Capitolul 8 – Simularea prin joc a proceselor economice

Capitolul 8
Simularea prin joc a proceselor economice

8.1 Definiţie

Jocurile de întreprindere sau de conducere (“business games”)

permit simularea în dinamică a unor decizii secvenţiale.
Jocurile de întreprindere sunt utilizate în practica economică
cu următoarele scopuri:
(a) Contribuie la formarea cadrelor de conducere, a
deprinderilor pentru rezolvarea unor posibile situaţii
concrete cu care se pot întâlni frecvent în practică.
(b) Conduc la dezvoltarea aptitudinilor de abordare complexă,
sistemică a procesului de simulare.
(c) Contribuie la dezvoltarea creativităţii cadrelor de
conducere.
Jocurile de conducere au luat naştere prin dezvoltarea, pe un
plan superior, a jocurilor de război, prin care se urmărea stabilirea unei
strategii de luptă, precum şi antrenarea şi stimularea viitorilor ofiţeri,
prin participarea acestora la simularea unor situaţii militare.
Primul joc de întreprindere a fost adus în atenţia opiniei
publice de către asociaţia Americană de Management, fiind publicat in
anul 1950. După această dată asistăm la o largă dezvoltare a jocurilor
de întreprindere în întreaga lume. Jocurile de întreprindere reprezintă
baza de pregătire a viitorilor manageri la cele mai renumite ;coli de
management din lume (Cursuri de Business Administration ;i MBA
Programme).
Cu ajutorul acestor jocuri, specialiştii pot testa o serie de
ipoteze cu privire la natura deciziilor care urmează a fi luate, cu
identificarea efectelor posibile pentru fiecare tip de decizie ce urmează
a fi luată.
Jocurile de întreprindere se desfăşoară în prezenţa unui arbitru
de joc, care este ajutat de unul sau mai mulţi consilieri (specialişti).
Jucătorii transmit rezultatele la care au ajuns acestora din urmă, pentru
a fi prelucrate şi analizate.
Principalele efecte ale jocurilor de întreprindere asupra
participanţilor (jucători, arbitri sau consilieri): prin modul în care se

102
Capitolul 8 – Simularea prin joc a proceselor economice

desfăşoară, prin timpul dedicat, toţi participanţii la jocurile de

conducere au posibilitatea de a deveni buni conducători (manageri) ai
întreprinderilor în care deja lucrează sau nu. Toţi participanţii
înregistrează creşteri calitative, determinate de faptul că jocurile de
întreprindere conduc la:
(a) acumulări de cunoştinţe noi, de experienţă, şi a deprinderii
de a conduce, pornind de la calităţile persoanelor implicate
în procesul de formare;
(b) modificări în comportamentul uman prin amplificarea
încrederii în forţele proprii, dezvoltarea spiritului de
iniţiativă şi a celui de echipă, modificări care sunt esenţiale
în procesul de eficientizare a muncii de conducere;
(c) îmbunătăţesc atitudinile participanţilor prin dezvoltarea
tactului faţă de diferite motivaţii şi prin creşterea atenţiei
faţă de diferite motivaţii;
(d) permit creşterea capacităţii de abstractizare, de generalizare
şi sinteză, precum şi creativitatea participanţilor la actul de
formare managerială.

8.2 Clasificarea jocurilor de conducere

Practica a demonstrat că există o multitudine de jocuri de

conducere, care contribuie la formarea de specialişti în diferite
domenii de activitate, la diferite nivele de conducere. Gruparea
jocurilor de conducere se poate face pornind de la diferite criterii, care
pot fi sintetizate, după cum urmează:
Principalele criterii de clasificare a jocurilor de conducere sau
a jocurilor de întreprindere:
(a) După sfera de acţiune:
- jocuri pentru întreaga întreprindere (“total enterprinse” sau de
“top mangement”), prin care se simulează principalele funcţii ale
întreprinderii, precum şi interacţiunea acestora cu condiţiile de micro
sau de macro mediu în care firma operează;
- jocuri funcţionale (“functional game”), se referă la o anumită
funcţie a întreprinderii (funcţia financiar contabilă, funcţia de
personal, funcţia de aprovizionare etc). Cu ajutorul lor se
experimentează anumite decizii la nivelul compartimentului care

103
Capitolul 8 – Simularea prin joc a proceselor economice

îndeplineşte funcţia simulată, estimându-se consecinţele asupra

celorlalte compartimente;
- jocuri complexe (“complex games”), care analizează mai multe
funcţiile întreprinderii şi principalele relaţii ale acestora cu alte
compartimente, dar şi cu exteriorul firmei. Cu ajutorul lor se
evaluează efectele unor perturbaţii de mediu (mai ales în cazul
firmelor care operează în economii aflate în tranziţie) asupra
compartimentului considerat.
- jocuri pentru zone specifice de activitate, care permit testarea unor
strategii politice, economice, tehnico organizatorice pornind de la o
anumită ramură de activitate economică.

(b) După natura competitivităţii

(b1) jocuri concurenţiale (“competitive games”) sunt acelea
în care fiecare jucător (participant) adoptă deciziile astfel încât să-şi
depăşească adversarul (ceilalţi participanţi la joc). Jocurile
concurenţiale se împart la rândul lor în:
- jocuri interdependente: sunt acele jocuri în care succesul unui
participant este influenţat de deciziile proprii dar şi de cele ale
concurenţei. Sunt jocuri specifice economiei de piaţă. De exemplu,
creşterea cotei de piaţă a unei firme se realizează de cele mai multe ori
prin atragerea de consumatori de la alte firme concurente, deci în
defavoarea partenerilor de joc;
- jocuri independente: sunt acele jocuri în care fiecare jucător
realizează îmbunătăţirea propriilor performanţe economice, fără a
acţiona asupra celorlalţi jucători. Jucătorul adoptă diverse strategii cu
scopul de a-şi îmbunătăţi indicatorii economici proprii, fără a leza
interesele partenerului de joc. De exemplu: creşterea nivelului de
informatizare a diferitelor activităţi din cadrul unei firme, pornind de
la condiţiile de mediu extrem de dinamice, se va face cu forţe proprii,
ca o condiţie a supravieţuirii pe piaţă, dar fără a leza intereselor altor
participanţi la joc;
(b2) jocuri cooperative sunt acele jocuri în care doi parteneri
convin ca, anumite decizii, să nu fie îndreptate împotriva celuilalt
partener. De exemplu, modul în care acţionează membrii aceluiaşi
grup strategic, dintr-o arie strategică de afaceri;
(b3) jocuri contra naturii sunt acele jocuri în care un
decident real sau o coaliţie de decidenţi îşi îndreaptă acţiunea
împotriva unui partener fictiv, care reprezintă de fapt mediul ambiant
104
Capitolul 8 – Simularea prin joc a proceselor economice

al firmei. Pentru a contracara efectele negative ale perturbaţiilor de

mediu este necesar să se adopte o serie de măsuri preventive, care
reduc probabilitatea de apariţie a fenomenelor nedorite.

(c) După modul de prelucrare a rezultatelor:

- jocuri care se desfăşoară cu ajutorul calculatorului, caz în care
volumul informaţiilor puse la dispoziţia participanţilor este foarte
mare, iar o prelucrare manuală ar necesita foarte mult timp şi
obţinerea unor rezultate incerte;
- jocuri manuale care se desfăşoară parţial cu ajutorul calculatorului,
cea mai mare parte a informaţiilor şi a deciziilor fiind prelucrate
manual. Se folosesc pentru a permite familiarizarea participanţilor cu
acest nou stil de muncă.

(d) După scopul urmărit:

- jocuri de instruire care permit învăţarea de către participanţi, să
adopte decizii în condiţiile unor situaţii ipotetice dar foarte posibil de
a fi regăsite în practica unităţilor economice. Calculatorul este în acest
caz principalul instrument folosit în procesul luării deciziilor simple.
Deciziile importante trebuiesc adoptate mental de către jucători, ceea
ce reclamă un deosebit efort intelectual;
- jocuri pentru fundamentarea deciziilor operative, permit
specialiştilor să adopte decizii tot mai bune, în condiţiile reale ale
întreprinderilor pe care le conduc. Aceste jocuri necesită utilizarea
calculatorului electronic, deoarece deciziile sunt elaborate pe baza
unui algoritm complex, care analizează efectele economice ale mai
multor soluţii, în condiţiile unor perturbaţii posibile.

8.3 Etapele de desfăşurare a unui joc de întreprindere

Desfăşurarea unui joc de conducere, fie că este vorba de

instruire, de fundamentare a deciziilor, fie că se desfăşoară manual sau
cu ajutorul unui calculator, se realizează conform unei logici bine
definite şi fundamentate şi nicidecum nu se lasă la alegerea jucătorilor
modul de rezolvare a problemei propuse spre rezolvare.
Etapa 1 – Instruirea participanţilor trebuie făcută de către
arbitrul jocului, prin care se instaurează în principal:

105
Capitolul 8 – Simularea prin joc a proceselor economice

• Regulile jocului, adică se expune situaţia întreprinderii la

momentul t = 0 şi evoluţia unor indicatori conform datelor
statistice.
• Restricţiile de joc privind resursele existente, obiectivele
întreprinderii şi ale compartimentului analizat, perturbaţiile
posibile şi probabilitatea apariţiei acestora.
• Scenariul pentru fiecare jucător în parte, adică datele care îi
sunt puse la dispoziţie, opţiunile posibile şi decizia care
trebuie să o adopte, în conformitate cu obiectivul dat,
respectând restricţiile de joc.
Etapa 2 – Adoptarea deciziilor de către participanţi. În
condiţiile impuse în etapa 1, jucătorii trebuie să adopte cele mai bune
decizii pentru obiectivul economic dat. Adoptarea celei mai bune
decizii se poate face:
• pe baza competenţelor şi a înclinaţiilor;
• pa baza unui algoritm euristic;
• pe baza unei soluţii prin tatonare, adică alegând la
întâmplare valori numerice ale parametrilor economici.
Indiferent de calea aleasă iniţial de participanţii la joc, este
posibil ca, de cele mai multe ori aceasta să se schimbe pe parcursul
desfăşurării jocului, în scopul îmbunătăţirii strategiei de joc.
Fiecare decizie adoptată de către participanţi constituie o
“mutare” adică o iteraţie a jocului, care se presupune că ar corespunde
unei perioade următoare de timp. Numărul de iteraţii poate fi precizat
de către arbitru în prima etapă sau pe parcurs în funcţie de rezultate şi
de părerea consilierilor de joc.
Etapa 3 - Efectuarea calculelor de către arbitru de joc,
după ce a primit de la fiecare participant deciziile adoptate. Arbitrul,
cu ajutorul tehnicii de calcul, evaluează consecinţele deciziilor luate
de jucători asupra performanţelor economice ale întreprinderilor sau a
compartimentelor pe care le reprezintă.
Etapa 4 – Publicarea de către arbitru a unei informări
asupra rezultatelor obţinute
La fiecare “iteraţie” arbitrul, după efectuarea calculelor, anunţă
rezultatele fiecărui jucător. În funcţie de evaluarea făcută de arbitru,
jucătorul îşi poate modifica regulile pentru a obţine indicatori
favorabili.

106
Capitolul 8 – Simularea prin joc a proceselor economice

Pe parcursul jocului, arbitrul, poate mări numărul de iteraţii

pentru a elimina riscul obţinerii unor rezultate pozitive de către
jucători, pe cale empirică.
Prin dezbaterea rezultatelor obţinute şi a regulilor aplicate,
arbitrul creează condiţiile accelerării pregătirii jucătorilor, în scopul
adoptării deciziilor. Fiecare jucător îşi va îmbogăţi experienţa de a
conduce o unitate economică.
Etapa 5 – Efectuarea de către arbitru a unui test de
continuare, respectiv încetare a jocului. Testul constă în compararea
iteraţiei la care se află jocul cu numărul maxim de iteraţii, dinainte
stabilit. Acest test este uşor de aplicat, dar prezintă dezavantajul că nu
ţine seama de stadiul de instruire la care au ajuns participanţii la joc.
Etapa 6– Anunţarea sfârşitului jocului şi a rezultatelor
finale. După parcurgerea celor n iteraţii se procedează la evaluarea
rezultatelor jocului. Arbitrul acordă un calificativ global fiecărui
participant la joc, care va permite ordonarea participanţilor din punct
de vedere al aptitudinilor de conducere şi organizare.

8.4 Limitele jocurilor de întreprindere

Conceperea, modelarea şi punerea la punct a unui joc necesită

foarte mult timp şi un volum foarte mare de muncă, din partea unei
echipe complexe de economişti, matematicieni, informaticieni şi
programatori.
Jocurile de anvergură, care simulează situaţii foarte complexe,
se pot realiza numai cu ajutorul unui P.C.
Cu tot consumul mare de resurse materiale, umane şi
financiare şi al limitelor sale, avantajul instruirii prin joc ca formă de
pregătire a managerilor sunt incontestabile. Metoda jocurilor de
întreprindere este utilizată ca metodă de testare a salariaţilor şi de
verificare a competenţei lor.

107