JOCUL DE AFACERI – METODĂ ACTIVĂ DE SPORIRE A

CALITĂŢII FORMĂRII COMPETENŢELOR PRACTICE

Raisa Lapuşin, dr., conf.univ.

Oxana Liviţchi, dr., lect. sup.

In accordance with current conditions in society today a specialist must possess

not only knowledge but also practical skills to achieve their goals and proposed
activities. Testing ideas is the best way to learn business and the game gives
students the opportunity to translate into action what they have learned. As a result
of research in teaching methods, particularly with reference to game development
and business spending, has developed a graphical presentation of the game reflects
the algorithm to achieve the lesson. The exhibits features and benefits of carrying
out the game as a method of training.

Viitorul specialist trebuie să fie înzestrat cu o pregătire temeinică, care i-ar

permite corelarea cunoştinţelor şi convingerilor fundamentale în domeniul economiei
şi managementului cu informaţiile noi şi practicile existente. In corespundere
cu condiţiile actuale din societate, specialistul de azi trebuie să posede nu numai
cunoştinţe, dar şi competenţe practice de a-şi realiza scopurile şi activităţile propuse.
In acest context, succesul în asigurarea şi sporirea calităţii pregătirii profesionale,
dar mai ales al înţelegerii şi însuşirii materialului teoretic, în mare măsură depinde
şi de modul cum profesorul îşi organizează activitatea.
În articolul dat ne-am propus să examinăm jocurile economice şi de management,
numite în continuare jocuri de afaceri, deoarece, după părerea noastră, ele permit
nu numai înţelegerea mai profundă a materialului, dar şi formarea la absolvenţi a
abilităţilor necesare pentru încadrarea în cîmpul muncii şi pentru a avea o mai mare
încredere în forţele proprii.
Un joc de afaceri este definit ca un exerciţiu de luare a deciziilor secvenţiale
structurat în jurul unei afaceri, în care participanţii îşi asumă riscul de conducere a
operaţiei simulate [1]. În general, jocurile sunt destinate simulării viitorului unei
organizaţii şi a conjuncturii în care se va găsi aceasta. Ele urmăresc însuşirea nu a unei
teorii sau fapte, ci mai degrabă a unei abilităţi, a unei îndemânări în managementul
organizaţiei, bazându-se pe ideea că abilitatea de conducere se dobândeşte prin
practicare [1].
„Jocurile de afaceri”, ca metodă activă de instruire, se caracterizează prin:
- imitarea şi modelarea proceselor şi situaţiilor;
284
- repartizarea rolurilor între membrii grupului şi stabilirea scopurilor pentru
fiecare participant;
- adoptarea unui scop comun pentru echipă întru realizarea activităţilor propuse;
- realizarea a unui lanţ decizional în procesul desfăşurării jocului;
- elaborarea deciziilor comune, acceptate de toţi participanţii;
- imprevizibilitatea deciziilor finale (în diferite grupuri academice apar situaţii
neprevăzute în timpul elaborării jocului); profesorul nu poate intui toate situaţiile
posibile, el trebuie să precizeze regulile (condiţiile) identice pentru toţi şi care
să reflecte situaţii reale;
- autoevaluarea şi evaluarea nivelului activităţii fiecărui participant al jocului,
inclusiv şi de colegii săi;
- în timpul petrecerii acestor lecţii studenţii uită că aceasta e doar un joc, devin
emotivi şi se implică activ.
Lecţiile sub forma „jocului de afaceri” pot servi pentru:
- studierea profundă a teoriei coordonată cu informaţii referitoare la situaţiile
reale din cadrul economiei la nivel macro şi micro;
- imitarea situaţiilor economice reale, ceea ce sporeşte însuşirea materialului
studiat, chiar şi la disciplinele înrudite (ţinînd cont de caracterul interdisciplinar
al materialului predat);
- evaluarea cunoştinţelor studenţilor şi a modului de aplicare a acestor
cunoştinţe.
Realizarea „jocului de afaceri” presupune:
→ o problemă reală a unei organizaţii;
→ scopurile şi obiectivele, care trebuie să fie atinse în urma realizării acestui joc;
→ informaţii necesare pentru soluţionarea acestei probleme;
→ descrierea ordinei şi condiţiilor de realizare a activităţilor propuse participanţilor
unui grup sau grupului în ansamblu.
„Jocul de afaceri” cere o temeinică pregătire prealabilă care presupune:
1. Descrierea obiectului modelării situaţiei în organizaţie cu detalizarea concretă.
Aceasta înseamnă că trebuie de stabilit parametrii şi caracteristicile activităţilor
fiecărei echipe şi a membrilor ei.
2. Evidenţierea rolurilor fiecărui participant (dacă profesorul nu-i cunoaşte bine
pe studenţi, jocul poate fi neeficient). Se indică mai multe roluri (muncitor,
manager superior, manager pe vînzări, manager pe produs, şef secţie, economist,
top manager etc.). Grupa academică trebuie să fie împărţită în cîteva subgrupe
(această structurare reflectă într-o anumită măsură practica activităţii unei
întreprinderi, creează o situaţie de concurenţă, necesită creativitate şi inovaţii).
3. Fişele cu informaţii (de obicei, sunt identice, dar uneori se diferenţiază) sunt
necesare în practică pentru subdiviziunile (echipe mici) participante la joc.
Rolurile şi scopurile fiecărui participant se indică în fişa de joc (se indică drepturile
şi obligaţiile postului imitat de jucător). Scopurile finale cer stabilirea relaţiilor
285
 funcţionale care sunt prevăzute în regulile jocului. E necesar de prevăzut şi
modalităţi de stimulare, care vor fi aplicate la finele jocului.
Pentru a pregăti o lecţie în formă activă „joc de afaceri” e necesar de efectuat
următorii paşi:
- elaborarea principalelor direcţii, în care s-ar putea aprofunda studiile teoretice
cu ajutorul imitaţiilor;
- alegerea obiectului potrivit şi a situaţiei reale, care cere soluţionare/decizie;
- stabilirea numărului participanţilor şi a numărului de echipe (subdiviziuni) -
grupa academică trebuie să fie împărţită în subgrupe (de exemplu: participă
3- 5 „firme”);
- elaborarea scenariului şi detalizarea activităţilor fiecărui participant
(studenţilor-participanţi);
- descrierea regulilor jocului şi a parametrilor de evaluare a activităţilor (se indică
cu exactitate paşii care urmează a fi realizaţi);
- stabilirea criteriilor de evaluare şi de stimulare pentru activitatea performantă.
Unele jocuri necesită o pregătire prealabilă a studenţilor. Pentru aceasta se indică
subiectele teoretice care trebuie studiate, instrumentele, materialele informative
care trebuie să fie însuşite pînă la lecţie. Totodată, se stabileşte ziua de realizare a
jocului.
Organizarea acestei lecţii în sală de curs include următoarele etape:
 pregătitoare – repartizarea studenţilor participanţi pe grupe, repartizarea
rolurilor, repartizarea fişelor şi explicarea „legendei”;
 partea introductivă – se familiarizează cu regulile şi sistemul de interacţiuni;
 jocul propriu-zis (activitatea studenţilor, cu ajutorul profesorului, iar uneori
cu moderatori selectaţi din rîndul studenţilor); dacă „jocul de afaceri” elaborat
reflectă o situaţie reală şi este bine pregătit, în timpul lecţiei, profesorul îşi
limitează activitatea ca supervizor. Cu cît mai puţin el se implică, cu atît deciziile
studenţilor participanţi sunt mai valoroase pentru formarea lor profesională;
 analiza şi evaluarea rezultatelor - cea mai principală etapă – în care se examinează
deciziile luate şi se fac concluzii. Aceasta se referă la analiza îndeplinirii rolurilor
prescrise, la aprecierea gradului de percepere a situaţiilor, la interacţiunile cu
partenerii şi cu alte subgrupe. Profesorul poate atrage unii studenţi la dirijarea
jocului şi evaluarea activităţii.
În rezultatul cercetărilor efectuate în domeniul metodelor active de predare,
în special, cu referire la elaborarea şi organizarea jocului de afaceri, am elaborat o
prezentare grafică care reflectă algoritmul de realizare a jocului la lecţie (schema 1).
Realizarea acestuia reprezintă un exerciţiu de simulare dinamică a unor decizii care
implică prezenţa decidentului uman şi luarea deciziilor pe parcursul desfăşurării
acestora. Jocul îl ajută pe participant să-şi îmbunătăţească abilităţile de conducere/

286
 Procedura de elaborare a „jocului de afaceri”
Descrierea temeinică a motivelor de alegere a jocului

Concretizarea obiectivelor dorite/aşteptate în urma organizării „jocului de afacreri” la lecţie

Elaborarea sau adaptarea scenariului jocului la obiectivele Stabilirea etapelor de realizare a jocului
concretizate

Selectarea metodelor şi Stabilirea participanţilor Stabilirea regulilor Elaborarea schemei Stabilirea parametrilor
procedeilor de realizare a jocului, a echipelor şi de joc şi a instrucţiu- de interacţiuni caracteristici p/u o
jocului numărul lor nilor de realizare internă şi externă activitate eficientă

Concretizarea situaţiilor Precizarea sarcinilor, a

problematice (economice, drepturilor şi obligaţiunilor Stabilirea algoritmului de realizare a jocului

287
sociale, juridice, pentru fiecare rol/post şi pe
administrative) echipă în ansamblu

Precizarea metodelor de Evaluarea competenţelor şi

elaborare a deciziilor a aptitudinilor individuale Delegarea funcţiilor de monitorizare unui student sau mai multor studenţi
(individual sau în grup) ale participanţilor

Realizarea jocului

Evaluarea rezultatelor obţinute de echipe şi de fiecare participant

Compararea rezultatelor obţinute cu obiectivele stabilite la începutul jocului. Premierea celor mai activi participanţi
Schema 1. Procedura de elaborare a „jocului de afaceri”
Sursa: elaborată de autori
organizare a unei afaceri, îi oferă posibilitatea de a pune în practică o afacere nouă
şi îl ajută să înţeleagă conceptele referitoare la afaceri. Astfel, această simulare oferă
jucătorului şansa de a pune în practică ceea ce cunoaşte de la disciplinele de economie
şi management şi de a vedea rezultatele acţiunilor sale. Testarea ideilor constituie
cel mai bun mod de a învăţa, iar jocul de afaceri oferă studenţilor posibilitatea de a
transpune în acţiune ceea ce au învăţat.
Considerăm că metodele active sunt binevenite în procesul de predare a
cursurilor universitare, deoarece permit studierea mai profundă a materialului
teoretic, evaluarea cunoştinţelor însuşite etc., dar din păcate se utilizează foarte
puţin deoarece:
- elaborarea şi pregătirea ulterioară a „jocurilor de afaceri” cere timp
suplimentar. Dacă se schimbă situaţia reală în economie, este necesar de modificat
şi fişele jocului;
- unele jocuri cer prezenţa a doi profesori, care de fapt nu este prevăzut pentru
lecţii de economie şi management;
- nu este dezvoltată metodologia elaborării şi petrecerii „jocului de afaceri”;
- nu este apreciată pozitiv includerea metodelor active în practica predării
disciplinelor curriculare.
Actualmente, avem elaborate o serie de „jocuri de afaceri”, pe care le utilizăm în
instruirea şi predarea disciplinelor de economie şi administrare, şi anume la temele:
„Evaluarea şi analiza costurilor de producţie”, „Luarea deciziei individuale şi de
grup”, „Eficientizarea proceselor de comunicare” etc. Se practică şi realizarea mai
multor jocuri în lanţ în aceeaşi grupă academică. De exemplu: studenţii repartizaţi
în echipe, în timpul realizării jocului „Bursa de valori” obţin un capital financiar.
La următorul joc - jocul „Merces”- echipele utilizează acest capital în activitatea de
întreprinzător.
După părerea noastră, formarea capacităţilor de cunoaştere, precum şi
acceptarea ideilor inovatoare şi utilizarea lor în practică, este posibilă numai dacă în
cadrul procesului de studiu se vor aplica metodele active de instruire. Metodele de
instruire activă pot fi aplicate sub diferite forme, de exemplu:
- la lecţii teoretice (lecţie – discuţie, lecţie vizuală (cu utilizarea calculatorului),
lecţie - dialog, lecţie - provocaţie;
- la seminare (analiza situaţiilor concrete, antrenament în echipă etc.);
- la lecţii practice (jocuri profesionale, antrenament individual).
Aplicarea metodelor active conduc la formarea abilităţilor, deoarece, în
perioada cînd se petrece jocul, studentul este mai încrezut în sine. El se conduce după
rolul care i-a fost încredinţat şi nu se teme că va fi înţeles greşit. Totodată, procesul
de instruire este mai eficient dacă fiecare student conştientizează că cunoştinţele
teoretice obţinute sunt importante pentru activitatea practică.

288
 Concluzionăm că metodele active sunt foarte utile în procesul de instruire şi
formare a specialistului, deoarece permit nu numai să însuşească informaţiile, dar
şi să formeze logica deciziilor cu argumentarea tuturor paşilor de implimentare la
soluţionarea diferitelor probleme. Însuşirea materialului este favorizată de o atmosferă
în care se încurajează diversitatea de opinii. Totodată, se elimină constrîngerea şi
nesiguranţa studentului, deoarece el îndeplineşte anumite roluri, îi sunt desemnate
anumite responsabilităţi, comunică, adoptă decizii, negociază. El are senzaţia că
caracteristicile lui proprii nu se observă. Aceasta îl ajută pe profesor să-i analizeze
comportamentul şi să-i aprecieze mai corect cunoştinţele.

BIBLIOGRAFIA
1. Anderson P.H., Beveridge D. A., Scott T. W., Threshold Entrepreneur. A new
Business Venture Simulation. Solo Version. Prentice-Hall, Inc. Upper Saddle
River, New Jersey, 2000
2. Nica P., Iftimescu A., Management.Concepte şi aplicaţii, Iaşi, 2004
3. Nicolescu O., Plumb I., Pricop M., ş.a., Abordări moderne în managementul şi
economia organizaţiei. Editura Economică, Bucureşti, 2003
4. Rujoiu O., Încredere, decizie, gândire de grup. Despre patologia grupurilor
decizionale, Editura ASE, Bucureşti, 2010

Recenzenţi: S. Musteaţă, dr., conf. univ.

E. Fuior, dr. hab., prof. univ.

Prezentat în luna noiembire 2010

289