenzii. Mutarea punctelor pe noile elevații se poate face prin aplicarea comenzii B2.
Transfer puncte din 2D în 3D (recomandabilă ca procedură de verificare). Comanda B10
este utilă pentru cazurile în care au fost realizate ridicări topografice într-un sistem de cote
local (relativ), iar după raportarea pe ecran a punctelor se dorește transferul pe verticală
a acestora, de pe elevațiile relative pe cele absolute.
Pag. 29
COMANDA B11. Editare listă coduri puncte

Mod de apelare
2 Din ribbon
Programul TopoGraph8.0 permite importul fișierelor de coordonate în care punctele

topografice pot conține coduri. Aceste coduri trebuie să aibă obligatoriu valori
numerice întregi. Codul este cel de pe poziția a 5-a din linia curentă a unui fișier de
coordonate (amplasat după valoarea cotei).
Există două categorii de coduri numerice: coduri needitabile cu valorile de la 1 la
108 și coduri editabile având orice număr întreg pozitiv (din afara intervalului 1-108). În
mod implicit, programul conține un număr de 127 de coduri editabile, având numerele de
cod de la 301 la 427.
Codurile needitabile cu valorile de la 1 la 108 sunt acele coduri care desemnează și
simboluri topografice individuale, conform Atlasului de semne convenționale (ediția
M.A.I.A. 1978), cum ar fi: punct de stație prin pichet fier, punct de hotar bornat, cămin de
apa, stâlp metalic etc. Prin utilizarea acestor coduri, concomitent cu procesul de raportare
pe ecran a punctelor topografice (cu comanda B1), vor fi inserate în desen și semnele
convenționale aferente acestor coduri. Pentru orice punct topografic care conține cod, prin
raportarea pe ecran, programul va amplasa pe layerul prestabilit (implicit TOPO_CODURI)
și un acronim descriptiv al codului respectiv. Spre exemplu, în cazul codului 7 alocat
punctului S3, programul va insera automat în dreptul punctului S3 acronimul StatiePichet,
folosind o linie de indicație de tip leader, la fel ca în figura de mai jos:
Deoarece codul utilizat (7) pentru punctul S3 aparținei listei needitabile a codurilor,
concomitent cu raportarea punctului S3, programul va insera și semnul convențional
Pag. 30
aferent (în acest caz, simbolul pentru stație de poligonație cu pichet de fier). Semnele
convenționale se amplasează pe layerul prestabilit (implicit pe layerul TOPO_SIMBOLURI).
Codurile editabile cu numere din afara intervalului 1-108 au – în general – un rol
descriptiv pentru punctele topografice măsurate în teren. De exemplu: 374 pentru taluz-
sus (cu acronim pe desen TalSus), 339 pentru punct pe gard din plasă (cu acronimul pe
desen PeGardPlasa), 419 pentru colț alee (cu acronimul pe desen ColtAlee) etc.
De menționat faptul că programul oferă posibilitatea utilizării de coduri duble și
triple atunci când situația din teren impune acest lucru. De exemplu, în imaginea
anterioară, punctul 334 desemnează în același timp atât marginea unui taluz-sus, cât și o
limită de pădure cu tufăriș. Pentru punctul 334, în fișierul de coordonate a fost introdus
codul dublu 374 314. Între numerele reprezentând codurile duble sau chiar triple trebuie
să existe obligatoriu cel puțin un spațiu (blank). De asemenea, codurile duble sau triple
pot conține doar un singur cod de semn convențional, care trebuie amplasat întotdeauna
pe prima poziție.
Pentru introducerea unui cod nou se va acționa butonul Cod nou, iar în caseta de
dialog se vor introduce toate cele 3 informații necesare (Cod nr., Text cod și Descriere).
Noul cod se va insera în lista de coduri disponibile. La adăugarea de coduri noi, se
recomandă ca numerele de cod să fie unice, iar descrierea textuală (Text cod) a acestora
să fie cât mai sugestivă. Editarea listei de coduri folosind comanda B10 va duce la
actualizarea fișierului de coduri Topocode.dat din directorul programului TopoGraph8.0.
Se recomandă ca, înainte de dezinstalarea programului TopoGraph8.0, dacă au
fost introduse coduri noi sau au fost editate coduri existente, să se realizeze o copie de
siguranță a fișierului Topocode.dat pentru ca acesta să poată fi reutilizat și după
reinstalarea aplicației TopoGraph8.0. După reinstalarea aplicației fișierul salvat
Topocode.dat se va suprascrie peste fișierul instalat cu același nume.
Pag. 31
COMANDA B12. Transformă puncte CAD în puncte TG

Mod de apelare
2 Din ribbon
Punctele topografice (TG) sunt entități de tip POINT care însă, în baza de date
internă a acestora, conțin informații specifice: numărul, cota, codul și nota-text a punctului
respectiv. Codul punctului și nota-textuală nu sunt informații obligatorii. Utilizarea comenzii
POINT permite desenarea pe ecranul grafic a unor entități de tip POINT, dar care nu
reprezintă puncte topografice (cu informații specifice). Comanda B12 permite
transformarea acestor entități de tip POINT (denumite generic puncte CAD din desene mai
vechi sau obținute cu comanda POINT) în puncte topografice (TG).
După selecția multiplă a acestor entități se solicită un număr întreg cu care se va
începe numerotarea acestor puncte. Elevațiile curente ale acestor puncte vor fi asimilate
ca elevații topografice. Prin aplicarea acestei comenzi, punctele topografice (TG)
transformate vor conține în baza lor de date internă numai informațiile de bază, respectiv
cele pentru număr punct și cotă punct.
Command: B12
>> Selectati entitatile POINT: se selecteaza punctele CAD (entitățile POINT simple) din
desen
>> Numarul primului punct: 101 se introduce numărul primului punct care se atribuie
>> Conversie puncte... 12 puncte TG noi.
COMANDA B13. Plasare puncte TG pe 3Dpoly

Mod de apelare
2 Din ribbon
Pag. 32
Comanda permite amplasarea de puncte topografice (TG) în fiecare vertex al unei

entități tridimensionale de tip 3D POLYLINE. După selectarea entității (de ex. rupturi sau
muchii 3D din teren) se va introduce numărul primului punct topografic. Punctele
topografice se vor amplasa pe layerul curent, iar cotele (elevațiile) acestor puncte vor fi
egale cu elevațiile vertexurilor poliliniei 3D selectate.
Command: B13
>> Selectati polilinia 3D: se selectează polilinia tridimensională
>> Numar punct start: 101 se introduce numărul primului punct
>> Plasare puncte...
Punctele se vor amplasa în fiecare vertex în ordinea în care polilinia 3D a fost

construită. În imaginea anterioară, pentru punctele amplasate a fost utilizată ulterior
comanda B8 de etichetare cu numere puncte (fără opțiunea de optimizare text). Această
comandă poate fi utilă în cazul în care polilinia tridimensională a fost îndesită în prealabil
cu un număr suplimentar de vertexuri (vezi comanda J1), iar punctele amplasate pot primi
etichete pentru cote. De asemenea, polilinia 3D și punctele topografice amplasate pot fi
utilizate la construcția ulterioară a unui profil topografic longitudinal sau transversal, în
care numerele punctelor vor fi preluate corespunzator.
COMANDA B14. Export puncte TG

Mod de apelare
2 Din ribbon
Comanda permite crearea unui fișier de coordonate xyz al punctelor topografice

(TG) selectate din ecranul grafic. După selecția unui set de puncte programul va afișa o
Pag. 33
casetă de dialog în care se va alege tipul de spațiere a coordonatelor în fișier și formatul

fișierului de coordonate.
Command: B14
>> Optiuni export puncte [Selectie puncte/Toate punctele/Renunt] <Toate>: S
>> Selectati punctele TG: se selectează grupul de puncte topografice din ecran
Utlizarea tastei S permite selecția anumitor puncte din ecran (folosind orice metodă
de selecție multiplă), iar tastele T sau Enter permit selecția automată a tuturor punctelor
existente pe ecran.
După selecția punctelor topografice din ecran programul va afișa o casetă de dialog
pentru alegerea unor setări ale fișierului de coordonate xyz în care se vor salva punctele.
După cum se poate observa, se poate alege tipul de spațiere și formatul (structura)
fișierului de coordonate. După confirmarea cu butonul Accept programul va afișa o casetă
de salvare a fișierului de tip Windows, prin care se alege locația și denumirea fișierului xyz.
După salvarea fișierului de coordonate, la promptul de comandă va fi afișat un mesaj de
forma:
>> 147 puncte selectate si scrise in fisier.
Ulterior, programul va lansa o casetă de dialog de forma:
Dacă se confirmă cu Da, programul va deschide fișierul de coordonate xyz creat. Se

recomandă ca, în prealabil, să se efectueze setările necesare, astfel încât fișierele ASCII
cu extensia xyz să se deschidă întotdeauna folosind utilitarul Notepad (integrat în sistemul
de operare Windows).
Pag. 34
COMANDA B15. Tabel coordonate

Mod de apelare
2 Din ribbon
Această comandă permite inserarea în desenul curent a unui tabel de coordonate.

Indiferent de format (PNE sau PNEZ), tabelul de coordonate este prevăzut cu două rânduri
aferente titlurilor.
Command: B15
La partea inferioară include (opțional) un rând cu valoarea suprafeței (afișată cu 3

zecimale), iar toate coordonatele din tabel se afișează cu un număr prestabilit de 3
zecimale. După alegerea formatului tabelului de coordonate va fi afișată o casetă de dialog
pentru precizarea sursei coordonatelor pentru construirea tabelului, conform casetei de
mai jos:
În cazul opțiunii Pick puncte pe ecran, se poate indica secvențial poziția fiecărui
punct ale cărui coordonate se vor înscrie în tabel. În cazul în care modul Osnap a fost setat
pe Node (Point), iar în punctul indicat există raportat un punct topografic (TG), programul
va prelua automat numărul punctului respectiv. În cazul în care în punctul indicat nu există
un punct topografic, programul va solicita numărul punctului respectiv.
>> Pick punct:
Pag. 35
În caseta de introducere a numărului de punct, dacă punctul indicat este unul

topografic, programul propune implicit numărul acestuia. Poate fi introdus însă orice alt
număr. Începând cu cel de-al doilea punct indicat, mesajul de la promptul de comandă va
avea forma:
>> Pick punct [Enter=stop]:
Utilizarea tastei Enter permite oprirea procesului de selecție a punctelor și afișarea
următoarei casete de dialog cu opțiuni pentru tabelul de coordonate:
După cum se poate observa, pot fi introduse atât titlurile 1 și 2, cât și denumirile
coloanelor pentru punct și pentru coordonatele Nord, Est și Cotă. De asemenea, pentru
tabele ce conțin mai puțin de 100 de puncte, ele se pot construi ca entități de tip AutoCAD
Table (caz specific doar versiunilor AutoCAD ce suportă acest tip de entitate).
>> Pick colt stanga-sus tabel:
Așa cum s-a menționat, numărul de zecimale pentru afișarea coordonatelor și –

după caz - a suprafeței, a fost prestabilit ca implicit la 3 zecimale, conform exemplului
prezentat anterior. În cazul în care nu se dorește construirea unui tabel de coordonate de
tip AutoCAD Table, nu se va bifa comutatorul respectiv, iar programul va construi un tabel
de coordonate sub forma de bloc. În ambele cazuri, pentru desenarea tabelului, programul
va solicita punctul de inserare stânga-sus al tabelului de coordonate. În cazul selecției unui
fișier xyz ca sursă a coordonatelor, programul va afișa o casetă de tip Windows pentru
alegerea fișierului de coordonate. Apoi va afișa direct caseta cu opțiuni și, în final, va solicita
punctul din stânga-sus pentru inserarea tabelului de coordonate. Tabelele de coordonate
inserate vor avea întotdeauna dimensiuni adaptate scării curente a planșei.
Pag. 36
COMANDA B16. Distribuie puncte TG pe layere

Mod de apelare
2 Din ribbon
Această comandă permite distribuirea punctelor topografice (TG) cu coduri sau cu

note textuale din desen, pe layere personalizate. Fisierul Topocode.csv din directorul
TopoGraph conține denumirile layerelor asociate pe care se vor distribui punctele cu coduri
sau cu note textuale din desen.
Command: B16
În cazul în care în desen există entități de tip POINT, programul afișează o casetă
de dialog pentru alegerea tipului de puncte TG (cu coduri sau cu note textuale asociate).
>> Cautare puncte TG... programul va căuta automat toate punctele TG cu coduri sau cu
note textuale din desen
În cazul în care punctele din desen nu conțin coduri sau note textuale asociate,
programul va afișa la promptul de comandă mesajul:
>> Punctele din desen nu contin coduri.
sau
>> Punctele din desen nu contin note textuale.
Notele textuale sunt scurte descrieri ale punctelor situate la sfârșitul fiecărei linii din
fișierul de coordonate (xyz sau txt). Fiecare notă trebuie să fie încadrată de un delimitator
non-numeric. Delimitatorul non-numeric implicit este * (asteriscul). Mai jos sunt
prezentate câteva linii cu note textuale dintr-un fișier de coordonate:
105 486870.9331 335701.6115 339.687 *MARGINE DRUM*
108 486879.7004 335705.6179 338.643 *AX SANT*
109 486881.166 335703.6591 338.886 *AX DRUM*
113 486888.4713 335693.2066 339.312 *GARD PLASA*
Pag. 37
În cazul în care a fost utilizată opțiunea de distribuire pe layere a punctelor cu

coduri, programul va afișa o casetă de dialog de forma:
În caseta de dialog sunt afișate acronimele tuturor codurilor identificate în desen și

denumirile layerelor asociate acestor coduri. Se pot distribui pe layere toate punctele
topografice cu coduri din desen (utilizând succesiv butoanele Selectează tot și Accepta),
sau se pot selecta doar anumite coduri pentru care se dorește distribuirea punctelor din
desen. După selecția unuia sau mai multor articole din listă, se va acționa butonul Accept.
Apoi, programul va opera transferul propriu-zis al punctelor cu coduri pe layere.
La final, programul va afișa în zona promptului de comandă un mesaj de informare
de forma:
>> Numarul punctelor TG distribuite: 288
În cazul în care a fost utilizată opțiunea de distribuire pe layere a punctelor cu note

textuale, programul va afișa o casetă de dialog de forma:
Pag. 38
În partea stângă a casetei de dialog sunt listate în ordine alfabetică, toate notele
textuale asociate punctelor din desenul curent. În partea dreaptă sunt listate în ordine
alfabetică, toate layerele disponibile pentru transferul punctelor topografice. Mai întâi se
selectează o notă textuală din listă, iar apoi se selectează un layer din partea dreaptă a
casetei de dialog. După selecția unui layer, programul va afișa o casetă de dialog de
confirmare, de forma:
Se procedează în mod similar pentru fiecare notă textuală dorită. În acest fel, notele
textuale utilizate vor fi eliminate succesiv din listă. La final, după acționarea butonului
Accept, programul va afișa în zona promptului de comandă un mesaj de informare de
forma:
>> Numarul punctelor TG distribuite: 31
Pag. 39
Capitolul 4. Submeniul C. Parcele
COMANDA C1. Cotare parcelă

Mod de apelare
2 Din ribbon
3 Din toolbar-ul Parcele
4 Prin tastarea C1 la promptul de comandă și confirmarea cu Enter
Comanda permite înscrierea lungimii laturilor pe fiecare segment al unor polilinii

2D. Poliliniile selectate se recomandă a fi închise și nu trebuie să conțină segmente curbe
fit sau spline. După apelarea comenzii se solicită selecția poliliniilor 2D de cotat.
Command: C1
>> Selectati poliliniile 2D inchise: se selectează poliliniile 2D de cotat
După selecția poliliniilor programul va afișa o casetă cu opțiuni ca în imaginea următoare:
La prima utilizare a comenzii, opțiunile grafice din casetă sunt adaptate scării
curente a planșei. Odată introduse, aceste opțiuni vor fi disponibile și pentru o nouă
utilizare. Acționarea butonului Resetare valori implicite permite revenirea la opțiunile
grafice aferente scării curente. După cum se poate observa, se poate alege layerul pe care
se vor amplasa textele, se poate introduce o altă înălțime a textelor decât cea propusă în
funcție de scară și se poate utiliza un prefix sau un sufix pentru textul cotei. De asemenea,
se poate introduce o lungime minimă de cotare și se poate utiliza un număr de la 0 la 3
zecimale pentru valoarea cotei.
Pag. 40
Culoarea implicită a textelor de cotă este roșu, dar prin acționarea butonului-
imagine se poate folosi orice altă culoare de bază sau din gama Index Color. După
confirmarea opțiunilor de cotare cu butonul OK, programul va insera textele pe fiecare
segment al poliliniilor selectate. După amplasarea textelor programul va propune
schimbarea pozițiilor textelor de cealaltă parte a fiecărui segment cotat printr-o casetă de
forma:
COMANDA C2. Plasare puncte și inventar

Mod de apelare
2 Din ribbon
Comanda permite inserarea de puncte topografice în fiecare vertex al unei polilinii

2D (de exemplu, conturul unei parcele).
Command: C2
>> Selectati parcela (polilinie 2D): se selectează polilinia 2D închisă și afișează caseta:
Pag. 41
Totodată, comanda permite amplasarea pe plan a unui inventar de coordonate al

punctelor de contur sub forma unui tabel de coordonate. După selectarea poliliniei 2D
închise se va lansa o casetă de dialog în care se introduc opțiunile grafice.
În caseta de dialog se va introduce numărul primului punct, obligatoriu printr-o

valoare numerică întreagă pozitivă. Amplasarea punctelor se va face în ordinea vertexurilor
poliliniei selectate. După cum se poate observa, în caseta de opțiuni se pot selecta layerele
pe care se vor amplasa punctele, numerele punctelor și inventarul de coordonate. Dacă se
debifează comutatoarele din dreptul layerelor pentru numere și inventar, atunci programul
nu va insera nici texte pentru numerele punctelor și nici inventarul de coordonate.
De asemenea, caseta mai cuprinde o serie de opțiuni grafice (eliminarea
eventualelor vertexuri duble, optimizarea pozițiilor textelor pentru numerele punctelor,
utilizarea de linii de indicație de tip leader, adăugarea unei coloane pentru lungimi
segmente, salvarea coordonatelor punctelor într-un fișier xyz. Totodată, interioarele
punctelor pot fi mascate prin entități de tip WIPEOUT pentru versiunile AutoCAD care
suportă acest lucru, iar tabelul de coordonate poate fi inserat sub formă de AutoCAD Table
Pag. 42
(tot pentru versiunile care acceptă acest tip de entități). Atât coordonatele din tabel, cât și
suprafața calculată analitic se pot afișa cu un număr de zecimale de la 0 la 4.
COMANDA C3. Detașare suprafață

Mod de apelare
2 Din ribbon
Această comandă permite detașarea unui contur poligonal (polilinie 2D închisă)

după o direcție paralelă cu latura conturului poligonal selectat, după o direcție
perpendiculară pe latura conturului poligonal, după o direcție oarecare sau după un punct
obligat. Parcelarea poate fi simplă, multiplă în suprafețe egale și multiplă în suprafețe
diferite. După lansarea comenzii va fi afișată o casetă de dialog de forma:
Command: C3
Pag. 43
>> Selectati conturul de parcelat (poliline 2D inchisa): se selectează polilinia de parcelat

ca în Fig. 1
>> Suprafata contur initial: 12251.047. Suprafata de detasat: 5500 se introduce
suprafața dorită
>> Pick punct in zona in care se incepe detasarea: se indică cu mouse-ul partea dorită ca
în Fig. 2
>> Parcelare...Va rog asteptati...
>> Suprafata ceruta: 5500.000 >> Suprafata obtinuta: 5500.000 se afișează suprafața
obținută
Cazul detașării prezentat anterior corespunde situației în care se dorește o parcelare

simplă, paralelă cu latura conturului selectat. După selectarea conturului programul va
amplasa pe ecran o linie roșie (un vector) ce străbate conturul de parcelat și care trece
prin centrul geometric al conturului, la fel ca în Fig. 2. În acest fel, se va putea preciza prin
pick cu mouse-ul care este partea din care se va începe detașarea propriu-zisă. După
efectuarea detașării polilinia conturului inițial va dispărea și vor fi afișate două noi polilinii:
polilinia conturului dorit de culoare roșie și polilinia conturului rămas după parcelare cu
culoarea albastră. Programul de parcelare operează astfel încât valoarea suprafeței
obținute să fie într-o precizie de 0.0001 pentru AutoCAD și 0.0050 pentru BricsCAD.
În cazul parcelării perpendiculare pe latura conturului selectat, linia roșie (vectorul)
care străbate conturul inițial va avea o direcție perpendicualară pe latura selectată a
poliliniei de parcelat, la fel ca în Fig. 2 de mai jos.
În cazul în care se dorește parcelarea după o direcție oarecare, se vor indica

succesiv cu mouse-ul punctele de capăt ale direcției de parcelare. Aceasta va duce la
Pag. 44
amplasarea liniei roșii pe o direcție paralelă cu cea descrisă de cele două puncte. La
promptul de comandă, dialogul va fi următorul:
Command: C3
>> Suprafata contur initial: 12251.047. Suprafata de detasat <5500.000>: se introduce
suprafața
>> Directie de la punctul: se specifică prin pick cu mouse-ul primul punct al direcției de
parcelare
>> La punctul: se specifică prin pick cu mouse-ul al doilea punct al direcției de parcelare
>> Pick punct in zona in care se incepe detasarea: se indică prin pick punctul de pe partea
dorită
>> Suprafata ceruta: 5500.000 >> Suprafata obtinuta: 5500.000 se afișează suprafața
obținută
În cazul parcelării după un punct obligat, după selectarea conturului de parcelat și
introducerea suprafeței dorite se va indica prin pick cu mouse-ul poziția punctului obligat.
Punctul obligat trebuie să fie amplasat pe polilinia de parcelat inițială, de aceea se
recomandă folosirea corespunzătoare a unui mod Osnap (Endpoint, Midpoint sau Nearest).
La promptul de comandă, dialogul va fi următorul:
Command: C3
>> Suprafata contur initial: 12251.047. Suprafata de detasat <5500.000>: se introduce
suprafața
>> Pick punct obligat (situat pe polilinia de detasat): se indică punctul obligat ca în Fig. 2
>> Pick punct in zona in care se incepe detasarea: și se indică punctul pe partea dorită
ca în Fig. 2
>> Suprafata ceruta: 5500.000 Suprafata obtinuta: 5500.000 se afișează suprafața
obținută
Toate cele trei cazuri prezentate corespund situației în care se dorește o parcelare
simplă. În cazul în care se dorește o parcelare multiplă, atunci se poate opta pentru o
parcelare multiplă în suprafețe egale, sau o parcelare multiplă în suprafețe diferite.
În cazul în care se dorește o parcelare paralelă cu latura conturului selectat, multiplă
în suprafețe egale, la promptul de comandă dialogul va fi următorul:
Pag. 45
Command: C3
>> Selectati conturul de parcelat (poliline 2D inchisa):
>> Suprafata contur initial: 12251.047. Suprafata de detasat: 2000
>> Pick punct in zona in care se incepe detasarea:
>> Suprafata lot 1: 2000.000
După cum se poate observa, pe măsură ce programul detașează fiecare parcelă, va

afișa la promptul de comandă mărimea suprafeței obținute pentru fiecare lot. Ultimul lot
rămas va fi reprezentat printr-o polilinie de culoare albastră la fel ca în Fig. 3 de mai sus.
În cazul în care se dorește parcelarea multiplă în suprafețe diferite, programul va
afișa o casetă de dialog în care se pot introduce suprafețele, numerele de parcelă și
denumirile proprietarilor, pentru un număr nelimitat de loturi. Coloana aferentă
suprafețelor este obligatorie, iar coloanele aferente numerelor de parcelă și proprietarilor
sunt opționale. Totodată, cele 3 coloane pot fi preluate dintr-un fișier Excel, din care se va
copia în clipboard conținutul acestora. Dacă se dorește preluarea de date dintr-un fișier
Excel, trebuie să se copieze în clipboard cel puțin coloana aferentă suprafețelor. Toate
suprafețele trebuie să aibă valori (de preferință) întregi. Dacă se dorește preluarea tuturor
celor 3 coloane în același timp, acestea trebuie să fie dispuse alăturat, așa cum este
prezentat în imaginea următoare:
Pag. 46
Caseta de dialog pentru parcelarea multiplă în suprafețe diferite are forma celei de
mai jos:
După cum se poate observa, în caseta de introducere a suprafețelor, programul

afișează în orice moment suprafața inițială a conturului de parcelat și suprafața rămasă.
Butoanele din zona inferioară a casetei de dialog permit deplasarea rândurilor,
ștergerea rândului curent, adăugarea unui rând nou, salvarea tabelului într-un fișier txt
sau csv, inserarea unui tabel nou prin citirea unui fișier txt sau csv, ștergerea tuturor
rândurilor sau inversarea tuturor rândurilor.
Totodată, în interiorul fiecărui lot care va rezulta prin parcelare pot fi inserate
etichete textuale. Opțiunea inserării etichetelor textuale presupune acționarea unuia din
butoanele radio: etichete pe un șir sau etichete pe o coloană. Etichetele textuale se
amplasează în centrul fiecărui lot, având o dispunere paralelă cu direcția de parcelare.
Textele se pot amplasa pe un singur șir (ca entități de tip TEXT), sau pe o singură coloană
(ca entități de tip MTEXT).
Pag. 47
Command: C3
>> Selectati conturul de parcelat (poliline 2D inchisa):
>> Pick punct in zona in care se incepe detasarea:
>> Parcelare in curs...
>> Amplasare etichete...
Și în acest caz, pe măsură ce programul detașează fiecare parcelă, va afișa la
promptul de comandă mărimea suprafeței obținute pentru fiecare lot. Ultimul lot rămas va
fi reprezentat printr-o polilinie de culoare albastră.
Dacă, la momentul afișării casetei de dialog Introducere suprafete de detasat nu a
fost setată în prealabil o scară a planșei, programul va afișa mai întâi caseta de alegere a
scării. Astfel, toate textele etichetelor vor avea o înălțime adaptată la scara curentă a
planșei.
COMANDA C4. Plasare etichetă suprafață

Mod de apelare
2 Din ribbon
Această comandă permite amplasarea pe layerul curent a unor etichete de

suprafață pentru parcele reprezentate ca polilinii 2D închise. În cazul selecției unei singure
parcele, eticheta suprafeței poate fi amplasată fie într-un punct indicat prin pick cu mouse-
ul, fie în centrul geometric al poliliniei. În cazul selecției mai multor polilinii închise,
etichetele se vor amplasa obligatoriu în centrele geometrice ale poliliniilor selectate.
Command: C4
>> Selectati parcelele (polilinii 2D inchise): se selectează poliliniile dorite
Pag. 48
După selecția parcelei (sau parcelelor) va fi afișată următoarea casetă de dialog:
După cum se poate observa, pentru amplasarea etichetei de suprafață pot fi

utilizate un prefix și un sufix. Implicit, se utilizează prefixul S= și sufixul mp. De asemenea,
valoarea suprafeței poate fi afișată cu un număr de zecimale cuprins între 0 și 4. Butonul
Unghi text permite suspendarea temporară a casetei de dialog și introducerea unui unghi
de rotire a textului. Unghiul de rotire poate fi introdus atât prin valoarea acestuia, cât și
prin indicarea a două puncte prin pick cu mouse-ul (în cel de-al doilea caz, programul
descrie o linie elastică ce permite vizualizarea direcției de scriere a viitoarelor texte pentru
etichete).
Atunci când se dorește amplasarea unei etichete de suprafață pentru o singură

polilinie 2D închisă, comutatorul plasare text în centru parcelă este activ și permite
Pag. 49
debifarea acestuia. În cazul debifării, programul va solicita un punct central de inserare a

etichetei de suprafață.
În mod implicit, pentru textele etichetelor programul creează automat stilul de text
STANDARD_TOPO pentru care este utilizat fontul romans.shx. Înălțimea textelor este
adaptată întotdeauna la scara planșei. Dacă la momentul apelării comenzii nu a fost setată
o scară a planșei, atunci programul va afișa mai întâi caseta de selecție a scării (conform
comenzii A1 - descrisă anterior).
În exemplul de mai jos, pentru parcelele (poliliniile 2D) selectate a fost introdus un
unghi de rotire al textului etichetelor de suprafață, astfel încât dispunerea acestora să fie
adaptată geometriei terenurilor.
COMANDA C5. Parcelă rectangulară

Mod de apelare
2 Din ribbon
Această comandă permite desenarea unui contur poligonal (polilinie 2D) în unghi
drept. Este utilă, spre exemplu, în cazul desenării unei clădiri rectangulare pentru care nu
au putut fi măsurate toate punctele de colț. După specificarea celui de-al doilea punct
Pag. 50
(capătul primei laturi), UCS-ul curent se va alinia laturii respective, forțând deplasarea
ortogonală a cursorului.
Command: C5
>> Pick primul colt: se indică cu mouse-ul prin pick primul punct al poliliniei
>> Pick urmatorul colt: se indică cel-de-al doilea colț al poliliniei
>> Pick urmatorul colt: se indică următorul colț prin deplasarea ortogonală a cursorului
etc.
>> Doriti inchidere? [Da/Nu] <D>: se confirmă prin D
După fiecare introducere de punct programul va desena latura respectivă prin
unirea ultimului punct cu penultimul. Opțiunea de închidere a conturului poligonal este
disponibilă numai atunci când ultima latură desenată a poliliniei are o direcție
perpendiculară pe prima latură desenată. În cazul în care ultima latură desenată este
paralelă cu prima latură a conturului poligonal, opțiunea de închidere nu se va afișa.
În imaginea de mai jos (Fig. 1), deoarece ultimul segment desenat este 9-10, atunci
opțiunea de închidere nu va fi disponibilă. În Fig. 2 deoarece ultimul segment desenat 10-
11 are o dispunere perpendiculară față de primul segment 1-2, opțiunea de închidere a
fost disponibilă și a fost confirmată cu Enter (opțiunea Da).
COMANDA C6. Gestiune info parcele

Mod de apelare
2 Din ribbon
Pag. 51
Comanda este destinată gestionării unor seturi de date de tip șir atașate unor
entități de tip LWPOLYLINE, LINE, CIRCLE, SOLID, SPLINE, MLINE și ELLIPSE. Se pot atașa,
edita și localiza seturi de obiecte de același tip, după informațiile tabelare sau de tip șir
atașate. Aceasta este o comandă de adăugare a unui număr limitat de informații. Pentru
fiecare obiect se pot atașa informații (șiruri de caractere) în cuantum de 16 KB. După
apelarea comenzii se va afișa următoarea casetă de dialog pentru alegerea tipului de
operațiune:
Command: C6
În cazul selecției butonului Adaugare informații, programul va afișa un mesaj de

selecție a obiectului. După selectarea entității se va afișa o casetă de dialog pentru
introducerea datelor. În cazul selectării unei polilinii 2D de pe ecran, caseta de dialog
pentru introducerea datelor va avea forma celei de mai jos:
După cum se poate observa, caseta include două zone. Zona denumită AutoCAD
cuprinde datele generale ale entității selectate, respectiv tipul de obiect, layerul de
dispunere, spațiul de date ocupat și spațiul de date disponibil. În zona din partea dreaptă
a casetei sunt amplasate informațiile (de tip TopoGraph), două butoane radio pentru
alegerea tipului de informație de adăugat (de tip tabel sau de tip comentariu) și butonul
de adăugare propriu-zisă a informațiilor. În cazul în care se dorește adăugarea unei
informații de tip tabel, prin apăsarea butonului Adăugare se va afișa o casetă de dialog în
care se vor introduce două date, respectiv denumirea câmpului și valoarea acestuia, la fel
ca în imaginea următoare:
Pag. 52
Numele câmpului introdus trebuie să cuprindă un număr maxim de 10 caractere.

După introducerea succesivă a mai multor date de tip tabelar, caseta de atașare informații
se va completa în zona TopoGraph cu informațiile introduse secvențial.
Dacă se dorește adăugarea unei informații de tip comentariu, se apasă butonul radio
Comentariu și se acționează butonul Adăugare. Caseta de introducere a comentariului va
avea următoarea formă:
După introducerea comentariului și confirmarea cu butonul OK programul va reafișa

caseta de introducerea a unei noi informații de tip comentariu. După introducerea tuturor
datelor necesare, în caseta Atașare informații se va confirma prin butonul OK, iar toate
datele introduse se vor atașa obiectului din desen selectat. Datele introduse pot fi editate
în orice moment prin reapelarea comenzii C5 și apăsarea butonului Editare informații din
caseta Gestiune parcele. După apăsarea butonului de editare, la promptul de comandă se
va solicita selecția obiectului din desen. La alegerea unui obiect cu date asociate, programul
va afișa o casetă de dialog similară celei în care au fost introduse datele. După cum se
poate observa în imaginea următoare, în Zona denumită AutoCAD este afișată atât
mărimea spațiului ocupat (1.6%), cât și mărimea spațiului de date disponibil (98.4%).
De asemenea, folosind butoanele Editare linie și Sterge linie, pot fi modificate sau
eliminate informații deja introduse.
Pag. 53
Pentru localizarea obiectelor cu date asociate din desen, în caseta Gestiune parcele
se va acționa butonul Localizare obiecte. La apăsarea acestuia, va apărea o casetă de
dialog prin care se va selecta layerul și tipul entităților de localizat.
După confirmarea cu OK programul va afișa o casetă de dialog de introducere a

criteriilor de localizare a obiectelor.
După cum se poate observa, există o serie de opțiuni pentru localizarea obiectelor
și a modului de prezentare a rezultatelor localizării acestora.
COMANDA C7. Plasare cote interioare UI

Mod de apelare
2 Din ribbon
Pag. 54
Această comandă permite amplasarea secvențială a unor cote orizontale sau verticale în
interiorul unei încăperi din componența unei unități individuale (apartament, spațiu
comercial, etc). Comanda presupune simpla indicare prin pick cu mouse-ul a punctului în
care se va amplasa automat cota orizontală sau verticală. După indicarea punctului,
programul va detecta automat cele mai apropiate polilinii 2D (LWPOLYLINE), din stânga și
din dreapta pentru cazul cotării orizontale și respectiv de jos și de sus pentru cazul cotării
verticale. Cotele se dispun pe layerul curent folosindu-se stilul de cotare curent. Dacă la
momentul apelării comenzii nu este setată nicio scară a planșei, programul va afișa caseta
de selecție a scării. După selecția scării, programul va creea automat stilul de cotare
adaptat scării curente (de ex. STG100 pentru scara 1:100, STG50 pentru scara 1:50 etc).
Command: C7
>> Plaseaza cota Orizontala/Verticala <O> : se tastează O sau Enter pentru cotă
orizontală sau V pentru cotă verticală
>> Pick punct cota orizontala [Enter=Stop]: se indică prin pick cu mouse-ul poziția dorită
pentru fiecare cotă. Pentru terminare se utilizează tasta Enter.
Pag. 55
COMANDA C8. Import/export fișiere ESRI SHP

Mod de apelare
2 Din ribbon
Această comandă permite importul și/sau exportul în/din AutoCAD sau BricsCAD a fișierelor
de tip ESRI SHP. După apelarea comenzii, programul va afișa o casetă de selecție a
operațiunii dorite.
Command: C8
Pentru import se acționează butonul Import fisiere de tip ESRI SHP, iar programul
va afișa o casetă de selecție de tip Windows, pentru alegerea unuia sau mai multor fișiere
SHP. După selecția fișierelor ESRI SHP, programul va afișa o casetă de dialog de forma:
Pag. 56
Pentru fiecare fișier SHP selectat, caseta de dialog permite alegerea layerului pe
care vor fi amplasate obiectele (poliliniile 2D), alegerea atributului dintr-o listă derulantă a
atributelor textuale și înălțimea textelor care vor fi inserate automat pe ecran. În exemplul
prezentat, au fost utilizate fișierele (E-Terra) CONSTRUCTII_ACTIVE și IMOBILE_ACTIVE
din subdirectorul C:\TopoGraph8.0\Exemple\SHP al programului. Fiecare fișier de tip ESRI
SHP selectat, trebuie sa conțină cel puțin două fișiere adiționale cu același nume și cu
extensile shx și dbf. Fișierul principal cu extensia shp, include geometriile poligoanelor.
Fișierul-index cu extensia shx include indexul pozițional al geometriilor, iar fișierul cu
extensia dbf este un fișier de tip dBASE care conține toate atributele fișierului shape. După
acționarea butonului Accept programul va importa în desen geometriile poligoanelor ca
polilinii 2D închise, și atributele textuale ca entități de tip TEXT. După importul propriu-zis,
programul va afișa la promptul de comandă un mesaj privind numărul obiectelor importate,
de forma:
>> Numarul de obiecte importate: 250
Pentru export, se acționează butonul Export polilinii intr-un fisier ESRI SHP, iar
programul va afișa la promptul de comandă următorul mesaj:
Command: C8
>> Optiuni export fisier ESRI SHP: [Selectare polilinii 2D inchise/Fisier CSV] <Fisier
CSV>: se tastează S pentru selecția poliliniilor sau F (ori Enter) pentru alegere fișier CSV
După alegerea opțiunii de selecție a poliliniilor din desen (tasta S), programul va afișa
mesajul:
>> Selectati poliliniile 2D inchise: se selectează poliliniile 2D închise din desen
>> Numarul de polilinii selectate: 135
Apoi, programul va afișa o casetă de dialog pentru introducerea unor valori implicite
pentru cele 5 atribute textuale disponibile.
Atributele implicite sunt disponibile pentru orice utilizare ulterioară a comenzii C8,
din aceeași sesiune AutoCAD sau BricsCAD. După acționarea butonului OK, valorile
introduse pentru atributele implicite se vor regăsi la toate imobilele selectate, fiind
completate automat în următoarea casetă de dialog:
Pag. 57
Caseta de dialog permite afișarea sub formă tabelară a informațiilor, pentru toate
poliliniile selectate. Fiecare rând al tabelului va conține 6 câmpuri, reprezenând ID-ul
fiecărei polilinii și cele 5 atribute disponibile (editabile). ID-ul fiecărei polilinii este
reprezentat de handle-ul său (identificatorul unic al acesteia), alocat în mod automat de
AutoCAD sau BricsCAD. Plasarea cursorului în orice celulă permite aducerea în centrul
ecranului a poliliniei respective și evidențierea ei (de tip highlight). În acest mod, se pot
identifica mai ușor eventuale texte din interiorul fiecărei polilinii, în vederea preluării unor
atribute specifice.
Butonul Export fisier CSV permite exportul într-un fișier de tip CSV al datelor
aferente tuturor poliliniilor. Fișierul CSV salvat permite utilizarea ulterioară a comenzii,
atunci când nu a fost finalizată toată operațiunea de introducere de atribute. Practic, se
redeschide desenul cu poliliniile de exportat ca fișier ESRI SHP. Se utilizează comanda C8,
și se acționează butonul Export polilinii intr-un fisier ESRI SHP, iar programul va afișa la
promptul de comandă următorul mesaj:
Command: C8
>> Optiuni export fisier ESRI SHP: [Selectare polilinii 2D inchise/Fisier CSV] <Fisier
CSV>: se tastează F (ori Enter) pentru alegerea fișierului CSV
După alegerea fișierului CSV, programul va afișa caseta de dialog de mai sus, permițând
astfel reluarea procesului de introducere a atributelor textuale. Opțiunea folosirii unui fișier
CSV se va utiliza numai atunci când desenul curent conține toate poliliniile corespondente
din fișierul CSV. În caz contrar, programul va afișa un mesaj al erorii identificate.
Butonul Genereaza fisiere ESRI SHP Cadastru permite generarea fișierelor ESRI SHP
specifice lucrărilor de Cadastru General. Această opțiune este descrisă în manualul de
utilizare a Secțiunii Cadastru General, accesibil prin apelarea comenzii F31.
Pag. 58
COMANDA C9. Adaugă vertex pe o polilinie

Mod de apelare
2 Din ribbon
Această comandă permite adăugarea rapidă a unui vertex nou pe o polilinie 2D

selectată. Comanda presupune selectarea poliliniei 2D și indicarea cu mouse-ul a poziției
noului vertex. Noul vertex, trebuie să fie situat obligatoriu pe una din laturile poliliniei
selectate. Pentru indicarea poziției noului vertex se recomandă utilizarea corespunzătoare
a unuia din modurile Osnap (de ex. MIDpoint, NEArest etc). În Fig. 1, după selecția
poliliniei, pe segmentul 2-3 a fost indicată poziția noului vertex folosind modul osnap
NEArest. În Fig.2 se prezintă poziția noului vertex.
Command: C9
>> Selectati polilinia 2D: se selectează polilinia 2D
>> Pick pozitie vertex nou: se indică poziția noului vertex (obligatoriu pe una din laturile
poliliniei selectate)
Pag. 59
COMANDA C10. Șterge vertex dintr-o polilinie

Mod de apelare
2 Din ribbon
Această comandă permite eliminarea rapidă a vertexurilor dintr-o polilinie 2D

selectată. Comanda presupune selectarea poliliniei 2D și indicarea secvențială prin pick cu
mouse-ul a fiecărui vertex de eliminat. După selectarea poliliniei 2D, programul va comuta
automat modul osnap pe ENDpoint, pentru indicarea rapidă a vertexului de eliminat (Fig.
1). În Fig. 2 este prezentată noua polilinie, după eliminarea vertexului nr. 3.
Command: C10
>> Selectati polilinia 2D: se selectează polilinia 2D
>> Pick pozitie vertex de eliminat: se indică prin pick cu mouse-ul primul vertex de
eliminat
>> Pick pozitie vertex de eliminat [Enter=Stop]: se indică prin pick cu mouse-ul următorul
vertex de eliminat
>> Pick pozitie vertex de eliminat [Enter=Stop]: se indică prin pick cu mouse-ul următorul
vertex de eliminate ș.a.m.d.
Pag. 60
COMANDA C11. Calcul suprafață totală parcele

Mod de apelare
2 Din ribbon
Această comandă permite calculul și afișarea la promptul de comandă a suprafeței

totale ale unor parcele reprezentate în desen prin polilinii 2D închise. După apelarea
comenzii, programul va afișa o casetă de dialog cu 3 opțiuni de selecție a parcelelor: pentru
toate parcelele din desen (din spațiul model), pentru o selecție de parcele din desen, sau
pentru parcelele situate intr-unul sau mai multe layere.
Command: C11
>> Selectati parcelele (polilinii 2D inchise): se selecteaza parcelele (cazul opțiunii 2)
>> Numarul total de parcele selectate: 20 se afișează numărul total de parcele
>> Suprafata totala a parcelelor: 241916.9774 se afișează suprafața totală a parcelelor
Pag. 61
Capitolul 5. Submeniul D. Simboluri
COMANDA D1. Simboluri topo…

Mod de apelare
2 Din ribbon
3 Din toolbar-ul Simboluri
4 Prin tastarea D1 la promptul de comandă și confirmarea cu Enter
Comanda permite inserarea de semne convenționale topografice individuale în

desen, pe layerul curent. Aplicația dispune de 112 semne convenționale tipizate ce se
regăsesc în subdirectorul Simboluri al programului. Forma și dimensiunile simbolurilor
corespund Atlasului de Semne Convenționale Tipizate (ediția M.A.I.A. 1978). Semnele
convenționale (ca blocuri) se pot insera individual sau multiplu, fie prin specificarea fiecărei
poziții prin pick, fie prin plasarea într-un punct topografic (TG) pentru care s-a precizat
numărul.
Command: D1
>> Cautare puncte TG... programul va căuta automat toate punctele topografice.
>> Pick punct inserare: se va indica prin pick cu mouse-ul punctul de inserare
>> Unghi rotire <0>: se va introduce un unghi de rotire sau se va confirma unghiul propus
Pag. 62
După fiecare apelare a comenzii, programul va căuta automat toate punctele

topografice existente pe ecran, iar apoi va afișa caseta de selecție a simbolului dorit și a
opțiunilor grafice pentru inserare. În cazul inserării simple (conform opțiunilor anterioare),
după alegerea semnului convențional și acționarea butonului Inserare, programul va insera
semnul convențional pe ecran o singură dată (după specificarea punctului și a unghiului de
rotire). În cazul bifării comutatorului inserare multiplă, programul va repeta secvențial la
promptul de comandă cele două cerințe (pentru punct de inserare și unghi de rotire).
Începând cu cel de-al doilea punct de inserare, la promptul de comandă mesajul va fi de
forma:
>> Pick punct inserare [Enter=stop]:
astfel încât, în orice moment, procesul de inserare se va putea opri folosind tasta Enter.
În cazul în care pe ecran nu există puncte topografice (TG), butonul radio inserare
după număr punct nu este disponibil (inactiv). În cazul în care se dorește inserarea unui
semn convențional într-un punct topografic existent pe ecran, după alegerea opțiunilor, la
promptul de comandă se vor afișa următoarele informații:
Command: D1
>> Numar punct TG: 325 a fost introdus numărul punctului în care se dorește inserarea
>> Unghi rotire <0>:
Și în cazul inserării după număr punct se poate utiliza varianta de inserare multiplă
prin specificarea secvențială la promptul de comandă a numărului punctului dorit.
Dacă la momentul apelării comenzii nu a fost setată o scară a planșei, atunci
programul va afișa mai întâi caseta de selecție a scării (conform comenzii A1 - descrisă
anterior). La fiecare inserare, semnele convenționale vor avea dimensiunile adaptate scării
curente a planșei. Semnele convenționale reprezintă entități de tip block (INSERT) și se
regăsesc în subdirectorul C:\TopoGraph8.0\Simboluri. Aceste simboluri sunt denumite
B1.dwg, B2.dwg, …, B112.dwg.
COMANDA D2. Semne rutiere…

Mod de apelare
2 Din ribbon
Comanda permite inserarea în desen, pe layerul current, a simbolului aferent unui

semn rutier. Aplicația dispune de 145 de semne rutiere tipizate care se regăsesc în
Pag. 63
subdirectorul C:\TopoGraph8.0\Simboluri. Dacă până la momentul apelării comenzii nu a

fost setată o scară a planșei, atunci programul va afișa mai întâi caseta de selecție a scării
(conform comenzii A1 descrisă anterior). La fiecare inserare, simbolul aferent semnului
rutier va avea dimensiunile adaptate scării curente a planșei. Comanda permite inserarea
simbolurilor numai prin indicarea punctului de inserare prin pick cu mouse-ul. După
apelarea comenzii, programul va afișa o casetă de dialog de selecție grafică a semnului
rutier dorit.
Command: D2
>> Pick punct inserare: se indică punctul de inserare prin pick cu mouse-ul
>> Unghi rotire <0>: se va introduce un unghi de rotire sau se va confirma unghiul propus
COMANDA D3. Inserează legendă plan

Mod de apelare
2 Din ribbon
Pag. 64
Comanda permite plasarea unei legende conținând semnele convenționale, semnele

rutiere și tipurile de linii utilizate în desenul curent. După apelarea comenzii, programul
solicită punctul central al titlului legendei. Legenda se va insera sub formă de block cu
dimensiuni adaptate conform scării curente a planșei. După indicarea punctului central al
titlului (LEGENDA), programul va verifica prezența în desen a tuturor elementelor existente
și va insera o legendă, la fel ca în imaginea următoare:
Dacă până la momentul apelării comenzii nu a fost setată o scară a planșei, atunci
anterior).
COMANDA D4. Simbol scară numerică

Mod de apelare
2 Din ribbon
Pag. 65
Comanda permite inserarea pe desen a simbolului de scară numerică corespunzător

scării curente a planului topografic. Dacă anterior apelării comenzii nu a fost setată o scară
a planșei, atunci programul va afișa mai întâi caseta de selecție a scării (conform comenzii
A1 - descrisă anterior). După apelare, programul va solicita un punct de inserare central
al titlului scării numerice.
Command: D4
>> Pick punct central scara numerica: se indică prin pick cu mouse-ul punctul central al
scării
În imaginea anterioară au fost prezentate câteva modele de scări numerice realizate

cu ajutorul comenzii D4. Din considerente grafice, în imaginea prezentată ele au aceeași
dimensiune.
COMANDA D5. Creează model taluz

Mod de apelare
2 Din ribbon
Această comandă permite desenarea modelului grafic de taluz prin selecția celor
două polilinii marginale. După selecția celor două polilinii se lansează o casetă de dialog
care permite introducerea și/sau modificarea parametrilor grafici de construcție a liniilor
de pantă.
Command: D5
Pag. 66
>> Selectati taluzul-sus (polilinie 2D): se selectează polilinia 2D a marginii superioare a

taluzului
>> Selectati taluzul-jos (polilinie 2D): se selectează polilinia 2D a marginii inferioare a
taluzului
După cum se poate observa, în caseta Setări simbol taluz se pot introduce mai
multe opțiuni grafice, precum: intervalul dintre liniuțele de pantă, lungimea procentuală a
liniilor mici din cele mari, grosimile de început și sfârșit ale liniuțelor de pantă, opțiunea de
inserare a modelului de taluz ca bloc. De asemenea, caseta de dialog permite selectarea
layerului pe care se va desena modelul de taluz și culoarea acestuia. Pentru selecția culorii
se acționează butonul-imagine amplasat în zona Culoare. Culoarea implicită este BYLAYER
a primului layer din desen, dar prin acționarea butonului imagine se poate folosi orice altă
culoare de bază sau din gama Index Color. Odată operate setările pentru modelul de taluz,
dacă este bifat comutatorul retine setarile, acestea vor fi disponibile pentru o nouă utilizare.
În orice moment, prin acționarea butonului Utilizare setări implicite, se poate reveni la
setările adaptate scării curente a planșei și modului clasic de reprezentare topografică a
unui taluz.
Utilizarea de grosimi diferite pentru liniuțele de pantă este posibilă numai în cazul
în care poliliniile pentru marginile superioară și inferioară ale taluzului sunt amplasate în
aceeași elevație. În cazul în care poliliniile 2D selectate sunt situate în elevații diferite,
concomitent cu afișarea casetei de opțiuni, va fi afișat mesajul:
Pag. 67
În imaginea următoare sunt prezentate diferite modele de taluz realizate cu ajutorul

comenzii D5.
COMANDA D6. Încarcă linii topo

Mod de apelare
2 Din ribbon
Această comandă permite încărcarea în orice moment a unui set de tipuri de linii
topografice personalizate în desenul curent. La deschiderea unui desen nou este disponibil
întotdeauna întregul set de linii topografice personalizate. Există situații când, din rațiuni
de eliberare a desenului de elemente grafice neutilizate, se utilizează comanda PURGE.
Această comandă poate conduce la eliminarea tuturor tipurilor de linii neutilizate în desenul
curent. Utilizarea comenzii D6 permite reîncărcarea întregului set de tipuri de linii
topografice. În imaginea de mai jos sunt prezentate tipurile de linii topografice disponibile.
Pag. 68
Liniile topografice personalizate se regăsesc în cadrul fișierului TopoGraph.shx din

interiorul programului TopoGraph8.0.
COMANDA D7. Inserare text orientare

Mod de apelare
2 Din ribbon
Această comandă permite etichetarea unei direcții determinate de două puncte

indicate prin pick cu mouse-ul. La inserarea textului de orientare, se poate opta pentru
desenarea liniei, pentru amplasarea textului lungimii în metri și a orientării în format
centezimal sau pentru ambele opțiuni.
Command: D7
>> De la punctul: se specifică prin pick cu mouse-ul primul punct al direcției
>> La punctul: se specifică prin pick cu mouse-ul al doilea punct al al direcției
Pag. 69
>> Optiuni eticheta orientare [traseaza Segment/text Distanta/Ambele] <A>:

Prin utilizarea opțiunii S (trasează Segment), programul va desena pe layerul curent
linia dintre cele două puncte sub formă de entitate tip LINE și va amplasa pe aceasta un
text reprezentând unghiul de orientare în format centezimal. Textul orientării va include și
o săgeată care va indica sensul direcției respective, la fel ca în imaginea următoare:
Prin utilizarea opțiunii D (text Distanță), programul va insera pe layerul curent un

text reprezentând unghiul de orientare în format centezimal și un text reprezentând
lungimea în metri a segmentului dintre cele două puncte indicate prin pick cu mouse-ul, la
fel ca în imaginea următoare:
Prin utilizarea opțiunii A (Ambele), programul va insera pe layerul curent atât linia
dintre cele două puncte sub formă de entitate tip LINE, cât și cele două texte aferente
unghiului de orientare și a lungimii segmentului, la fel ca ca în imaginea următoare:
Textele inserate vor avea întotdeauna dimensiunile adaptate la scara curentă a

planșei. Dacă până la momentul apelării comenzii nu a fost setată o scară a planșei, atunci
anterior).
COMANDA D8. Plasează text pe curbă

Mod de apelare
2 Din ribbon
Această comandă permite amplasarea unui text pe o entitate de tip LWPOLYLINE,

CIRCLE, LINE, SPLINE sau ELLIPSE.
Command: D8
>> Selectati entitatea curba (tip LWPOLYLINE, CIRCLE, LINE, ARC, SPLINE sau ELLIPSE):
Pag. 70
După selecția entității curbe programul va insera un marcaj de forma unui x de

culoare roșie în capătul de început a entității selectate pentru a evidenția punctul de început
al textului. După cum se poate observa, în caseta de dialog se va putea introduce textul
dorit, se va putea alege stilul de text dintr-o listă a stilurilor disponibile din desen, se va
putea introduce distanța dintre text și entitatea curbă (offset text) și înălțimea textului.
Totodată, se va putea stabili poziția textului pe curbă și aspectul grafic al textului (răsturnat
sau încadrat).
În imaginile următoare sunt prezentate câteva exemple de texte inserate pe curbă.
Pag. 71
COMANDA D9. Creează simbol poartă acces

Mod de apelare
2 Din ribbon
Această comandă permite construirea pe layerul curent a simbolului topografic al

unei porți de acces, indicând succesiv pozițiile celor doi stâlpi prin pick cu mouse-ul.
Command: D9
>> Pick stalp poarta 1: se indică prin pick cu mouse-ul centrul primului stâlp al porții
>> Pick stalp poarta 2: se indică prin pick cu mouse-ul centrul celui de-al doilea stâlp al
porții
Modelul va fi adaptat la scara planului și va avea o formă standardizată, la fel ca în
figura alăturată.
Dacă până la momentul apelării comenzii nu a fost setată o scară a planșei, atunci
anterior). Pentru construcția modelului grafic se folosesc entități de tip CIRCLE (pentru
stâlpii porții) și LINE (pentru cele două linii diagonale).
COMANDA D10. Scalare globală simboluri

Mod de apelare
2 Din ribbon
Pag. 72
Comanda permite modificarea factorului de scară al semnelor convenționale și

rutiere din desenul curent. După acționarea comenzii se selectează dintr-o casetă de dialog
layerul pe care sunt amplasate simbolurile de scalat. Apoi, se va introduce noua scară
dorită.
Command: D10
>> Cautare simboluri...
Dacă în desenul curent nu sunt simboluri de scalat, la promptul de comandă va fi

afișat mesajul:
>> Lipsa simboluri.
COMANDA D11. Distribuire simboluri pe layere

Mod de apelare
2 Din ribbon
Comanda permite distribuirea pe layere a simbolurilor topografice (semnelor

convenționale) și a semnelor rutiere din desenul curent. După apelarea comenzii programul
va afișa într-o casetă de dialog lista simbolurilor identificate. Pentru fiecare semn
convențional selectat prin evidențiere în listă, se va alege un layer din lista derulantă a
layerelor din desen.
Pag. 73
COMANDA D12. Rotire globala texte

Mod de apelare
2 Din ribbon
Comanda permite modificarea unghiului de rotire pentru entități de tip TEXT sau
MTEXT selectate din desen. După apelarea comenzii, se vor selecta global toate obiectele
de tip TEXT sau MTEXT dorite. După selecție, programul va solicita noul unghi de rotire al
textelor, pentru care se recomandă indicarea cu mouse-ul pe ecran a două puncte ale
direcției de inclinare.
Command: D12
>> Selectati entitatile de tip TEXT sau MTEXT:
>> Numarul de entitati: 89
>> Unghi de rotire sau pick punct directie <0>: se efectuează pick cu mouse-ul pentru
primul punct al direcției de înclinare
Second point: se efectuează pick cu mouse-ul pentru cel de-al doilea punct al direcției de
înclinare
Pag. 74
COMANDA D13. Schema de racordare planse

Mod de apelare
2 Din ribbon
Comanda permite amplasarea în spațiul model (Model Space) a unei scheme de

racordare a planșelor. După apelarea comenzii, se vor selecta succesiv toate chenarele
planșelor racordabile reprezentate în desen prin polilinii 2D închise (obligatoriu) de formă
rectangulară. După selecția individuală a fiecărui chenar, programul va amplasa temporar
în interiorul acestuia, numărul planșei selectate. Opțional, după terminarea selecțiilor se
poate introduce numărul planșei curente, care va avea culoarea roșie în schema de
racordare a planșelor.
Command: D13
<< Selectati chenarul plansei 1: se selectează chenarul primei planșe racordabile
<< Selectati chenarul plansei 2 [Enter=Stop]: se selectează următorul chenar al planșei
ș.a.m.d.
>> Numarul de chenare selectate: 5
Apoi, opțional, se poate introduce numărul planșei curente.
>> Pick punct central titlu: se indică prin pick cu mouse-ul, punctul central al titlului
Pag. 75
COMANDA D14. Instrumente imagini raster

Mod de apelare
2 Din ribbon
3 Din toolbar-ul
Simboluri
Comanda D14 include un set de 4 instrumente destinate lucrului cu imagini raster

georeferențiate sau nu. După apelarea comenzii, programul va afișa o casetă de dialog de
forma:
Command: D12
Butonul Genereaza fisier de georeferentiere permite generarea unui fișier de tip

world pentru o imagine raster inserată în desenul curent. După selecția uneia sau mai
multor imagini raster din desen, programul va genera fișierele de tip world (de
georeferențiere) în același loc în care se află și fișierele imaginilor raster. Din punct de
vedere practic, pentru generarea fișierului de tip world, mai întâi se va insera în AutoCAD
sau BricsCAD imaginea dorită (de tip TIFF, TIF, GIF, JPEG, PNG sau BMP). Imaginea se va
scala (după caz) și se va amplasa pe coordonatele dorite din desen. Apoi se va apela
comanda D14, iar din caseta de dialog Instrumente imagini raster se va alege butonul
Genereaza fisier de georeferentiere.
>> Selectati imaginile raster din desen (de tip TIFF, TIF, GIF, JPEG, PNG sau BMP): se
selectează imaginile raster din desen, iar apoi programul va comuta automat în modul text,
unde va afișa numele imaginilor raster selectate și a fișierelor de tip world generate:
>> Fisier raster selectat: C:\Proiecte\Scan\Scan003.bmp
>> Fisier world generat: C:\Proiecte\Scan\Scan003.bpw
>> Fisier raster selectat: C:\Proiecte\Scan\Scan002.png
Pag. 76
>> Fisier world generat: C:\Proiecte\Scan\Scan002.pgw

>> Fisier raster selectat: C:\Proiecte\Scan\Scan001.TIF
>> Fisier world generat: C:\Proiecte\Scan\Scan001.TFw
Butonul Info... din caseta de dialog Instrumente imagini raster permite afișarea unei casete
de dialog conținând informații generale cu privire la structura fișierelor de georeferențiere
și la tipul de imagini raster utilizabile.
Butonul Insereaza o imagine georeferentiata din caseta de dialog Instrumente imagini

raster permite inserarea în desenul curent a unei singure imagini ce se va selecta printr-o
casetă de dialog de tip Windows. Pentru inserare, este obligatorie prezența în același loc
cu imaginea, a fișierului de georeferențiere aferent, având același nume ca și imaginea,
dar cu extensia corespunzătoare (de exemplu .tfw pentru .tif, .gfw pentru .gif, .jpw pentru
.jpg și .bpw pentru .bmp).
Butonul Insereaza imagini georeferentiate multiple din caseta de dialog Instrumente

imagini raster permite inserarea simultană a mai multor imagini georeferențiate dintr-un
director selectat. După alegerea directorului imaginilor georeferențiate, programul verifică
existența tuturor fișierelor de georeferențiere și afișează o casetă de dialog de forma:
Pag. 77
Din caseta de dialog afișată se pot selecta doar acele imagini georeferențiate de
interes, sau toate imaginile identificate de program în directorul selectat. În acest sens,
pentru o selecție diferențiată se poate utiliza tasta Ctrl, sau se poate utiliza butonul
Selecteaza toate.
Butonul Insereaza o imagine georeferentiata permite georeferențierea unei imagini raster
selectată din desenul curent folosind 3 puncte de referință din interiorul imaginii și 3 puncte
de destinație dispuse obligatoriu sub formă rectangulară. Punctele destinație pot fi, spre
exemplu, colțurile stânga-jos, dreapta-jos și dreapta-sus ale caroiajului topografic
rectangular. Pentru fiecare punct de referință se va specifica și punctul de destinație.
Fiecare pereche de puncte se va indica succesiv, în următoarea ordine: mai întâi perechea
punctelor din stânga-jos, apoi perechea punctelor din dreapta-jos iar la final, perechea
punctelor din dreapta-sus. Georeferențierea imaginii constă în efectuarea simultană a
operațiilor de scalare, rotire și mutare a imaginii, astfel încât punctele de referință din
interiorul imaginii să se suprapună peste punctele destinație din desen. Butonul Info...
permite afișarea unei casete informative în care se prezintă schematizat etapele necesare
pentru georeferențierea unei imagini din desen.
>> Selectati imaginea raster: se selectează imaginea raster de georeferențiat
>> Indicati punctul de referinta stanga-jos: se indică colțul stânga-jos din imagine
>> Indicati punctul de destinatie stanga-jos: se indică colțul stânga-jos al caroiajului
>> Indicati punctul de referinta dreapta-jos: se indică colțul dreapta-jos din imagine
>> Indicati punctul de destinatie dreapta-jos: se indică colțul dreapta-jos al caroiajului
>> Indicati punctul de referinta dreapta-sus: se indică colțul dreapta-sus din imagine
>> Indicati punctul de destinatie dreapta-sus: se indică colțul dreapta-sus al caroiajului
>> Fisier raster selectat: se afișeaza calea completă a fișierului raster
>> Fisier world generat: se afișează calea completă a fișierului de tip world generat.
Pag. 78
COMANDA D15. Puncte tip bloc din puncte TG

Mod de apelare
2 Din ribbon
3 Din toolbar-ul
Simboluri
Comanda permite generarea de puncte de tip bloc cu atribute, prin selecția un set
de puncte topografice (de tip TG) selectate din desen. Punctele topografice (TG) din desen
sunt cele obținute prin utilizarea comenzii B1. Import puncte topo... Punctele de tip bloc
generate cu comanda D15 sunt blocuri individuale cu câte 3 atribute pentru număr, cotă
și cod. TAG-urile atributelor fiecărui bloc generat sunt: DENPCT (pentru numărul sau
denumirea punctului), COTA (pentru elevația punctului) și COD (pentru codul punctului).
Programul utilizează ca model, blocul Punct.dwg amplasat în subdirectorul Simboluri al
programului. După selecția punctelor topografice (TG) din desen, programul va afișa o
casetă de dialog pentru selecția layerului pe care se vor amplasa punctele de tip bloc.
Command: D15
>> Optiuni selectie puncte TG [Selectie/Toate/Renunt] <Toate>: se alege S pentru
selecția unui set de puncte TG din desen, sau [Enter] pentru selecția tuturor punctelor
>> Numarul de puncte tip bloc generate: 297
La final, comanda va afișa la promptul de comandă numărul punctelor de tip bloc

generate din punctele topografice (TG) selectate.
Pag. 79
COMANDA D16. Puncte TG din puncte tip bloc

Mod de apelare
1 Din meniul pull-
down
2 Din ribbon
3 Din toolbar-ul
Simboluri
Comanda permite generarea de puncte topografice (de tip TG), prin selecția un set
de puncte de tip bloc selectate din desen. Punctele de tip bloc din desen sunt cele obținute
prin utilizarea comenzii D15. Puncte tip bloc din puncte TG. De asemenea, punctele de tip
bloc selectate pot proveni și din alte surse, cu condiția ca acestea să reprezinte blocuri
individuale cu atribute (având obligatoriu următoarele TAG-uri: DENPCT pentru numărul
punctului, COTA pentru elevația punctului și COD pentru codul punctului). Punctele
topografice (de tip TG) generate vor avea aceleași informații pentru numere, cote și coduri
ca și atributele punctelor de tip bloc selectate. Comanda D16 este o comandă
complementară comenzii D15.
Command: D16
>> Optiuni selectie puncte tip bloc [Selectie/Toate/Renunt] <Toate>: se alege S pentru
selecția unui set de puncte tip bloc din desen, sau [Enter] pentru selecția tuturor punctelor
>> Cautare puncte tip bloc...
>> Numarul de puncte TG generate: 297
La final, comanda va afișa la promptul de comandă numărul punctelor TG generate

din punctele de tip bloc selectate.
Pag. 80
COMANDA D17. Inserare fișiere DXF multiple

Mod de apelare
1 Din meniul pull-
down
2 Din ribbon
3 Din toolbar-ul
Simboluri
Comanda permite inserarea în desenul curent de fișiere DXF amplasate într-un

director indicat. După apelarea comenzii, programul va afișa o casetă de dialog pentru
alegerea directorului fișierelor DXF dorite.
Pag. 81
Capitolul 6. Submeniul E. Profiluri
COMANDA E1. Profil longitudinal teren

Mod de apelare
2 Din ribbon
3 Din toolbar-ul Profiluri
4 Prin tastarea E1 la promptul de comandă și confirmarea cu Enter
Profilul topografic longitudinal se poate construi în două moduri: fie prin selectarea
unei entități tridimensionale de tip 3D POLYLINE, fie prin selectarea unui fișier ASCII de tip
PNEZ cu extensia xyz, ce conține coordonatele 3D ale punctelor dispuse pe direcția
profilului. După lansarea comenzii se va afișa o casetă de selecție a sursei coordonatelor
pentru construcția profilului longitudinal.
Pag. 82
Dacă se acționează butonul Fișier coordonate .xyz, programul va afișa o casetă de

tip Windows pentru alegerea fișierului de coordonate. După selecția fișierului de coordonate
se vor introduce opțiunile de construcție a profilului longitudinal în caseta de dialog Profil
longitudinal teren. Pot fi selectate scările (orizontală și verticală), se poate introduce un
titlu al profilului topografic și se poate alege ordinea de scriere a liniilor din tabelul de
subsol al profilului. Alegerea diferitelor scări ale profilului permite afișarea dimensiunilor
milimetrice (pe orizontală și pe verticală) pe care acesta le va avea în momentul desenării.
Această informare a fost introdusă cu scopul de a identifica formatul de planșă adaptat
profilului curent. De asemenea, se pot introduce o serie de opțiuni grafice, cum ar fi:
stabilirea cotei de referință (aferentă liniei superioare a tabelului), eliminarea textelor
suprapuse (în cazul unui profil cu puncte foarte apropiate), renunțarea la tabelul de subsol
și alegerea unei culori pentru profilul terenului. Pentru inserarea pe desen a profilului se
va specifica prin pick cu mouse-ul colțul din stânga-sus al tabelului de subsol al profilului.
În cazul în care fișierul de coordonate selectat conține elevații duble (atât cote
pentru teren, cât și cote proiectate), profilul longitudinal care se va insera va include atât
polilinia terenului (în baza primului rând de elevații din fișier), cât și polilinia proiectată (în
baza celui de-al doilea rând de elevații). Totodată, tabelul de la subsolul profilului va include
rubricile suplimentare aferente cotelor și pantelor proiectate, conform imaginii de mai jos:
Dacă se dorește construcția profilului longitudinal prin selecția unei polilinii 3D, după
apelarea comenzii E1 se va acționa butonul Selecție polilinie 3D și se va alege entitatea de
tip 3DPOLYLINE. După selecție, programul va prelua coordonatele caracteristice
Pag. 83
(vertexurile) și va afișa caseta de dialog anterioară (butonul Selectare fișier .xyz… fiind
inactiv). Această situație este foarte utilă în cazul în care, concomitent cu radierea
punctelor din teren, se radiază și puncte situate pe direcția profilului dorit. Astfel, după
raportarea integrală a punctelor din fișierul de coordonate, folosind comanda 3DPOLY (cu
modul OSNAP setat pe node), se poate construi profilul 3D prin punctele dorite. Această
entitate va fi selectată ulterior pentru construirea profilului topografic longitudinal. Dacă
anterior apelării comenzii E1 nu a fost setată o scară a planșei, atunci programul va afișa
o casetă de informare pentru imprimarea profilului la scara de plotare 1:1 (corespunzătoare
scării topografice 1:1000). Dacă anterior apelării comenzii E1 a fost setată o scară a planșei
diferită de 1:1000, după desenarea profilului programul va permite scalarea globală a
acestuia în conformitate cu scara planșei. Această opțiune permite ca, la imprimarea
planșei pe care a fost amplasat profilul topografic, scările orizontale și verticale ale profilului
construit să se păstreze corespunzător pe planul printat.
COMANDA E2. Profil transversal drum

Mod de apelare
2 Din ribbon
Pentru construirea profilului transversal al drumului se selectează polilinia

tridimensională de tip 3D POLYLINE aferentă acestuia. După selecția unei entități valide
programul solicită indicarea punctului de ax al drumului. Punctul de ax trebuie să fie situat
obligatoriu pe profilul anterior selectat. Pentru o selecție validă a punctului de ax, se
recomandă utilizarea unuia din modurile OSNAP.
Command: E2
>> Selectati polilinia 3D: se selectează polilinia 3D aferentă profilului transversal
>> Pick punct ax drum: se indică punctul de ax de pe polilinia 3D selectată
Pag. 84
După afișarea casetei de dialog Profil transversal drum se vor alege scările profilului
transversal. În zona denumită Dimensiuni [mm] vor fi afișate dimensiunile milimetrice ale
profilului transversal după amplasarea pe plan a acestuia. Caseta de dialog permite
completarea unor informații adiționale precum numărul profilului și poziția kilometrică. De
asemenea, se poate introduce o altă cotă de referință decât cea propusă implicit de
program. Se poate opta pentru construcția profilului transversal fără tabelul de subsol și
se pot elimina eventualele texte suprapuse din tabel (în cazul unui număr mare de puncte
apropiate).
COMANDA E3. Profiluri transversale multiple

Mod de apelare
2 Din ribbon
Pag. 85
Pentru construirea profilurilor transversale multiple este obligatorie existența unui

model 3D al terenului (creat cu comenzile din secțiunea H. Suprafețe) și a unei polilinii 3D
ce reprezintă axul longitudinal al unui drum. După apelarea comenzii se va selecta layerul
pe care este situat modelul 3D al terenului, conform casetei de dialog alăturate.
Command: E3
>> Cautare layere suprafete se selectează layerul suprafeței ca în caseta de dialog
anterioară
>> Selectati axul 3D al drumului: se selectează polilinia 3D (axul longitudinal al drumului)
În imaginea următoare axul 3D al drumului este cel prezentat cu culoarea roșie.
După selecția poliliniei 3D programul va afișa o casetă de opțiuni, la fel ca în

imaginea de mai jos:
Pag. 86
După introducerea datelor solicitate și acționarea butonului Accepta programul va

desena profilele 3D de-a lungul axului longitudinal al drumului, la fel ca în imaginea de mai
jos:
>> Trasare profile 3D...
Apoi programul va afișa o casetă de introducere a opțiunilor de construcție grafică

a profilelor transversale.
>> Selectati optiunile de inserare profile...
După completarea informațiilor solicitate și acționarea butonului Inserare programul

va solicita punctul de inserare a profilelor transversale.
Pag. 87
Profilele se vor dispune pe un singur rând. În imaginea anterioară sunt prezentate

câteva modele de profile transversale multiple realizate (din considerente de spațiu, au
fost dispuse sub formă colonară).
COMANDA E4. Profil longitudinal canalizare

Mod de apelare
2 Din ribbon
Command: E4
Pentru construirea profilurilor longitudinale pentru canalizare sunt utilizate fișiere

de coordonate cu extensia xyz. Aceste fișiere conțin pe fiecare linie elevații duble, atât
pentru punctele de pe capacul căminului, cât și pentru fundul (radierul) căminului. Spre
deosebire de profilurile topografice longitudinale, în cazul profilurilor pentru canalizare,
sunt necesare elementele specifice, respectiv diametrele aferente căminelor și conductelor
Pag. 88
în metri și materialul conductei. Aceste date se completează în caseta de dialog Profil

topografic canalizare, care se lansează imediat după apelarea comenzii E4. Căminele pot
avea denumiri individuale, diferite de numerele punctelor topografice citite din fișierul de
coordonate. În acest sens, butonul Adaugare/Editare denumiri cămine permite
introducerea unor denumiri personalizate pentru fiecare cămin într-o casetă de dialog de
forma:
Conform casetei de dialog, acționând butoanele-imagine Teren sau Conductă se pot

alege culorile pentru teren și pentru conductă, din gama Index Color. Totodată, pantele
din tabelul de subsol al profilului pot fi exprimate în procente sau promile.
Butonul Adaugare/Editare ruperi de panta permite deschiderea unei casete de
dialog prin care, la fiecare cămin, se poate adăuga o cotă de ieșire mai mică decât cota de
intrare (a radierului) citită din fișierul de coordonate (așa cum e cazul caminelor C4 și C7
din imaginea de mai jos).
Pag. 89
Capitolul 7. Submeniul F. Cadastru…
Mod de apelare
2 Din ribbon
3 Prin tastarea CADASTRU la promptul de comandă și confirmarea cu Enter
Această secțiune permite crearea anexelor grafice și textuale necesare

documentațiilor cadastrale conform legislației în vigoare. După apelarea comenzii din
meniu sau prin tastarea comenzii CADASTRU la promptul de comandă se va afișa
următoarea casetă de dialog:
Command: CADASTRU
Pag. 90
COMANDA F0. Titlu PAD

Mod de apelare
1 Din caseta de dialog Cadastru
2 Prin tastarea F0 la promptul de comandă și confirmarea cu Enter
Această comandă permite inserarea pe layerul curent a modelului standardizat al

titlului planului de amplasament și delimitare a unui imobil. După completarea casetei de
dialog se solicită un punct de inserare (din dreapta-sus de la chenarul planșei sau din
centrul titlului).
Command: CADASTRU
>> Lansare modul CADASTRU... >> Anexa 1.35 - Titlu PAD
>> Pick punct dreapta-sus: se indică cu mouse-ul punctul din dreapta-sus al titlului

anterior). Dimensiunile textelor din componența titlului vor fi adaptate corespunzător scării
curente a planșei.
Titlul planului de amplasament va avea întotdeauna lungimea pe planșă de 180
mm, indiferent de scara planșei. La stabilirea acestei dimensiuni implicite s-a ținut cont de
poziția chenarului planșei (situat la 10 mm față de marginea din dreapta formatului) și de
marginea de îndosariere (de 20 mm, indiferent de tipul formatului ales).
Pag. 91
COMANDA F1. Tabel date teren

Mod de apelare
În cazul anexei 1.35 (PAD), există două moduri de construire a tabelului aferent
datelor de teren: fără selecția parcelelor componente din cadrul imobilului și cu selecția
parcelelor componente din cadrul imobilului (reprezentate în desen prin polilinii 2D închise).
Command: CADASTRU
>> Lansare modul CADASTRU... >> Anexa 1.35 - Tabel date teren
În prima variantă (fără selecția parcelelor) se va afișa o singură casetă de dialog

pentru introducerea datelor parcelelor.
>> Pick colt dreapta-jos tabel: se indică cu mouse-ul punctul din dreapta-jos al tabelului
Pag. 92
În cazul selecției din ecran a parcelelor componente din cadrul imobilului, după
fiecare parcelă selectată de pe ecran (polilinie 2D închisă) se va afișa o casetă de dialog
pentru introducerea datelor individuale.
Command: CADASTRU
>> Lansare modul CADASTRU... >> Anexa 1.35 - Tabel date teren
>> Selectati parcela (polilinie 2D inchisa): se selectează prima parcelă din cadrul
imobilului
În caseta de dialog se introduce numărul parcelei și se alege categoria de folosință.

Dacă parcela selectată nu este cea dorită, se poate reveni la selecție prin butonul Înapoi la
selecție. Dacă este parcela dorită, se confirmă prin butonul Acceptă și continuă.
>> Selectati parcela (polilinie 2D inchisa) [Enter=Stop]: se selectează (după caz) o nouă
parcelă
>> Selectati parcela (polilinie 2D inchisa) [Enter=Stop]: se acționează Enter pentru

oprirea selecției
>> I=inserare tabel/Renunt/Mentiuni/Continua <C>: M dacă se tastează M pentru
mențiuni se va afișa o casetă de dialog pentru introducerea acestora (de forma celei de
mai jos). Se poate alege continuarea selecției folosind tasta C, se poate renunța la întregul
proces cu tasta R sau se poate solicita direct alegerea punctului din dreapta-jos al tabelului,
folosind tasta I.
Pag. 93
După completarea textului pentru mențiuni programul va solicita punctul de

inserare al tabelului.
În caseta de introducere a datelor unei parcele, prin bifarea comutatorului plasează
etichetă parcelă, după confirmarea datelor unei parcele programul va insera în centrul
acesteia un text incluzând numărul (cifra arabă) și categoria de folosință a parcelei
respective (de exemplu, 1CC, 2A, 3F etc). Dacă la momentul apelării comenzii nu a fost
setată o scară a planșei atunci programul va afișa mai întâi caseta de selecție a scării
(conform comenzii A1 - descrisă anterior). Dimensiunile textelor etichetelor și ale întregului
tabel vor fi adaptate corespunzător scării curente a planșei. Tabelul aferent datelor de teren
va avea întotdeauna lungimea pe planșă de 180 mm, indiferent de scara planului de
amplasament. La stabilirea acestei dimensiuni implicite s-a ținut cont de poziția chenarului
planșei (situat la 10 mm față de marginea din dreapta formatului) și de marginea de
îndosariere (de 20 mm indiferent de tipul formatului ales).
COMANDA F2. Tabel date construcții

Mod de apelare
Această comandă permite inserarea tabelului aferent construcțiilor din cadrul unui
imobil. Construcțiile din cadrul imobilului trebuie să fie desenate prin polilinii 2D închise,
pe elevația zero și fără segmente curbe. Acestea vor fi selectate secvențial, urmând ca
pentru fiecare construcție selectată, să se introducă datele specifice într-o casetă de dialog.
Command: CADASTRU
>> Lansare modul CADASTRU... >> Anexa 1.35 - Tabel date constructii
>> Selectati constructia (polilinie 2D inchisa) sau [Enter=tabel gol]: se selectează polilinia
2D a construcției, iar apoi în caseta de dialog se introduc datele specifice
>> Selectati constructia (polilinie 2D inchisa) sau [Enter=Stop]: se oprește selecția cu

Enter
>> I=inserare tabel/Renunt/Continua <C>: folosind tasta I, se trece direct la inserarea
tabelului
Pag. 94
>> Pick colt dreapta-jos tabel: se indică pe ecran cu mouse-ul colțul din dreapa-jos al
tabelului
În caseta de introducere a datelor unei construcții, prin bifarea comutatorului

plasează etichetă parcelă, după confirmarea datelor cu butonul Acceptă și continuă
programul va insera în centrul acesteia un text incluzând numărul (cifra arabă) a
construcției respective (de exemplu, C1, C2, C3 etc). Dacă la momentul apelării comenzii
nu a fost setată o scară a planșei atunci programul va afișa mai întâi caseta de selecție a
scării (conform comenzii A1 - descrisă anterior). Dimensiunile textelor etichetelor și ale
întregului tabel vor fi adaptate corespunzător scării curente a planșei. Tabelul aferent
datelor construcțiilor va avea întotdeauna lungimea pe planșă de 180 mm, indiferent de
scara planului de amplasament. La stabilirea acestei dimensiuni implicite s-a ținut cont de
marginea de îndosariere (de 20 mm, indiferent de tipul formatului ales). După cum se
poate observa, după lansarea comenzii F2 primul mesaj apărut la promptul de comandă
permite utilizarea tastei Enter pentru inserarea unui tabel gol. Aceasta este o opțiune care
se poate utiliza în cazul imobilelor situate în intravilan sau extravilan, fără construcții.
Command: CADASTRU
>> Lansare modul CADASTRU... >> Anexa 1.35 - Tabel date constructii
>> Selectati constructia (polilinie 2D inchisa) sau [Enter=tabel gol]: se tastează Enter
>> Pick colt dreapta-jos tabel: se indică pe ecran cu mouse-ul colțul din dreapa-jos al
tabelului
COMANDA F3. Plasare puncte contur

Mod de apelare
Această comandă este disponibilă numai prin acționarea butonului F3. Plasare
puncte contur din caseta de dialog Cadastru și permite amplasarea de puncte topografice
(TG) în fiecare vertex al unor polilinii 2D selectate. Poliliniile 2D ce fac obiectul selecției
sunt contururile închise ale imobilelor (terenuri) și/sau construcții. După selectarea
acestora se vor introduce într-o casetă de dialog specifică o serie de opțiuni grafice,
Pag. 95
precum: layerul pentru puncte, layerul pentru numere, optimizarea pozițiilor textelor sau
desenarea unor linii de indicație etc.
Command: CADASTRU
>> Lansare modul CADASTRU... >> Anexa 1.35 - Plasare puncte contur
>> Selectati poliliniile 2D inchise: se afișează o casetă informativă pentru selecție
>> Numarul de polilinii selectate: 3

După selectarea de pe ecran a poliliniilor închise programul va afișa numărul
poliliniilor selectate și o casetă de dialog pentru introducerea opțiunilor.
După cum se poate observa, în caseta de opțiuni se pot alege layerele pe care se
vor amplasa punctele și numerele punctelor. De asemenea, va trebui introdus numărul
primului punct printr-o valoare întreagă. Punctele se vor amplasa în ordinea vertexurilor
fiecărei polilinii. Vor fi exceptate acele vertexuri în care există deja amplasate puncte
topografice. Numerotarea punctelor amplasate se va face prin incrementare cu 1. După
cum se poate observa, numerele punctelor se pot amplasa în poziții optimizate, se pot
utiliza linii de indicație (leader-e) pentru numerele punctelor, iar interioarele punctelor pot
fi mascate (prin entități de tip WIPEOUT pentru versiunile CAD care suportă acest tip de
entități).
Pag. 96
În figura anterioară au fost selectate trei polilinii închise, respectiv conturul roșu (al
terenului) și cele două contururi negre (ale construcțiilor interioare).
anterior). Dimensiunile textelor și diametrele punctelor amplasate vor fi adaptate
corespunzător scării curente a planșei.
COMANDA F4. Tabel subsol PAD

Mod de apelare
Această comandă permite construcţia modelului standardizat al tabelului informativ

din zona inferioară a tabelului construcţiilor. Funcţia presupune selectarea conturului
general al imobilului (polilinie 2D închisă) şi introducerea într-o casetă de dialog a două
informații: suprafața imobilului conform actelor și numele sau denumirea persoanei
autorizate.
Command: CADASTRU
>> Lansare modul CADASTRU... >> Anexa 1.35 - Tabel subsol PAD
>> Selectati conturul imobilului (polilinie 2D inchisa): se selectează polilia 2D închisă a
imobilului
Pag. 97

anterior). Dimensiunile textelor și ale întregului tabel vor fi adaptate corespunzător scării
curente a planșei. Tabelul va avea întotdeauna lungimea pe planșă de 180 mm, indiferent
de scara planului de amplasament. La stabilirea acestei dimensiuni implicite s-a ținut cont
de poziția chenarului planșei (situat la 10 mm față de marginea din dreapta formatului) și
de marginea de îndosariere (de 20 mm, indiferent de tipul formatului ales). Având în vedere
pozițiile tabelelor din componența unui PAD (anexa 1.35) și faptul că pentru fiecare tabel
sunt solicitate colțurile din dreapta-jos ale acestora, după finalizarea zonei grafice a
PAD-ului și inserarea formatului de planșă se recomandă următoarea ordine de
desenare: se inserează tabelul de subsol (comanda F4), se inserează tabelul
construcțiilor (comanda F2), se inserează tabelul datelor de teren (comanda F1)
și titlul PAD-ului (comanda F0).
COMANDA F5. PAD pe format A3

Mod de apelare
Această comandă permite construcţia unui plan de amplasament (anexa 1.35) pe

un format A3 tip vedere prin simpla selecție a conturului general al unui imobil (polilinie
2D închisă) și completarea unor casete conținând datele aferente parcelelor și/sau
construcțiilor interioare. Comanda are ca scop automatizarea procesului de construcție a
unui model PAD atunci când această operație are un caracter repetitiv (de exemplu, în
cazul exproprierilor pe coridoarele de autostradă, a terenurilor fară construcții pentru care
se realizează PAD-uri multiple etc). În cazul imobilelor cu construcții, clădirile pot fi
desenate în interiorul imobilului pentru a putea fi apoi selectate secvențial. După selectarea
conturului imobilului vor fi afișate trei casete de dialog pentru introducerea datelor
necesare PAD-ului. În cazul construțiilor se va afișa și cea de-a patra casetă de dialog care
permite selecția secvențială a clădirilor și introducerea datelor caracteristice ale acestora.
Command: CADASTRU
>> Lansare modul CADASTRU... >> Anexa 1.35 - PAD pe format A3
>> Selectati conturul imobilului (polilinie 2D inchisa): se selectează conturul întregului
imobil
După selectarea conturului întregului imobil programul va afișa o casetă de dialog
denumită PASUL 1 – Selectare scara PAD pentru alegerea scării planșei. Scările afișate în
această casetă de dialog sunt doar cele disponibile pentru încadrarea obligatorie a
imobilului într-un format A3 tip vedere.
Pag. 98
După alegerea scării planșei programul va afișa o nouă casetă de dialog denumită
PASUL 2 – Introducere date generale PAD, în care se vor introduce datele generale ale
PAD-ului, respectiv datele din zona titlului și a tabelului de subsol. Dacă se bifează
comutatorul inserează tabel date construcții, va fi afișată ulterior și caseta pentru
introducerea datelor construcțiilor (pasul 4). În caseta datelor generale ale PAD-ului se va
introduce și distanța minimă de cotare a laturilor imobilului. În cazul în care imobilul conține
puncte de contur apropiate, pentru a se evita riscul suprapunerii textelor de cotă, se poate
introduce o lungime minimă de cotare mai mare (de exemplu, 5m, 10m etc). După
introducerea datelor generale ale PAD-ului programul va afișa o casetă de dialog denumită
PASUL 3 – Introducere date parcele. Parcelele din componența imobilului vor fi introduse
într-un mod similar celui descris în cadrul comenzii F1. Tabel date teren (opțiunea Fără
selecția parcelelor). În cazul existenței construcțiilor, după completarea datelor aferente
parcelelor (pasul 3), programul va afișa o ultimă casetă de dialog denumită PASUL 4 –
Introducere date construcții. Modul de introducere a datelor aferente construcțiilor este
similar cazului parcelelor, cu mențiunea că fiecare construcție poate fi selectată (opțional)
din desen.
Pag. 99
După introducerea tuturor datelor și acționarea butonului Finalizare programul va

desena pe ecran planul de amplasament și delimitare a imobilului în conformitate cu
elementele introduse. Elementele grafice din componența PAD-ului se vor dispune pe
layere personalizate, după cum urmează: conturul planșei (inclusiv chenarul acesteia ca
bloc) se va amplasa pe layerul TOPO_PLANSA. Titlul PAD-ului, tabelele componente și
simbolul grafic al direcției nord se vor dispune pe layerul TOPO_ADNOTARI. Caroiajul
topografic rectangular se va amplasa ca bloc pe layerul TOPO_CAROIAJ. Punctele
amplasate pe conturul imobilului (începând cu numărul 1), precum și numerele acestora
se vor amplasa pe layerul TOPO_PUNCTE, iar textele aferente lungimii laturilor se vor
dispune pe layerul TOPO_DISTANTE.
Toate datele generale ale PAD-ului introduse inițial vor fi disponibile pentru o nouă
utilizare. În imaginea următoare este prezentat un model PAD pe A3 tip vedere obținut
prin utilizarea comenzii F5.
COMANDA F6. Titlu PAD alipire/dezlipire

Mod de apelare
Această comandă permite inserarea pe layerul curent a modelului standardizat al

titlului aferent anexei 1.36 (PAD cu propunerea de dezlipre/alipire). După completarea
Pag. 100
casetei de dialog se solicită un punct de inserare (din dreapta-sus de la chenarul planșei

sau din centrul titlului).
Command: CADASTRU
>> Lansare modul CADASTRU... >> Anexa 1.36 - Titlu PAD alipire/dezlipire
>> Pick punct dreapta-sus: se indică cu mouse-ul punctul din dreapta-sus al titlului
Dacă la momentul apelării comenzii nu a fost setată o scară a planșei atunci

anterior). Dimensiunile textelor din componența titlului vor fi adaptate corespunzător scării
curente a planșei.
Titlul planului de amplasament va avea întotdeauna lungimea pe planșă de 180
mm, indiferent de scara planșei. La stabilirea acestei dimensiuni implicite s-a ținut cont de
marginea de îndosariere (de 20 mm, indiferent de tipul formatului ales).
COMANDA F7. Tabel de mișcare parcelară

Mod de apelare
Pag. 101
Comanda permite construirea modelului standardizat al tabelului de mișcare

parcelară din componența anexei 1.36 (PAD cu propunerea de dezlipire/alipire), conform
actualelor reglementări cadastrale. Pentru construirea tabelului, în cazul lucrărilor de
dezlipire, se vor selecta imobilele (polilinii 2D închise) rezultate din dezlipire. În cazul
lucrărilor de alipire, se vor selecta secvențial imobilele (polilinii 2D închise) ce fac obiectul
alipirii. În cazul dezlipirilor, la promptul de comandă va fi afișat următorul dialog:
Command: CADASTRU
>> Lansare modul CADASTRU... >> Anexa 1.36 - Tabel miscare parcelara
>> Selectati imobilele de Alipit sau imobilele Dezlipite <D>: se tastează D sau Enter
pentru dezlipire
>> Selectati imobilul dezlipit: se selectează primul imobil rezultat din operația de dezlipire
În caseta de dialog se vor introduce datele imobilului nou selectat, la fel ca în caseta
de dialog anterioară. Dacă imobilul selectat nu este cel dorit, se poate reveni la selecție cu
ajutorul butonului Înapoi la selecție. Pentru continuarea selecției se va acționa butonul
Acceptă și continuă.
>> Selectati imobilul dezlipit [Enter=Stop]: se selectează următorul imobil rezultat din
operația de dezlipire. Va trebui selectat cel puțin încă un imobil pentru operațiunea de
dezlipire. După selecție se va afișa o casetă de dialog similară celei anterioare, în care se
vor introducele datele noului imobil.
>> Selectati imobilul dezlipit [Enter=Stop]: dacă nu mai există imobile dezlipite, se
tasteaza Enter
>> I=inserare tabel/Renunt/Continua <C>: I pentru finalizare și inserarea tabelului se
tastează I
>> Introduceti datele imobilului initial... se va lansa o nouă casetă de dialog pentru
introducerea datelor imobilului inițial (vechi), la fel ca în imaginea următoare:
Pag. 102
Prin acționarea butonului Inserează tabel, la promptul de comandă se va afișa un

mesaj pentru introducerea colțului din dreapta-jos a tabelului de mișcare parcelară. Tabelul
de mișcare parcelară care se va insera va avea următoarea formă:

anterior). Dimensiunile textelor din componența tabelului de mișcare parcelară vor fi
adaptate corespunzător scării curente a planșei. Tabelul va avea întotdeauna lungimea pe
planșă de 180 mm, indiferent de scara planșei. În cazul tabelului de mișcare parcelară
pentru alipire, în casetele pentru datele imobilelor de alipit (vechi) se vor introduce
numerele cadastrale ale acestora, iar pentru imobilului rezultat prin alipire (nou), caseta
aferentă numărului cadastral va fi inactivă (numărul cadastral aferent imobilului alipit va fi
eliberat ulterior de către OCPI).
COMANDA F70. PAD pe format A3

Mod de apelare
Această comandă permite construcţia unui plan de amplasament și delimitare a

imobilului pentru alipire sau dezlipire (anexa 1.36) pe un format A3 tip vedere. Comanda
presuune selectarea secvențială a imobilelor dezlipite (noi) sau de alipit (vechi), la fel ca
și în cazul comenzii F7 pentru construcția tabelului de mișcare parcelară. Comanda are ca
scop automatizarea procesului de construcție a anexei 1.36 atunci când această operație
are un caracter repetitiv (de exemplu, în cazul exproprierilor pe coridoarele de autostradă,
a terenurilor cu sau fară construcții pentru care se realizează PAD-uri multiple etc).
Command: CADASTRU
>> Lansare modul CADASTRU... >> Anexa 1.36 - PAD pe format A3
Pag. 103
>> Selectati imobilele de Alipit sau imobilele Dezlipite <D>: se efectuează selecțiile, la fel
ca și în cazul comenzii F7 (minim două imobile, indiferent dacă e alipire sau dezlipire)
>> Selectati imobilul dezlipit [Enter=Stop]: dacă nu mai există imobile, se tasteaza Enter
>> I=inserare format/Renunt/Continua <C>: se tastează I pentru continuare, iar
programul va afișa o casetă de dialog pentru introducerea datelor generale ale PAD-ului
Dacă anexa 1.36 este pentru dezlipire, programul va afișa o casetă de dialog de forma:
După cum se poate observa, în cazul dezlipirilor câmpul pentru introducerea

numărului cărții funciare și a numărului cadastral al imobilului inițial sunt active și
obligatorii. În cazul alipirilor, aceste câmpuri nu sunt active, iar caseta de dialog va avea
forma de mai jos:
Pag. 104
După introducerea datelor generale ale PAD-ului, programul va calcula și afișa

scările disponibile pentru încadrarea anexei grafice într-un format A3 tip vedere. După
alegerea scării va fi construită automat anexa 1.36. Elementele grafice din componența
PAD-ului se vor dispune pe layere personalizate cu aceleași denumiri ca și cele rezultate
prin utilizarea comenzii F5.
COMANDA F8. Titlu releveu

Mod de apelare
Această comandă permite inserarea modelului standardizat al titlului anexei 1.37

reprezentând releveul unei unități individuale (apartament, spațiu comercial etc). După
completarea casetei de dialog următoare se solicită un punct de inserare (din dreapta-sus
de la chenarul planșei sau din centrul titlului).
Command: CADASTRU
>> Lansare modul CADASTRU... >> Anexa 1.37 - Titlu releveu
Pag. 105
>> Pick punct dreapta-sus titlu: se indică cu mouse-ul punctul din dreapta-sus al titlului
COMANDA F9. Tabel încăperi

Mod de apelare
Această comandă permite inserarea unui tabel recapitulativ al încăperilor din

componența unei unități individuale. Pentru construcția acestui tabel sunt necesare
poliliniile 2D închise care descriu suprafețele utile ale încăperilor, inclusiv ale logiilor sau
balcoanelor (după caz). După apelarea comenzii se vor selecta pe rând poliliniile
încăperilor, pentru fiecare introducându-se datele aferente.
Command: CADASTRU
>> Lansare modul CADASTRU... >> Anexa 1.37 - Tabel incaperi
>> Selectati contur incapere (polilinie 2D inchisa): se selectează conturul primei încăperi,
iar în caseta de dialog se vor introduce datele încăperii selectate (numărul și denumirea)
Pag. 106
>> Selectati contur incapere (polilinie 2D inchisa) [Enter=Stop]: se selectează o nouă

încăpere sau se tastează Enter pentru terminare
>> I=insereaza tabel/Balcon/Renunt/Continua <C>: I se tastează I pentru inserarea
tabelului sau se tastează B pentru selecția conturului unui balcon sau al unei logii
>> Pick colt stanga-sus tabel: se indică cu mouse-ul colțul din dreapta-jos al tabelului
COMANDA F90. Anexa 1.38 – Foaia colectiva

Mod de apelare
Această comandă permite crearea anexei 1.38 – foaia colectivă. Toate datele
generale ale condominiului și a unităților individuale se vor introduce într-o casetă de
dialog. Datele foii colective se pot salva definitiv sau temporar într-un fișier ASCII cu
extensia .col, iar anexa 1.38 se va genera ca fișier Excel în același loc cu fișierul .col.
Command: CADASTRU
>> Lansare modul CADASTRU... >> Anexa 1.38 – Foaia colectiva
Pag. 107
COMANDA F10. Titlu plan parcelar

Mod de apelare
Comanda permite inserarea pe plan a modelului standardizat al titlului planului

parcelar (anexa 1.43) conform regulamentului de cadastru. După completarea câmpurilor
se va indica un punct central al titlului pentru inserare.
Command: CADASTRU
>> Lansare modul CADASTRU... >> Anexa 1.43 - Titlu plan parcelar
>> Pick punct central titlu: se indică cu mouse-ul punctul central al titlului. Vor fi inserate
textele aferente titlului, la fel ca în figura de mai jos:
Pag. 108

anterior). Dimensiunile textelor din componența titlului planului parcelar vor fi adaptate
corespunzător scării curente a planșei.
COMANDA F11. Plasare puncte contur

Mod de apelare
Această comandă permite amplasarea de puncte topografice (TG) în fiecare vertex

al unor polilinii 2D selectate. Poliliniile 2D ce fac obiectul selecției sunt contururile închise
ale imobilelor din componența unei tarlale, pentru care se dorește realizarea planului
parcelar (anexa 1.43). După selectarea acestora se vor introduce într-o casetă de dialog
specifică o serie de opțiuni grafice, precum: layerul pentru puncte, layerul pentru numere,
optimizarea pozițiilor textelor, desenarea unor linii de indicație etc. În caseta opțiunilor va
trebui introdus numărul primului punct. De asemenea, există posibilitatea ca în centrul
fiecărei parcele să fie amplasată o etichetă reprezentând numărul acesteia. Numerotarea
parcelelor se face în ordinea selectării acestora, începând cu numărul 1. După amplasarea
etichetelor pentru parcele programul va solicita punctul de inserare (colțul din stânga-sus)
al tabelului, conform modelului standardizat al planului parcelar (anexa 1.43).
Command: CADASTRU
>> Lansare modul CADASTRU... >> Anexa 1.43 - Plasare puncte contur
>> Selectati poliliniile 2D inchise: se selectează poliliniile 2D (parcelele din tarla) în

ordinea dorită
>> Numarul de polilinii selectate: 6 (se afișează numărul parcelelor selectate)
Pag. 109
>> Pick punct stanga-sus tabel: se indică cu mouse-ul colțul din stânga-sus al tabelului

anterior). Dimensiunile textelor și a tabelului vor fi adaptate corespunzător scării curente
a planșei.
COMANDA F12. Formular schițe de reperaj

Mod de apelare
Comanda permite desenarea pe un format A4 tip portret a unui tabel conținând ina,
două, trei sau patru schițe de reperaj ale punctelor de stație indicate prin pick cu mouse-
ul. Pentru fiecare punct de stație schița de reperaj va fi obținută prin preluarea automată
din planșă a unei zone rectangulare, în care punctul de stație are poziție centrală.
Dimensiunile tabelului și ale schițelor sunt adapate scării planșei.
Pag. 110
Command: CADASTRU
>> Lansare modul CADASTRU... >> Formular schite de reperaj
Se lansează o casetă de dialog din care se alege numărul punctelor stație pentru
care se dorește desenarea schițelor de reperaj. Coordonatele fiecărui punct se preiau direct
din desen prin utilizarea butoanelor Pick. Apoi se utilizează butonul Inserare pentru
desenarea tabelului.
>> Pick punct central tabel: se indică punctul central al textului din zona superioară a
tabelului
După desenarea pe planșă a tabelului vor trebui amplasate cote folosind comanda
DIMALIGNED pentru fiecare punct de stație. În desenul de mai sus cotele pentru reperajul
punctului de stație S1 sunt cele prezentate cu culoarea roșie.
COMANDA F13. Calculul analitic al suprafețelor

Mod de apelare
Pag. 111
Comanda permite realizarea unui fișier de tip .doc (Microsoft Word) sau .txt (Text
Document), reprezentând un formular de calcul analitic al suprafețelor unor contururi
selectate succesiv din ecranul grafic. Contururile trebuie să fie polilinii 2D închise ce
reprezintă terenuri sau construcții din desen. Este obligatoriu ca poliliniile să conțină puncte
de contur în fiecare vertex, ca urmare a utilizării unor comenzi descrise anterior (de
exemplu B5, C2, F11). Pentru fiecare contur selectat se introduc apoi scurte descrieri, iar
la final se salvează fișierul .txt sau .doc conținând tabelul coordonatelor punctelor de contur
și suprafața calculată analitic. Pentru realizarea unui fișier cu extensia .doc trebuie instalată
aplicația Microsoft Word. În cazul în care această aplicație nu a fost instalată, programul
va salva fișierul implicit în format .txt.
Command: CADASTRU
>> Lansare modul CADASTRU... >> Calculul analitic al suprafetelor
>> Selectati polilinia 2D inchisa (teren sau constructie): se selectează polilinia 2D cu
puncte pe contur
Poate fi continuată selecția poliliniilor folosind butonul Acceptă și continuă selecția

sau se poate renunța la ultima polilinie selectată folosind butonul Renunță la ultima
polilinie. După acționarea butonului Închide și creează anexa programul va verifica
existența aplicației Microsoft Word și va afișa o casetă de dialog de forma:
Dacă programul nu identifică prezența aplicației Microsoft Word, caseta din

imaginea anterioară nu se va mai afișa. În această situație, programul va deschide doar o
casetă de salvare a fișierului .txt aferent calculului analitic. Indiferent de tipul de fișier
creat, acesta trebuie salvat cu un nume individual, iar la final programul va deschide acest
fișier, care va avea un conținut de forma:
Pag. 112
În cuprinsul formularului de calcul analitic al suprafețelor vor exista atâtea tabele

(inventare de coordonate) câte polilinii valide (2D închise cu puncte de contur) au fost
selectate.
COMANDA F14. Inventar coordonate stații și radiate

Mod de apelare
Comanda permite realizarea unui fișier de tip .doc (Microsoft Word) sau .txt (Text
Document) cuprinzând coordonatele plane ale punctelor de stație și radiate selectate de
pe ecran. Punctele de stație se indică succesiv cu mouse-ul, iar punctele radiate se
selectează multiplu.
Command: CADASTRU
>> Lansare modul CADASTRU... >> Inventar coordonate statii si radiate
>> Pick punct statie [Enter=Stop]: se indică prin pick cu mouse-ul punctul de stație, iar
în caseta de dialog se introduce denumirea stației. Din lista derulantă Tip marcare se alege
tipul materializării.
Pag. 113
>> Pick punct statie [Enter=Stop]: se continuă selecția punctelor de stație sau se tastează
Enter pentru oprirea introducerii punctelor de stație
>> Selectati punctele TG: se selectează multiplu punctele topografice (TG) de pe ecran
Dacă programul nu identifică prezența aplicației Microsoft Word, caseta din

imaginea anterioară nu se va mai afișa. În această situație, programul va deschide doar o
casetă de salvare a fișierului .txt aferent calculului analitic. Indiferent de tipul de fișier
creat, acesta trebuie salvat cu un nume individual, iar la final programul va deschide acest
fișier, care va avea un conținut de forma:
Pag. 114
COMANDA F15. Fișă de măsurători clasice

Mod de apelare
Comanda permite realizarea unui carnet de teren prin măsurători clasice și

presupune indicarea succesivă prin pick cu mouse-ul a punctelor de stație și a punctelor
topografice radiate din fiecare punct de stație. Pentru fiecare punct de stație se va specifica
denumirea acestuia. După indicarea punctului de stație se vor selecta multiplu punctele
topografice (TG) de detaliu radiate din stația respectivă. În final se salvează în format .txt
sau .doc un formular reprezentând inventarul de coordonate 2D sau 3D al punctelor de
stație și de detaliu. Pot fi realizate carnete de teren 2D sau 3D. Pentru realizarea unui
carnet de teren 3D prin metode clasice, pentru fiecare punct de stație va trebui introdusă
cota acestuia, înălțimea aparatului și înălțimea jalonului.
Command: CADASTRU
>> Lansare modul CADASTRU... >> Fisa masuratori prin metode clasice
În cazul în care se bifează comutatorul drumuire continuă combinată cu radiate, în

cuprinsul carnetului de teren, ultimul punct radiat dintr-o stație va fi unul și același cu noul
punct de stație.
>> Pick punct statie: se indică prin pick cu mouse-ul poziția punctului de stație și se
introduce denumirea stației în următoarea caseăa de dialog:
>> Selectati punctele radiate din statia S1 [Enter=lipsa radiate] se selectează multiplu
punctele topografice care au fost radiate din stația S1.
Pag. 115
>> 8 puncte radiate din statia S1

>> Pick nou punct statie [Enter=Stop]: se indică prin pick cu mouse-ul un nou punct de
stație sau se tastează Enter pentru oprirea procesului. În cazul opririi procesului, se va
afișa următoarea casetă de dialog:
După completarea datelor și acționarea butonului Salvare carnet va fi afișată o

casetă de selecție a tipului de fișier pentru carnetul de teren…
iar carnetul de teren generat va avea o structură similară celei prezentate mai jos:
Pag. 116
COMANDA F16. Fișă GNSS (conversie .rw5->.xls)

Mod de apelare
Această comandă permite conversia unui fișier de tip .rw5 (creat de aplicația
SurvCE) într-un fișier de tip .xls (Microsoft Excel). Prin conversie, se va obține un model
standardizat al fișei de măsurători cinematice prin tehnologie GNSS.
>> Lansare modul CADASTRU... >> Fisa masuratori GPS (conversie .rw5->.xls)
>> Selectati fisierul de date .rw5 se selectează dintr-o casetă de tip Windows fișierul de
tip .rw5
>> Conversie fisier...
Ca urmare a conversiei fișierului de date .rw5, programul va crea în același loc un

fișier cu același nume, dar cu extensia .xls (Microsoft Excel). Dacă se acționează butonul
Da, fișierul .xls se va deschide.
>> Deschidere fisier Excel...
…iar carnetul de teren GNSS va avea o formă simlară celei prezentate mai jos:
Pag. 117
COMANDA F17. Adăugare/Editare date parcelă

Mod de apelare
Aceasta este o comandă pregătitoare în vederea realizării unui tabel parcelar în

format .xls (Microsoft Excel) conform modelului standardizat prevăzut în anexa 1.44 a
regulamentului de cadastru. Practic, după selecția unei parcele din planul parcelar (polilinie
2D închisă), această comandă permite atașarea de informații specifice, conform următoarei
casete de dialog:
Command: CADASTRU
>> Lansare modul CADASTRU... >> Anexa 1.44 - Adaugare/Editare date parcela
>> Selectati parcela (polilinie 2D inchisa): se selectează parcela din cadrul planului
parcelar
Pentru salvare este necesar un număr minim de date, respectiv numărul de tarla,
numărul de ordine din tarla, cel puțin o parcelă, un proprietar și un act de proprietate.
Datele de vor stoca în baza de date internă a poliliniei selectate și pot fi editate (modificate)
în orice moment prin utilizarea aceleiași comenzi (F16).
Pag. 118
COMANDA F18. Creează Tabel Parcelar .xls

Mod de apelare
După selecția parcelelor din cadrul unei tarlale (parcelele având informații atașate
cu comanda anterioară) această funcție permite crearea modelului standardizat al tabelului
parcelar ca fișier de tip Microsoft Excel.
Command: CADASTRU
>> Lansare modul CADASTRU... >> Anexa 1.44 - Creaza Tabel Parcelar
>> Selectati parcelele din cadrul tarlalei. Se selectează parcelele din planul parcelar
După selecția parcelelor programul va afișa o casetă de tip Windows pentru salvarea
tabelului parcelar în format .xls. Pentru generarea tabelului parcelar, programul utilizează
fișierul-model 6.xls amplasat în subdirectorul C:\TopoGraph8.0\UAT al programului.
COMANDA F19. Proiect Documentație Cadastrală

Mod de apelare
Această comandă permite realizarea anexelor textuale 1.29, 1.30, 1.31, 1.32, 1.33
și 1.45 aferente unei documentații cadastrale. Prin utilizarea acestei comenzi vor rezulta
două fișiere: un fișier-proiect cu extensia ddc ce include toate informațiile textuale
introduse de utilizator pentru documentația curentă și un fișier de tip Microsoft Excel ce
conține ca sheet-uri toate anexele textuale aferente documentației. Pentru generarea
anexelor programul utilizează fișierele-model 10.xls, 20.xls, 30.xls și 40.xls amplasate în
subdirectorul C:\TopoGraph8.0\UAT al programului. Orice fișier cu extensia ddc poate fi
utilizat ulterior pentru editare sau pentru crearea unui proiect nou. După apelarea comenzii
se va lansa următoarea casetă de dialog:
Command: CADASTRU
>> Lansare modul CADASTRU... >> Proiect Documentatie Cadastrala.xls
Pag. 119
COMANDA F20. Informații Documentații Cadastrale

Mod de apelare
Această comandă permite vizualizarea conținutului de bază al documentațiilor

cadastrale întocmite ca fișiere cu extensia ddc. Comanda presupune alegerea unui director
în care sunt localizate fișierele cadastrale ddc. Apoi, prin selecția unui fișier ddc dintr-o lista
derulantă, vor fi afișate într-o casetă datele generale ale proiectului (tip documentație,
Pag. 120
beneficiari, tip imobil, date personale etc.). Stadiul fișierelor-proiect analizate poate face
obiectul unui raport extern creat ca fișier ASCII cu extensia .txt.
Command: CADASTRU
>> Lansare modul CADASTRU... >> Informatii Documentatii Cadastrale
COMANDA F200. Documentații Cadastrale Multiple

Mod de apelare
Această comandă permite realizarea fișierelor-proiect pentru 5 documentații

cadastrale noi de primă înregistrare sau de actualizare date imobil, folosind o documentație
cadastrală existentă (ca fișier cu extensia ddc). Comanda poate fi apelată direct din meniul
Pag. 121
pull-down folosind comanda CADASTRU și acționând butonul [F200. Documentatii

cadastrale multiple]. Totodată, comanda poate fi apelată prin tastarea F200 la promptul
de comandă și confirmarea cu Enter.
Command: CADASTRU
>> Lansare modul CADASTRU... >> Documentatii Cadastrale Multiple
După selecția fișierului-proiect al documentației cadastrale existente programul

afișează o casetă de dialog în care, pentru fiecare documentație cadastrală nouă se va
introduce numărul de evidență al dosarului, tipul documentației și suprafața imobilului. De
asemenea, memoriul tehnic al documentației cadastrale existente va fi cel implicit pentru
fiecare dosar nou, acesta putând fi editat corespunzător folosind butoanele [Memoriu
tehnic]. După alegerea fișierului documentației existente programul propune implicit
numerele de evidență ale dosarelor noi (prin incrementarea cu 1 a numărului dosarului
existent). Totodată, fiecare dosar nou (fișier ddc) se poate salva (opțional) într-un director
distinct amplasat în acelați loc cu fișierul ddc existent (prin bifarea comutatorului din partea
de jos a casetei de dialog).
Generarea anexelor textuale 1.29, 1.30, 1.31, 1.32 și 1.33 în format Excel pentru
fiecare documentație cadastrală nouă se realizează folosind ulterior comanda [F19. Proiect
Documentatie Cadastrala].
Pag. 122
Capitolul 8. Submeniul G. Calcule
COMANDA G1. Retrointersecția…

Mod de apelare
2 Din ribbon
3 Din toolbar-ul Calcule topo
4 Prin tastarea G1 la promptul de comandă și confirmarea cu Enter
Comanda permite calculul coordonatelor plane ale unui punct nou staţionabil P
utilizând coordonatele a trei puncte vechi P1, P2 si P3 și direcțiile măsurate și compensate
de la punctul nou P către punctele vechi în format centezimal. Prin acționarea butonului
Calcul, vor fi afișate coordonatele punctului nou P, atât într-o casetă de dialog, cât și în
modul text.
Command: G1
După apelarea comenzii se lansează următoarea casetă de dialog, în care
coordonatele punctelor vechi P1, P2 și P3 pot fi introduse direct sau pot fi preluate din
ecran folosind butoanele Pick.
În cazul acționării succesive a butoanelor Pick, la promptul de comandă se vor afișa

mesajele următoare:
Pag. 123
>> Pick punct P1: se indică cu mouse-ul poziția punctului vechi P1

Apoi, în caseta de dialog se vor introduce în zona Direcții măsurate valoarile acestor
direcții în format centezimal. Pentru finalizarea calculului se va acționa butonul Calcul.
Valorile introduse și rezultatele calculului vor fi afișate și în modul text.

>> Puncte vechi:
P1 N = 486971.1926 E = 335537.9416
P2 N = 487004.1839 E = 335916.4733
P3 N = 486689.8983 E = 335727.2074
>> Directii masurate:
P -> P1: 15.2843
P -> P2: 142.0330
P -> P3: 273.5828
>> Coordonate punct P:
N = 486864.4052 E = 335709.8436
Dacă în caseta de dialog a fost bifat comutatorul desenează schița vizelor, după
efectuarea calculului propriu-zis, pe layerul curent vor fi desenate vizele de la punctul nou
către punctele vechi sub formă de entități de tip LINE. În figura anterioară, pentru
Pag. 124
exemplificare, au fost poziționate suplimentar denumirile punctelor (vechi și nou) și textele

reprezentând direcțiile măsurate și compensate de la punctul nou la punctele vechi.
COMANDA G2. Intersecția înainte…

Mod de apelare
2 Din ribbon
Comanda permite calculul coordonatelor plane ale unui punct nou P nestaţionabil
folosind coordonatele a două puncte vechi staționabile P1 și P2 și orientările de la aceste
puncte vechi către punctul nou P în format centezimal. Dacă rezolvarea intersecției înainte
este posibilă, în zona text a ecranului vor fi afișate atât datele introduse, cât și coordonatele
calculate ale noului punct P. Opțional, se pot desena prin linii vizele de la punctele vechi
P1 și P2 către punctul nou P.
Command: G2
După apelarea comenzii se lansează următoarea casetă de dialog, în care
coordonatele punctelor vechi P1 și P2 pot fi introduse direct sau pot fi preluate din ecran
folosind butoanele Pick.

Pag. 125

Apoi, în caseta de dialog se vor introduce în zona Orientări valorile acestor orientări
calculate în format centezimal. Pentru finalizarea calculului se va acționa butonul Calcul.
Valorile introduse și rezultatele calculului vor fi afișate și în modul text.

>> Puncte vechi:
P1 N = 486835.646 E = 335576.537
P2 N = 486831.526 E = 335832.845
>> Orientari:
P1 -> P: 44.1263
P2 -> P: 363.1897
>> Coordonate punct P:
N = 487006.6367 E = 335718.5644
Dacă în caseta de dialog a fost bifat comutatorul desenează schița vizelor, după
efectuarea calculului propriu-zis, pe layerul curent vor fi desenate vizele de la punctele
vechi P1 și P2 către punctul nou P sub formă de entități de tip LINE. În figura anterioară,
pentru exemplificare, au fost poziționate suplimentar denumirile punctelor (vechi și nou)
și textele reprezentând orientările calculate de la punctele vechi la punctul nou P.
Pag. 126
COMANDA G3. Calcul orientări…

Mod de apelare
2 Din ribbon
Comanda permite calculul orientării de la punctul P1 la punctul P2 în baza

coordonatelor plane ale celor două puncte. Valoarea orientării calculate este exprimată în
format centezimal. După apelarea comenzii se lansează următoarea casetă de dialog, în
care coordonatele punctelor P1 și P2 pot fi introduse direct sau pot fi preluate din ecran
folosind butoanele Pick.
Command: G3

>> Pick punct P1: se indică cu mouse-ul poziția punctului P1
>> Pick punct P2: se indică cu mouse-ul poziția punctului P2
După acționarea butonului Calcul se va afișa o casetă de dialog cu valoarea orientării
calculate.
Pag. 127
COMANDA G4. Editor coordonate…

Mod de apelare
2 Din ribbon
Această comandă permite calculul coordonatelor topografice utilizând diferite

combinații de elemente topografice măsurate în teren. Aplicația este utilă atât în cazul în
care se utilizează instrumente clasice (teodolite-tahimetre optomecanice), cât și pentru
cazul utilizării unor teodolite electronice sau stații totale marca Sokkia (cu fișiere de
măsurători format sdr33). Rezultatele sunt coordonatele calculate ale punctelor radiate
și/sau compensate. Coordonatele calculate se pot salva în fişiere ASCII cu extensia xyz. O
altă facilitate a aplicației o constituie posibilitatea de compensare a traseelor poligonale în
circuit închis sau sprijinite pe un punct de coordonate cunoscute. Rezultatele compensării
pot fi salvate într-un fișier text. Opțional, programul permite importul de coordonate
stocate în fișiere xyz sau fișiere de măsurători .sdr (format sdr33) furnizate de stațiile
totale marca Sokkia. În cele ce urmează se va prezenta caseta de dialog principală a
funcției.
Utilizarea aplicației presupune parcurgerea următoarelor etape:
Pag. 128
1. Stabilirea tipurilor de elemente măsurate prin acționarea butonului Setări.

Setările se referă la: tipul de distanța măsurată (orizontală, înclinată sau prin lecturi pe
stadia clasică), unghiurile orizontale (care pot fi direcții orientate sau neorientate) și
unghiurile de pe cercul-index (care pot fi zenitale sau verticale). Se face precizarea că,
potrivit practicilor topogeodezice din țara noastră, direcțiile trebuie introduse obligatoriu în
format centezimal, iar sensul de măsurare al direcțiilor (orientărilor) este cel orar. La
acționarea butonului Setări... se va afișa următoarea casetă de dialog:
2. Stabilirea stației prin apăsarea butonului Stație... Se vor introduce coordonatele

stației, tipul (generic) de instrument și înălțimea acestuia. Dacă setarea stației se
realizează după efectuarea prealabilă a unor calcule, numărul noii stații se poate alege din
lista derulantă a punctelor măsurate. Caseta de dialog va avea următoarea formă:
3. Orientarea stației prin acționarea butonului Orientare... În caseta de dialog

afișată se va opta pentru introducerea unui unghi de orientare (orientare directă) sau
pentru vizarea unui punct de coordonate cunoscute, caz în care programul va calcula și
afișa unghiul de orientare din coordonate. În acest ultim caz, programul va calcula
orientarea corectă și – după caz – unghiul de rotire dintre sisteme pentru ca pozițiile
punctelor radiate să fie corect calculate. În cazul în care în caseta Setări... a fost selectată
anterior opțiunea de lucru cu unghiuri orizontale ca direcții neorientate - la închiderea
casetei de dialog Orientare stație... - va fi afișat un mesaj de alertă care va solicita ca
Pag. 129
primul punct măsurat să fie obligatoriu amplasat pe viza de orientare a stației. Cu alte
cuvinte se impune ca în lista observațiilor aferente primului punct măsurat din noua stație
(fie el chiar unul fictiv) să regăsim valoarea direcției de orientare a instrumentului (citirea
la cercul orizontal) astfel încât programul să asigure calculul corect al unghiului de rotire
dintre sisteme și, deci, valorile corecte ale coordonatelor punctelor radiate.
4. Prin acționarea butonului Observații> se vor activa acele celule care corespund
setărilor prestabilite prin caseta Setări..., urmând a fi introduse elementele măsurate în
teren.
5. Se va acționa butonul Calcul. Efectul va fi acela de „săritură” la rândul următor
și de calcul al coordonatelor punctului curent introdus. După efectuarea primului calcul
rezultatele vor putea fi consultate fie prin apăsarea butonului Rezultate..., fie prin
acționarea butonului Show... care va avea ca efect suspendarea temporară a casetei de
dialog principale și afișarea pe ecranul grafic a punctelor de stație și radiate. Revenirea la
editor se va face cu ajutorul oricărei taste sau cu ajutorul tastei Enter. Opțional, în cazul
unui minim de trei puncte calculate (sau importate), se poate opta pentru compensarea
topografică a traseului poligonal. Pentru aceasta se poate utiliza butonul Compensare, care
permite compensarea topografică simplă a traseelor poligonale în circuit închis sau
sprijinite pe un punct de coordonate cunoscute.
Pag. 130
Totodată, se poate opta și pentru compensarea tridimensională (pe cote) a traseului

poligonal. Efectuarea operațiilor de compensare va conduce la apariția unui raport de
compensare și la posibilitatea de înlocuire a valorilor măsurate cu valorile compensate ale
coordonatelor punctelor traseului poligonal. Editorul de calcul oferă și posibilitatea de
import a fișierelor de coordonate de tip PNEZ (cu extensia xyz), a selecției din ecran a
punctelor TG (raportate cu comanda B1) și importul fișierelor de măsurători cu extensia
sdr (furnizate de stațiile totale Sokkia cu înregistrări complete de tip dist+coord). Importul
acestor date se realizează prin acționarea butonului Import... Referitor la fișierele de tip
sdr importate, după compensarea rețelei poligonale de sprijin, există posibilitatea
recalculării coordonatelor punctelor radiate folosind valorile compensate ale coordonatelor
punctelor de stație. La ieșirea din editorul de coordonate se propune salvarea ca fișier xyz
a coordonatelor calculate.
COMANDA G5. Transcalcul Stereo 70 <-> WGS 84…

Mod de apelare
2 Din ribbon
Această comandă permite transcalculul coordonatelor din sistemul cartezian

stereografic 1970 în sistemul geodezic elipsoidal WGS 84 și invers. Coordonatele
stereografice pot fi preluate direct din ecranul grafic. Coordonatele geografice elipsoidale
obținute pentru colțurile trapezelor pot fi salvate într-un fișier text.
Pag. 131
Totodată, se poate opta și pentru desenarea contururilor trapezelor Gauss în care

este situat punctul de transformat, conform scării selectate. În interiorul fiecărui trapez
desenat se va înscrie și nomenclatura Gauss a trapezului respectiv, nomenclatură
disponibilă pentru scările 1:2000, 1:5000, 1:10000, 1:25000, 1:50000 și 1:100000.
După apelarea comenzii G5 se va lansa o casetă de dialog ca cea prezentată în Fig.
1. În cazul în care se dorește transformarea coordonatelor unui punct din Stereo 70 în WGS
84, se păstrează bifat primul buton radio din zona Tip de transformare. În zona Coordonate
se vor introduce coordonatele stereografice ale punctului de transformat sau se poate
acționa butonul Pick pentru alegerea unui punct direct de pe ecran. Apoi se alege scara
trapezului Gauss din zona Scara trapez și se acționează butonul Calculează. Efectul constă
în completarea zonei denumite Rezultate transcalcul, unde vor fi afișate valorile pentru
latitudine, longitudine și nomenclatura trapezului Gauss, conform imaginii din Fig. 2. În
cazul în care se dorește transformarea coordonatelor unui punct din WGS 84 în Stereo 70,
în zona Tip de transformare se bifează butonul radio corespunzător, iar în zona Coordonate
se vor introduce latitudinea și longitudinea punctului de transformat în grade, minute și
secunde sexagesimale. În Fig. 3 este prezentat modul de introducere a latitudinii și
longitudinii. De exemplu, pentru valoarea 45˚51’46.045616”, se va introduce
45.5146045616. Pentru efectuarea propriu-zisă a transcalcului, se acționează butonul
Calculează, iar în zona Rezultate transcalcul vor fi afișate coordonatele stereografice ale
punctului și nomenclatura trapezului Gauss conform scării selectate.
Indiferent de tipul de transformare ales, după efectuarea unui calcul se poate
acționa butonul Trapez, ceea ce va duce la apariția unei noi casete de dialog denumite Date
trapez, la fel ca în Fig. 4. În această casetă sunt prezentate coordonatele colțurilor
trapezului Gauss, atât în sistemul Stereografic 70, cât și în sistemul elipsoidal Gauss
Krüger. De asemenea, coordonatele colțurilor trapezului Gauss pot fi salvate într-un fișier
text folosind butonul Salvează rezultate.
Dacă în caseta Transcalcul coordonate se bifează comutatorul desenează contur

trapez, după acționarea butonului Închide, programul va desena automat pe layerul curent
conturul trapezului Gauss ca polilinie 2D închisă și va amplasa un text interior reprezentând
nomenclatura acestuia.
Pag. 132
Capitolul 9. Submeniul H. Suprafețe
COMANDA H1. TIN prin puncte și 3Dpoly

Mod de apelare
2 Din ribbon
3 Din toolbar-ul Suprafețe
4 Prin tastarea H1 la promptul de comandă și confirmarea cu Enter
Comanda presupune selecția punctelor topografice de pe ecran raportate cu

comanda B1 și aduse în spațiul tridimensional cu comanda B2. Matematic, calculul
suprafeței respectă algoritmul de triangularizare Boris Delaunay pentru realizarea unui
model triangularizat al terenului TIN (triangulated irregular network). După lansarea
comenzii se vor selecta punctele 3D sau toate entitățile din desen. În acest ultim caz vor
fi filtrate doar punctele topografice (TG). Apoi programul solicită și selecția unor polilinii 3D
ce reprezintă eventuale rupturi (breaklines) ale suprafeței. În încheiere, funcția va preciza
numărul de puncte incluse în suprafața topografică și va construi modelul tridimensional
sub forma unei rețele de entități 3DFACE adiacente. Pentru ilustrarea diferitelor elevații ale
suprafeței se poate opta pentru utilizarea unei palete de culori. Se pot triangulariza
suprafețe topografice multiple, dispuse însă pe layere diferite. Folosirea unui număr foarte
mare de puncte de triangularizat atrage după sine mărirea timpului de calcul și afișare a
suprafeței. Se recomandă ca înainte de utilizarea funcției de modelare tridimensională să
se creeze un layer specific (ce se va seta ca strat curent).
Command: H1
Se acționează butonul Selectare puncte.

>> Selectati punctele TG sau [Enter=continuare]: se selectează punctele topografice de
pe ecran
>> Extragere coordonate puncte TG...297 puncte.
Pag. 133
Dacă nu există linii de ruptură (breaklines), se acționează butonul Renunță. Dacă

există linii de ruptură (breaklines), se acționează butonul Selectare 3Dpoly.
>> Selectati entitatile 3Dpoly sau [Enter=continuare]: se selectează entitățile 3Dpoly din
desen
>> Extragere coordonate vertexuri...95 puncte. Din entitățile 3Dpoly selectate sunt
extrase coordonatele vertexurilor, iar programul va afișa numărul punctelor extrase.
>> Numar total de puncte: 392 programul afișează numărul total de puncte de
triangularizat.
Apoi programul va afișa o casetă de dialog pentru opțiunea de utilizare a unei palete
de culori a elevațiilor.
Dacă se confirmă prin butonul Da, programul va desena pe ecran rețeaua

triangularizată (TIN), reprezentând suprafața topografică calculată prin punctele
topografice și entitățile 3Dpoly selectate.
Din punct de vedere practic, pentru realizarea unui model TIN cât mai fidel se
impune, pe de-o parte, preluarea din teren a unui număr de puncte corespunzător. Pe de
altă parte, în cazul terenurilor ce prezintă declivități accentuate (cum sunt carierele,
taluzurile, rigolele amenajate, șanțurile, rupturile sau accidentele de teren), se recomandă
tratarea acestor elemente în mod distinct. De aceea, muchiile acestor declivități trebuie să
fie mai întâi desenate ca entități de tip 3Dpoly (breaklines). După desenarea acestor linii
de ruptură, pentru fiecare din acestea se poate utiliza comanda J1. Densificare vertexuri,
Pag. 134
care permite adăugarea de vertexuri suplimentare cu un pas prestabilit (efect de

interpolare). Utilizarea acestor entități în cadrul comenzii H1 permite ca modelul 3D al
suprafeței topografice sa fie mult mai apropiat de realitate.
COMANDA H2. TIN prin 3Dpoly

Mod de apelare
2 Din ribbon
Comanda presupune selecția unor entități de tip 3D POLYLINE (breaklines) din

spațiul tridimensional. Aceste entități pot reprezenta linii de profil, accidente sau rupturi
de teren, muchii ale unor platforme, margini ale unor taluzuri, șanțuri sau rigole amenajate
etc. Comanda este utilă în cazul modelărilor tridimensionale ale terenurilor ce fac obiectul
unor sistematizări ulterioare. Se recomandă ca înainte de utilizarea funcției de modelare
tridimensională să se creeze un layer specific (ce se va seta ca strat curent).
Command: H2
>> Selectati entitatile 3Dpoly sau [Enter=continuare]: se selecteaza poliliniile 3D

(breaklines)
>> Extragere coordonate vertexuri...231 puncte. Programul afișează numărul de puncte
extrase
Pag. 135
În Fig. 1 sunt prezentate două polilinii 3D care au fost selectate după apelarea
comenzii H2. Polilinia interioară reprezintă muchia măsurată a unei platforme orizontale,
iar cea de-a doua polilinie reprezintă muchia inferioară a platformei (taluzul-jos al
platformei). Ambelor polilinii 3D le-au fost adăugate vertexuri suplimentare folosind
comanda J1. Densificare vertexuri, cu un pas de 3 m. În Fig. 2 este prezentat modelul TIN
rezultat (cu opțiunea de colorare a elevațiilor), iar în Fig. 3 este prezentată o vedere
spațială a suprafeței modelate.
COMANDA H3. TIN prin puncte cu frontieră

Mod de apelare
2 Din ribbon
Comanda H3 permite crearea unui model TIN în interiorul unui contur poligonal
tridimensional (polilinie 3D închisă). Programul va identifica și va prelua coordonatele
tuturor punctelor topografice (TG) din interiorul conturului selectat. Apoi programul
permite și selectarea – după caz – a entităților 3D POLYLINE interioare (breaklines).
Comanda este utilă în special atunci când se urmărește crearea unui model TIN pe o zonă
cu delimitare strictă, așa cum este, spre exemplu, cazul ridicărilor topografice pentru
proiectarea căilor de comunicație sau măsurarea unor zone de exploatare stricte.
Command: H3
Pag. 136
>> Selectati polilinia 3D frontiera: se selectează polilinia 3D reprezentând conturul zonei

de triangularizat.
În figura de mai jos este prezentată cu culoarea albastră polilinia de frontieră
selectată.
>> Numar de puncte interioare: 111 Programul afișează numărul punctelor topografice
interioare.
Apoi programul va afișa o casetă de informare privind selectarea de polilinii 3D
(breaklines) interioare.
Dacă în interiorul poliliniei de frontieră au fost amplasate și linii de ruptură

(breaklines), atunci se va acționa butonul Selectare 3Dpoly, urmând ca acestea să fie
selectate din desen.
>> Numar total de puncte: 161 Programul afișează numărul total al punctelor de
triangularizat.
Pag. 137
În imaginea prezentată a fost utilizată și opțiunea paletei de culori pentru elevații.

După cum se poate observa, modelul TIN generat va fi amplasat strict în interiorul poliliniei
de frontieră 3D selectate.
COMANDA H4. Salvare model TIN

Mod de apelare
2 Din ribbon
Comanda H4 permite salvarea modelului triangularizat al terenului într-un fișier

ASCII cu extensia tin. Această funcție este utilă în cazul în care se dorește fie micșorarea
dimensiunii fișierului, fie salvarea coordonatelor caracteristice ale suprafeței pentru
prelucrări viitoare. După apelare se va selecta layerul pe care este amplasată suprafața de
salvat. Apoi, printr-o fereastră de salvare de tip Windows, se va alege locația și numele
fișierului cu extensia tin.
Command: H4
>> Cautare layere suprafete Programul va afișa o casetă de dialog pentru selecția layerului
suprafeței de salvat.
>> Extragere coordonate...

După alegerea layerului suprafeței și acționarea butonului Accept programul va
extrage coordonatele suprafeței dorite și afișa o casetă de tip Windows pentru salvarea
fișierului tin. Fișierul tin al suprafeței va putea fi utilizat în orice moment în cadrul comenzii
H5. Creeaza TIN din fisier.
Pag. 138
COMANDA H5. Creează TIN din fișier

Mod de apelare
2 Din ribbon
Comanda H5 permite crearea unui model triangularizat al terenului prin citirea unui
fișier cu extensia tin, xyz sau txt. Condițiile impuse sunt următoarele: layerul curent să nu
conțină nicio entitate de tip 3DFACE, iar fișierul selectat să fie unul valid. Pot fi utilizate
numai acele fișiere tin create în prealabil cu comanda H4. În cazul utilizării fișierelor de tip
xyz sau txt, acestea pot avea o structură de tip PNEZ sau PENZ.
Totodată, pentru crearea modelului TIN poate fi utilizată sau nu paleta de culori
pentru elevații.
Command: H5
>> Citire fisier... programul citește coordonatele punctelor din fișierul selectat
>> Construire TIN... și construiește în desen pe layerul curent modelul 3D al suprafeței
În cazul în care la apelarea comenzii pe layerul curent există entități de tip 3DFACE,
programul va afișa o casetă de forma:
Reutilizarea comenzii va fi posibilă numai după setarea ca strat curent a unui layer
care nu conține entități 3DFACE.
Pag. 139
COMANDA H6. Cotă punct interior TIN

Mod de apelare
2 Din ribbon
Comanda permite afișarea cotei oricărui punct din interiorul unui model TIN.
Punctele din interiorul modelului TIN se indică secvențial prin pick cu mouse-ul, iar la
promptul de comandă va fi afișată valoarea elevației fiecărui punct indicat. Opțional, se pot
amplasa puncte topografice (TG) în pozițiile indicate. Înainte de apelarea comenzii se
recomandă setarea ca strat curent a unui layer care nu conține entități 3DFACE.
Command: H6
>> Cautare layere suprafete Programul va afișa o casetă de dialog pentru selecția layerului
suprafeței
>> Plasati puncte TG pe modelul TIN? [Da/Nu] <N>: dacă se alege N sau Enter se va
afișa mesajul:
>> Pick punct interior TIN [Enter=Stop]: se indică prin pick cu mouse-ul poziția punctului
dorit
>> Pick punct interior TIN [Enter=Stop]: Z = 338.214 va fi afișată valoarea cotei
punctului indicat.
În cazul în care se dorește amplasarea de puncte TG pe modelul TIN, se va introduce
D la apariția mesajului:
>> Plasati puncte TG pe modelul TIN? [Da/Nu] <N>: se tastează D și se confirmă prin
Enter
>> Numarul primului punct: 101 se introduce numărul primului punct
Pag. 140
>> Pick punct interior TIN [Enter=Stop]: Punct 101 Z = 339.544 se indică poziția
punctului
Oprirea procesului se poate face în orice moment cu ajutorul tastei Enter.
COMANDA H7. Secționare TIN

Mod de apelare
2 Din ribbon
Comanda permite crearea pe layerul curent a unei polilinii 3D rezultate din

intersecția unui plan vertical cu un model 3D de teren (TIN). Programul oferă trei variante
de secționare, conform casetei de dialog de mai jos. Pentru realizarea secțiunilor duble
este obligatorie existența a minim două modele de teren pe layere diferite. Pentru
realizarea secțiunilor multiple sunt necesare entități de tip LINE desenate în prealabil pe
direcțiile de secționare ale terenului.
După apelarea comenzii va fi afișată o casetă de dialog pentru alegerea tipului de
secțiune dorit. În cazul în care în desen există un singur layer ce conține TIN (o singură
suprafață), atunci butonul denumit sectiune DUBLA va fi inactiv.
Command: H7
Se lansează caseta de selecție a tipului de secțiune la fel ca în Fig. 1
Pag. 141
La apăsarea butonului sectiune SIMPLA, programul va afișa o casetă de dialog

pentru selecția layerului suprafeței de secționat, la fel ca în Fig. 2. Apoi, după acționarea
butonului Accept, programul va solicita pe rând pozițiile celor două puncte de capăt ale
secțiunii printr-un dialog de forma:
>> De la punctul: se indică prin pick cu mouse-ul primul punct al secțiunii
>> La punctul: se indică prin pick cu mouse-ul cel de-al doilea punct al secțiunii
>> Calcul intersectii...OK. Programul calculează intersecțiile dintre planul vertical
determinat de direcția celor două puncte și suprafața topografică, apoi desenează secțiunea
simplă ca entitate de tip 3D polyline pe layerul curent.
În Fig. 1 este prezentată cu culoarea roșie polilinia 3D rezultată după secționarea

terenului pe direcția P1 – P2. În Fig. 2 este prezentată o vedere tridimensională a terenului
și a liniei de secțiune obținute.
La apăsarea butonului sectiune DUBLA, programul va afișa o casetă de dialog pentru
selecția layerelor celor două suprafețe de secționat, la fel ca în imaginea următoare:
Pag. 142
După cum se poate observa, în caseta de dialog Sectiune DUBLA se vor selecta cele
două suprafețe, respectiv suprafata CURENTA și suprafata REFERINȚA. După secționarea
ambelor suprafețe programul permite desenarea în aceeași diagramă la scară reală a celor
două secțiuni. Pentru aceasta trebuie bifat comutatorul deseneaza profilurile 2D ale
secțiunilor in aceeasi diagrama. După acționarea butonului Accept se vor introduce prin
pick cu mouse-ul pozițiile celor două puncte de capăt.
În Fig. 1 sunt prezentate pozițiile punctelor P1 și P2 indicate cu mouse-ul în scopul

secționării celor două suprafețe. În imagine suprafața curentă este cea de culoare neagră
și reprezintă o platformă orizontală proiectată la cota 345. Suprafața de referință din Fig.
1 este cea reprezentată prin paleta de culori. După secționarea propriu-zisă a ambelor
suprafeț, programul va afișa o casetă de dialog ca în Fig. 2 pentru alegerea opțiunilor
grafice de desenare a celor două profile. După cum se poate observa, diagrama secțiunilor
poate să nu afișeze niciun grid sau poate prezenta un grid cu pasul prestabilit la 1 m sau
5 m. De asemenea, pot fi evidențiate zonele de umplutură (cu roșu) și săpătură (cu
albastru) atunci când se urmărește acest lucru. Din punct de vedere practic, suprafața
curentă este fie o suprafață proiectată (cum este cazul platformei orizontale prezentate în
exemplul anterior), fie o suprafață rezultată dintr-un ultim ciclu de măsurare a terenului
(atunci când geometria inițială a acestuia a suferit modificări). După acționarea butonului
Pick punct inserare din caseta Optiuni profil programul va afișa următorul mesaj la
promptul de comandă:
>> Pick colt stanga-jos profil: se indică prin pick cu mouse-ul colțul din stânga-jos al
diagramei care va avea următoarea formă:
Pag. 143
În cazul în care în caseta de opțiuni nu s-a optat pentru evidențierea zonelor de

săpătură și umplutură și a fost bifat butonul radio faaă grid, diagrama comună a celor două
secțiuni va avea următoarea formă:
Textele inserate vor avea întotdeauna dimensiunile adaptate la scara curentă a

planșei.
În cazul în care se dorește realizarea de secțiuni multiple pentru aceeași suprafață,
după apelarea comenzii H7 în caseta de dialog se va acționa butonul sectiuni MULTIPLE.
Apoi vor trebui selectate entitățile de tip LINE construite anterior apelării comenzii.
Command: H7 Programul va afișa caseta de dialog Alegeti tipul de secțiune și se va acționa
butonul sectiuni MULTIPLE
>> Cautare layere suprafete programul afișează caseta de dialog de selecție a suprafeței,
în care se alege suprafața de secționat și se confirmă cu butonul Accept
>> Selectatii entitatile LINE se selectează entitățile de tip LINE din desen care străbat
suprafața de secționat
>> Numarul de sectiuni create: 4 programul afișează numărul secțiunilor 3D create, iar
entitățile de tip LINE vor fi înlocuite cu cele de tip 3D polyline.
În Fig. 1 sunt prezentate cu culoarea albastră entitățile de tip LINE care au fost
selectate ca secțiuni multiple, iar Fig. 2 este o vedere tridimensională cu secțiunile obținute.
Comanda H7 este utilizabilă doar în cazul vederii plane a desenului, respectiv

variabila de sistem VPOINT trebuie să aibă obligatoriu valoarea 0,0,1. În cazul în care
vederea curentă nu este cea plană, la apelarea comenzii H7, programul va afișa o casetă
de dialog de forma:
Pag. 144
Pentru a putea continua, va trebui restabilită vederea plană cu ajutorul butonului

OK.
COMANDA H8. Informații TIN

Mod de apelare
2 Din ribbon
Comanda permite afișarea în modul text a informațiilor geometrice generale ale

unei suprafețe topografice (TIN). După selecția layerului pe care este amplasată suprafața
vor rezulta următoarele informații: numărul de triunghiuri, coordonatele plane minime și
maxime, elevațiile minimă și maximă, ariile în 2D și 3D ale terenului și diferența maximă
de nivel.
Command: H8
>> Cautare layere suprafete Programul afișează o casetă de dialog pentru selectarea
layerului suprafeței dorite
Pag. 145
>> Analiza TIN...

=======================================================
>> Numar triunghiuri : 1715
>> Coordonate minime (N,E): 486756.255,335600.476
>> Coordonate maxime (N,E): 486971.902,335786.653
>> Elevatie minima (Z): 324.476
>> Elevatie maxima (Z): 346.626
>> Suprafata 2D TIN : 27071.433
>> Suprafata 3D TIN : 27606.276
>> Diferenta de nivel : 22.150
=======================================================
COMANDA H9. Creează frontieră TIN

Mod de apelare
2 Din ribbon
Comanda permite construirea pe layerul curent a unei polilinii 3D închise ce

delimitează modelul TIN selectat.
Command: H9
layerului suprafeței dorite
>> Analiza TIN...
>> Calcul frontiera...
Pag. 146
În figura anterioară frontiera modelului TIN este cea prezentată cu culoarea roșie.
Această comandă are efect numai în cazul în care modelul TIN este compus din entități
3DFACE adiacente dispuse grupat într-un singur poligon convex sau concav. Dacă layerul
suprafeței conține grupuri separate de entități 3DFACE, comanda va avea efect asupra unui
singur grup, pentru care va desena frontiera.
COMANDA H10. Creează model 3D GRID

Mod de apelare
2 Din ribbon
Această comandă permite construirea pe layerul curent a unui model de teren sub
forma de grid (mesh). Din punct de vedere practic, pentru utilizarea acestei comenzi este
obligatorie existența unui model TIN creat anterior cu una din comenzile H1, H2, H3 sau
H5. Efectul gridat este dat de totalitatea poliliniilor 3D rezultate din intersecția modelului
TIN cu planuri verticale echidistante, amplasate pe două direcții perpendiculare. După
alegerea modelului TIN de bază programul va solicita pasul (echidistanța) gridului.
Command: H10
layerului suprafeței dorite. După alegerea suprafeței, programul va afișa o casetă de
introducere a pasului gridului
Pag. 147
În cazul în care layerul curent conține entități de tip 3DFACE, după apelarea
comenzii, programul va afișa la promptul de comandă mesajul: Layerul curent contine TIN.
În această situație, pentru utilizarea comenzii H10 va trebui setat ca layer curent un alt
strat care nu conține entități de tip 3DFACE. Se recomandă utilizarea acestei comenzi doar
pentru acele modele TIN a căror frontieră exterioară are în plan orizontal forma unui
poligon convex.
COMANDA H11. Densifică triunghiuri TIN

Mod de apelare
2 Din ribbon
Această comandă permite îndesirea unui model TIN prin introducerea de puncte
suplimentare. Coordonatele punctelor suplimentare introduse corespund centrelor de
greutate ale triunghiurilor inițiale ce compun modelul triangularizat al terenului.
Command: H11
layerului suprafeței dorite.
>> Analiza TIN...2296 puncte.
După afișarea numărului punctelor de triangularizat programul va afișa o casetă
pentru utilizarea paletei de culori pentru elevații.
Pag. 148
În Fig. 1 este prezentat un model TIN înaintea utilizării comenzii H11. În Fig. 2 este
prezentat modelul TIN obținut după utilizarea comenzii H11.
COMANDA H12. Decupare model TIN

Mod de apelare
2 Din ribbon
Această comandă permite decuparea (crop) unui model 3D de teren prin

specificarea unor polilinii 3D închise situate pe modelul TIN. În vederea plană, poliliniile
selectate trebuie să fie integral amplasate în interiorul modelului TIN. În caz contrar,
programul va sesiza și va afișa un mesaj de eroare. Modelul TIN rezultat va fi amplasat pe
același layer ca și TIN-ul inițial. Poliliniile 3D selectate pot fi create cu ajutorul comenzii J3.
Proiectare 2Dpoly pe TIN. Pot fi selectate mai multe polilinii 3D închise în vederea formării
de goluri în interiorul suprafeței. Totodată, există și varianta prin care suprafața rezultată
să fie cea rămasă strict în interiorul poliliniilor 3D selectate.
Command: H12
layerului suprafeței de decupat
>> Selectati poliliniile 3D: se selectează poliliniile 3D amplasate pe teren care delimitează
zonele de decupat
>> Utilizati culori? [Da/Nu] <N>: se tastează D sau N (Enter) pentru utilizarea paletei de
culori, apoi programul va afișa o casetă pentru selectarea opțiunilor de decupare ca în
imaginea de mai jos:
Pag. 149
În Fig. 1 este prezentat un model TIN pe care au fost amplasate două polilinii 3D
închise (cu albastru). În Fig. 2 este prezentat modelul TIN rezultat ca urmare a utilizării
comenzii H12 și a opțiunii pentru triunghiuri interioare, iar în Fig. 3 este prezentat modelul
TIN rezultat ca urmare a utilizării opțiunii pentru triunghiuri exterioare.
Pag. 150
COMANDA H13. Include 3Dpoly în TIN

Mod de apelare
2 Din ribbon
Această comandă permite remodelarea tridimensională a unei suprafețe de teren

prin adăugarea unor linii de ruptură (breaklines) de tip 3D POLYLINE. Funcția este utilă în
cazul prelucrării ulterioare a suprafețelor triangularizate doar prin puncte topografice, caz
în care se urmărește punerea în evidență cât mai fidel a rupturilor, taluzurilor, treptelor de
carieră, șanțurilor, rigolelor etc.
Command: H13
layerului suprafeței
>> Selectati entitatile 3Dpoly sau [Enter=continuare]: se selectează poliliniile 3D

(breaklines). În Fig. 1 sunt prezentate cu albastru două polilinii 3D conținând vertexuri
suplimentare prin îndesirea cu un pas de 3 m (pe baza comenzii J1. Densificare vertexuri)
>> Extragere coordonate vertexuri...63 puncte Programul afișează numărul vertexurilor
extrase din poliliniile 3D selectate, iar apoi va lansa caseta de confirmare privind utilizarea
sau nu a paletei de culori pentru elevații.
Pag. 151
După cum se poate observa în Fig. 2, toate vertexurile din componența poliliniilor
3D (breaklines) selectate au fost preluate în modelul TIN al terenului, iar modelul obținut
are o geometrie mai apropiată de realitate. Această comandă este utilă, spre exemplu,
când muchiile măsurate ale unor taluzuri, rigole, șanțuri, trepte de carieră, maluri etc. nu
conțin un număr suficient de puncte. În aceste cazuri muchiile trebuie desenate individual
prin punctele măsurate cu comanda 3DPOLY. Apoi se vor îndesi cu comanda J1 iar, la final,
se vor introduce în suprafața topografică cu ajutorul comenzii H13.
COMANDA H14. Plasează etichete pante TIN

Mod de apelare
2 Din ribbon
Această comandă permite amplasarea în desen a unor săgeți reprezentând (ca

direcție și sens) liniile de cea mai mare pantă pentru fiecare triunghi din componența
modelului TIN. Pe fiecare săgeată va fi înscris și textul reprezentând valoarea procentuală
a pantei. Atât săgețile, cât și textele pantelor se vor plasa în elevație zero și vor fi dispuse
pe layerele PANTE_TEXTE și PANTE_SAGEȚI.
Command: H14
>> Cautare layere suprafete... Programul afișează o casetă de dialog pentru selectarea
layerului suprafeței
>> Calcul pante... programul calculează panta maximă din fiecare triunghi
>> Plasare etichete pante... programul amplasează etichetele și săgețile de pantă în
interiorul triunghiurilor
Pag. 152
Implicit, layerul PANTE_TEXTE va fi închis. Săgețile amplasate vor indica sensul

descrescător al liniilor de cea mai mare pantă și sunt amplasate în centrul de greutate al
fiecărui triunghi (3DFACE). Pantele sunt exprimate în procente cu un număr prestabilit de
trei zecimale, la fel ca în imaginea anterioară, iar textele vor fi adaptate la scara curentă a
planșei. Săgețile și textele pantelor vor avea aceleași culori ca și triunghiurile în care
acestea vor fi amplasate.
COMANDA H15. Google Earth…

Mod de apelare
2 Din ribbon
Comanda include patru utilitare ce utilizează elevații furnizate de serverul Microsoft,

conform specificațiilor din adresa https://docs.microsoft.com/en-us/bingmaps/rest-
services/elevations/get-elevations. Caseta de dialog are următoarea formă:
Butonul Inserează punct topo cu elevație Google Earth permite amplasarea pe

ecranul grafic a unui punct topografic (TG) prin pick cu mouse-ul sau prin introducerea
coordonatelor rectangulare la promptul de comandă. Coordonatele rectangulare trebuie să
fie în interiorul domeniului național stereografic 1970, iar elevația punctului introdus va fi
preluată din Google Earth. Pentru punctul dorit se va specifica numărul punctului și –
opțional – codul punctului dintr-o listă derulantă a codurilor disponibile.
Pag. 153
Butonul Creează TIN și curbe de nivel din entități CAD permite crearea unui
model TIN prin selecția din ecranul grafic a unor entități 2D de tip POINT, POLYLINE,
CIRCLE, LINE și ARC. Programul extrage coordonatele stereografice ale vertexurilor și
realizează transcalculul din Stereo70 în ETRS89. Pentru fiecare punct se va extrage apoi
elevația Google Earth. La final, programul va crea modelul TIN al terenului pe layerul
GOOGLE_TIN și va afișa o casetă pentru calculul și afișarea curbelor de nivel.
Butonul Creează TIN și curbe de nivel într-o polilinie 2D închisă permite
crearea unui model TIN în interiorul unei polilinii 2D închise. După selecția poliliniei
programul va stabili automat un pas al gridului ca a zecea parte din extinderea maximă pe
nord sau est a zonei selectate. Pentru fiecare punct se va extrage apoi elevația Google
Earth. La final, programul va crea modelul TIN al terenului pe layerul GOOGLE_TIN și va
afișa o casetă pentru calculul și afișarea curbelor de nivel.
Butonul Afișează polilinii 2D și texte în Google Earth permite afișarea în Google
Earth a unor polilinii 2D închise sau deschise și – opțional - a unor entități TEXT selectate
din ecranul grafic. Pentru corecta funcționare a acestei comenzi trebuie să existe instalat
utilitarul Google Earth. După selectarea entităților programul va solicita salvarea fișierului
.kml necesar ultilitarului Google Earth. După salvarea fișierului .kml se va lansa automat
Google Earth, iar poliliniile selectate vor fi prezentate cu culoarea roșie. Pentru poliliniile
2D cu date asociate de cadastru sistematic se pot afișa opțional informații suplimentare.
COMANDA H16. Volume

Mod de apelare
2 Din ribbon
Pag. 154
Această comandă permite calculul volumelor în două cazuri. Primul caz corespunde
calculului de volum cuprins deasupra sau dedesubtul unui plan orizontal de referință. Din
punct de vedere geometric, este vorba de însumarea tuturor volumelor coloanelor
prismatice verticale situate de-o parte și de alta a orizontului de referință. Suma volumelor
coloanelor prismatice verticale situate deasupra planului orizontal de referință reprezintă
volumul pozitiv, util, spre exemplu, în cazul evaluării stocurilor sau depozitelor de pământ,
iar suma volumelor coloanelor prismatice verticale situate sub orizontul de referință
reprezintă volumul negativ, necesar, spre exemplu, în cazul determinării volumelor
gropilor, excavațiilor sau rezervoarelor. Cel de-al doilea caz permite calculul volumului
dintre două suprafețe (CURENTĂ și de REFERINȚĂ). Acest caz implică existența obligatorie
a minimum două suprafețe dispuse pe layere diferite. După apelarea comenzii, va fi afișată
următoarea casetă de dialog:
Command: H16
>> Cautare layere suprafete programul identifică layerele suprafețelor și le afișează în
caseta de dialog
În exemplul prezentat desenul conține o singură suprafață dispusă pe layerul

DEPOZIT 6. De aceea, butonul radio volumul dintre doua suprafete este inactiv, iar butonul
radio volum fata de un plan orizontal este activ. Din lista Layer suprafata CURENTA se
selectează layerul (DEPOZIT 6, în exemplul prezentat) și apoi se introduce cota planului
orizontal de referință. În momentul în care se selectează suprafața, programul afișează
elevațiile extreme ale suprafeței selectate, respectiv valorile pentru Zmin și Zmax. Apoi se
acționează butonul Calcul volum. Rezulatul constă în apariția unei vederi tridimensionale a
suprafeței. În această vedere, programul amplasează automat un grid cu pasul de 5 m și
un simbol schematizat al axelor de coordonate. Gridul este amplasat la partea inferioară a
suprafeței, în elevația minimă a acesteia. Concomitent, programul afișează o casetă de
dialog a rezultatelor, la fel ca în imaginea următoare:
Pag. 155
După acționarea butonului OK se va afișa o nouă casetă de dialog ce conține

rezultate detaliate ale calculului volumetric, la fel ca în imaginea următoare:
După cum se poate observa, caseta de dialog Raport volumetric include o serie de
informații privind suprafața utilizată în calcul. De asemenea, în zona inferioară a casetei de
dialog a fost amplasat un control de tip slider denumit Rotire model 3D. Acesta permite
rotirea în jurul axei Z a modelului 3D al suprafeței pentru afișarea unei alte vederi. La final,
prin acționarea butonului Salvare Raport, programul permite crearea unui fișier text
Pag. 156
denumit Raport volumetric.txt. Dacă la momentul salvării raportului a fost bifat

comutatorul salveaza imaginea 3D ca fisier .dwg, în același loc cu fișierul text programul
va crea și fișierul Raport Volumetric.dwg. Acesta din urmă conține modelul 3D al suprafeței
cu efect de umbrire (SHADE) în funcție de rezultat, respectiv roșu pentru umplutură (caz
stocuri sau depozite) sau albastru pentru săpătură (caz excavații sau rezervoare). De
asemenea, fișierul dwg include gridul cu pasul de 5 m și simbolul schematizat al axelor
sistemului de coordonate spațial.
În cazul calculului volumului dintre două suprafețe, în caseta de dialog Calcul volum
se selectează atât suprafața CURENTĂ, cât și suprafața de REFERINȚĂ.
Practic, în cazul volumului dintre două suprafețe, se urmărește stabilirea volumului

necesar pentru transformarea suprafeței de referință în suprafață curentă. În Fig. 1 au fost
prezentate două suprafețe. Suprafața de referință este cea reprezentată prin paleta de
culori. Ea este aferentă terenului natural și este dispusă pe layerul TIN_TEREN. Cu culoarea
neagră este prezentată o platformă orizontală proiectată la cota 336 (amplasată pe layerul
TIN_PLATFORMA). Pentru execuția platformei au fost necesare atât lucrări de săpătură, cât
și lucrări de umplutură. În Fig. 2 este prezentată o vedere tridimensională a celor două
suprafețe, iar în figura de mai jos este prezentat în aceeași diagramă un profil dublu obținut
prin secționarea suprafeței TIN_TEREN și a suprafeței TIN_PALTFORMA.
Profilul aferent suprafeței curente este cel prezentat cu culoarea roșie (profilul
platformei), iar profilul aferent terenului natural este cel prezentat cu culoarea albastră.
După cum se poate constata, zona de culoare roșie indică lucrările de umputură, iar cea
albastră indică lucrările de săpătură.
Pag. 157
Command: H16
>> Cautare layere suprafete
>> Selectati perimetrul de calcul volumetric (polilinie 2D inchisa) sau [Enter] pentru toata
suprafata CURENTA: se poate alege o polilinie 2D care include zona de calcul volumetric,
sau se poate tasta Enter pentru utilizarea conturului exterior al întregii suprafeței curente
>> Calcul proiectii... programul calculează secvențial proiecțiile reciproce dintre suprafața
curentă și suprafața de referință.
Programul afișează apoi o vedere tridimensională împreună cu o casetă a

rezultatelor.
Pag. 158
>> Suprafata CURENTA: TIN_PLATFORMA Suprafata REFERINTA: TIN_TEREN

>> Volum sapatura = 661.231 mc, Volum umplutura = 683.472 mc
După salvarea raportului volumetric, fișierul Raport Volumetric.txt va avea
următorul conținut:
Dacă s-a optat pentru salvarea raportului volumetric, programul va genera și

desenul Raport volumetric.dwg. În acest desen zonele de săpătură și umplutură sunt
reprezenate prin patru suprafețe dispuse pe layere distincte, cu următoarele denumiri:
TIN_UMPLUTURA_SUS, TIN_UMPLUTURA_JOS respectiv TIN_SAPATURA_SUS și
TIN_SAPATURA_JOS. Pentru fiecare din aceste suprafețe raportul volumetric conține
informații specifice, respectiv numărul de triunghiuri, suprafețele 2D și 3D ale acestora,
coordonatele 2D și elevațiile minime și maxime. Raportul volumetric include, de asemenea,
și valorile maxime ale grosimilor zonelor de săpătură și umplutură.
În imaginea de mai jos sunt prezentate schematizat suprafețele inferioare și
superioare ale zonelor de săpătură și umplutură pentru cazul exemplificat.
Exemplul prezentat corespunde cazului general, în care suprafața curentă și

suprafața de referință se intersectează reciproc. Indiferent de caz, pentru efectuarea unui
Pag. 159
calcul volumetric valid între două suprafețe, este obligatoriu ca suprafața de referință
să aibă în plan orizontal o extindere mai mare decât suprafața curentă. Această
condiție trebuie să fie îndeplinită, deoarece fiecare triunghi din suprafața curentă trebuie
să poată fi proiectat pe suprafața de referință.
De asemenea, pentru calculul volumului dintre două suprafețe, programul permite
utilizarea de fișiere de coordonate xyz de tip PNEZ pentru suprafața curentă, suprafața de
referință și - opțional - pentru perimetrul în care se urmărește calculul propriu-zis. Pentru
aceasta, în caseta Calcul volum, se acționează butonul Utilizeaza fisiere de coordonate care
va lansa următoarea casetă de dialog:
Pag. 160
Capitolul 10. Submeniul I. Curbe de nivel
COMANDA I1. O singură curbă

Mod de apelare
2 Din ribbon
3 Din toolbar-ul Curbe de nivel
4 Prin tastarea I1 la promptul de comandă și confirmarea cu Enter
Comanda permite construirea pe layerul curent a unei singure curbe de nivel ca

entitate de tip LWPOLYLINE. După apelarea comenzii se va lansa o casetă de dialog. După
apariția casetei de dialog se va selecta layerul pe care este dispusă suprafața dorită. După
selecție, în caseta din zona inferioară, vor fi afișate valorile extreme ale cotelor suprafeței,
urmând a se introduce valoarea elevației curbei de trasat.
Command: I1
>> Analiza layere suprafete...
Pag. 161
COMANDA I2. Curbe multiple

Mod de apelare
2 Din ribbon
Comanda permite calculul și reprezentarea curbelor de nivel multiple ca entități de

tip LWPOLYLINE prin alegerea suprafeței dorite, a echidistanței și a layerului curbelor de
nivel. Se pot construi curbe de nivel normale și curbe de nivel principale. Construirea
curbelor de nivel principale nu reprezintă însă o condiție obligatorie.
Command: I2
>> Analiza layere suprafete... programul afișează caseta de trasare a curbelor de nivel
multiple
>> Calcul curbe de nivel... programul desenează curbele de nivel conform opțiunilor din
casetă
Pag. 162
După alegerea layerului suprafeței dorite se vor afișa automat valorile extreme ale
elevațiilor. Se alege echidistanța curbelor normale și – opțional – echidistanța curbelor
principale. Pot fi utilizate layerele implicite CURBE_NORMALE și CURBE_PRINCIPALE sau
pot fi utilizate alte layere din desen. De asemenea, curbele de nivel pot fi desenate fără
rotunjire sau cu un nivel de rotunjire disponibil în lista Nivel rotunjire curbe.
COMANDA I3. Numerotare curbă

Mod de apelare
2 Din ribbon
Comanda permite numerotarea unei singure curbe de nivel prin specificarea

punctului de inserare a etichetei. Eticheta se va amplasa pe layerul curent ca entitate de
tip MTEXT, iar înălțimea textului va fi adaptată întotdeauna la scara planșei.
Command: I3
>> Pick pe curba de nivel: se selectează curba de nivel în locul în care se dorește
amplasarea etichetei, la fel ca în imaginea următoare:
După selectarea curbei de nivel programul va amplasa textul elevației în poziția

indicată. Definitivarea poziției de-alungul curbei de nivel se face prin pick cu mouse-ul.
Pag. 163
În funcție de versiunea instalată de AutoCAD/BricsCAD, prin amplasarea etichetei,

curba de nivel nu se întrerupe. Programul produce doar un efect vizual de întrerupere a
curbei prin mascarea textului inserat.
COMANDA I4. Numerotare multiplă

Mod de apelare
2 Din ribbon
Comanda permite numerotarea automată a curbelor de nivel prin specificarea

punctelor de start și de final ale unei linii elastice care întretaie curbele de nivel pe direcția
de numerotare. După specificarea celor două puncte de capăt funcția va adapta înălțimea
textelor de numerotare după scara prestabilită a planului topografic.
Command: I4
>> De la punctul: se specifică prin pick cu mouse-ul poziția primului punct al liniei de
numerotare
>> La punctul: se indică poziția celui de-al doilea punct al liniei de numerotare
În funcție de versiunea instalată de AutoCAD/BricsCAD, prin amplasarea etichetelor,

curbele de nivel nu se întrerup. Programul produce doar un efect vizual de întrerupere a
curbelor prin mascarea textelor inserate.
Pag. 164
COMANDA I5. Transformă 2Dpoly în curbe de nivel

Mod de apelare
2 Din ribbon
Comanda permite conversia unor polilinii 2D în curbe de nivel. Este posibilă selecția
mai multor entități pentru conversie. Comanda este utilă în cazul unor desene mai vechi
sau realizate cu alte aplicații, în care poliliniile de transformat sunt curbe de nivel dispuse
pe elevațiile lor caracteristice.
Command: I5
>> Selectati poliliniile 2D de transformat: se selectează poliliniile 2D pentru conversie
>> Conversie curbe nivel... programul realizează conversia poliliniilor selectate
>> Numar curbe de nivel obtinut: 8 și afișează numărul poliliniilor 2D transformate în
curbe de nivel.
Pag. 165
Capitolul 11. Submeniul J. Polilinii 3D
COMANDA J1. Densificare vertexuri

Mod de apelare
2 Din ribbon
3 Din toolbar-ul Polilinii

3D
4 Prin tastarea J1 la promptul de comandă și confirmarea cu Enter
Comanda permite îndesirea vertexurilor unei polilinii tridimensionale prin

specificarea valorii pasului de îndesire. Este utilă în cazul în care se dorește modelarea
ulterioară amănunțită a unei suprafețe topografice folosind exclusiv noile polilinii 3D
îndesite. Aceste polilinii pot reprezenta linii de ruptură, falii, margini ale taluzurilor de
cariere, rigole etc. Prin utilizarea comenzii nu se modifică geometria inițială a poliliniei,
vechile vertexuri păstrându-și pozițiile 3D.
Command: J1
>> Pas indesire <3.0>: se propune un pas implicit de 3m sau se poate introduce o altă
valoare reală
>> Selectati polilinia 3D: se selectează polilinia 3D pentru care se dorește îndesirea
vertexurilor
Active Settings: 'Color' 'Layer' 'Linetype' 'Linetype Scale' 'Lineweight' 'Transparency'
'Thickness' 'Plot Style' 'Dimension' 'Polyline' 'Material' 'Text' 'Shadow Display' 'Hatch'
'Multileader' ...OK!
În Fig. 1 este prezentată cu culoarea roșie o polilinie 3D care a fost selectată pentru
densificarea vertexurilor, iar în Fig. 2 - aceeași polilinie după operația de îndesire.
Densificarea vertexurilor reprezintă practic o operație de interpolare.
Pag. 166
COMANDA J2. Offset 3Dpoly

Mod de apelare
2 Din ribbon

3D
Comanda permite offsetarea poliliniilor tridimensionale prin specificarea a trei

elemente: distanța orizontală de offsetare, distanța verticală de offsetare și partea de
offsetare (stânga sau dreapta, relativ la ordinea de dispunere a vertexurilor). Funcția este
utilă, spre exemplu, în cazul construcției muchiilor rigolelor amenajate sau treptelor din
cariere. În figura de mai jos polilinia de culoare roșie reprezintă, spre exemplu, muchia
superioară a unei rigole amenajate cu secțiune transversală trapezoidală. Polilinia 3D
aferentă acestei muchii a fost desenată de la punctul 1 la punctul 2. Ca atare, partea stângă
și partea dreaptă ale acesteia sunt conform textelor amplasate în imagine.
Pentru obținerea muchiei albastre, după apelarea comenzii J2, dialogul va decurge astfel:
Command: J2
>> Selectati polilinia 3D: se selectează polilinia 3D de offsetat (cea cu culoarea roșie)
>> Distanta orizontala: 2 se introduce distanța orizontală de offset
>> Distanta verticala: 0 se introduce distanța verticală de offset
>> Offset pe dreapta sau stanga? [Dreapta/Stanga] <S>: D se alege D pentru partea
dreaptă
Active Settings: 'Color' 'Layer' 'Linetype' 'Linetype Scale' 'Lineweight' 'Transparency'
'Thickness' 'Plot Style' 'Dimension' 'Polyline' 'Material' 'Text' 'Shadow Display' 'Hatch'
'Multileader'
Pag. 167
Pentru obținerea muchiei de culoare verde, după apelarea comenzii J2, dialogul va decurge
astfel:
Command: J2
>> Selectati polilinia 3D: se selectează polilinia 3D de offsetat (cea cu culoarea roșie)
>> Distanta orizontala <2.000>: 0.5 se introduce distanța orizontală de offset
>> Distanta verticala <0.000>: -1 se introduce distanța verticală de offset
>> Offset pe dreapta sau stanga? [Dreapta/Stanga] <S>: D se alege D pentru partea
dreaptă
COMANDA J3. Proiectare 2Dpoly pe TIN

Mod de apelare
2 Din ribbon

3D
Funcția permite plonjarea (proiectarea) pe suprafața topografică (TIN) a unei

polilinii 2D construite cu ajutorul comenzii LWPOLYLINE. Condiția obligatorie este aceea de
a nu selecta pentru proiectare o polilinie a cărei extindere depășește, în vederea plană,
modelul tridimensional al terenului (TIN). Totodată, polilinia 2D selectată trebuie să fie
situată pe un alt layer decât cel al suprafeței pe care se dorește proiectarea ei. După
declanșarea funcției se va alege suprafața pe care se dorește plonjarea poliliniei. Polilinia
3D rezultată va prelua pe verticală inflexiunile terenului, iar în plan orizontal își va păstra
forma plană inițială.
Pag. 168
În Fig. 1 polilinia care se dorește a fi proiectată pe modelul TIN este cea desenată
cu negru, iar terenul este cel prezentat prin paleta de culori. În Fig. 2 au fost desenate și
curbele de nivel ale terenului pentru a fi mai elocvent locul de dispunere a poliliniei de
proiectat. Atât Fig. 1 cât și Fig. 2 sunt vederi plane ale poliliniei, ale suprafeței și ale
curbelor de nivel.
Command: J3
>> Cautare layere suprafete Programul afișează o casetă de selecție a layerului suprafeței
>> Selectati entitatea de plonjat (polilinie 2D): se selectează polilinia 2D închisă sau
deschisă care se dorește a fi proiectată pe suprafață.
După selecția poliliniei de proiectat programul afișează o casetă de progresie pentru

calculul proiecțiilor, iar apoi o casetă de confirmare pentru ștergerea poliliniei inițiale.
Pentru proiectare poate fi selectată o polilinie curbă de tip fit sau spline, iar polilinia 3D
rezultată va aproxima în plan curbura poliliniei inițiale.
În Fig. 3 de mai jos este prezentată o vedere tridimensională a poliliniei rezultate.
După cum se poate observa, aceasta a preluat inflexiunile pe verticală ale terenului.
Pag. 169
COMANDA J4. Transformă 3Dpoly în 2Dpoly

Mod de apelare
2 Din ribbon

3D
Comanda permite selectarea unor polilinii 3D și transformarea lor în entități 2D

POLYLINE.
Command: J4
>> Selectati entitatile 3Dpoly (necurbate) se selectează multiplu entitățile 3Dpoly din
desen.
>> Conversie in curs...

>> Numarul de polilinii 2D obtinut: 2
COMANDA J5. Transformă 2Dpoly în 3Dpoly

Mod de apelare
2 Din ribbon
Pag. 170

3D
Comanda permite selectarea unor polilinii 2D și transformarea lor în entități 3D

POLYLINE.
Command: J5
>> Conversie in curs...
În caseta de dialog Rezultat conversie se confirmă sau nu ștergerea poliliniilor 2D

inițiale. În cazul poliliniilor 2D curbate de tip fit sau spline sau care doar conțin segmente
curbe, poliliniile 3D obținute vor aproxima forma curbă 2D prin utilizarea unui număr
suplimentar de vertexuri.
COMANDA J6. Profil 3Dpoly

Mod de apelare
2 Din ribbon

3D
Pag. 171
Comanda permite construcția profilului 2D al unei polilinii 3D. Atât pe orizontală,

cât și pe verticală, scara de reprezentare va fi cea originală, adică 1:1 (la scara planului).
Diagrama va prezenta opțional un grid cu pasul de 1 m, 5 m sau fără grid. Polilinia 3D
utilizată pentru poate fi creată fie cu ajutorul comenzii 3DPOLY, fie prin secționarea simplă
a unui teren cu comanda H7.
Command: J6
>> Selectati polilinia 3D: se selectează polilinia 3D pentru construcția profilului, iar apoi
programul afișează următoarea casetă de dialog a opțiunilor grafice:
După alegerea opțiunilor grafice se acționează butonul Pick punct inserare.

>> Pick colt stanga-jos profil: se indică cu mouse-ul punctul din stânga-jos al diagramei.
În acest exemplu a fost utilizat un pas al gridului de 1 m, ceea ce permite obținerea

unui efect de hârtie milimetrică. Titlul profilului nu este obligatoriu, iar textele vor fi
adaptate întotdeauna la scara curentă a planșei. Implicit, textele se dispun pe orizontală
din 10 în 10 metri, iar pe verticală din 5 în 5 metri.
COMANDA J7. Aliniere verticală

Mod de apelare
2 Din ribbon
Pag. 172

3D
Această comandă permite modificarea profilului unei polilinii 3D în plan vertical.

Acest lucru este posibil prin construcția noului profil 2D al poliliniei în câmpul diagramei
desenate cu comanda anterioară - J6. Spre exemplu, în figura următoare, este prezentat
atât profilul original (culoare roșie), cât și profilul propus (culoare albastră).
Command: J7
>> Selectati profilul 3D: se selectează polilinia 3D de modificat
>> Selectati profilul 2D proiectat: se selectează polilina 2D proiectată (cea de culoare
albastră, conform exemplului prezentat)
>> Pick punct de baza profil: se indică cu mouse-ul punctul din stanga-jos al diagramei
folosind modul Osnap _endpoint of:
>> Elevatie punct de baza: 336 se introduce valoarea elevației colțului stânga-jos selectat
(336 în exemplul prezentat)
După confirmarea sau nu a ștergerii profilului 3D inițial programul va proceda la

modificarea poliliniei 3D, forțând preluarea inflexiunilor verticale din profilul 2D proiectat.
Active Settings: ‘Color’ ‘Layer’ ‘Linetype’ ‘Linetype Scale’ ‘Lineweight’ ‘Transparency’
‘Thickness’ ‘Plot Style’ ‘Dimension’ ‘Polyline’ ‘Material’ ‘Text’ ‘Shadow Display’ ‘Hatch’
‘Multileader’
>> Terminat.
După finalizarea comenzii se poate efectua o verificare a geometriei rezultate prin
utilizarea comenzii J6. În imaginea următoare este prezentat profilul poliliniei 3D modificate
obținut cu comanda J6.
Pag. 173
COMANDA J8. Tranziție secțiune drum

Mod de apelare
2 Din ribbon

3D
Această comandă permite tranziția unei polilinii 2D reprezentând profilul transversal

proiectat al unui drum de-a lungul unei polilinii 3D reprezentând axul longitudinal proiectat
al drumului. Polilinia 3D (axul longitudinal) se poate obține cu comanda J7. Prin tranziția
profilului transversal de-a lungul axului longitudinal se vor crea polilinii 3D (breaklines).
Ele vor reprezenta atât muchiile exterioare ale racordurilor laterale, cât și poliliniile 3D
necesare respectării geometriei profilului transversal. Pentru racordurile laterale se pot
impune unghiuri de taluz între 0º-89º. În imaginea de mai jos este prezentat cu culoarea
roșie axul 3D proiectat al unui drum.
În imaginea următoare este prezentat profilul transversal al unui drum proiectat.

Punctul P de pe profilul transversal reprezintă punctul de ax al drumului.
Pag. 174
Prin tranziția profilului transversal de-a lungul axului longitudinal al drumului,

punctele a și b de la capetele profilului vor fi situate pe muchiile inferioare sau superioare
ale taluzurilor laterale, după cum execuția drumului se face în rambleu sau în debleu. În
imaginea de mai jos se prezintă cazul în care drumul se execută complet în rambleu
(umplutură). Comanda J8 are scopul de a calcula și desena pe modelul TIN al terenului
natural poliliniile 3D ce vor trece prin punctele A și B. Pentru cazul prezentat, aceste polilinii
reprezintă muchiile inferioare ale taluzurilor laterale.
În imaginea de mai jos se prezintă cazul în care drumul se execută complet în

debleu (săpătură). Comanda J8 are scopul de a calcula și desena pe modelul TIN al
terenului poliliniile 3D ce vor trece prin punctele A și B. Pentru cazul prezentat, aceste
polilinii reprezintă muchiile superioare ale taluzurilor laterale.
În imaginea de mai jos se prezintă cazul general, în care drumul se execută atât în
rambleu, cat și în debleu. Comanda J8 are scopul de a calcula și desena pe modelul TIN al
terenului poliliniile 3D ce vor trece prin punctele A și B. Polilinia rezultată, care va trece
prin punctul A, va fi muchia superioară a taluzului lateral stânga, iar prin punctul B polilinia
obținută va fi muchia inferioară a taluzului lateral dreapta.
Din punct de vedere practic, având în vedere profilul transversal prezentat în Fig.
2, prin utilizarea comenzii J8, pe layerul curent vor fi desenate 8 polilinii 3D, după cum
Pag. 175
urmează: două polilinii 3D marginale care trec prin punctele A și B (ce vor fi amplasate pe
terenul natural) și 6 polilinii 3D care vor trece prin punctele a, 1, 2, 3, 4 și b, ce vor asigura
respectarea geometriei drumului proiectat (în orice secțiune transversală).
Command: J8
terenului
>> Selectati axul 3D drum: se selectează axul longitudinal al drumului (cel cu culoare
roșie în Fig. 1)
>> Selectati profilul 2D drum: se selectează profilul transversal al drumului proiectat (Fig.
2)
>> Punct ax drum pe profilul 2D: se indică cu mouse-ul punctul de ax P din Fig. 2 folosind
modul Osnap _endpoint of:
Apoi programul va afișa o casetă de dialog a opțiunilor de tranziție, la fel ca în
imaginea următoare:
În caseta de dialog Optiuni tranzitie sectiune sunt afișate valorile implicite ale
acestora. După cum se poate observa, în punctele de schimbare a direcției axului
longitudinal se poate alege o tranziție liniară sau curbă. De asemenea, se pot introduce
valorile sexagesimale ale unghiurilor de pantă pentru taluzurile laterale. Implicit, aceste
unghiuri au valoarea de 45º. Racordurile laterale se pot calcula pentru ambele părți ale
axului, doar pentru una din părți sau pentru niciuna.
>> Calcul proiectii... programul afișează o casetă de calcul al proiecțiilor în progresie.
>> Calcul taluz stanga... sunt calculate racordurile laterale de pe partea stângă
>> Calcul taluz dreapta... sunt calculate racordurile laterale de pe partea dreaptă
Pag. 176
La final, programul afișează o casetă de confirmare pentru desenarea liniilor de

pantă. Liniile de pantă se desenează ca entități de tip BLOCK (pentru o manipulare mai
ușoară) și asigură o imagine mai elocventă a taluzurilor din zonele de săpătură și
umplutură.
În imaginea următoare se prezintă o vedere plană a poliliniilor 3D obținute ca
urmare a utilizării comenzii.
Imaginea de mai jos reprezintă o vedere tridimensională în care sunt prezentate

poliliniile 3D marginale cu culoare verde. Poliliniile 3D produse pentru asigurarea secțiunii
transversale a drumului sunt cele de culoare albastră. Cu roșu este prezentat axul
longitudinal al drumului, iar cu negru sunt evidențiate liniile de pantă ale taluzurilor
laterale.
Pag. 177
Cele 8 polilinii rezultate ca urmare a aplicării comenzii J8 pot fi utilizate ulterior

pentru crearea modelului TIN al drumului proiectat. Folosind modelul TIN al drumului
proiectat și axul longitudinal, se pot construi profile transversale multiple folosind comanda
E3.
COMANDA J9. Platformă orizontală

Mod de apelare
2 Din ribbon

3D
Această comandă permite proiectarea unei platforme orizontale pe modelul

topografic TIN al terenului. Proiectarea platformei orizontale presupune parcurgerea
următoarelor etape: inițial, se construiește conturul 2D al platformei cu ajutorul comenzii
LWPOLYLINE.
Polilinia 2D nu trebuie să fie curbată de tip fit sau spline și nici să conțină segmente
curbe. Se lansează comanda J9 care, după selecția layerului suprafeței sursă, va solicita
selectarea conturului 2D al platformei. Apoi programul va cere elevația proiectată a
platformei și valoarea unghiurilor de taluz (în grade sexagesimale) pentru calculul
racordurilor laterale. Rezultatul constă în apariția a două polilinii tridimensionale pe layerul
curent. Prima polilinie tridimensională va reprezenta conturul platformei poziționat la cota
proiectată, iar cealaltă polilinie va reprezenta muchia inferioară sau superioară a taluzului,
calculat în funcție de unghiul de pantă impus.
Pag. 178
În imaginea anterioară, cu ajutorul comenzii LWPOLYLINE, a fost desenat în elevația

curentă conturul exterior al unei platforme. Se propune realizarea unei platforme orizontale
la cota 340.
Command: J9
terenului
>> Selectati conturul platformei (polilinie 2D): se selectează conturul exterior 2D al
platformei
>> Elevatie platforma: 340 se introduce valoarea cotei proiectate a platformei
>> Unghi taluz (min 10° max 80°) <45>: se introduce unghiul de pantă al taluzului sau
se confirmă unghiul propus de 45 grade sexagesimale (pentru stabilitate maximă).
>> Calcul proiectii... progamul calculează proiecțiile necesare platformei și desenează pe
layerul curent cele două polilinii 3D (conturul platformei la cota proiectată și muchia
taluzului produs în terenul natural). Apoi afișează o casetă de confirmare pentru desenarea
liniilor de pantă.
După confirmarea privind desenarea liniilor de pantă, dacă layerul curent nu conține
entități 3DFACE, programul va afișa o casetă pentru desenarea modelului TIN al platformei.
Modelul va include doar vertexurile celor două polilinii 3D rezultate (efect similar al
comenzii H2). În exemplul prezentat platforma orizontală este executată integral în
rambleu (umplutură). În Fig. 1 este prezentată o imagine tridimensională a platformei
rezultate (cele două polilinii 3D și liniile de pantă ale taluzurilor laterale).
În Fig. 2 este prezentat cazul în care platforma orizontală a fost proiectată la cota
334, adică integral în debleu (săpătură), iar în Fig. 3 este prezentat cazul general în care
platforma a fost proiectată la cota 338, atât în rambleu, cât și în debleu.
Pag. 179
COMANDA J10. Export vertexuri 3Dpoly

Mod de apelare
2 Din ribbon

3D
Această comandă permite salvarea într-un fișier ASCII de tip PNEZ cu extensia xyz
a coordonatelor vertexurilor unei polilinii 3D. După selecția poliliniei se va lansa o casetă
de dialog de salvare a coordonatelor. Numerotarea în fișier a coordonatelor se va face
începând cu numărul 1, iar coordonatele se vor înscrie cu un număr de șase zecimale.
Command: J10
>> Selectati polilinia 3D: se selectează polilinia 3D de pe ecran, apoi programul afișează
o casetă de tip Windows pentru salvarea fișierului xyz al coordonatelor.
COMANDA J11. Creează 3Dpoly din fișier

Mod de apelare
2 Din ribbon
Pag. 180

3D
Această comandă permite crearea pe layerul curent a unei polilinii 3D, prin citirea
unui fișier ASCII extern cu extensia xyz.
Command: J11
Programul afișează o casetă de tip Windows pentru selectarea fișierului de coordonate xyz
de tip PNEZ.
Pe layerul curent va fi desenată polilinia 3D.
COMANDA J12. Creează 3Dpoly prin puncte TG

Mod de apelare
2 Din ribbon

3D
Această comandă permite desenarea pe layerul curent a unei polilinii

tridimensionale indicând succesiv numerele punctelor topografice (TG) din desen.
Command: J12
>> Cautare puncte TG... programul verifică toate punctele topografice existente pe desen
>> De la punctul nr: 362 se specifică numărul primului punct
>> La punctul nr: 127 se specifică numărul celui de-al doilea punct
>> La punctul [Enter=Stop]: 371 se specifică numărul următorului punct sau Enter pentru
Stop
Stop
Stop
Stop
Stop
Stop
>> La punctul [Enter=Stop]: se oprește prin Enter
Pag. 181
COMANDA J13. Inversare sens vertexuri

Mod de apelare
2 Din ribbon

3D
Această comandă permite inversarea sensului vertexurilor unor polilinii 2D sau 3D

selectate din ecran, cu păstrarea caracteristicilor geometrice ale acestor entități. Comanda
este utilă atunci când se dorește inversarea sensului vertexurilor, din sens orar în sens
antiorar, sau invers. Totodată, comanda permite inversarea sensului vertexurilor
poliliniilor, indiferent de sensul inițial al acestora.
Command: J13
>> Selectati poliliniile 2D sau 3D: se selectează poliliniile 2D sau 3D dorite
>> Numarul de polilinii selectate: 24 programul afișeaza numărul poliliniilor selectate și
deschide o casetă de dialog cu 3 opțiuni pentru schimbarea sensului vertexurilor
>> Numarul de polilinii modificate: 24 programul afișeaza numărul poliliniilor modificate
Pag. 182
COMANDA J14. Alipire 3Dpoly

Mod de apelare
2 Din ribbon

3D
Comanda permite alipirea unor polilinii 3D cu puncte de capăt comune (distanța

fuzzy fiind zero). Comanda este utilă, spre exemplu, pentru obținerea unor contururi
închise în interiorul cărora se urmărește crearea unui model TIN (drumuri, platforme,
porțiuni de teren sistematizat etc). În figura de mai jos sunt prezentate, prin culori diferite,
trei polilinii 3D individuale cu puncte de capăt comune.
Command: J14
>> Selectati poliliniile 3D de alipit. Se selectează cele trei polilinii 3D din figura de mai jos
>> 3 obiecte alipite. Programul precizează numărul poliliniilor alipite
Polilinia 3D rezultată va fi amplasată pe layerul curent.
Pag. 183
COMANDA J15. Creează 3Dpoly prin curbe de nivel

Mod de apelare
2 Din ribbon

3D
Comanda permite construirea pe layerul curent a unei polilinii 3D rezultate din

intersecția curbelor de nivel cu un plan vertical determinat de două puncte de capăt.
În figura de mai jos sunt prezentate punctele de capăt P1 și P2, indicate pentru
direcția de tăiere a curbelor de nivel.
Command: J15
>> De la punctul: se indică punctul P1
>> La punctul: se indică punctul P2
>> Cautare intersectii...
În figura de mai jos a fost prezentată polilinia 3D obținută. După cum se poate
observa, vertexurile acestei polilinii sunt amplasate pe curbele de nivel intersectate.
Pag. 184
Capitolul 12. Submeniul K. Informații
COMANDA K1. Coordonate punct

Mod de apelare
2 Din ribbon
3 Din toolbar-ul Informații
4 Prin tastarea K1 la promptul de comandă și confirmarea cu Enter
Comanda permite afișarea la promptul de comandă a coordonatelor punctului

indicat prin pick cu mouse-ul.
Command: K1
>> Pick punct:
>> Coordonate punct: N=486937.9550 E=335599.8073 Z=0.0000
COMANDA K2. Informații linie

Mod de apelare
2 Din ribbon
Comanda permite afișarea informațiilor topografice ale unei linii pentru care au fost
indicate punctele de capăt prin pick cu mouse-ul. Vor fi afișate în modul text coordonatele
punctelor de capăt, lungimile 2D și 3D ale liniei, orientarea liniei în forma centezimal și
panta liniei în procente.
Command: K2
>> Pick punct start linie: se indică poziția primului punct al liniei
>> Pick punct capat linie: se indică poziția celui de-al doilea punct al liniei
>> Informatii linie... programul comută automat în modul text, unde va afișa informațiile
liniei
Pag. 185
>> Punct start linie : N=486910.9873 E=335651.8764 Z=334.0000

>> Punct capat linie : N=486948.5734 E=335726.1208 Z=327.0000
>> Lungime 2D linie : 83.216
>> Lungime 3D linie : 83.510
>> Orientare linie : 70.16589g
>> Panta linie : -8.41%
COMANDA K3. Extrage coordonate…

Mod de apelare
2 Din ribbon
Comanda permite extragerea din desenul curent a coordonatelor caracteristice

pentru blocuri cu atribute sau diferite tipuri de entități. Coordonatele extrase se vor salva
într-un fișier ASCII cu extensia xyz. Blocurile cu atribute sunt puncte topografice din care
programul extrage coordonatele și atributele de număr și cotă. Fișierele de coordonate
salvate pot fi de tip PNEZ sau PENZ. După apelarea comenzii la promptul de comandă se
va solicita categoria obiectelor căutate, respectiv blocuri cu atribute sau entități.
Command: K3
>> Extrage coordonate din [Blocuri/Entitati] <E>: dacă se dorește extragerea
coordonatelor din puncte topografice ca blocuri cu atribute, se tastează B și Enter.
>> Selectati punctele topografice (blocuri cu atribute): se selectează blocurile din desen,
după care programul afișează o casetă de dialog, la fel ca în figura de mai jos:
Pag. 186
În casetă se aleg tag-urile pentru număr și cotă. Se alege tipul fișierului de

coordonate PNEZ sau PENZ și se confirmă cu butonul OK. Apoi programul va afișa o casetă
de tip Windows pentru salvarea fișierului de coordonate xyz.
În cazul în care se dorește extragerea de coordonate din diferite tipuri de entități,
după apelarea comenzii K3, dialogul de la promptul de comandă va decurge astfel:
Command: K3
>> Extrage coordonate din [Blocuri/Entitati] <E>: dacă se dorește extragerea
coordonatelor din entități, se tastează E și se confirmă cu Enter. Apoi se va afișa o casetă
de dialog în care se alege tipul de entități dorite și categoria fișierului de coordonate.
După acționarea butonului Selectare dialogul la promptul de comandă va continua

astfel:
>> Selectati obiectele se selectează obiectele de pe ecran
>> Extragere coordonate... programul extrage coordonatele din entitățile selectate și
afișează o casetă de tip Windows pentru salvarea fișierului xyz.
COMANDA K4. Calcul suprafață prin puncte

Mod de apelare
2 Din ribbon
Pag. 187
Această comandă permite calculul analitic al unei suprafețe prin indicarea succesivă
(pick) a punctelor de contur. Mărimea suprafeței și perimetrul vor fi afișate în zona
promptului de comandă.
Command: K4
>> Pick primul punct: se indică pe ecran poziția primului punct
>> Pick urmatorul punct: se indică pe ecran poziția celui de-al doilea punct
>> Pick urmatorul punct: se indică al treilea punct și programul afișează suprafața și
perimetrul
>> Pick urmatorul punct: se indică următorul punct
>> Pick urmatorul punct: se tastează Enter pentru terminare.
>> Suprafata=12813.0908 Perimetrul=463.1863 programul afișează suprafața și
perimetrul în modul text.
În mod interactiv, programul desenează pe ecran poligonul determinat de punctele

indicate succesiv cu mouse-ul. Începând cu cel de-al treilea punct indicat, programul
afișează pe ecran valorile pentru suprafață și perimetru. La fiecare introducere de punct,
mărimile pentru suprafață și perimetru se vor recalcula corespunzător.
COMANDA K5. Suprafață polilinie 2D închisă

Mod de apelare
2 Din ribbon
Această comandă permite afișarea în modul text a suprafeței și perimetrului unei

polilinii 2D închise. Entitatea selectată trebuie să fie de tip POLYLINE sau LWPOLYLINE
Pag. 188
închisă cu ajutorul opțiunii Close. Mărimea suprafeței și perimetrul vor fi afișate în zona
promptului de comandă.
Command: K5
>> Selectati parcela: se selectează polilinia 2D închisă
>> Suprafata=35142.9586 Perimetrul=698.1000 se afișează mărimile suprafeței și
perimetrului.
COMANDA K6. Export fisier csv texte

Mod de apelare
2 Din ribbon
Această comandă permite generarea unui fișier csv după selecția multiplă a unui set de
entități de tip TEXT. Fișierul csv poate conține pe fiecare linie coordonatele punctelor de
inserare ale textelor selectate și textele propriu-zise. După selecția obiectelor de tip TEXT
din ecran, programul va afișa o casetă de selecție a structurii fișierului csv, iar apoi o casetă
de tip windows pentru alegerea locului și numelui fișierului csv.
Command: K6
>> Selectati parcela: se selectează polilinia 2D închisă
>> Numarul entitati TEXT selectate: 283 se afișează numărul de entități TEXT selectate,
iar apoi o casetă de selecție a structurii fișierului csv dorit.
După alegerea structurii dorite pentru fișierul csv, programul va afișa o casetă de dialog
pentru salvarea fișierului csv.
Pag. 189
Dezinstalare meniu…
Mod de apelare
2 Prin tastarea REMOVETOPO la promptul de comandă și confirmarea cu Enter
Această comandă permite dezinstalarea din AutoCAD sau BricsCAD a meniului

TopoGraph. Această operație presupune confirmarea într-o casetă de dialog. În cazul
confirmării, programul poate fi dezinstalat și de pe computer.
Command: REMOVETOPO
Bare de instrumente
Mod de apelare
2 Prin tastarea VTB la promptul de comandă și confirmarea cu Enter
Această comandă permite afișarea selectivă a barelor de instrumente (toolbars).

Command: VTB
Pag. 190
Manual de utilizare
Mod de apelare
2 Prin tastarea MANUALTG la promptul de comandă și confirmarea cu Enter
Această comandă permite deschiderea manualului de utilizare al aplicației

TopoGraph. Fișierul Manual.pdf este amplasat în directorul C:\TopoGraph8.0.
Pentru deschiderea acestuia trebuie să fie instalat utilitarul Adobe Acrobat Reader.
Command: VTB programul deschide automat fișierul Manual.pdf
Despre TopoGraph…
Mod de apelare
2 Prin tastarea DESPRE la promptul de comandă și confirmarea cu Enter
Comanda permite afișarea informațiilor generale ale programului TopoGraph

(numărul versiunii instalate, data ultimei actualizări, butoanele pentru accesul la paginile
web, facebook și la canalul youtube). De asemenea, caseta Despre TopoGraph include și
un buton pentru verificarea online a ultimei actualizări.
Command: DESPRE
Pag. 191

Manual Utilizare Aplicatia Topograph 8.0

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manual Utilizare Aplicatia Topograph 8.0

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TOPOGRAPH8.

Capitolul 5. Submeniul D. Simboluri ........................................................................62

COMANDA F13. Calculul analitic al suprafețelor ......................................................... 111

COMANDA J1. Densificare vertexuri ......................................................................... 166

Capitolul 1. Prezentarea generală a programului TopoGraph8.0

DESCRIEREA GENERALĂ A APLICAȚIEI TOPOGRAPH8.0.

Pentru instalarea în AutoCAD sau BricsCAD a aplicației TopoGraph se procedează

PREZENTAREA MENIULUI PRINCIPAL ȘI A SUBMENIURILOR

BARELE DE INSTRUMENTE ȘI INTERFAȚA DE TIP RIBBON

Interfața de tip ribbon este disponibilă numai pentru AutoCAD 2010-2023 și

Capitolul 2. Submeniul A. General

COMANDA A1. Scară plan

3 Din toolbar-ul General

4 Prin tastarea A1 la promptul de comandă și confirmarea cu Enter

Această comandă permite alegerea scării planului topografic. Scările de lucru pe

COMANDA A2. Caroiaj topografic

3 Din toolbar-ul General

4 Prin tastarea A2 la promptul de comandă și confirmarea cu Enter

Caroiajul rezultat va fi reprezentat pe plan prin marcaje de forma unor cruciulițe de

După alegerea opțiunii poligonal și confirmarea cu OK la promptul de comandă se

Caroiaj rezultat prin selectarea unui contur poligonal (polilinie 2D închisă)

COMANDA A3. Inserare format planșă

3 Din toolbar-ul General

4 Prin tastarea A3 la promptul de comandă și confirmarea cu Enter

Formatul de desen standardizat se va insera ca entititate de tip Block Reference,

COMANDA A4. Creează layout planșă

3 Din toolbar-ul General

4 Prin tastarea A4 la promptul de comandă și confirmarea cu Enter

dispuse la 10 mm de marginea exterioară a planșei. Această regulă este valabilă pentru

În cazul chenarelor cu dimensiuni diferite de cele standard, programul va afișa în

Butonul Salvează ca PDF un layout cu format ISO standard permite generarea

Capitolul 3. Submeniul B. Puncte

COMANDA B1. Import puncte topo…

3 Din toolbar-ul Puncte

4 Prin tastarea B1 la promptul de comandă și confirmarea cu Enter

Această comandă permite raportarea pe ecranul grafic a punctelor topografice din

După alegerea fișierului de coordonate și selectarea scării planului se apasă butonul

105 486873.209 335702.177 339.687 *MARGINE DRUM*

Notele textuale se vor amplasa implicit pe layerul TOPO_NOTE și se vor insera pe

Utilizarea fișierelor de coordonate ASCII cu extensia csv

Fișierele de coordonate cu extensia csv (comma-separated values) acceptate de

Descrierile textuale de la sfârșitul fiecărei linii dintr-un fișier de coordonate csv se

COMANDA B2. Transfer puncte din 2D în 3D

3 Din toolbar-ul Puncte

4 Prin tastarea B2 la promptul de comandă și confirmarea cu Enter

Această comandă permite transferul din 2D (elevație zero) în 3D a punctelor

COMANDA B3. Transfer puncte din 3D în 2D

3 Din toolbar-ul Puncte

4 Prin tastarea B3 la promptul de comandă și confirmarea cu Enter

Această comandă permite transferul din 3D în 2D (elevație zero) a punctelor

COMANDA B4. Listează toate punctele

3 Din toolbar-ul Puncte

4 Prin tastarea B4 la promptul de comandă și confirmarea cu Enter

Această comandă permite afișarea în modul text a tuturor punctelor topografice

COMANDA B5. Inserare punct nou

3 Din toolbar-ul Puncte

4 Prin tastarea B5 la promptul de comandă și confirmarea cu Enter

Comanda permite inserarea secvențială de puncte topografice noi pe ecranul grafic.

La finalizarea procesului de inserare se va afișa o casetă de dialog care permite

COMANDA B6. Localizare punct și zoom

3 Din toolbar-ul Puncte

4 Prin tastarea B6 la promptul de comandă și confirmarea cu Enter

Comanda permite localizarea unui punct topografic după numărul acestuia

105 486873.209 335702.177 339.687 MARGINE DRUM