Sunteți pe pagina 1din 36

UNIVERSITATEA ANDREI AGUNA CONSTANA FACULTATEA DE TIINTE ECONOMICE ANUL UNIVERSITAR : 2011 2012 SEMESTRUL 5

FINANELE NTREPRINDERII
NOTE DE CURS

Titular curs: Lector univ. dr. FUAT CADR

CONSTANA CUPRINS:
1. FUNCIA FINANCIAR I CAPITALURILE NTREPRINDERII...4 1.1. Obiectivele i domeniile de realizare ale funciei financiare...4 1.2. Componena capitalurilor ntreprinderii..8 1.3. Fondurile de origine intern i de origine extern ale ntreprinderii...9 2. ANALIZA POZIIEI FINANCIARE I A PERFORMANELOR NTREPRINDERII. .14 2.1. Conceptul de performan financiar14 2.2. Interpretarea financiar a contului de profit i pierdere14 2.3. Soldurile intermediare de gestiune (SIG).16 3. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR AL NTREPRINDERII..20 3.1. Conceptul de echilibru financiar i de bilan financiar.20 3.2. Analiza pe baza bilanului financiar.20 3.3. Indicatori ai echilibrului financiar21 4. ANALIZA FINANCIAR PE BAZA BILANULUI FUNCIONAL .25 4.1. ntreprinderea n concepie funcional.......25 4.2. Construcia bilanului funcional.........................26 4.3. Funciile bilanului funcional.27 4.4. Echilibrul financiar funcional28 5. GESTIUNEA FINANCIAR A NTREPRINDERII..31 5.1. Conceptul i coninutul gestiunii financiare31 5.2. Mediul financiar i obiectul gestiunii financiare..31 5.3. Rolul gestiunii financiare.32 5.4. Controlul riscului i metode de detectare a riscului de faliment..32 5.5. Diagrama financiar.35 6. GESTIUNEA FINANCIAR A STOCURILOR..36 6.1. Dimensionarea fizic i financiar a stocurilor36 6.2. Modele matematice utilizate n optimizarea stocurilor....36 6.3. Condiii reale de constituire i meninere a stocurilor.38 6.4. Metode de gestionare i control a stocurilor40 7. NECESARUL DE FINANARE A CICLULUI DE EXPLOATARE 41 7.1. Metodologia determinrii necesarului de finanare a ciclului de exploatare41 7.2. Metode analitice bazate pe costurile exploatrii...41
2

7.3. Relaii de calcul la determinarea necesarului de finanare anual, pe elemente de stoc.42 7.4. Metode sintetice de determinare a necesarului de finanare.45 8. STRUCTURA FINANCIAR A NTREPRINDERII......47 8.1. Criterii n alegerea deciziilor de finanare47 8.2. Evaluarea capacitii de ndatorare..48 8.3. Influena riscului asupra structurii financiare......49 9. MECANISMUL I CUANTIFICAREA EFECTULUI DE LEVIER.....51 9.1. Efectul de levier operaional51 9.2. Efectul de levier financiar...52 9.3. Analiza structurii financiare pe baza efectului de levier financiar.....55 10. DECIZIA DE INVESTIII N MEDIU CERT..56 10.1. Noiunea de investiie...56 10.2. Elementele investiiei56 10.3. Tipologia investiiilor...58 10.4. Evaluarea investiiilor...59 11. DECIZIA FINANCIAR I DECIZIA DE INVESTIRE.61 11.1. Factorii de influen a deciziei financiare61 11.2. Decizia de investire.62 11.3. Criterii de alegere a variantei optime a proiectelor de investiii.63 11.4. Utilizarea RIR n selecia proiectelor de investiii..63 12. CRITERII FINANCIARE DE SELECIE A PROIECTELOR DE INVESTIII.65 12.1. Criteriul rentabilitii interne (RIR).65 12.2. Indicatori ai rentabilitii.65 12.3. Criteriul lichiditii i al riscurilor asociate.....................................................68 13. PLANIFICAREA FINANCIAR A ACTIVITII NTREPRINDERII I DECIZIA DE FINANARE PE TERMEN LUNG69 13.1. Bugetul principalul instrument de planificare financiar..69 13.2. Sistemul planificrii la nivelul ntreprinderii...71 13.3. Formele de finanare pe termen lung...72 13.4. Metode de determinare a capacitii de autofinanare.74 13.5. Metode de dimensionare a eficacitii financiare prin capacitatea de autofinanare.75 BIBLIOGRAFIE. 77

1. FUNCIUNEA FINANCIAR I CAPITALURILE NTREPRINDERII 1.1. Obiectivele i domeniile de realizare a funciunii financiare Obiectivele funciunii financiare
Desfasurarea activitatii unei intreprinderi , in conditii de eficienta prin respectarea cadrului legislative(economic,financiar, fiscal), presupune existenta si imbinarea factorilor de productie, respectiv mijloace materiale si umane, resurse care se regasesc sub denumirea generica de capital fizic si uman. Capitalul fizic, format din active (bunuri) si active financiare (fonduri, creante, datorii etc) sufera un proces continuu de transformare, in cadrul caruia activele financiare se convertesc in active reale, iar cele reale in active financiare Activele financiare sunt necesare pentru procurarea activelor reale si a capitalului uman, iar activele reale, prin folosirea lor de catre factorul uman, produc bunuri si servicii, prin vanzarea carora se obtin active financiare. Pentru finantarea activelor intreprinderea isi procura capital pe pietele financiare ( de capital), prin emiterea de titluri de valoare, actiuni, prin contractarea de credite pe termen lung, mediu si scurt - alegerea cailor cele mai convenabile intreprinderii se rezolva prin decizie financiara. In vederea fundamentarii deciziei financiare se utilizeaza mecanisme si instrumente care contribuie la realizarea functiunii financiare a intreprinderii. Functionarea financiara a intreprinderii consta in urmatoarele: - eleborarea bugetelor de trezorerie; - urmarirea continua a realizarii obiectivelor; - evaluarea viitoarelor investitii; - fundamentarea financiara a politicii comerciale si de preturi. Printre obiectivele functiunii financiare ale intreprinderii mentionam : maximizarea profitului, maximizarea averii actionarilor sau asociatilor. Maximizarea profitului - limite: a) Modelul maximizarii profitului este static, fara dimensiune temporala, referindu-se la situatia existenta la un moment dat si neoferind solutii pentru compararea profitului pe termen lung cu profitul pe termen scurt. Astfel , ca una dintre cele mai frecvente si mai importante decizii financiare, si ,anume , cea referitoare la plasamentele de capital pentru investitii pe termen lung, nu poate fi fundamentata tinand cont de maximizarea profitului, pentru ca o astfel de plasare presupune o minimizare a rezultatelor financiare care poate duce chiar la pierdere, sau o diminuare a profiturilor cu scopul de a cuceri noi piete; b) Definirea profitului creaza de asemenea o limitare a obiectivului de maximizare a profitului, pentru ca maximizarea poate privi cota ( la vanzari! la valoarea activelor! la valoarea actiunilor!) sau masa profitului ( profitul contabil, profitul economic, profitul brut, profitul net); c) O alta limitare (neajuns) al obiectivului maximizarea profitului este aceea ca, nu ia in considerare riscul asociat deciziilor alternative, in sensul ca diferite variante cu profit apropiat pot avea riscuri diferite, fara a fi percepute ca atare, sau in alte situatii, profiturile suplimentare care se obtin cu riscuri suplimentare pot determina o pierdere daca riscurile nu sunt apreciate la justa lor valoare. Maximizarea averii actionarilor, reprezinta un obiectiv tangibil care tine cont de intreaga evolutie in timp a intreprinderii, precum si de anumite oportunitati care au sau nu legatura cu activitatea propiu-zisa a intreprinderii: acest indicator masoara valoarea de piata a actiunilor sau a partilor sociale, cea la care se vinde efectiv sau la care se negociaza pe piata bursiera.
4

Avantajele acestui obiectiv sunt: a) Se poate face o apreciere , obiectiva si imediata, a efectelor unei decizii financiare in sensul ca, daca in urma unei decizii valoarea actiunilor creste, decizia este buna din punct de vedere al sporirii averii actionarilor; b) Permite actionarilor sa aiba o mobilitate mare, deoarece acest obiectiv este impersonal si, deci, nu ii obliga pe acestia sa actioneze sau sa se retina de la a desfasura anumite activitati. Astfel ca, actionarii pot opta oricand, daca sunt nemultumiti de modul de realizare a acestui obiectiv, sau daca pot obtine cu aceleasi eforturi efecte superioare la alte intreprinderi, sa-si retraga fondurile si sa investeasca in alte intreprinderi; c) Acest obiectiv permite administratorului sa ia in considerare, pentru fundamentarea deciziilor financiare, atat rentabilitatea cat si perioada de timp pe care si-o propune in analiza, precum si riscurile pe care le incumba fiecare varianta luata in considerare la adoptarea deciziilor.

Domeniile de realizare a funciunii financiare


Deoarece esenta functiunii financiare o reprezinta asigurarea conditiilor optime pentru adoptarea deciziilor financiare intr-o intreprindere, se pot defalca deciziile in trei grupe: - decizii de investire; - decizii de finantare; - decizii privind cuantumul dividendelor. Intre aceste grupe exista o interconditionare permanenta, deoarece maximizarea valorii actiunilor presupune investirea, corelata cu asigurarea finantarii pentru orice investitie. Aceasta finantare se poate face prin efort propiu, iar acest lucru presupune determinarea optima a dividendelor care sa asigure, atat constituirea resurselor de finantare ,cat si atractivitatea intreprinderii pentru mentinerea unei cote ridicate a actiunilor. Pentru a realiza imbinarea optima a celor trei grupe de decizii, administratorul are la indemana un singur criteriu viabil in economia de piata, si anume, corelarea fiecarei decizii cu efectele sale asupra valorii intreprindreii. Evaluarea intreprinderii este un proces complex , care tine cont de o multitudine de factori (riscul, relatia dintre risc si elementele de profitabilitate si avere), de mecanisme ( evaluarea dividendelor, modele de evaluare explicita pentru fiecare tip de titlu de valoare) si de sfere ale valorii ( valoarea actuala, valoarea nominala, valoarea compusa, valoarea in date comparabile, valoarea in diverse unitati monetare sau agregate monetare - ca DST sau puterea de cumparare). Analiza financiara este un alt domeniu de realizare a functiunii financiare, care ofera instrumentele de baza pentru aprecierea performantelor intreprinderii - luand in considerare seturi convergente de rate financiare, dezvoltand conceptul de levier financiar si levier operational, si analizand efectele acestuia asupra riscului intreprinderilor. De asemenea, analiza financiara ofera metode de planificare financiara precum si instrumente potrivite pentru realizarea prevederilor din plan (bugetul trezoreriei-sau casieriei si tabloul fluxurilor financiare). Alt domeniu de realizare a functiunii financiare il reprezinta decizia investitiei de capital, care se concentreaza asupra cheltuielilor de capital, respectiv a investitiilor pe termen lung. Pentru aceasta, se desfasoara anumite activitati specifice, precum fundamentarea procesului de elaborare a bugetului de capital, comensurarea fluxurilor de lichiditate ( cash flow) asociate proiectelor de investitii pe termen lung, delimitarea si fundamentarea criteriilor pentru luarea deciziilor in alegerea proiectelor de asa maniera incat sa asigure si maximizarea valoriiintreprinderii dar si considerarea riscului la adevarata sa valoare.
5

Un alt domeniu important al realizarii functiunii financiare il reprezinta gestionarea fondului de rulment , ceea ce implica administrarea conturilor de pasiv ( fonduri) si ale celor de activ ( active curente materiale si creante), de asa maniera incat sa se asigure un permanent echilibru dinamic. Un domeniu aparte al functiunii financiare al intreprinderii il reprezinta problemele speciale care privesc alte domenii decat cele enumerate anterior. In categoria problemelor speciale fiind incluse: fuziuni cu alte intreprinderi, comasari, achizitionari, divizari, dizolvari, lichidari etc.

Organizarea funciunii financiare a ntreprinderii


Functiunea financiara a intreprinderii reprezinta o componenta esentiala a conducerii, ceea ce determina ca o mare parte a atributiilor acestei functii sa fie indeplinite de catre organul de conducere, iar o parte din activitati sunt atribuite, prin delegare de competenta, structurilor subordonate. Referirea la organizarea acestei functii are in vedere , pe de o parte, structura organizatorica a intreprinderii , iar pe de alta parte structura operatiilor care se desfasoara pentru realizarea sa. Structura organizatorica este de o mare diversitate si cuprinde, intr-o masura mai mare sau mai mica, urmatoarele sectiuni (servicii, birouri, departamente, compartimente etc.): 1. Sectiunea de prognoza ( planificare, previziune) financiara, care indeplineste atributiuni, precum: - intocmeste bugetul de venituri si cheltuieli (BVC); - intocmeste planurile de finantare pe termen lung, mediu si scurt; - asigura fondurile necesare desfasurarii ritmice a programului de productie si de finantare a investitiilor; - contracteaza creditele; - fundamenteaza variantele care stau la baza adoptarii deciziilor financiare; -asigura mobilizarea rezervelor financiare si previne imobilizarea de fonduri; -urmareste modul de realizare a prevederilor bugetare, in vederea determinarii cauzelor eventualelor abateri fata de previziuni si in vederea informarii conducerii pentru luarea masurilor de corectare operativa a abaterilor; 2. Sectiunea de decontari, care efectueaza lucrari privind operatiunie banesti, precum: - intocmirea si ordonantarea documentelor de incasari si plati, cu sau fara numerar; - controlul inregistrarii operatiunilor banesti in extrasele de cont si in registrele de casa: - urmarirea incasarilor tuturor facturilor emise; - asigurarea achitarii obligatiilor scadente ; - evidenta avansurilor spre decontare; - evidenta imputatiilor; - evidenta instrumentelor de incasari si plati (cecuri in numerar, cecuri cu limita de suma, chitantiere, cecuri de garantie gestionara, acreditive etc.); - supravegherea permanenta a circulatiei documentelor de decontare cu banca; - analiza facturilor neincasate si stabilirea masurilor pentru accelerarea ritmului incasarilor; - verificarea disciplinei de casa si a integritatii patrimoniului gestiunilor de valori banesti; 3. Sectiunea de resurse umane si salarizare , care are ca atributii: - efectuarea operatiilor legate de stabilirea si plata drepturilor banesti ale personalului angajat; - intocmirea statelor de plata a salariilor si altor drepturi banesti; - stabilirea retinerilor din salarii si alte drepturi banesti;
6

- efectuarea corecta si la timp a calculelor privind drepturile salariatilor; - stabilirea si acordarea deducerilor personale si a cheltuielilor profesionale, dupa caz; - calcularea, retinerea si virarea obligatiilor fiscale, cu regim de retinere la sursa; - intocmirea si depunerea fiselor fiscale etc. 4.Sectiunea de casierie , care are ca atributii: - realizeaza operatiuni de incasari si plati ,in numerar, conform regulamentului operatiunilor de casa; - intocmeste registru de casa; - ridica si depune numerar de la si la banca; - asigura securitatea banilor si a altor valori aflate in casierie; 5. Sectiunea de preturi si tarife , care are urmatoarele atributiuni: - intocmeste si raspunde de intocmirea corecta a documentatiei pentru stabilirea preturilor si tarifelor; - raspunde de aplicarea corecta a preturilor si tarifelor legale sau negociate; - urmareste si analizeaza evolutia preturilor, tarifelor, si a costurilor care stau la baza determinarii acestora; - elaboreaza noi propunei de preturi sau tarife ori de cate ori apar elemente care determina modificarea unor elemente din structura acestora ( inlocuitori, retehnologizari); - propune si asigura indeplinirea masurilor de reducere a costurilor si de crestere a rentabilitatii produselor si serviciilor; 6. Sectiunea de analiza economico-financiara, care are ca atributii: - examineaza periodic echilibrul financiar al intreprinderii, pe baza bilantului sau a altor indicatori sintetici, propunand masuri de inlaturare a unor deficiente ( stare de insolvabilitate, stocuri fara miscare, debitori insolvabili, productie fara desfacere asigurata etc ); - urmareste si analizeaza periodic eficienta utilizarii fondurilor fixe si circulante; - analizeaza evolutia in timp si in structura a rezultatelor intreprinderii precum si a altor indicatori de eficienta cu scopul de a oferi informatii utile factorului decizional; 7. Sectiunea de CFI si CFP, care are ca atributiuni: - organizarea si exercitarea controlului financiar intern (CFI) si a controlului financiar preventiv (CFP), si controlul gestionar de fond privind modul de gospodarire a resurselor materiale si banesti; - interzicerea efectuarii cheltuielilor neeconomicoase, inoportune, ilegale; - combaterea abuzurilor; - urmareste aplicarea sanctiunilor disciplinare, contraventionale, penale, - - urmareste stabilirea raspunderii materiale, civile impotriva celor vinovati si face propuneri de imbunatatire a activitatii. Structura operatiilor se refera la mecanismele, fluxurile si ciclurile financiare in cadrul intreprinderii. Mecanismele financiare sunt reprezentate de totalitatea metodelor, parghiilor, instrumentelor si procedurilor de formare si gestionare a capitalurilor. Mecanismele financiare sunt de o mare diversitate si se refera la: - autofinantare; - aporturile bancare, bugetare; - amortizarea capitalului imobilizat; - circuitul capitalului; - desfasurarea fluxurilor financiare; - formarea si utilizarea profitului; Deoarece, mecanismele financiare cuprind toate sferele circuitului economico-financiar ( formarea fondurilor, utilizarea acestora, recuperarea fondurilor si a surplusului) este necesara si abordarea legaturilor care au loc pentru realizarea unei rotatii complete a capitalului, respectiv cu agentii economici din amonte( in sfera aprovizionari), si ,din aval( in sfera desfacerii si a comercializarii produselor proprii).
7

Aceste operatii de schimb presupun transferuri de bunuri , concomitent cu transferul in sens invers a unor transferuri monetare ( contravaloarea achizitiilor), dand nastere unor fluxuri financiare. Fluxul reprezinta masa de bunuri sau moneda transferata intre intreprinderi pe o perioada determinata de timp. Fluxurile pot fi: - materiale (fizice), care reprezinta trecerea din proprietatea sau in folosinta unei entitati , in proprietatea sau in folosinta altei entitati, a bunurilor in forma lor concreta; - financiare ( monetare), care reprezinta platile efectuate intre entitati. Masa de bunuri neangrenata in transferuri formeaza stocurile, astfel ca intre fluxuri si stocuri exista o legatura dialectica - unele transformandu-se in celelalte si reprezentand aceeasi notiune privita in doua stari fizice diferite, in repaos si in miscare. Totalitatea relatiilor dintre fluxuri si stocuri determina esenta mecanismelor financiare. Fluxurile financiare, la randul lor, se impart, in functie de momentul in care se desfasoara, in : - fluxuri financiare de contrapartida , care reprezinta inlocuirea imediata a unui activ material ( fizic) cu moneda si invers ( inlocuirea unei monede cu un activ fizic)- se intalnesc in situatiile in care plata se face in numerar; - fluxuri financiare decalate, care reprezinta acele fluxuri in care plata are loc in avans sau cu intarziere; intre fluxurile fizice si cele financiare intercalandu-se active financiare ( drepturi de creanta sau obligatii de plata) , care formeaza creditul comercial; - fluxuri financiare multiple, care reprezinta fluxurile intermediare create pentru a elimina efectele decalajelor dintre fluxurile materiale si cele financiare, prin crearea drepturilor de creanta care pot fi transferate cu ajutorul intermediarilor financiari; - fluxuri financiare autonome , care reprezinta acele fluxuri care nu sunt legate de fluxuri materiale si apar in procese de finantare, creditare, subventionare. Ciclurile financiare reprezinta ansambluri de operatiuni si proceduri care au loc intre momentul initializarii unei activitati si momentul refacerii fondurilor initiale si obtinerii de rezultate financiare ( profit), respectiv pe parcursul unui circuit complet. Tinand cont si de succesiunea lor in timp, ciclurile unui circuit sunt: - ciclurile de investitii , care cuprind plasamentele de capital si recuperarea plasamentelor respective prin includerea cheltuielilor de investitii in preturile produselor si valorificarea integrala a acestora; - ciclurile de exploatare, care cuprind totalitatea activitatilor din sfera de domenii ale intreprinderii conform cadrului legal si statutar. In cadrul acestor cicluri are loc transformarea intrarilor in produse si servicii , prin contopirea factorilor; - cicluri financiare, care cuprind actiunile de finantare, creditare, achizitii si cedari de titluri de participare, de valoare etc. Prin urmare, ciclurile financiare corespund ansamblului operatiunilor intreprinderii desfasurate pentru reglementarea functiunii financiare, finantarea activitatilor, incasarea creantelor, formarea si repartizarea profitului.

1.2. Componena capitalurilor ntreprinderii


Intreprinderea dispune de active fizice si financiare care formeaza capitalul economic, a carui marime este data de activul si pasivul bilantului. Fluxurile materiale si financiare care se desfasoara in cadrul intreprinderii determina modificarea capitalului, atat ca volum , cat si ca structura. Capitalul financiar reprezinta:

- din punct de vedere patrimonial, partea din capitalul economic care cuprinde fondurile proprii; acesta poate fi schimbat pe piata financiara, in functie de cotatia la bursa a actiunilor , caz in care apare notiunea de capitalizare bursiera; - din punct de vedere juridic, contributia in numerar si/sau in natura a asociatilor sau actionarilor la constituirea si dezvoltarea intreprinderii, caz in care apare notiunea de capital social. Legat de capitalul economic si cel financiar apar si problemele profitului si a masei monetare. Ca urmare a ciclurilor financiare se formeaza un surplus monetar ( profit), rezultat ca diferenta intre valoarea veniturilor si cea a cheltuielilor, surplus care reprezinta obiectivul plasamentului de capital. Corespunzator capitalului economic este necesara existenta unei mase monetare care sa permita derularea fluxurilor. Necesarul de moneda este mai mic , decat suma activului brut deoarece , pentru acoperirea lui intervin in creditul furnizor si alte pasive stabile provenite din decontarea cu bugetul statului, cu personalul, cu creditorii. Necesarul de finantare este acoperit de surplusul monetar ( profitul) acumulat, iar diferenta din credite de trezorerie, credite pe termen scurt sau chiar emisiuni de noi actiuni. Tinand cont de nevoia de capital si de randamentul utilizarii acestuia , managementul financiar al intreprinderii actioneaza in doua directii principale: - echilibrarea permanenta a ansamblului de fluxuri aferente intrarilor si iesirilor de numerar ( echilibru de trezorerie); - obtinerea unui prag de rentabilitate a fondurilor utilizate, care sa asigure o pozitie solida pe piata a intreprinderii si atractivitatea acesteia in raporturile cu actionarii si asociatii. Aceste deziderate se reflecta in starea de echilibru ( cand incasarile de moneda sunt egale cu platile de moneda, pe aceeasi perioada de timp) sau de dezechilibru financiar ( excedent sau deficit). Capitalul financiar, respectiv fondurile proprii, reprezinta in structura : - capitalul social; - rezervele; - rezultatele financiare. Capitalurile permanente ale intreprinderii cuprind, pe langa fondurile proprii, si datoriile pe termen lung, respectiv creditele bancare pe termen lung si creditul obligatoriu ( emisiuni de obligatiuni care reprezinta titluri financiare pe termeb lung). Fondurile proprii reprezinta capitaluri a caror functie este de asumare a riscului rezidual si au un rol important in functionarea intreprinderilor pe piata concurentiala, prin contributia la finantarea activitatii dar si prin garantarea creditorilor finantarii. Fondurile proprii pot fi de origine externa ( prin marirea capitalului, prin subventii etc) sau origine interna ( autofinantarea, dividendele).

1.3. Fondurile proprii de origine intern i de origine extern ale ntreprinderii 1.3.1. Majorarea capitalului prin vnzarea de aciuni
Majorarea capitalului prin vanzarea de actiuni reprezinta o modalitate practica de aport de numerar ( spre deosebire de majorarea prin incorporarea rezervelor sau prin conversia creantelor) si confera actionarilor, urmatoarele drepturi principale: - dreptul de a primi dividende; - dreptul la cota parte din capitalurile proprii; - dreptul de vot, precum si o serie de drepturi adiacente, ca: - actiunile cu drept de vot preferential ( dublu, votul constitutiv);
9

- actiunile de proprietate si cu dividende prioritare ,fara drept de vot, care permit atribuirea de avantaje la repartizarea dividendelor sau la lichidarea activului; - actiuni disociate in certificat de investitor si drept de vot. - actiuni de bonuri de subscriere a actiunilor, care permit subscrierea ulterioara a altor actiuni la un pret fixat dinainte. In cazul intreprinderilor cotate la bursa, realizarea si pretul majorarii capitalului se face cu ajutorul bancilor ( a unui grup de banci) deoarece, acestea creeaza o umbrela protectoare a acestor operatiuni prin urmatoarele actiuni: - indruma societatea in stabilirea termenelor de emitere si a pretului emisiunii; - sprijina societatea in realizarea lucrarilor de rutina cu specific bancar ca: redactarea documentelor, pregatirea emisiunii, plasarea titlurilor, colectarea fondurilor; - acorda garantii la majorarea capitalului social ( garantia acopera riscul de non subscriere atunci cand pretul emisiunii este disproportionat de mare in raport de cursurile bursiere; garantia implica bancile in asigurarea evaluarii sigure a cresterii capitalului la pretul de emisiune). Pretul cresterii capitalului include cheltuieli legale, administrative, de intermediere financiara ( comisioane bancare) etc;

1.3.2. Fonduri proprii de origine intern ale ntreprinderii A. Autofinanarea i politica dividendelor
Autofinantarea reprezinta fluxurile de fonduri proprii provenite din operatiunile intreprinderii si din reinvestire. Decizia de autofinantare se fundamenteaza pe baza fundamentarii deciziei privind distribuirea dividendelor si tine cont de imperfectiunile pietelor financiare si in conflictele de interese intre actionari si manageri, care ar putea fi urmatoarele: 1. fiscalitatea - pentru actionari nu exista diferenta intre distribuirea profitului sub forma de dividend si repartizarea sa pentru dezvoltare , din punct de vedere al impozitarii dar actionarii neglijeaza acest aspect; 2. asimetria informatiei intre actionari si manageri - actionarii neinformati despre perspectivele intreprinderii considera informatia despre dividend primordiala, aceasta informatie fiind cea care determina comportamentul investitional al potentialilor actionari; 3. accesul pe piata financiara este costisitor si foarte riguros - ceea ce determina in unele situatii apelarea la finantarea interna a majorarii capitalului; 4. distribuirea dividendelor este supusa restrictiilor legale - intreprinderile nu au dreptul sa distribuie dividende la discretie; 5. conflictele de interese dintre actionari si manageri - managerii sunt interesati sa opteze pentru autofinantare pe seama dividendelor pe cand actionarii nu; 6. presupusa gratuitate a autofinantarii din dividende aparent, finantarea se face cu suma lichiditatilor realizate din finantarile precedente. Dividendul este decis de AGA care poate prevedea urmatoarele situatii: - distribuirea dividendului nominal; - distribuirea primului dividend( avantajul statutar); - distribuirea unui dividend suplimentar peste dividendul statutar ( superdividendul); - dividendul se distribuie intr-o perioada determinata care incepe dupa incheierea exercitiului; - dividendele pot fi platite in numerar sau actiuni; De obicei se stabileste o cota de distributie pentru intreprinderile cotate la bursa ( in Franta , cota este aproximativ o treime din rezultat). Exista trei mari tipuri de politica a dividendelor: 1. politica reziduala - dividendul este determinat sub forma reziduala; intreprinderea evalueaza posibilitatile sale financiare, analizeaza contactarea de credite, analizeaza
10

reducerea cheltuielilor, repartizeaza fonduri pentru finantarea activitatilor iar ceea ce ramane nerepartizat din profit se repartizeaza ca dividend; 2. politica de stabilitate intreprinderea cauta sa mentina un nivel de dividende relativ stabil, pentru a crea o anumita stare de siguranta investitorilor in conditiile fluctuatiei bruste a rezultatului; 3. politica bazata pe o cota de distribuire constanta.

B. Majorarea capitalului prin incorporarea rezervelor


Aceasta modalitate reprezinta dezavantaje pentru ca nu aduce fonduri noi intreprinderii, beneficiaza de un tratament fiscal defavorabil, dar prezinta si avantaje: 4. constituie o distribuire de actiuni gratuite , care permite reducerea pretului de vanzare si extinderea pietei de titluri; acest avantaj constituie un atu pentru intreprinderile al caror pret de vanzare este foarte ridicat; 5. este interpretata de catre piata financiara ca un semnal favorabil, deoarece intreprinderea se supune astfel unei constrangeri disciplinare foarte puternice din partea actionarilor. In cazul majorarilor de capital prin incorporarea rezervelor, dreptul de atribuire joaca un rol similar celui preferential de subscriere; el are drept obiectiv compensarea bazei cursurilor antrenate de majorarea capitalului si este cesionabila si negociabila.

C. Majorarea capitalului prin cvasifondurile proprii


Prin cvasifonduri se inteleg urmatoarele resurse de finantare: - avansuri evaluate curent de asociati - o intreprindere nu are dreptul de a beneficia de credite daca actionarii detin mai mult de 5% din capital ca giranti si administratori; capitalul este obtinut din momentul acordarii creditului, banca cerand evaluari curente, fondurile fiind blocate in timpul utilizarii creditului; imprumuturi si titluri participative - imprumuturile participative sunt pe termen lung , create in scopul cresterii capacitatii intreprinderii de a contracta datorii; ele sunt incluse in fondurile proprii daca se face evaluarea capacitatii intreprinderii. Aceste imprumuturi constituie creante de ultima pozitie, nefiind rambursate ca alte creante; remunerarea lor presupune o parte fixa si o parte variabila, in functie de profitul intreprinderii. Emisiunea de titluri participative este atributul societatilor pe actiuni din sectorul public si cel cooperatist; - titluri si datorii subordonate - prezinta o clauza de subordonare conform careia, in caz de lichidare, rambursarea lor nu intervine decat asupra altor creditori, cu exceptia imprumuturilor si titlurilor participative; daca titlul este de durata nedeterminata nu exista rambursare decat in absenta profitului distribuit, plata remunerarii anuale poate fi suprimata sau reportata. Titlurile subordonate rambursabile prezinta un termen de rambursare. Acest tip de datorie hibrida permite oferirea unei remunerari mai interesante creditorilor pentru a compensa riscul expus realizarii subordanarii si de a facilita punerea in valoare a realarilor financiare, facand apel la un puternic levier de indatorare, mai ales in operatiunile de redresare a intreprinderii. Principiul acestor operatiuni consta pentru investitorii externi ai unei intreprinderi intr-o reluare cu un aport slab la capital.

11

Partea cea mai importanta a capitalului provine din contractarea de indatorare sub forma de datorii subordonate care vor fi rambursate gratie autofinantarii provenita de la intreprinderea redresata redresata; - obligatiuni convertibile in bonuri de subscriere a actiunilor; - finantarea datoriei pe termen lung si mediu - contractarea de datorii financiare stabile de catre intreprindere provine din servicii bancare de acordare a unor credite pe termen mediu si lung.

Fonduri imprumutate
Finantarea datoriei pe termen lung si mediu - se face mai ales prin credite bancare pentru realizarea unor obiective de investitii, dar si prin alte modalitati: - finantarea prin imprumuturi pe termen lung - se face prin institutii financiar-bancare specializate, de regula, la un nivel de 70% din necesarul de fonduri pentru realizarea investitiilor. - finantarea prin credite pe termen mediu - acestea preiau, de obicei, forma creditelor individuale acordate in functie de caracteristicele financiare ale intreprinderii si corespund unui sir de credite cvasipermanente, diferentiindu-se de creditele - obiective al caror obiectiv este precizat: acest tip de credit se realizeaza prin emisiune de titluri financiare; - finantarea prin credit-bail ( leasing) - mai este denumit si credit-contract pentru: a. bunuri mobile - permite inchirierea de echipamente, materiale, utilaje, locatia. In acest caz este o promisiune unilaterala de vanzare in avantajul locatarului; locatarul are posibilitatea sa opteze intre trei posibilitati: cumpararea bunului la valoarea reziduala fixata contractual; reinnoirea contractului de inchiriere ( locatia); restituirea bunului la expirarea contractului sau daca nu se respecta clauzele privind plata redeventelor; b. bunuri imobile - permite inchirierea de bunuri imobiliare: la expirarea contractului de inchiriere locatarul ( chiriasul) poate deveni proprietar, transferul proprietatii putand imbraca mai multe forme. Pe langa cele trei de la leasingul mobiliar exista si o a patra si, anume: utilizatorul ( chiriasul) constituie o societate imobiliara, administrata si controlata de o societate de leasing care achizitioneaza terenul, constructiile si inchiriaza ansamblul utilizatorului care va putea cumpara la sfarsitul contractului de inchiriere parti din societatea de leasing corespunzatoare valorii bunului imobil. Leasingul este mai avantajos decat imprumutul datorita: - caracterului practic al leasing-ului, atat pentru locatar ( obtinerea bunului cu un minim de formalitati, intr-un timp scurt si cu costuri mai mici decat creditul) cat si pentru locator ( este asigurata garantia creditului prin insusi bunul care face obiectul contractului); - acoperirii integrale a nevoii de finantare; - dezvoltarii capacitatii de contractare a datoriilor. Leasing-ul- este un sistem special de finantare a investitiilor este o forma de locatie de vanzare, beneficiarul subscriitor la operatia de leasing nu devine proprietarul bunurilor ci le foloseste ca inchiriate, pentru care plateste anuitatile stabilite in contract. La expirarea contractului , utilizatorul poate intra in proprietatea bunurilor, platind integral valoarea ramasa neachitata a acestor bunuri. Dupa modul de stabilire a taxei de leasing acesta poate fi: - financiar - in perioada de baza prima inchiriere este mai mica decat cea de utilizare normala a bunului, asigurandu-se recuperarea numai partiala a pretului acestuia. Prin reinchirieri succesive urmeaza a se recupera intregul pret al produsului, precum si dobinzile si profitul aferent, acesta poate fi: brut - o data cu inchirierea se vand si serviciile de punere in functiune, aducere la parametri functionali, intretineri si reparatii pe toata durata convenita intre parti; net - presupune inchirierea numai a produsului, nu si a celorlalte servicii ca in cazul leasing-ului brut;
12

- operational ( functional). O forma particulara o reprezinta operatiunea de lease-back - care consta in vanzarea bunului unei societati de leading, de la care apoi se inchiriaza printr-un contract de leasing, cu scopul de a transforma fondurile imobilizate in fonduri disponibile. In masura in care societatea de leasing reintra in posesia fondurilor investite, proprietarul initial poate rascumpara fostul sau bun la un pret dinainte stabilit. - finantarea prin imprumut obligatar - are ca specific faptul ca imprumutul nu mai este indivizibil ci se imparte pe mai multi investitori care primesc titluri de creanta( obligatiuni) negociabile pe piata financiara. Se cunosc doua feluri de imprumut obligatar: obisnuit si cu dobanzi variabile. Finantarea bugetara - reprezinta alocarea de mijloace banesti din buget pentru formarea fondurilor proprii ale intreprinderii proprietate privata a statului sau a autoritatilor publice locale.

13

2. ANALIZA POZIIEI FINANCIARE I A PERFORMANELOR NTREPRINDERII 2.1. Conceptul de performan financiar


Poziia financiar a ntreprinderii reprezint totalitatea activelor i capitalurilor asupra crora ntreprinderilor i exercit controlul. Principalii factori ai poziiei financiare sunt: activele ntreprinderii; structura financiar; lichiditatea i solvabilitatea ntreprinderii; flexibilitatea i adaptabilitatea la schimbrile mediului economic. 1. Activele , care pot fi: corporale i necorporale (mrci, licene, know-how ), reprezint potenialul pentru degajarea de fluxuri financiare din utilizarea lor. 2. Structura financiar este esenial pentru definirea i implementarea strategiilor i politicilor de dezvoltare ale ntreprinderii . 3. Lichiditatea i solvabilitatea ntreprinderii ntreprinderea activeaz n cadrul unui circuit care-i permite producerea de mrfuri i transformarea acestora n numerar. Lichiditatea este capacitatea ntreprinderii de a transforma activele n numerar. Solvabilitatea este capacitatea ntreprinderii de a plti la scaden datoriile. 4. Flexibilitatea i adaptabilitatea la schimbrile mediului economic exprim capacitatea ntreprinderii de a face fa schimbrilor ce intervin n mediul economic , cum ar fi: - recesiune sau avnt economic; - modificarea condiiilor pe pieele externe; - modificarea tehnologiilor. Poziia financiar n sine nu poate rezolva problemele ntreprinderii deoarece ,rezultatele sau performana se obine din utilizarea capitalurilor i patrimoniului existent. Performanele ntreprinderii se pot aprecia pe baza unor indicatori, cum ar fi: - ratele de rentabilitate; - marja profitului; - rata profitului; - volumul absolut al cifrei de afaceri i a profitului. De reinut este faptul c, orice decizie economic pornete de la poziia financiar a ntreprinderii i i propune realizarea unui anumit nivel de performan. Ca documente financiare pentru analiza poziiei i a performanelor ntreprinderii se utilizeaz documentele sintetice , care sunt: - bilanul contabil; - contul de profit i pierdere; - notele explicative.

2.2. Interpretarea financiar a contului de profit i pierdere


Interpretarea financiar a contului de profit i pierdere concentreaz o complexitate de operaii economice i financiare, care se reflect n documentele contabile de sintez sub forma fluxurilor i stocurilor. Dac bilanul contabil exprim starea patrimonial la ncheierea exerciiului financiar, contul de profit i pierdere exprim, n parte, cum s-a ajuns la aceast stare.
14

S0

V/Ch P/P

CP

Fluxurile au o influen imediat asupra rezultatului, n timp ce stocurile prezint un impact variabil n timp asupra echilibrului financiar al ntreprinderii. Veniturile, conform OMFP nr.1752/2005, sunt creteri de avantaje economice n cursul exerciiului financiar ce au ca rezultat o cretere a capitalurilor proprii diferite de cea care provine din contribuiile proprietarilor capitalului. Formele pe care o pot mbrca veniturile: 1) Creteri de activ: lichiditi, creane, bunuri, servicii, obinute n schimbul bunurilor i serviciilor pe care le furnizeaz ntreprinderea. 2) Diminuarea datoriilor: din bunurile i serviciile furnizate de ntreprindere pentru acoperirea unui mprumut. Cheltuielile, conform aceluiai act normativ, reprezint reduceri de avantaje economice ca urmare a diminurii capitalurilor proprii diferite de cea care provine din distribuirile n favoarea proprietarilor de capital (dividende, restituiri de capital etc). Formele n care se prezint cheltuielile sunt: 1) Ieiri sau diminuri de valoare a activelor (mrfuri, amortizare). 2) Creteri de datorii (salarii, impozite, furnizori etc). Diferena dintre venituri i cheltuieli reprezint rezultatul financiar al exerciiului.

Diferenieri de interpretare ntre contabilitate i finane


Aceste diferenieri rezult din faptul c, din punct de vedere contabil predomin viziunea patrimonial, iar optica financiar se exprim n termeni de lichiditate, exigibilitate i solvabilitate.

15

VENITURILE 1. Sunt considerate venituri din producia 1. Fluxuri de lichiditate generate de CA vndut (CA) i cele din producia stocat. brut. 2. O vnzare reprezint un venit chiar dac 2. Un flux real de lichiditate (o cretere a nu se ncaseaz, inclusiv ntr-un exerciiu trezoreriei) constituie intrare. financiar urmtor. 3. O crean ncasat n cursul exerciiului 3. Un flux de lichiditate (o cretere a anterior nu creeaz venit. trezoreriei). CHELTUIELILE 4. Achitarea unui furnizor n exerciiul 4. Un flux negativ care diminueaz resursele urmtor nu genereaz o nou cheltuial. de trezorerie. AMORTIZAREA repartizarea valorii unui activ imobilizat asupra duratei de utilizare estimat. 5. Este cheltuiala de exploatare ( IAS 4). 5. O sum calculat care nu diminueaz trezoreria, dar are impact fiscal. PROVIZIOANELE (IAS 37 - datorii a cror scaden sau mrime este nesigur) 6. Sunt cheltuieli care afecteaz rezultatul dar 6. Nu au nici un fel de influen, singurul fr consecine asupra trezoreriei nete. lucru de luat n seam n calcul este sub aspectul incidenelor fiscale. 7. REEVALUAREA elementelor de activ 7. Nu reprezint un flux financiar real. imobilizat reprezint o cretere a valorii Afecteaz valorile ratelor de rentabilitate. acestora i corespunztor o cretere a capitalurilor proprii (rezerve din reevaluare)

Fluxurile economice sunt generate de activitatea ordinar structurat pe trei domenii de activitate: 1. Activitatea de exploatare, care este activitatea de baz ce vizeaz formarea profitului ntreprinderii din sectoarele industrial, comercial i prestri servicii. 2. Activitatea financiar privind participaiile la capitalul altor societi (participare strategic 20 40%, participare de control 40%). 3. Activitatea excepional (extraordinar), care cuprinde operaiuni de gestiune i capital i care nu sunt legate de activitatea normal/curent a ntreprinderii. Activitile prezentate i rezultatele lor sunt reflectate n contul de profit i pierdere, iar structura acestuia permite calculul unor solduri de acumulri bneti poteniale destinate s ndeplineasc o anumit funcie de remunerare a factorilor de producie i de finanare a activitii viitoare , denumite solduri intermediare de gestiune (SIG).

2.3. Solduri intermediare de gestiune (SIG)


Soldurile intermediare de gestiune (SIG) reprezint paliere succesive n formarea rezultatului final; construcia indicatorilor se realizeaz n cascad , pornindu-se de la exerciiul financiar sau marja comercial , i ncheindu-se cu cel mai sintetic indicator care este rezultatul net.
16

Calculul lor se face pentru perioada de gestiune curent i pe mai muli ani. n acest mod se evideniaz tendinele evolutive ale acestora; se pot face comparaii cu ntreprinderi similare, cu media pe sector, cu ntreprinderi care aplic politici de producie comercial, de gestiune, diferite, etc. Marja comercial (adaosul comercial) este proprie ntreprinderilor comerciale i cu activitate mixt. Pentru acest tip de ntreprindere constituie principalul indicator, indicatorul de apreciere a performanelor. Permite comparaii n timp i comparaii cu ntreprinderi similare sau media pe sector. Analiza se face avnd in vedere : - ct reprezint CA; - la producia stocat i la imobilizri, trebuie avute n vedere dac acestea sunt la nivel de optim.

1. Valoarea adugat (VA)


Valoarea adugat = producia exerciiului + marja comercial consumul de la teri Valoarea adugat exprim creterea de valoare rezultat din utilizarea factorilor de producie, ndeosebi cu fora de munc i a capitalului, peste valoarea bunurilor i serviciilor provenind de la teri, n cadrul activitii curente. M = cumprri de materii prime variaia stocurilor de materii prime + alte cheltuieli externe Unde , M reprezint consumul de la teri. Valoarea adugat nu este evideniat ca atare n contul de profit i pierdere, dar acesta conine elementele necesare pentru determinarea sa. Deoarece , n calculul valorii adugate se pleac de la producia exerciiului, se preia caracterul eterogen al acesteia, iar valoarea ei brut se descompune n valoare adugat din producia vndut i valoare adugat aferent produciei stocate i produciei n curs. Dac valoarea adugat este pozitiva ( un rezultat favorabil ), aceasta constituie sursa de acumulare bneasc pe care ntreprinderea o poate utiliza pentru remunerarea participanilor direci i indireci la activitatea sa (salariai, acionari, creditori, stat, ntreprindere etc). Valoarea adugat (VA) evideniaz , prin modul de remunerare, att factorii sociali , ct i obiectivul ntreprinderii - care este maximizarea averii acionarilor. Valoarea adugat prezint interes, deoarece: - realizeaz legtura dintre micro i macro economie, adic suma valorilor adugate ale ntreprinderii constituie PIB; - msoar aportul specificat al ntreprinderii la realizarea produciei sale; - este criteriul de apreciere a creterii ntreprinderii; - msoar gradul de integrare pe vertical al ntreprinderii , exprimat prin raportul:
VA , i cu ct acest raport este mai mare , cu att ntreprinderea este mai integrat, CA

adic i poate asigura un numr mare de faze de fabricaie fr s recurg la serviciile altor ntreprinderi. Aceast politic este rentabil pe termen scurt, dar pe termen lung determin creterea riscului de exploatare datorit cheltuielilor fixe cu investiiile. Reflect gradul de utilizare a factorilor de producie; pentru acelai nivel al VA i cu structuri de exploatare identice, utilizarea factorilor de producie poate fi diferit.
17

Aceast diferen este dat de randamentul cu care se utilizeaz fora de munc i echipamentele productive:

VA nr .salariati

Adir . productive nr .salariati

VA A.direct . productive

randamentul muncii

gradul de nzestrare tehnic a muncii

randamentul echipamentelor

2. Excedentul brut de exploatare (EBE)


EBE = VA + subvenii de exploatare ( cheltuieli cu personalul + taxe + impozite) EBE exprim acumularea brut din activitatea de exploatare, admind c amortizarea i provizioanele sunt doar cheltuieli calculate nu i pltite, i reprezint resursa principal cu influen hotrtoare asupra rentabilitii economice i capacitii de autofinanare a investiiilor. Din perspectiva analizei financiare, rolul EBE poate fi urmrit sub 3 aspecte: a) Este o msur a performanelor economice ale ntreprinderii, adic prin rentabilitatea exploatrii = A.de . exp loatare i prin marja brut de exploatare = . CA b) Este independent de politica financiar, de cea de investiii, de repartizarea profitului, de politica fiscal sau de politica de amortizare. Este oglinda fidel a ceea ce nseamn activitatea de exploatare i pune n eviden deficienele structurale la nivelul activitii de producie. c) Reprezint sursa financiar fundamental a ntreprinderii n sensul c, este o resurs de trezorerie potenial. n ceea ce privete insuficiena brut de exploatare , aceasta reprezint pierderi la nivelul exploatrii, pierderi care pot proveni , din: - conjunctura economic; - scderea vnzrilor; - dintr-o politic comercial necorespunztoare; - dintr-o calitate ndoielnic a produsului; - din costuri prea mari.
EBE

EBE

3. Rezultatul exploatrii (RE)


RE = EBE + venituri din reluarea de provizioane din exploatare + alte venituri de exploatare cheltuieli cu amortizare i provizioane de exploatare alte cheltuieli Rezultatul exploatrii (RE) exprim mrimea absolut a rentabilitii activitii de exploatare. Exprimat n forma relativ (
RE ), servete la realizarea de comparaii ntre AE

ntreprinderile care promoveaz politici de amortizare diferite. Aceasta trebuie s acopere toate cheltuielile de exploatare. Dac RE 0 nseamn o situaie normal (trebuie efectuat o comparaie cu ntreprinderile similare) iar dac,
18

RE

0 veniturile nu se realizeaz pe pia.

Se impune o analiz a gestiunii costurilor.

4. Rezultatul curent (RC)


RC = RE + Rezultatul financiar Se ia n calcul i incidena costurilor, prin care s-au analizat capitalurile folosite la exploatare. Dac RC

0 - pot fi probleme de rentabilitate , urmare a :

- politicii financiare inadecvate (costuri mai mari dect se pot suporta); - politicii de investiii deficitul este temporar; punerea n funciune a investiiei va genera venituri care s acopere cheltuielile iniiale. Dac RC = 0 , se ajunge la pragul de rentabilitate (veniturile i cheltuielile financiare i de exploatare fiind egale). Dac RC 0 , activitatea este rentabil; se analizeaz veniturile i cheltuielile de exploatare i financiare, prin referin la nivelul optim i prin comparaie cu alte ntreprinderi, media pe ramur sau ca perioada precedent.

5. Rezultatul net (RN)


RN = RC + Rezultatul excepional impozitul profit Rezultatul net reflect rentabilitatea general a ntreprinderii diminuat cu incidena fiscal , i reprezint sursa pentru autofinanare i remunerare a proprietarilor.

6. EBIT
EBIT exprim potenialul de remunerare a furnizorilor de capital i se determin , astfel: EBIT = Impozitul pe profit +

Dobnzii + Profitul net

Sau, EBIT Impozitul pe profit = Profitul net + Dobnzii, unde EBIT Impozitul pe profit reprezint profitul brut de gestiune, respectiv rezultatul activitilor de exploatare , financiare i excepionale/extraordinare.

19

3. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR AL NTREPRINDERI 3.1. Conceptul de echilibru financiar i de bilan financiar
ntreprinderea este o unitate dinamic supus transformrii sub influene diferite. Finanele moderne trateaz ntreprinderea ca un sistem natural, deschis, generat de cele mai generale legi ale naturii: - legea conservrii materiei; - legea entropiei. n virtutea primei legi nimic nu se pierde, nimic nu se ctig, ci totul se transform. A doua lege arat c rezultatele utile (pentru noi profitul) sunt mai mici dect intrrile (veniturile) , datorit pierderilor (cheltuielilor). Pe baza acestor legi s-a constituit o nou teorie a valorii bazat pe entropia joas (negativ). Avnd n vedere tendina natural spre entropie (dezagregare), la nivelul ntreprinderii este necesar s se intervin permanent pentru meninerea echilibrului. n esen, echilibrul n domeniul financiar presupune armonizarea nevoilor cu resursele. Conceptul de echilibru financiar este exprimat n funcie de nevoile practice n 2 viziuni: - una financiar; i - una funcional.

3.2. Analiza pe baza bilanului financiar


Analiza pe baza bilanului financiar este denumit i analiz patrimonial, fiind ntocmit n perspectiva ncetrii activitii. Termenii de baz utilizai n cazul acestui tip de analiz sunt : - lichiditate, care exprim capacitatea ntreprinderii de a transforma ntr-o anumit perioad de timp activele sale n disponibiliti bneti, fr pierderi de valoare; - exigibilitate, care exprim capacitatea ntreprinderii de a respecta termenele scadente pentru datoriile contractate; - solvabilitate, care exprim capacitatea ntreprinderii de a-i onora angajamentele fa de teri. Structurarea posturilor bilanului contabil n viziune financiar are meritul de a pune n eviden riscul de insolvabilitate al ntreprinderii i cile de nlturare a acestui risc. Analiza termenilor de lichiditate i exigibilitate este fundamentat pe 2 elemente: 1 abordarea n concepie funcional a ntreprinderii; 2 pe criteriile de clasificare a posturilor bilaniere. Expresia cea mai simpl a valorii patrimoniale o reprezint activul net contabil: unde : At - activ total ; Dat - datorii totale; ANC activul net contabil. Elementele de activ sunt structurate n ordinea cresctoare a lichiditii, iar elementele de pasiv sunt structurate dup gradul cresctor de exigibilitate. Pornind de la aceast modalitate de structurare a bilanului financiar, apar n eviden 2 reguli ale finanrii: 1 nevoile permanente vor fi acoperite de capitalurile permanente; 2 nevoile temporare vor fi acoperite de resursele temporare. La baza celor 2 reguli se afl principiul sincronizrii ntre durata unei operaii de finanare i durata mijloacelor de finanare corespondente.
20

ANC = At Dat.

A (nevoi, alocri) Nevoi permanente Alocri Active imobilizate Nevoi temporare Active circulante

P (resurse) Resurse permanente Capitaluri permanente Resurse temporare exg.


1 exg.

Pasive circulante Tot din modalitatea de structurare a bilanului financiar rezult c, la nivelul ntreprinderii avem un echilibru financiar pe termen lung (reprezentat de partea superioar a bilanului) i un echilibru financiar pe termen scurt (reprezentat de partea inferioar a bilanului). Conform teoriei patrimoniale, o ntreprindere este solvabil dac sunt respectate egalitile financiare urmtoare: Activ imobilizat = Capital permanent; Activ circulant = Datorii de exploatare. Respectarea acestor egaliti ale bilanului financiar presupune o regularitate perfect n privina ncasrilor i plilor, ceea ce n practica economico financiar nu se ntmpl de regul. De aceea, apare necesitatea constituirii unei rezerve care s poat face fa nergularitilor menionate, rezerv denumit fond de rulment. Fondul de rulment , avnd la nceput semnificaia sumei de bani necesare asigurrii continuitii activitii, prin plata datoriilor curente. Fondul de rulment este considerat o marj de siguran financiar a ntreprinderii, fiind impus de ctre decalajul existent ntre lichiditatea elementelor de activ i exigibilitatea celor de pasiv. Atunci cnd resursele permanente sunt mai mari dect nevoile permanente, apare o marj de securitate financiar care permite ntreprinderii s fac fa riscurilor pe termen scurt: R p e r. m p e r.m marj securitate financiar.

3.3. Indicatori ai echilibrului financiar (EF)


Relaia de echilibru pe termen scurt este dat de formula: unde: FR - fondul de rulment; NFR - nevoia de fond de rulment; TN - trezorerie net Fondul de rulment (FR) este acea parte a capitalului permanent destinat finanrii activelor circulante. Fondul de rulment patrimonial permanent (FRP )i net (FRN) se poate calcula pe baza celor dou nivele ale bilanului financiar: - utiliznd partea superioar a bilanului financiar : FRP = Capitaluri permanente Active imobilizate . Fondul de rulment patrimonial reprezint excedentul capitalului permanent asupra activelor imobilizate, utilizat pentru finanarea activelor circulante;
21

FR = TN + NFR ,

sau FR = Surse permanente Alocri permanente = (Capitaluri proprii + Datorii financiare) Imobilizri nete, sau utiliznd partea inferioar a bilanului financiar: Fond de rulment patrimonial = Active circulante Datorii pe termen scurt. Prin aceast relaie, fondul de rulment patrimonial reflect excedentul activelor circulante, caracterizate printr-o lichiditate sub un an, asupra datoriilor cu o exigibilitate mai mic de un an; sau FR = Activ circulant brut + Cheltuieli n avans Datorii curente Venituri n avans. FR realizeaz un arbitraj ntre finanarea dintre capitalurile permanente a activelor imobilizate i a celor circulante. FRF = Resurse stabile AI nete, unde : FRF fond de rulment funcional; AI nete active imobilizate nete. Fondul de rulment brut (FRB) (fondul de rulment total sau economic) cuprinde totalitatea elementelor de active circulante susceptibile de a fi transformate n bani prin vnzarea ntr-un termen mai mic de 1 an. FRB = ACt AC (cu o lichiditate unde : ACt total active circulante. Fondul de rulment net (FRN) prezint cea mai mare importan din punct de vedere operaional i al analizei financiare. Formulele de determinare sunt: FRN = CP AI FRN = AC RT, unde: AC active circulante; CP capital permanent; AI active imobilizate; RT resurse de trezorerie. FRNG = Resurse durabile Nevoi stabile = Capitaluri permanente Ainete, unde: FRNG fond de rulment net global. Ca parte a capitalurilor permanente, FRN indic disponibilitile financiare permanente ale ntreprinderii care nu sunt rambursate n cursul exerciiului, deoarece sunt fie proprii , fie mprumutate pe termen mediu sau lung. Este n acelai timp i un indicator de lichiditate, n sensul c indic volumul resurselor permanente puse la dispoziie pentru achiziia de stocuri i efectuarea de pli pe termen scurt. FRN se mai poate exprima i procentual sub urmtoarele forme: FRN = sau FRN =
AC 100 RT

1 an),

CP 100 , AC

unde: CP capitaluri permanente; AC active circulante

, unde: AC active circulante; RT resurse de trezorerie

22

FRN are 2 componente: - FR propriu , care desemneaz partea din capitalurile proprii utilizate pentru finanarea activelor imobilizate dupa ce s-a asigurat finantarea activelor circulante sau excedentul capitalului propriu asupra imobilizrilor, permind aprecierea gradului de autonomie financiar a ntreprinderii n finanarea activelor imobilizate. FRP = FRN FR , unde: FRP fond de rulment proprii; FRN fond de rulment net; FR fond de rulment mprumutat. FRP = Capital propriu Active imobilizate, iar FR= Datorii pe termen mediu si lung - FR mprumutat (FR) este acea parte a datoriilor pe termen mediu i lung , care se folosete pentru finanarea activelor circulante: FR = CP C propriu sau FR = FRN FRP. FR = FRP + FR Nevoia de fond de rulment (NFR) se determina, astfel: NFR = FRN TN, unde : NFR nevoia de fond de rulment; TN - trezoreia neta. Nevoia de fond de rulment (NFR) reprezint necesarul de capitaluri pentru procurarea de stocuri i asigurarea unui sold normal de creane care s determine desfurarea eficient a ciclului de exploatare. NFR este indicatorul cel mai relevant al echilibrului financiar pe termen scurt, deoarece evideniaz acele nevoi temporare, rennoibile permanent n cadrul ciclurilor de exploatare succesive ale ntreprinderii i care au rmas neacoperite din surse temporare i rennoibile n cadrul acelorai cicluri de exploatare. NFR , spre deosebire de FRN , se determin ca diferen ntre alocri ciclice i surse ciclice: NFR = Alocari ciclice Surse ciclice = (Stocuri + Creante) Datorii de exploatare (Datorii pe termen scurt). NFR poate fi : (1) NFR de exploatare (NFRE) = Nevoi ciclice Resurse ciclice i (2) NFR n afara exploatrii (NFRAE) = Nevoi n afar exploatrii Resurse n afara exploatrii. Interpretarea valorilor NFR: 1) NFR 0 - situaia este considerat normal , dac este rezultat al unei politici de investire. n alte condiii, reprezint un decalaj nefavorabil ntre lichiditatea stocurilor i creanelor , pe de o parte, i exigibilitatea datoriilor, pe de alt parte.
2)

NFR

0 - situaia aceasta presupune c, resursele temporare aflate la

dispoziia ntreprinderii sunt mai mari dect nevoile temporare.

23

Se consider ca este o situaie normal, dac este rezultatul accelerrii vitezei de rotaie a activelor circulante. Se apreciaz nefavorabil , dac este rezultat al unor ntreruperi sau nesincronizri ale activitii de aprovizionare sau producie. 3) TN = FRN NFR; TN este expresia echilibrului general al ntreprinderii. Cnd TN are valori pozitive - reflect o activitate eficient, adic ntreprinderea are la dispoziie un anumit numerar care i asigur autonomia financiar pe termen scurt (echilibru general); Cnd TN

0, indic un dezechilibru, o dependen a activitii de resursele

ntreprinderii din finanarea extern. Un indicator semnificativ pentru analiza TN (trezoreriei nete) este cel al variaiei acesteia: TN = TN 1 - TN 0 , unde: TN 1 - trezoreria net la sfritul exerciiului financiar; TN 0 - trezoreria net la nceputul exerciiului financiar , sau TN = FRN - NFR. Fondul de rulment ne furnizeaz informaii cu privire la echilibrul financiar, lichiditatea ntreprinderii precum i modalitile de finanare a activelor acesteia. 1. Fcnd apel la partea superioar a bilanului patrimonial : - Dac , Capital permanent > Active imobilizate, atunci existena unui fond de rulment pozitiv caracterizeaz un echilibru financiar pe termen lung; capitalul permanent finaneaz integral imobilizrile, precum i o parte din activele circulante. - Dac , Capital permanent < Active imobilizate, atunci situaia genereaz un dezechilibru financiar din cauza finanrii activelor imobilizate din datorii cu exigibilitate mai mic de un an, impunndu-se msuri pentru mbuntirea structurii finanrii. 2. Fcnd apel la partea inferioar a bilanului patrimonial : - Dac , Active circulante > Datorii pe termen scurt, atunci situaia este considerat favorabil din punct de vedere al solvabilitii. Exist un excedent de active circulante ( lichiditati sub un an) asupra datoriilor exigibile ntr-un an, excedent de lichiditi destinat a face fa evenimentelor neprevzute. - Dac , Active circulante < Datorii pe termen scurt, atunci situaia este considerat nefavorabil , putnd avea dificulti sub aspectul echilibrului financiar al solvabilitii: activele circulante nu acoper n totalitate datoriile rambursabile n termen scurt.

Surse de finanare a activelor circulante


Surse de finanare a activelor circulante pot fi: - surse proprii; - surse atrase; - surse mprumutate. Sursele proprii sunt reprezentate de fondul de rulment, adic acea partea a capitalurilor proprii utilizate pentru finanarea activelor circulante. Sursele atrase sau pasivele stabile reprezint datorii minime permanente ale ntreprinderii ctre teri; aceste datorii sunt date n fapt de decalajul de timp dintre momentul apariiei obligaiei de plat i momentul stingerii acestora. Sursele atrase sunt considerate numai cele care se afl n termenul de acceptare prevzut prin contract. n general, sursele atrase sunt cele mai dorite de ntreprindere deoarece , ele nu cuprind dobnzi, penaliti sau alte costuri. Surse mprumutate sunt:
24

1) Credite bancare pe termen scurt Creditul pe termen scurt este avantajos deoarece se acord cu o dobnd mai redus dect pentru creditul pe termen lung, dar prezint i riscul de insolvabilitate. ntreprinderea utilizeaz n situaia reducerii lichiditilor i credite de scont (cambie sau bilet la ordin) sau afacturarea (vnzarea facturilor), care reprezint, n fapt, o imobilizare a propriilor creane ntr-un termen mai scurt dect cel convenit n relaiile cu clienii.

4. ANALIZA FINANCIAR PE BAZA BILANULUI FUNCIONAL 4.1. ntreprinderea n concepie funcional


nterpretarea funcional a bilanului presupune introducerea altor criterii de judecat asupra situaiei unei ntreprinderi. Concepia funcional definete ntreprinderea ca o entitate economic i financiar, asigurnd n raport cu dezvoltarea sa, realizarea urmtoarelor funcii: - funcia de investire i dezinvestire; - funcia de finanare; - funcia de exploatare. Analiza funcional este centrat pe ciclul de producie cu cele 4 faze ale sale: - achiziionarea i stocajul materiei prime; - fabricarea; - stocajul produselor finite i comercializarea; - ncasri din vnzri.
Fluxuri i stocuri Fluxuri reale Aprovizionarea Intrri mat.prime (+) Fabricaie For energie munc ap (+) Comercializare Servicii comercializare(+) ncasare creane clieni diminuare stoc produse finite (-) Lichiditi (+) Scontare Afacturare Reduceri Stoc creane --------------------------

Stocuri fizice Fluxuri financiare

Mat.prime, mat. (+) Credit/lichiditi (-) Cumprare prime materii

stoc producia n curs (+) Credit/lichiditi (-) Salarii Energie Ap ---------------------- nevoie

Lichiditi (+) Vnzri n numerar Finanare -------------------

--- surse finanare --Durata de rotaie a numerarului Stocare materii prime, materiale

Durata de fabricaie

Durata de stocare produse finite

Durata credit clieni

1. Aprovizionarea: - se constituie un stoc fizic de materii prime; - n contrapartid , apar fluxuri monetare imediate (numerar) sau decalate (credit); - decalajul d natere unui stoc financiar, iar durata sa de disponibilitate constituie o surs de finanare. 2. Fabricaia:

25

- stocurile reale de materii prime alimenteaza stocurile de producie n curs de fabricatie; - apar costuri adugate, cu salarii, energie, ap, materiale; - cnd durata creditului furnizor durata stocarii de materii prime, se poate finana parial prin credit furnizor faza de fabricatie ; - apare amortizarea care reprezint un cost, consum economic fr flux monetar. 3. Comercializarea presupune: - cheltuieli stocaj produse finite + cheltuieli transport + cheltuieli desfacere; - fluxuri monetare imediate i decalate durata de indisponibilitate creeaz o nevoie de finanare. 4. ncasare creane: - prin bnci se faciliteaz scontarea, afacturarea, reduceri comerciale i financiare (sconturi de decontare). Obiectivul analizei funcionale l reprezint impactul diferitelor operaii reale sau financiare asupra trezoreriei ntreprinderii. Gruparea posturilor bilaniere se face pe baza legturii acestora cu ciclul de exploatare. Alte operaii de ncasri i pli (venituri i cheltuieli financiare, dividende, impozit pe profit, TVA, accize) sunt independente de ciclul de exploatare influena CAF (capacitatea de autofinantare - funcia de repartiie).

4.2. Construcia bilanului funcional


Bilanul funcional ofer o imagine de ansamblu asupra modului de funcionare economic a ntreprinderii, punnd n eviden nevoile i resursele corespunztoare fiecrui ciclu de funcionare. Principiul dup care se ntocmete bilanul funcional este principiul implicrii valorii de origine , conform cruia: - activele sunt trecute la valoarea brut (+A i provizioane); - conceptul de activ fictiv (nonvaloare) nu mai este operaional (deosebire de lichiditate principiul prudenei); - imobilizri n leasing (n afara bilanului) sunt integrate deoarece servesc procesului de exploatare; n pasiv se caracterizeaz ca o resurs avnd aceeai valoare (active sau datorii financiare pentru partea de activ). - cheltuielile ce servesc exerciiilor viitoare sunt asimilate unei investiii n active imobilizate; - cheltuielile efectuate n avans ,dup caz, active circulante n active de exploatare; - efecte scontate i neajunse la scaden: A creane ; P credite curente de trezorerie. - primele de rambursare a obligaiunilor sunt deduse din Activ, iar n Pasiv se diminueaz corespunztor valoarea datoriilor financiare; - diferenele de conversie Activ i Pasiv nu se iau in considerare.
BILAN FUNCIONAL A = nevoi (alocri) P = resurse Activ imobilizat brut

Funcia de investire

Capitaluri permanente Amortiz. i proviz. Datorii financiare 26

Funcia de finanare

Activ circulant de exploatare (brut)

Datorii de expl. (DE) Datorii (DAE) n afara expl.

Funcia de exploatare

Active circulante n afara expl. (brut) Activ de trezorerie

Funcia de exploatare

Pasiv de trezorerie (CT)

4.3. Funcile bilanului funcional 4.3.1. Funcia de investire


Funcia de investire grupeaz imobilizrile n dou categorii: - imobilizri de exploatare: construcii, maini, utilaje; - imobilizri n afara exploatrii: terenuri, construcii anexe, participaii, plasamente financiare, etc. Spre deosebire de lichiditate (imobilizri

1 an, elimin nonvalorile), optica

funcional reine nonvalorile (principiul prudenei). Funcia de investire st la baza strategiei ntreprinderii de rennoire a echipa-mentelor, ct i a opiunii: ntreprinderi productive participaii financiare pe raionamentul rentabilitii.

4.3.2. Funcia de finanare


Funcia de finanare regrupeaz posturile privind capitalurile proprii, datoriile financiare indiferent de scadena lor: mprumut obligatar, credite bancare exclusiv creditele furnizorilor i dobnzile aferente datoriilor financiare. Activele i provizioanele sunt asimilate resurselor proprii deoarece imobilizrile sunt in valoare brut.

4.3.3. Funcia de exploatare


Funciei de exploatare i corespund fluxurile ciclului de exploatare, generatoare de stocuri reale i financiare care se rennoiesc cu o anumit regularitate. Active circulante de exploatare (ACE) stocuri, clieni, cheltuieli de exploatare constatate n avans sunt finanate din DE (datorii de exploatare - furnizori, venituri n avans,etc.). Celelalte posturi din bilant , reflectnd operaiuni diverse (creane diverse, creane subscrise i nevrsate, datorii fiscale, datorii sociale, etc.) reprezinta Active circulante in afara exploatarii (ACA) i sunt n coresponden cu Datorii in afara exploatarii (DAE). Activele i Pasivele de trezorerie sunt: - disponibiliti bneti; - credite bancare curente. Structura bilanului funcional cuprinde: - 2 categorii de utilizatori n ACTIV: - legat direct de credite de exploatare; - independent.
27

- 2 categorii de resurse n PASIV: - resurse generate de exploatare; - resurse fr legtur cu exploatarea. Rolul bilanului funcional: - permite aprecierea vulnerabilitii structurii financiare reflectat de evoluia trezoreriei; - exprim interdependena dintre structura financiar n funcie de natura activitii ntreprinderii.

4.4. Echilibrul financiar funcional


Echilibrul financiar funcional se fundamenteaz pe aceeai indicatori ca i n cazul bilanului financiar: FR, NFR i TN. Structura bilanului funcional (nivele) Active imobilizate n afara exploatrii (AIAE) Nevoi Resurse stabile durabile Resurse proprii

Imobilizri de exploatare(IE) mprumuturi 1 FRF (FRNG) NFRE

FRF Stocuri NFRAE TN Nevoi ACE ciclice Creane de exploatare Resurse ciclice DAE Creane AE (ACAE) NFRAE Datorii de exploatare (DE) NFRE

28

Nevoi de trezorerie Resurse de trezorerie

Disponibiliti (D) Credite bancare TN de trezorerie (CT)

1) FRNG = resurse durabile nevoi stabile (permanente) FRNG = CP Active imobilizate nete FRNG = (nevoi ciclice + nevoi de trezorerie) (resurse ciclice + resurse de trezorerie) = (ACE + ACAE + D) (DE + DAE + CT) FRNG = TN + NFRE + NFRAE 2) NFRT = NFRE + NFRAE NFRE = ACE DE NFRAE = ACAE DAE FR = Surse permanente Alocri permanente = (Capitaluri proprii + Datorii financiare) Imobilizri nete TN = FRF - NFR sau NFR = FRN - TN FRF = Resurse stabile Active imobilizate nete = CP - AI NFR = Alocri ciclice (n stocuri i creane) Surse ciclice (Datorii curente) sau NFR = Necesar de finanare Resurse de finanare , adic : NFR = Stocuri i producie n curs de execuie + Creane, exclusiv cele de finanare + Active de regularizare, exclusiv primele de rambursare Datorii pe termen scurt, exclusiv cele financiare Pasive de regularizare unde : CP capitaluri permanente; FRNG Fond de rulment net global; NFRT nevoia de fond de rulment total; ACE active circulante de exploatare; ACAE- active circulante in afara exploatarii; DAE datorii in afara exploatarii; NFRE nevoia de fond de rulment de exploatare; NFRAE - nevoia de fond de rulment in afara exploatarii; FRF fond de rulment functional; NFR nevoia de fond de rulment. Datoriile curente ( credite, furnizori, decontari) sunt cele mai exigibile i de aceea sunt numite surse ciclice/temporare, i sunt ntlnite sub denumirea de datorii (ale ciclului) de exploatare cu scaden sub 1 an (conform IAS , sursele ciclice se numesc pasive curente). Alocrile/nevoile permanente (n imobilizri) sunt acoperite n principiu din surse permanente (capitaluri proprii si datorii financiare). Activitatea ntreprinderii furnizeaz resurse n compensarea acestor necesiti. Analiznd NFR se constat c aceasta are dou dimensiuni: a) una rezultat din natura activitii i din condiiile de exploatare; b) una temporar determinat de volumul activitii, funcia CA i a stocurilor, variaia creditelor client i furnizor. 3) Dac componentele NFR sunt legate de activitatea de exploatare, cele de trezorerie sunt legate de operaiuni financiare pe termen scurt. - sunt resurse furnizate de parteneri financiari specifici obiectul gestiunii pe termen scurt; - pot aprea i excedente plasamente eficiente pe piaa monetar financiar; TN = nevoi de trezorerie resurse de trezorerie; Cu ct pasivele cresc se creeaz o situaie vulnerabil.
29

Ecuaia fundamental pe care o explica tabloul de finantare este: FRNG = TN +NFR, sau TN = NFR - FRNG Dei NFR i FR, dimensionai prin ambele metode de analiz (financiar i funcional) vor avea valori diferite, TN este aceeai, deoarece modificarea FR i a NFR se face cu aceeai valoare. Excedentul de trezorerie dgajat de ansamblul operaiilor de gestiune depinde de structura NFR i de gradul de dezvoltare a ntreprinderii (ETOG): ETOG = CAF NFR Producia imobilizat, unde : CAF reprezinta capacitatea de autofinantare; NFR variaia nevoii de fond de rulment. CAF = EBE + Venituri financiare i excepionale ncasabile - Cheltuieli financiare i excepionale pltibile Impozitul pe profit , i reprezint cash flow-ul potenial al activitii de gestiune (Amortizare + Profit). EBE semnific rezultatul brut al activitii ntreprinderii, din care se deduc succesiv, celelalte cheltuieli pltibile ale ntreprinderii (financiare, excepionale etc).

Tipuri de echilibru financiar BILAN FUNCIONAL

NFR 0

NFR

FRNG 0

FRNG

FRNG 0

FRNG

TN = nevoi TN = nevoi FR NFR def.FR

TN = resurse TN = resurse FR

TN = resurse NFR+defic.FR

TN = nevoi NFR + excedent NFR

NFR

exced. NFR

def.FR exced.NFR

1. NFR este finanat n ntregime din FR sau parial din FR plus resursele ciclice. 2. Resursele durabile (FR) i resursele ciclice finaneaz parial NFR, diferenele fiind acoperite din credite de trezorerie. Poate fi viabil numai dac ntreprinderea poate beneficia n continuare de credite bancare (se analizeaz riscul de dobnd).
30

3. Resursele de trezorerie finaneaz o parte din imobilizri i NFR. Este o situaie critic care poate fi adoptat doar ocazional; impune reconsiderarea structurii financiare. 4. Resursele induse de ciclul de exploatare i FR finaneaz NFR i degaj un excedent de lichiditi. 5. Resursele ciclului de exploatare finaneaz o parte din imobilizri i asigur o TN pozitiv. 6. Insuficiena resurselor durabile este compensat de creditul furnizor, avansuri de la clieni i credite de trezorerie. Dependena financiar este foarte mare i se impune revizuirea structurii financiare.

5. GESTIUNEA FINANCIAR A NTREPRINDERII 5.1. Conceptul i coninutul gestiunii financiare


Gestiunea financiar reprezint ansamblul de msuri i decizii care se iau la nivelul ntreprinderii privind folosirea eficient a resurselor de care aceasta dispune. Conform principiilor de finanare (nevoi sau alocri durabile de resurse durabile i nevoi pe termen scurt din resurse pe termen scurt) avem o gestiune financiar pe termen lung (corespunztoare primului principiu) i o gestiune financiar pe termen scurt (corespunztoare celui de-al doilea principiu). Gestiunea financiar pe termen lung include operaiunile de capital (de finanare i investire) iar gestiunea pe termen scurt cuprinde operaiunile de exploatare (operaiunile de gestiune). Organizarea gestiunii financiare ine cont , att de aspectele generale, ct i de aspectele particulare specifice sectorului de activitate, tipului de ntreprindere, etc. Aspectele generale sunt determinate de caracteristicile economiei de pia care presupune relaii financiare monetare i de credit multiple. Pentru analiza acestora se impune folosirea de metode i tehnici de gestiune financiar asemntoare. Coninutul gestiunii financiare poate fi abordat prin referire la obiect, rolul i responsabilitile acesteia. Obiectul gestiunii financiare vizeaz coordonarea relaiilor dintre ntreprindere i componentele mediului financiar (interaciunea cu piaa de capital). Rolul gestiunii financiare se refer la stpnirea constrngerilor financiare fundamentale i urmrirea obiectivelor financiare majore. Responsabilitatea gestiunii financiare se realizeaz practic prin atribuirea funciei financiare a ntreprinderii.

5.2. Mediul financiar i obiectul gestiunii financiare


Mediul financiar i obiectul gestiunii financiare a firmei are n vedere , att mediul financiar n care i desfoar activitatea ntreprinderea , ct i evoluia de ansamblu a acesteia.
31

Mediul financiar se analizeaz sub aspectul facilitilor i constrngerilor privind accesul la sursele de finanare induse, att de variabilele pieei (rata dobnzii, curs de schimb, cotaii, risc, etc.), ct i de reglementrile legale n domeniu. Scopul analizei mediului financiar are n vedere obinerea de resurse financiare la timp n condiii avantajoase i cu costuri ct mai reduse posibil.

Faza de constituire
Faza de constituire se caracterzeaz prin: - cheltuieli fixe ridicate determinate de constituirea firmei i realizarea primelor investiii; - vnzrile sunt reduse deoarece ntreprinderea nu este cunoscut pe pia i suport n plus cheltuieli mari de promovare a produsului; - din punct de vedere financiar preocuparea este pentru meninerea solvabilitii i procurarea de noi fonduri pentru investiii.

Dezvoltarea
Crete rapid producia i vnzrile ntreprinderii care are drept consecin n plan financiar urmtoarele: - ntreprinderea are capacitatea de a genera fonduri proprii ntr-un volum n cretere ajungndu-se pn la nivelul n care veniturile realizate depesc cheltuielile; - dezvoltarea presupune creterea necesarului de investiii i a necesarului de finanare a activelor circulante.

Stabilizarea
Stabilizarea se caracterizeaz printr-un nivel ridicat al produciei i vnzrilor care pot nregistra creteri dar ntr-un ritm mai lent. n aceast faz, se reduc nevoile de fonduri pentru investiii de extindere, iar poziia intreprinderii i d posibiliti de procurare rapid i avantajoas de fonduri.

Declinul
Declinul se caracterizeaz prin reducerea vnzrilor i implicit a produciei. Preocuparea gestiunii financiare se ndreapt spre reorganizare, divizare, restructurare sau asimilarea i a altor activiti. Tot n aceast perioad se urmrete recuperarea fondurilor imobilizate prin dezinvestire.

5.3. Rolul gestiunii financiare


Rolul gestiunii financiare este acela de a asigura maximizarea valorii ntreprinderii prin meninerea nivelului performanelor financiare i mbuntirea acestora, controlarea riscurilor i meninerea echilibrului financiar.

Maximizarea valorii ntreprinderii


Valoarea ntreprinderii este dat , pe de o parte de patrimoniul net (valoarea prezent) , ct i de rezultatele ateptate n viitor din utilizarea acestui patrimoniu (valoarea estimat viitoare): CF + VR Valoarea financiar = (1 + r ) n (1 + r ) n

32

unde : CF flux anuale de numerar pozitive i r rata de actualizare; VR valoare rezidual sau preul de vnzare la un moment dat n ceea ce privete riscul exist: - un risc sistemic (sistematic), care are n vedere evoluia de ansamblu a economiei i care nu poate fi dispersat; - un risc specific propriului domeniu de activitate din care face parte ntreprinderea.

Performanele financiare ale ntreprinderii


Gestiunea financiar urmrete ca activitatea ntreprinderii s fie suficient de rentabil pentru a genera venituri care s acopere cheltuielile i s asigure obinerea de profit. Aprecierea performanelor trebuie s se fac pe termen lung deoarece n foarte multe cazuri imperativele imediate au afectat dezvoltarea viitoare a ntreprinderii.

5.4. Controlul riscului i metode de detectare a riscului de faliment


Principalele riscuri cu care se confrunt ntreprinderea sunt: 1. Riscul de exploatare (levierul operaional) care msoar sensibilitatea rezultatului exploatrii la variaia nivelului de activitate. Acesta este dat de existena cheltuielilor fixe de exploatare. 2. Riscul financiar (de ndatorare) care este dat de existena cheltuielilor fixe cu dobnda (cheltuieli financiare). Poate fi controlat printr-o structur optim i flexibil. 3. Riscul valutar. 4. Riscul de rat a dobnzii. 5. Riscul de faliment nseamn incapacitatea ntreprinderii de a face fa angajamentelor asumate fa de teri (insolvabilitate). n literatura occidental se vorbete de insuficiena sau suferina financiar care este divizat n: a) insuficiena tehnic, care presupune doar ncetarea temporar a plilor; b) insuficiena n faliment, care presupune ca suma datoriilor s fie mai mare dect suma activelor reale lichidabile. Controlarea riscului financiar se face pe baza analizei statice i analizei dinamice. Analiza static pornete de la concepiile de elaborare a bilanului care sunt: patrimonial i funcional. n cazul analizei statice patrimoniale se folosesc ca indicatori: - fondul de rulment ca parte a capitalurilor proprii din care se finaneaz activele circulante; - ratele de solvabilitate; - ratele de lichiditate. Potrivit teoriei patrimoniale, o ntreprindere este solvabil dac se realizeaz echilibrul maselor bilaniere pe aceeai durat: AI CP i AC Datorii de exploatare Solvabilitatea se apreciaz printr-o serie de rate solicitate n special de bnci n vederea acordrii de credite: ANC = At Datorii totale 1. net.
33

ANC = 33% P

2.

Dat . 1 CP

3.

Dat . 1 P 2

Analiza funcional se bazeaz pe indicatorii necesari de fond de rulment i trezoreria

Se mai utilizeaz un sistem de rate cerut de normele bancare: CT


FR exp l . 2

, unde: CT credite de trezorerie;

FRexpl. fond de rulment de exploatare; FRNG


NVR . 2

Analiza dinamic permite diagnosticarea i explicarea dezechilibrului financiar evideniat prin analiza static. Prin urmare, cele dou sunt complementare i se efectueaz n acelai timp. Analiza dinamic pornete de la fluxurile financiare determinate de operaii de gestiune i operaiuni de capital (de investiii i de finanare) evideniate de tabloul de trezorerie. Ca indicatori se folosesc: - CAF capacitatea de autofinanare; - A autofinanare; - ETE (excedent de trezorerie al exploatrii), unde : ETE = EBE NFR , i exprim CF ul degajat de activele de exploatare (Amortizare + Profit - NFR); EBE excedentul brut al exploatarii; NFR variaia nevoii de fond de rulment ; CAFp i CAFr (capacitate de autofinanare potenial i, respectiv, relativ); CF-urile ntreprinderi (cash flow). CAF = EBE Cheltuieli financiare Impozitul pe profit i exprim cash flowul potenial al activitii de gestiune (Amortizare + Profit), iar A = CAF Dividende prelevate.

Metode de detectare a riscului de faliment


1. Metoda empiric se bazeaz pe estimarea probabilitilor de producere a evenimentelor adverse. ntreprinderea este considerat performant dac probabilitatea producerii pierderilor este sub 10%. Acest proces se stabilete pe baza statisticii evenimentelor anterioare. Evenimentele adverse sunt apreciate gradual: - puin periculoase, dac CAF 0 se consider accidental ncetarea de pli i riscul poate fi controlat; - periculoas,
CAF Dat .scadente 1 .

dac CAF

D .sa c t a d e n t e

sau cnd rata autonomiei financiare

Se consider incapacitatea de plat pe o perioad lung de timp i se iau msuri n consecin; - foarte periculoas cnd capitalurile proprii sunt negative, adic ANC

0.

2. Metoda scorurilor (Kanban)este o metod formal de predicie a riscului de faliment.


34

Se bazeaz pe elaborarea unui model matematic de estimare a posibilitii ca o firm s fie sntoas sau n dificultate.

5.5. Diagrama financiar


Se aplic cu precdere prin funcia financiar a ntreprinderii. Prima responsabilitate este stabilirea diagnosticului financiar al ntreprinderii: DIAGNOSTIC FINANCIAR
- analiza echilibrului financiar - analiza rezultatelor - analiza fluxurilor financiare - analiza rentabilitii - analiza riscului

Decizia de Decizia de investire finanare

Decizia de repartizareDecizii pe termen scurt a profitului (de trezorerie) - gestiunea de trezorerie - gestiunea ciclului de expl. Gestiunea fin. pe termen scurt

Gestiunea fin. pe termen lung

Controlul de gestiune

Diagrama financiar se realizeaz pe baza analizei financiare care constituie suportul pentru formularea deciziilor n acest domeniu.
35

Pornind de la aceste diagrame, se trece la formularea deciziilor financiare. Acesta este un proces raional de alegere a unei linii de aciune pe baza studierii mai multor soluii pentru atingerea n cea mai bun msur a obiectivului de maxim a valorii ntreprinderii. Gestiunea financiar pe termen scurt urmrete asigurarea echilibrului financiar ntre nevoile de capitaluri circulante i resurse de trezorerie avnd n vedere: 1 optimizarea gestiunii activelor circulante n vederea creterii rentabilitii i lichiditii acestora cu minimum de fonduri imobilizate; 2 relaxarea scadenelor datoriilor de exploatare (furnizorii); 3 reducerea costurilor creditelor pe termen scurt. Controlul de gestiune exercitat asupra proiectelor de investiii permite verificarea modului n care prevederile bugetare sunt nfptuite. Funcia financiar a ntreprinderii presupune aplicarea unui sistem de metode i tehnici de gestiune care s asigure independena financiar a ntreprinderii, procurarea n mod curent i la cele mai mici costuri a fondurilor necesare, controlul asupra bunei utilizri a fondurilor i rentabilitatea operaiunilor crora le sunt afectate resursele financiare. Funcia financiar se manifest prin dou domenii: unul operaional pentru gestiunea fluxurilor financiare i unul funcional care este responsabil de prelucrarea i difuzarea datelor financiare n mediul intern i extern al ntreprinderii. Domeniul operaional presupune decizii de colectare a capitalurilor (emisiunea de obligaiuni, aciuni, credite, etc.) i efectuarea operaiunilor de ncasri i pli. Domeniul funcional are activiti cu efecte indirecte asupra capitalurilor cum ar fi: calculul rezultatului perioadei de gestiune, supravegherea integritii patrimoniale, etc.

BIBLIOGRAFIE 1. Bibliografie minimal obligatorie


1. CADR , FUAT Finanele ntreprinderii, NOTE DE CURS, suport electronic 2. NISTOR, E. IOAN; LCTU, V. DORIN; VIDEAN, V. LIGIA; CUCEU, I. CONSTANTIN Finanele ntreprinderii. Studii aplicative, Editura Rosoprint, ClujNapoca, 2009 3. VINTIL, GEORGETA Gestiunea financiar a ntreprinderii, ediia a VII -a, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 2008

2. Bibliografie recomandat
1. MIHAI, TOMA; PETRE, BREZEANU - Finane i gestiune financiar, Aplicaii practice. Teste gril, Editura Economic, Bucureti, 2006

36