Franţa

Proiect realizat de: Gheaţău Ema

Ziua Internaţională a Francofoniei
Ziua Internațională a Francofoniei este sărbătorită anual pe data de 20 martie.
Anual, la 20 martie, 75 de țări membre ale Organizației Internaționale a
Francofoniei (OIF) celebrează Ziua Internațională a Francofoniei prin diverse
manifestări culturale, acest eveniment apărând în anul 1998.
În martie, în preajma acestei sărbători, Organizația Internațională a Francofoniei
organizează „Săptămâna limbii franceze și a francofoniei”.
 Monumente
-Arcul de Triumf (Pentru a construi Arcul de Triumf în 1806, Jean-François Chalgrin s-a inspirat din Arcul lui Titus din Roma. Structura sa
impunătoare, cu o înălțime de 50 de metri, se află la intersecția a 12 bulevarde, proiectate de Baron Haussman. Deschis de Louis-Philippe în
1836, monumentul este renumit pentru adăpostirea rămășițelor unui soldat necunoscut care a murit în timpul primului război mondial. Există
o flacără ce este aprinsă în fiecare seară în memoria sa. Monumentul găzduiește, de asemenea, o terasă panoramică ce are vedere la 360 de
grade deasupra).
-Panteonul(La o aruncătură de băț de Grădina din Luxemburg, unul dintre cele mai mari monumente ale Parisului, a fost inspirat de Panteonul
din Roma. A fost construit la sfârșitul secolului al XVIII-lea de către arhitectul Jacques-Germain Soufflot ca o biserică dedicată sfintei
Geneveva (Sainte-Geneviève), dar în prezent este un memorial, care adăpostește rămășițele unor personalități franceze marcante (Simone
Veil, Victor Hugo, Alexandre Dumas).
-Opéra Garnier( Staruri, artiști și voci excepționale au împărțit scena la Opéra Garnier încă din anul 1875. Sub comanda lui Napoleon al III-lea,
clădirea a fost proiectată de către arhitectul Charles Garnier și este o adevărată splendoare decorată cu sculpturi aurii și mozaicuri. Grand
Escalier (scara mare) din marmură este decorată cu felinare și bronz – un loc ce trebuie văzut măcar o dată în viață).
-Muzeul Orsay(Cu ajutorul designerului Gar Aulenti, în 1986 Gare d’ Orsay a fost transformat în muzeul care este astăzi. Pereții și plafoanele
sale sunt pavate în piatră aspră, cât și domul, cunoscut pentru dimensiunile amețitoare. Muzeul deține lucrări ale artiștilor precum Claude
Monet, Paul Cézanne și August Renoir).
-Catedrala Notre-Dame de Paris(Avea 856 de ani când a ars într-un incendiu, unul dintre cele mai istorice monumente ale Franței. Victor
Hugo a dedicat o carte catedralei, Papa al VII-lea l-a binecuvântat pe Napoleon I între zidurile sale, iar regele Henri al IV-lea s-a căsătorit cu
Marguerite de Valois în 1572. Atât de multe evenimente s-au petrecut în cel mai vizitat monument religios din Franța (13 milioane în fiecare
an). Se va redeschide, sperăm, în cinci ani. Fațada, realizată de Guillaume d’ Auvergne, a rămas intactă).
 Gastronomie
Bucătăria franceză sau bucătăria franțuzească (fr. Cuisine française) reprezintă totalitatea stilurilor culinare dezvoltate
de-a lungul timpului pe teritoriul Franței, urmând tradiția locală, dar acceptând și influențe din coloniile fostului Imperiu.
Acesta a evoluat de-a lungul secolelor, în urma schimbărilor sociale și politice din țară. Evul Mediu a văzut dezvoltarea
unor banchete somptuoase cu alimente extrem de condimentate și bogat decorate de către bucătarii înaltei aristocrații,
unul dintre cei mai celebrii fiind Guillaume Tirel. Odată cu Revoluția Franceză, obiceiurile culinare s-au modificat prin
viziunea unor maeștri bucătari ca Pierre François La Varenne și a bucătarului lui Napoleon Bonaparte, Marie-Antoine
Carême care au început utilizarea sistematică a mirodeniilor și a ierburilor aromatice. Bucătăria franceză a fost codificată
în secolul al XX-lea de către Auguste Escoffier această culegere devenind un punct de referință în bucătăria modernă,
ceea ce este cunoscut astăzi ca haute cuisine (în fr. grande cuisine), reprezentând azi nu numai un obicei alimentar, dar și
un model cultural. Escoffier nu a reușit însă să cuprindă toate aspectele și complexitatea preparatelor de pe întreg
teritoriul Franței o mare parte din caracterul regional, care poate fi găsit în provinciile franceze rămânând în afara codului
său.Dezvoltarea turismului culinar și influența Ghidului Michelin au contribuit la orientarea consumatorilor și către
mâncărurile regionale fie ele din mediu burghez, fie din mediul țărănesc de pe tot teritoriul țării. În unele zone tradițiile
regionale sunt foarte puternice, precum în sud-vest unde bucătăria gasconă este predominantă. Aceiași situație este și în
restul Franței unde diferite stiluri de gătit sunt practicate și există multe tradiții regionale, ceea ce face dificil să se
vorbească de bucătăria franceză ca un tot unitar. Există multe feluri de mâncare regionale, care s-au dezvoltat și au ajuns
să fie (re)cunoscute la nivel național. Multe feluri de mâncare cunoscute, în întreaga țară, au unele variații de la o regiune
la alta.