UNIVERSITATEA DE STAT DIN REPUBLICA MOLDOVA

FACULTATEA “STIINTE ECONOMICE “

CATEDRA “FINANTE SI BANCI”

ACTIVITATEA BANCARA CONTEMPORANA

REFERAT
la disciplina universitara “Teoria Econom

Elaborat: Paiu Cristiana FB2201

Profesor: Dolgopol Angela

Chisinau 2022
 CUPRINS:
Introducere

1 Sistemele Bancare Contemporane

1.1 Particularitatile sistemelor Bancare contemporane

1.2 Modele si strategii bancare

2 Definirea şi specificul activităţii băncii în calitate de instituţie financiară

2.1Concurența între instituțiile bancare

2.2Reglementarea și dereglementarea sectorului bancar

2.3Introducerea inovațiilor tehnologice în domeniul bancar

2.4Tipuri de e-banking

Concluzie

Bibliografie
Introducere
În ultimele decenii, au avut loc schimbări serioase în dezvoltarea economică, tehnologică și
socială, care au afectat operațiunile bancare. Schimbări care sunt
care se întâmplă astăzi în sectorul bancar sunt de mare importanță. Băncile devin
multifuncționale, sau ele, devin într-un fel adevărate magazine universale ale timpurilor
moderne.
Rolul tradițional al băncilor a fost vizibil schimbat, astfel că acum, în plus
la operațiunile standard, efectuează o serie de operațiuni bancare netradiționale,
precum operațiuni cu titluri de valoare, garanții, servicii ipotecare etc.
Văzute prin prisma dezvoltării lor, băncile, pe o perioadă lungă de timp
s-au ocupat de mai multe operațiuni standard: au intermediat în plăți, au încasat
depozite de la populație și persoane juridice și au aprobat împrumuturi. La azi
nivelul de dezvoltare al băncilor comerciale, aceste activități tradiționale sunt completate cu
altele noi.
Cea mai importantă activitate suplimentară a băncilor comerciale astăzi este activitatea
piețelor financiare. Băncile comerciale obțin fonduri și prin emisie de
obligațiuni și alte titluri de valoare.
De asemenea, în politica de plasamente, pe lângă standard
plasări de împrumuturi, băncile comerciale plasează din ce în ce mai mult fonduri gratuite în
achiziționarea de diferite titluri.
Băncile de astăzi oferă clienților o serie de servicii și astfel intră agresiv în unele zone
nebancare și se transformă în instituții financiare universale.
În bancare din lumea modernă, întâlnim instituții bancare și financiare, care
în funcție de activitățile lor și de prevalența lor în activitățile lor, traversează național
frontiere si intra in domeniul bancar international.
Acestea sunt bănci care nu sunt instituții bancare și financiare internaționale sau regionale în
esență, ci prin activitatea lor, deși sunt înregistrate ca așa-numite
bănci naționale, bănci ale economiei naționale, ele sunt, totuși, mai mult decât naționale
băncilor, deoarece operațiunile acestora sunt din ce în ce mai implicate în relațiile și
tendințele internaționale monetare, financiare și de credit.
Aceste instituții bancare și de credit împreună cu instituţiile financiare şi bancare
internaţionale şi regionale formează așa-numitele bănci internaționale.
Prin urmare, se pune problema analizei tendințelor din domeniul bancar internațional. Dacă
analizăm evoluția sistemului bancar internațional în așa-numitele țări dezvoltate financiar din
punct de vedere instituțional, organizatoric și funcțional, ne dăm seama
că această dezvoltare s-a caracterizat încă de la început prin existența serviciilor bancare
standard (tradiționale), adică conservatoare. Mai târziu, acesta
trece la banca de producție industrială.
Astăzi putem vorbi despre așa-numita banking planetar cu inginerie și reinginerie.
Banca internațională sau așa cum o numesc unii, banca planetară a început să se dezvolte
în anii nouăzeci ai secolului al XX-lea. Într-o perioadă scurtă de timp, câteva schimbări
majore s-a întâmplat în domeniul bancar internațional, care a fost revoluționar în esență, nu
numai pentru bancar dar si pentru sistemul bancar monetar-financiar total.

Factorii determinanți ai acestor schimbări sunt: condițiile schimbate ale concurenței dure și
lupta de supraviețuire pe piața financiară; cel electronic-tehnologic
revoluție care a determinat înlocuirea producției unui produs bancar cu producerea unui
proces bancar segmentat de piață; și crearea de noi bănci planetare
care plasează procesele lor bancare segmentate pe o așa-numită supranațională globalizată
piaţă.
Funcționarea eficientă a băncilor depinde de flexibilitatea acestora, adică de capacitatea lor
să se adapteze la schimbări care ar oferi un avantaj competitiv în comparație cu altele
institutii financiare.

1Sisteme bancare contemporane

Rol si functii
Specificul activitatilor bancare si rolul acesteia pt economia unei tari presuspun un mod
aparte de organizare, fiindde altfel si domeniul cel mai reglementat. Reglementarea este data
in fiecare tara de legea bancara nationala careare menirea de a crea conditii pentru o
concurenta normalaintre institutiile de credit.Pt tarile membre ale UE cadrullegislativ este dat
de directivele europene transpuse in reglementari nationale.Intr-o economie bancile(instit
decredit in general) au un dublu rol :-cel de intermediere finanaciara in relatia economisire-
investire, o relatie decisivapt cresterea economica. Altfel spus, bancile atrag resurse si le
plaseaza in economie in principal prin distribuirea decredite ;-bancile reprezinta mecanismele
de transmisie a politicii monetare de a carei eficacitate depinde starea desanatate a sist bancar
si a intregii economii.Din acest dublu rol desprindem si functiile bancilor :-colectarea
delichiditati(atragerea de resurse)-distribuire de credite-gestionarea instrumentelor si a
mijloacelor de plata.Activitatea bancara din spatiul european(27 tari ue, 5 tari zonaeuro) are
la baza urmatoarele principii :1). Libertate totala a miscarilor de capital2). Libertate deplina a
instit de credit in creearea de succursale instrainatate ;3). Prestarea libera de servicii
bancare ;4). Supravegherea activitatii bancare de catre agentia din tara deorigine.Prin
aplicarea acestor principii s-a urmarit armonizarea legislatiilor si reglementarilor bancare
nationale sivizeaza aspecte referitoare la : conditii de acces pe piata bancara, protectia
deponentilor, norme de prudenta bancara, reguli contabile corecte, norme de audit si control
intern.’
STRUCTURA SBC
La modul cel mai general sistbancar al uneitari este format din : Banca centrala si bancile din
sistem care in functie de natura activitatii lor sunt:banci comerciale sau universale, banci de
afaceri sau de investitii, banci specializate,institutii financiarenebancare.Din punct de vedere
al organizarii activit bancare si al gradului de specializare putem vorbi de doua tipuride
sisteme bancare :1). Sisteme bancare ale europei continenetale, putin specializate, care
functioneaza dupamodelul bancilor universale.2). Modelul bancar American bazat indeosebi
pe principiul unei specializari stricte ainstitutiilor bancare.Astazi acest model este supus unor
modificari de natura sa elimine aceasta specializare stricta.
1.1CARACTERISTICI SI TENDINTE
Caracteristici
1). Diversitatea inseamna existenta unui numar sporit de instit de credit definite de legea
bancara afiecarei tari si ale caror caracteristici sunt si ele diferite. Avem mai multe criterii :a).
dpdv al activitatii/clientelei :banci universale si instit de credit specializateb). dupa
dimensiuni : banci locale, zonale si de vocatie internationala.
c). dupa natura furnizorilor de capital : banci cu capital public si cu capital privat.Actionarii
pot fi rezidenti sau nu.2). Concentrarea activit bancare repr ponderea detinuta de principalele
banci unansamblul sitemului bancar. Altfel spus, gradul de concentrare se judeca in functie
de nivelul de activitate, deponderea fiecarei banci in bilantul agregat al sistemului bancar. In
prezent, in majoritatea tarilor asistam la o cresterea gradului de concentrare, fenomen ce
caracterizeaza si sistemul nostru bancar.3). Bancarizarea furnizeaza informatii relevante cu
privire la gradul de dezvoltare a sistemului bancar al unei tari.Gradul de bancarizare se
exprima prin indicatori :a). nr de conturi deschise clienteleib). nr de carduric). nr
bancomatelro, ghiseelor bancared). raportul dintre nr angajatilor bancari si populatia unei
tari.4). Restructurareainclude fuziunile, achizitiile,operatiuni transfrontaliere si preluare de
pachete de catre banci straine, realizarea de operatiuni combinate(banci,asigurari), avand deci
loc un proces intens de integrare a activitatii bancare in cea de asigurari si de capital in
cadrulaceluiasi grup financiar.S-au creat azi ceea ce se cheama conglomeratele financiare.5).
Crizele bancare sunt o caracteristica a sist bancaractuale, ele fiiind generate in principal de
amplificarea si rapiditatea cu care se produc schimbari in domeniulreglementarilor bancare,
de deficiente de control si supraveghere prudentiala, de criza de pe pietele imobiliare.
TENDINTE
In prezent, pe plan international asistam la :
1). Specializarea bancilor este tot mai inlcuita cuuniversalizarea operatiunilor si actiunilor lor
specifice.
2). Scaderea rolului statului in activitatea bancara oaralel cuprocesul de liberalizare si
dezintavenire
3). Amplificarea fortei marlor banci in contextul internationalizarii si globalizarii industriei
financiare
4). Are locfenomenul de accentuare a restructurarilor bancare, indeosebi prin achizitii, fuziuni
si absorbtii.
5). Constituirea unorputernice grupuri financiare prin reunirea activitatilor bancare cu cea din
domeniul pietelor de capital, de asigurari, afondurilor de pensii etc
6). Permanenta modernizare a tehnicilor si informaticii bancare paralel cu
diversificareaofertei de produse si servicii.
1.2Modele si strategii bancare
In prezent s-au conturat in principal doua modele in acest domeniu :
I. modelul bancii dividente
II.modelul bancii fragmentare

modelul bancii dividente

are drept obiectiv renatbilitatea fondurilor proprii, maximizarea acestora. Pt atingerea acestui
obiectiv banciletrebuie sa:1). Sa adopte strategii, respective sa se orienteze spre acele
segmente de piata care sunt si cele maiprofitabile2). Este necesara cunoasterea detaliata a
costurilor si a operatiunilor effectuate;3). Se impune o tarifareprecisa si personalizata a
clientilor.4). Este necesara gasirea unei dimenisuni optime a bancii, ceea ce implicamodificari
sensibile in ceea ce priveste gradul de concentrare a industriei bancare.

modelul bancii fragmentare

Presupune reconsiderarea abordarii clasice a rolului bancilor ca intermediari financiari
principali in relatia economisire-investire.Altfel spus, acest model presupune
separareacompleta a functiilor(activitatii) de atragere aresurselor si constituirea depozitelor,
de functia de creditare.Potrivitacestui model, diferitele functii ale bancii artrebui sa fie
exercitate de entitati juridice, distincte. O asemenea abordare ar fi mai performanta intrucat
fiecareactivitate(functie) a acesteia este luata in considerare(exercitata) de o categorie aparte
de operatori specializati siprofesionisti in domeniul activitatii lor.
2 Definirea şi specificul activităţii băncii în calitate de instituţie financiară

Conform legii cu privire la institutiile financiare banca este institutia care atrage de la
persoanefizice sau juridice depozite ori echivalente ale acestora transferabile prin diferite
instrumente de plata si care utilizeaza aceste mijloace total sau partial pentru a acorda credite
sau a faceinvestitii pe propriul cont si risc.Institutia financiara este persoana juridica ce
accepta depozite sau echivalente ale acestoranetrasnferabile [rin nici un intrument de plata si
care utilizeaza aceste mijloace pentru a acordacredite sau a face investitii pe ptropriul cont si
risc.

Notiunea de avtivitate bancara defineste operatiile si tranzactiile active si pasive efectuate

inaparatul bancar. Prin aparat bancar se intelege ansamblul coerent al diferitor categorii de
bancicare functioneaza intr-o tara raspunzind unui mod de productie si unei etape de
dezvoltare social-economica.Banca moderna reprezinta un complex universal,
multifunctional, de creditare, finantare cu unlarg diapazon de tranzactii si depozite ce
cuprinde peste 300 denumiri.
In functie de legislatia invigoare din diferite tari si de particularitatile activitatii practice pot fi
distinse urmatoarele tipuridi investitii care se circumscriu termenului de banca universala:
1- banci mixte de tip german
2- versiunea britanica a bancilor universale in care filialele sint gestionate in mod descendent
3- holdurile bancare
4- conglomeratele bancare japonezeIn afara de aceasta clasificare se mai utilizeaza
urmatoarea:
* banca cu un singur sediu;
* banca cu mai multe sedii;
* holdingurile bancareDin punct de vedere al functiunilor specifice si modul de participare la
activitatea sistemuluiaparatului bancar se clasifica:
* institutie de credit
* institutii conexe
* institutii de reglementare si supraveghere.

In activitatea bancara categoriile de banci se impart:

1) banci de afaceri;
2) banci de depozite (banci comerciale);
3) banci electronice;
4) banci industriale.
Modelele de banca pot fi :

* modelul bancii dividende;

* modelul bancii fragmentate;
* modelul bancii la distanta;
* modelul bancii virtuale.
O alta structurare a bancilor ar fi:
1) banci specializate in operatiuni de detai (operatiuni curente cu clienti)
2)banci specializate in operatiuni de tip corporatie (operatiuni cu clienti mari)
3) banci specializate in activitati dedicate (privat banching)
4)banci specializate in activitatea de investitii financiar-bancare
5)banci specializate in activitatea de asigurari bancare.
Din gama investitiilor conexe sistemului bancar pot fi
- fonduri de garantare a depozitelor;
- societati de transfer de fonduri si decontari;
- fonduri de garantare a creditelor.
In economia de piata sistemul bancar indeplineste rolul de atragere a economiei societatii si
decanalizare a acestora prin procesul de acordare a creditului. Prin activitatea de colectare
aresurselor financiare concomitent cu plasarea lor pe piata prin intermediul creditelor si a
altoroperatiuni pe piata financiara, bancile joaca rolul de intermediar intre detinatorii de
capital siutilizatorii acestora.BNM este o persoana juridica publica, autonoma si responsabila
fata de parlamentul RM.Obiectul principal este de a realiza si mentine stabilitatea monedei
nationale. Din legea cu privirela BNM de scris atributiile fundamentale si functiile BNM.
Eliberarea licentelor se face in bazaregulamentului cu privire la licentierea bancilor.
 2.1Concurența între instituțiile bancare
Unul dintre cei mai importanți factori fundamentali în transformarea tradiționalului
băncile comerciale în instituții universale moderne este concurența. Concurența este un factor
determinant în tendințele de creștere din economia globală. Concurența sporită obligă băncile
să întreprindă activități riscante pentru a obține profituri adecvate acceptabile. The
rivalitatea sporită între instituțiile bancare se manifestă sub două forme:
─ concurența prețurilor determină rate ale dobânzii mai favorabile pentru clienții băncilor;
─ concurența de producție determină extinderea produselor și serviciilor bancare pentru a
satisface nevoile clientilor bancilor. Sub presiunea concurenței, băncile creează noi servicii
cu o calitate îmbunătățită.
─ În condiţiile unei concurenţe sporite, băncile comerciale se angajează însă
mai mulți pași, după cum urmează:
─ să utilizeze mai mult securitizarea împrumuturilor;
─ oferă garanții, sprijină lichiditatea altor instituții, împrumuturi, îmbunătățiri de credit și
sprijină o serie de instrumente diferite privind
piaţă;
─ consolidarea activității pieței valorilor mobiliare prin emisia, intermedierea,
și activitățile fondurilor comune. Pentru ca băncile să facă față concurenței, trebuie să se
adapteze
noul mediu și, de asemenea, găsiți noi produse/servicii. Toate acestea afectează creșterea
concurenței în diferite sfere: concurență pentru depozite, concurență pentru împrumuturi,
concurență pentru servicii de plată și alte servicii bancare.
Concurență pentru depozite
Acest tip de competiție are o sferă largă. Mai exact, în primul rând, comercial
băncile pot oferi diferite produse/servicii în condiții diferite (în funcție de
scadența, ratele dobânzii și valoarea investițiilor).

Concurență pentru împrumuturi

În ultimul timp, concurența pentru împrumuturi a crescut. Dezvoltarea obligațiunilor nedorite
(obligațiuni cu calitate suspectă sau obligațiuni nedorite) contribuie la acest lucru. Aceste
obligațiuni sunt a
înlocuitor de succes pentru împrumuturi. Pentru a solicita împrumuturi de la bănci, entități
comerciale (cu un rating mai mic) începeți să colectați fonduri suplimentare prin emiterea
de obligațiuni nedorite. Toate acestea
activităţile au contribuit băncilor să se concentreze asupra concurenţei în domeniul
activităţilor de creditare.

Concurență pentru serviciile de plată

Odată cu apariția sistemelor electronice de plată, concurența între instituțiile bancare și
concurența în serviciile de plată a crescut.
2.2Reglementarea și dereglementarea sectorului bancar
În comparație cu alte instituții, băncile sunt în mod convingător instituțiile cele mai
reglementate
în economie. Principalele motive pentru care organismele de reglementare din fiecare țară se
străduiesc în mod constant să reglementeze activitățile bancare sunt diferite. Dar, în principal,
două de bază
se pot distinge motivele.
Motivul primului este securitatea băncilor,
în timp ce celălalt se referă la politica monetară și fiscală (gestionată de obicei de
Banca Centrală.
Reglementarea bancară derivă din patru istorice diferite
radacini:
1. Condițiile speciale ale instituțiilor de credit stabilite prin ordin al domnitorului
statul, de obicei pentru a facilita împrumuturile statului;
2. Sistemul de concesiuni care reglementează înființarea băncilor cu autoritate limitată a
acestora;
3. Controlul emiterii cambiilor care au dobândit caracter de bani;
4. Convingerea că supravegherea generală a sistemului de creditare este o condiție prealabilă
pentru funcționarea nestingherită a sistemului bancar.
Globalizarea crescută a tendințelor financiare globale și creșterea activităților bancare
internaționale impun necesitatea unui cadru internațional de reglementare și supraveghere,
care va fi prezentat mai jos în domeniul internațional.
standardizarea bancară.
În general, principalele obiective ale reglementării bancare pot fi rezumate după cum
urmează:
1. Asigurarea unui sistem bancar stabil, în vederea creșterii încrederii publicului, în special a
micilor economisitori, care nu sunt capabili să estimeze independent riscul băncilor
și securitatea depozitelor lor în ele;
2. Prevenirea comportamentului iresponsabil al băncilor prin asumarea excesivă de riscuri;
3. Securizarea clientilor si asigurarea regularitatii pietei financiare;
4. Protejarea băncii, adică a proprietarilor lor de deciziile proaste ale managementului bancar.
Dereglementare
Începutul secolului XXI a fost marcat de procesul de globalizare,
care ca un foc s-a răspândit pe planeta Pământ și a avut un impact direct asupra economicului
și mișcările sociale. După șocul petrolului din anii 1980, s-au produs schimbări în știința și
teoria economică. Economiști care reprezintă ideile neoliberalismului
intra în arena și cere reevaluarea și armonizarea rolului individului, neutralitatea statului
asupra vieții economice și statul de drept. Unul dintre cei mai importanți adepți neoliberali,
Peter Drucker, despre schimbările care au avut loc în anii 1970, a spus:
„Din perspectiva șocului petrolului și a deciziei președintelui Nixon de a permite
cursul de schimb flotant al dolarului, acesta poate fi considerat doar începutul
evenimente. Sub influența acestei direcții în economie, în cele foarte dezvoltate
ţări, se realizează destatizarea întreprinderilor de stat şi dereglementarea radicală.
De la sfârșitul anilor 1970, este prezentă o tendință globală de dereglementare, termen care
marchează
proces de eliminare a reglementărilor legale existente care limitează funcţionarea băncilor.
Din punct de vedere istoric, procesul de dereglementare a serviciilor bancare a început la
începutul anului 1970 în New England și s-a răspândit în toată Statele Unite, și mai târziu în
unele Țările Europei de Vest.
Primul act de dereglementare cuprinzător a fost adoptat în 1980.
Legea privind dereglementarea și controlul monetar al instituțiilor de depozit și marele
dereglementarea structurală în SUA a avut loc odată cu abrogarea Glass-Steagall Act
în 1999, prin Legea Gramm-Leach-Biley. Cu aceste reforme legale în SUA, acesta
i s-a permis să înființeze holdinguri de servicii financiare cu care se pot ocupa banca
comercială și de investiții, precum și cu servicii de asigurări. Pentru inceput,
procesul de dereglementare înseamnă eliminarea reglementărilor care limitează serviciile la
bancile pot oferi. Prin acceptarea conceptului de dereglementare de către cei mai dezvoltati
țări din lume, s-a acordat o sală de competiție între diferitele instituții financiare. Ca urmare a
acestui proces, băncile s-au echivalat treptat cu celelalte institutii financiare. Dereglementarea
și concurența în creștere au determinat o reducere a dobânzilor, ceea ce a avut un impact
negativ asupra profitabilității băncilor.
Tendința crescândă către operațiunile globale ale băncilor pe piețele mondiale
a contribuit la revocarea separării băncilor comerciale și de investiții. Pe lângă liberalizarea
sporită a operațiunilor financiare, o creștere a fluxul de capital și intrarea instituțiilor
financiare străine pe piețele interne, apar.
Banca universală devine un model predominant. Pe lângă operațiunile de economisire și
depozit, s-a ocupat și de operațiuni de intermediere investițională. Procesele de
dereglementare au condus la schimbări semnificative în locul și rolul băncilor comerciale în
mediul bancar, cu consecințe uriașe în mediul existent și funcţionarea viitoare a băncilor.
Ultima criză financiară a pus sub semnul întrebării dereglementare amplă în domeniul bancar.
Astăzi, după acea fază de dereglementare generală, care a fost mult timp o prioritate a
statului, urmează o nouă fază, bazată pe necesitatea unei supravegheri financiare și juridice
eficiente, pentru a detecta din timp problemele care ar putea duce la o criză financiară de
mare amploare.
De fapt, regulile de reglementare stricte sunt introdus, care vizează supravegherea sectorului
financiar.
2.3Introducerea inovațiilor tehnologice în domeniul bancar
Tehnologia informației a avut un impact mare asupra operațiunilor băncilor. Utilizarea
tehnologia din ce în ce mai avansată în operațiunile bancare a determinat tendințe de integrare
atat la nivel national cat si international.
Tehnologia modernă de informare-comunicații a provocat o evoluție tehnologică
revoluție între bănci. Cu ajutorul dispozitivelor electronice, băncile au stabilit o conexiune
interactivă cu clienții lor, reducând astfel costurile
tranzacții. Banca electronică include sisteme care permit utilizatorilor de servicii bancare,
fizice sau juridice, să aibă acces la acestea, să efectueze anumite tranzacții sau să obțină
informații despre produse și servicii financiare prin intermediul unei rețele publice sau
private,
inclusiv internetul. Instrumentele de plată pe hârtie sunt din ce în ce mai reduse și
analog cu aceste instrumente de plată tradiționale, instrumente noi pentru electronice
au fost dezvoltate plăți, dintre care cele mai utilizate sunt: electronica
numerar, cec electronic și carduri de plată.
E-banking înseamnă o tehnică de efectuare a operațiunilor bancare sau o modalitate de a
efectua
furnizarea de produse și servicii bancare. Comitetul de la Basel pentru Supravegherea
Bancară
(BCBS) definește termenul e-banking ca „distribuție de servicii și produse bancare
într-un mod nou, prin canale electronice”.
Aceste servicii și produse bancare includ depozite și împrumuturi bancare, contabilitate
management, precum și furnizarea altor produse și servicii (de exemplu, numerar electronic)
pentru plata electronica. Termenul e-banking este adesea echivalat cu termenul online
bancar. Cu toate acestea, acest lucru este greșit deoarece termenul de e-banking este un
concept mai larg și
include alte moduri de efectuare a tranzacțiilor bancare prin intermediul dispozitivelor care
nu sunt bazate
pe internet-tehnologia. E-banking-ul include sisteme care permit utilizatorilor de servicii
bancare, fizice sau juridice, să aibă acces la acestea, să efectueze anumite tranzacții sau să
obțină informații despre produse și servicii financiare printr-un program public sau privat.
rețea, inclusiv internetul.
Utilizatorii serviciilor oferite de e-banking le accesează folosind dispozitive electronice
moderne, precum computer personal (PC), asistent digital personal (PDA), numerar.
automat (ATM) etc.
2.4Tipuri de e-banking
Dezvoltarea tehnologiei și a inovației au contribuit la schimbări în mod
de comunicare între clienți și bancă, adică execuția electronică
servicii într-un mod nou, mai perfect decât precedentul. Din acest aspect, mai multe
Se disting tipuri de e-banking, adică home banking prin telefon, Intranet
rețea, rețea de internet și telefon mobil.
Home banking este un sistem de utilizare a serviciilor bancare direct de acasă
client și oferă posibilitatea stabilirii unei legături de telecomunicații cu
Centrul de calcul al băncii în vederea utilizării serviciilor bancare. Ca link către
Centrul de calcul al băncii, clientul folosește un telefon, televizor sau un calculator. În
proces de dezvoltare home banking, distingem trei faze, în funcție de
tip de legătură de telecomunicații între bancă și client:

• Servicii bancare telefonice

• Online banking (home banking bazat pe Intranet)
• Internet banking
• Servicii bancare pe mobil
• ATM-uri (masini de marcat)
• Rețeaua ATM
• POS – sisteme
• Sisteme electronice de plată
Prima apariție a serviciilor bancare telefonice a fost observată în anii 1970. Este un proces de
utilizare a serviciilor bancare direct de la domiciliul clientului și permite imediat transfer de
fonduri, comenzi si informatii prin reteaua telefonica.

Sunt două modalităţi de a efectua aceste operaţii, în funcţie de modul de stabilirea conectarea
de către client cu funcţionarul bancar sau cu centrul de calcul al băncii.
În primul rând, clientul ar trebui să contacteze doar un ofițer de bancă, iar prin intermediul
acestuia, acesta se efectuează operaţiuni ale calculatorului băncii.
În al doilea mod, clientul ar trebui să aibă un telefon cu o bandă magnetică specială cititor sau
o tastatură specială pe care clientul introduce în mod independent date care sunt necesare
pentru a intra în sistemul bancar.
Pentru utilizarea serviciilor bancare, clientul are nevoie sa aiba cont propriu in banca, sa aiba
linie telefonica si eventual un token.
Online banking – online banking efectuează tranzacții bancare între client și bancă printr-o
conexiune directă la computer, folosind un software special instalat pe computerul personal al
clientului.
Comunicarea dintre client (prin computerul lor) iar centrul de calcul bancar se realizează
printr-un sistem de comunicare în rețea închisă al băncii – intranet, folosind un modem.

Toate datele de la ordinele executate sunt disponibile utilizatorului prin intermediul software-
ului instalat pe computerul său.

Internet banking – succesorul firesc al online banking-ului este internet banking-ul.

Utilizarea liniilor telefonice și a televizoarelor pentru accesarea băncii și a serviciilor acestora
au fost redus semnificativ, iar utilizarea internetului în acest scop este în creștere, așa că
astăzi termenul home banking poate fi înlocuit în mod liber cu termenul internet bancar.

Internet banking și începutul său în adevăratul sens au fost observate în 1995 când banca
Wells Fargo 7 a realizat primul program bancar web care a efectuat operațiuni bancare
operațiuni prin internet.
În același an, prima bancă specializată pe internet în lumea, Security First Network Bank, a
fost fondată, cu sediul în Atlanta, SUA, și mai târziu au fost înființate și alte bănci, precum
Compubank, Wingspanbank etc.
Mobile banking – cea mai recentă tendință în dezvoltarea serviciilor bancare electronice este
servicii bancare pe mobil. Permite utilizarea simplă și practică a serviciilor bancare oricând și
oriunde prin intermediul unui computer portabil (laptop, netbook, tabletă, PC), PDA, telefon
inteligent sau telefonul mobil. Ultima generație de telefoane mobile permite conectarea la
Internet direct de pe telefon, ceea ce înseamnă că utilizatorul poate accesa banca prin el și să
facă tranzacții bancare.
Cel mai mare avantaj al său este că mobilitatea, adică serviciile oferite de mobil banking sunt
independente de locația utilizatorii și operatorul, iar astfel serviciile bancare sunt disponibile
24 de ore, 365 de zile din orice loc din lume acoperit de semnal GSM.

ATM-uri (mașini de marcat) – Aparatele automate, sau așa-numitele bancomat (ATM), este
un dispozitiv automatizat, instalat de obicei în afara băncii sau în interiorul băncii anumite
locații aglomerate, al căror rol principal este de a furniza anumite servicii financiare acestuia
utilizatori, fără prezența unui funcționar al băncii.
Rețeaua de bancomate – în primii ani ai introducerii bancomatelor, deținerea unei rețele de
bancomate a însemnat ca banca să aibă un prestigiu. Astăzi, bancomatele sunt
conectat într-o rețea, astfel încât utilizatorii să poată folosi cardul emis de o bancă pentru a
retrage bani de la un bancomat al altei bănci prin plata unui comision. Din perspectiva
creșterii economiei în funcționarea băncilor, practica a arătat că utilizarea sporită a
dispozitivelor ATM nu înseamnă neapărat mai profitabilă executarea tranzacțiilor deoarece
de multe ori clienții le folosesc pentru a retrage mici sume.
POS - sisteme - Punctul de vânzare este un sistem de plată care permite realizarea rapidă a
serviciilor financiare în rețeaua comercială și de servicii prin e-banking.
Sisteme electronice de plată - se poate spune că sistemele electronice de plată sunt unul
dintre cele mai importante verigi din lantul de participanti la sistemul financiar in a
țară. Ele trebuie să fie practice pentru cumpărăturile online, sigure și sigure, transferabile
între rețele și rentabil pentru tranzacții mici. Astăzi, plata electronică
sistemele pot fi împărțite în următoarele patru grupe:
─ sisteme de plată în bani electronici;
─ sisteme de plată cu cardul de plată;
─ sisteme electronice de microplată (sold acumulat);
─ sistem de plată prin cec electronic.
Pe lângă aceste instrumente de plată, pot fi utilizate și următoarele instrumente
pentru plata online:
─ sisteme de plată online cu valori stocate (PayPal, carduri inteligente)
─ portofel electronic.
Concluzie
Sistemul bancar a suferit schimbări semnificative în ultimele două decenii în care băncile și-
au transformat activitățile din activități relativ strâns definite, în devenind întreprinderi
financiare care oferă întreaga gamă de servicii. În mod tradițional, activitatea principală a
băncilor consta în acceptarea de depozite și acordarea de împrumuturi, cea mai mare parte a
veniturilor acestora fiind realizată din acordarea de împrumuturi.
Până în 1990, numeroase piețe bancare erau foarte reglementate, iar pe de altă parte,
competiția a fost limitată. În acest sens, în Marea Britanie, băncilor au fost interzise
ocupându-se cu diverse activităţi bancare legate de valori mobiliare şi investiţii până la 1986,
când prin diferite reforme băncilor comerciale li s-a permis să cumpere companii care
funcționează ca brokeri cu acțiuni.
Pe de altă parte, în Europa continentală până în 1992, în Spania și Italia, restricțiile privind
deschiderea reprezentanțelor erau în vigoare, iar băncile erau în vigoare limitat în ceea ce
privește tipurile de operațiuni cu care au putut să se ocupe. Odată cu aplicarea celei de-a doua
directive bancare a UE din 1998, în 1992, o definiție oficială a fost stabilit ceea ce constituie
operațiuni bancare în întreaga Europă. Transformarea sistemului bancar din ultimele două
decenii a avut ca scop crearea unui sector bancar eficient și de încredere.
Aceasta a fost o uvertură prin care a fost introdus modelul așa-zisului universal banking.
Conform definiției largi, modelul universal banking include toate aspecte ale activității cu
servicii financiare, inclusiv securitate, asigurări, pensii, leasing, etc.
Rolul băncilor de stat din Europa și din alte părți a scăzut ca urmare a procesul de privatizare,
iar diferitele constrângeri care existau în trecut cu bilanţul (cunoscute sub numele de
constrângeri de portofoliu) au fost reduse sau anulate, prin care băncilor li s-a oferit o mai
mare libertate în gestionarea financiară a activităților lor.
Aceste tendințe globale au fost completate de progresele tehnologice, care a revoluționat
procesarea la birou și livrarea la sediu a serviciilor financiare către clienți. Îmbunătățiri
generale în tehnologia comunicațiilor și mai mici costurile de comunicare au crescut rolul
puterilor rivale, ca fiind îndepărtate fizic furnizorii de servicii financiare devin din ce în ce
mai relevanți pentru concurenții lor. Tehnologia a continuat să estompeze granițele de
specializare în rândul intermediarilor financiari. Așadar, boom-urile tehnologice au facilitat,
în general, creșterea serviciilor financiare disponibile și au ridicat nivelul mediului competitiv
Astăzi băncile sunt considerate întreprinderi financiare care oferă servicii complete și
astatrebuie subliniat faptul că anumite bănci au șters cuvântul bancă din numele lor în
materialele promoționale, cum ar fi Berkeley în Marea Britanie și J.P. Morgan Chase în
Statele Unite. Motivul de a transforma băncile în instituții financiare care oferă servicii
complete a fost scopul strategic al băncilor pentru a satisface cele mai largi gama posibilă de
cerințe ale clienților pentru serviciile financiare.
Bibliografie

1. Actul bancar din 1933.

2. Barbara Casu, Claudia Giradone, Philip Molyneux, Introduction to banking, Harlow,
Essex: Financial Times Prentice Hall, 2006.
3. Block Stanley B., Hirt Geoffrey A., Основи на финансиски менаџмент, McGraw-Hill
Irwin, Глобал Комуникации, Скопје, 2008 година.
4. Corton Gary, „bank regulation when ‘banks’ and ‘banking’ are not the same”, Oxford
Review of economic policy, vol. 10, nr. 4.)
5. Drucker, F.P., Nova zbilja, Novi Liber, Zagreb,, 1992.
6. Servicii bancare electronice – Брошура.
7. Friedman, T., The Lexus and Olive Tree, Understanding globalization, Farar Starus
Giroux, New York, 1999, стр.7-8.
8. Globalizarea și liberalizarea, dezvoltarea față a două coacăze puternice,
UNCTAD/366/Rei 1, 1996, p.5.)
9. Palan, R. și Deang, P." Safes Strategies in the Global Political Economy", în broșat,
C.I.P.G.INC,1996.
10. Škrbić Milan Deskar, Istraživački rad ”Deregulacija i monetarna politika FED-a kao
uzroci
globalne finansiske krize”, Zagreb, listopad 2009 godina.
11. Walters, Malcolm.Globalizarea...pp. 21-21.
12. Јовановски Тихомир, Меѓународни финансии, Еуро-Мак Компани д.о.о, Скопје,
2007 година, стр.97.
13. Попоска Климентина: Комерцијално банкарство-успешност и профитабилност,
Економски институт-Скопје, Скопје, 2008, година.
14. Ристиќ Живота "Светско банкарство-вчера, денес и утре" Економски факултет во
Скопје, 1996 година.
15. Cohen Edward E., Athenian Economy and Society: A Banking Perspective, Princeton
University Press, 1992.
16. Heffernan, S. (2005). Banca modernă. John Wiley and Sons Ltd.
17. J. P. Morgan. (1997). Introducere în metrica de credit. J. P. Morgan & Co. Incorporated
18. Kane, E. J. (2009). Rădăcinile stimulative ale crizei securizării și managementului
incorect timpuriu. Yale Journal on Regulation 26 (2), 405-416.