UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE ECONOMICE

Lucrul individual

Tema: Conceptul și importanța controlului in management

Chișinău-2018
 Cuprins

Introducere………………………………………………………………………1

Capitolul I: Aspecte teoretice asupra conceptului controlului

Controlul - funcție a managementului…………………….....…..1-3

Capitolul II: Analiza avantajelor și importanța controlului în management.......4

Concluzie……………………………………………………………………….5

Bibliografie………………………………………………………….......………6
Introducere
Trăim în ritmul unei societăți în continuă schimbare, în continuă dezvoltare și ascensiune,
fiind martori cu fiecare zi la continua perfecționare. Domeniul economic este cuprins și el de
acest val al modernizării, fapt pentru care managementul a căpătat o poziție esențială în acest
ritm al dezvoltării. Managementul întrunind în sinea sa o complexitate de elemente, reprezintă
un domeniu complex caracterizat desigur și de control, fără de care nu ar fi posibilă derularea
activității. Conceptul controlului în cadrul managementului reprezintă acel pilon pe care se
finalizează construcția managerială, fiind de o importanță indubitabilă, având în vedere
totalitatea proceselor succesibile. Tema propusă spre discuție este actuală, fapt motivat de
ideea că nu ar putea exista perfecțiune fără continuul control, la fiecare etapă a realizării
procesului managerial, ulterior propunerea de rezolvări și decizii la situațiile apărute pentru a
ajunge la desăvârșitul rezultat.

Scopul studiului este de elucida adevărata valoare a controlului în prisma managementului,

primul reprezentând acel element fără de care nu ar exista și nu ar fi posibilă expunerea,
compararea celor propuse cu cele realizate, luarea de decizii și desigur perfecționarea.

Obiectivele studiului :
- definirea noțiunii de management, control managerial;
- analizarea conceptului de control, relatarea scopului controlului și interpretarea lui în timp
și spațiu;
- expunerea controlului ca funție a managementului;
- poziționarea controlului în mașinăria managementului ca parte neînlocuibilă prin aducerea
de argumente practice.

Ca obiect de studiu constă sfera economică, întreprinderea ca subiect și receptor principal al

informației expuse atât despre management cât și despre control ca parte a acestuia. Omul este
fiinta rațională care a urmărit întotdeauna satisfacerea necesităților proprii prin cheltuieli de
muncă cât mai reduse. Putem spune ca din totdeauna oamenii, în vederea satisfacerii unor
nevoi sociale, au cooperat între ei, s-au constituit în colectivități umane organizate, unde cei
aflați în fruntea acestora îndrumau, coordonau, dirijau și controlau activitățile desfășurate
ceea ce ne vorbește despre existența managementului din toate timpurile și necesitatea de
corelare a tuturor elementelor sale.

Drept bază informațională servesc informațiile expuse în lucrări anterioare cât și manuale de
specialitate:
- Manual „Management” Prof. univ. dr. IOAN URSACHI, EDITURA ASE BUCUREȘTI
2001

- Manual Managementul Organizației, concepte și practici , Autori: Panaite Nica, Andrei

Neștian, Aurelian Iftimescu Editura SEDCOM LIBRIS Iași 2014
 I. Management: activiatate orientată în scopul atingerii obiectivelor unei organizații prin
intermediul realizării procesului managerial, utilizând eficient resursele organizaționale pentru
a atinge maximul de eficiență și eficacitate. (Manual Managementul Organizației, concepte
și practici , Autori: Panaite Nica, Andrei Neștian, Aurelian Iftimescu Editura SEDCOM
LIBRIS Iași 2014,Pagina 557)

Controlul: procesul de asigurare a îndeplinirii eficiente a obiectivelor întreprinderii.

Din punct de vedere etimologic noţiunea de „control” provine din expresia latinească „contra
rolus”, prin care se înţelege „verificarea unui act dublicat după original”.
Controlul în accepţiunea lui semantică este o „analiză permanentă sau periodică a unei
activităţi, a unei situaţii pentru a urmări mersul ei şi pentru a lua măsuri de îmbunătăţire”. În
acelaşi timp el semnifică o supraveghere continuă morală şi materială, ca şi stăpânirea unei
activităţi, a unei situaţii.
În literatura de specialitate mai există şi alte accepţiuni, astfel:
- în accepţiunea francofonă „controlul este o verificare, o inspecţie atentă a corectitudinii unui
act”.
- în accepţiunea anglo-saxonă „controlul este acţiunea de supraveghere a cuiva, a ceva, o
examinare minuţioasă sau puterea de a conduce ca un instrument de reglementare a unui
mecanism”.
Analizând conceptul de control, constatăm că acesta este un atribut al managementului, o
funcţie a conducerii, un mijloc de cunoaştere a realităţii şi de corectare a erorilor.
Sensul cel mai comun asociat controlului este acela de „verificare”, care frecvent se asociază
cu activitatea de cunoaştere şi permite managementului să coordoneze activităţile din cadrul
organizaţiei într-un mod cât mai economic şi eficient.
Controlul, din punct de vedere al misiunii sale, este o componentă intrinsecă a
managementului, este o activitate umană specifică, care serveşte atât conducerii, terţilor
parteneri de afaceri cât şi autorităţilor publice şi chiar populaţiei.
Controlul a evoluat şi evoluează continuu prin apariţia altor şi altor tipologii de control,
datorită mediului în care funcţionează şi care se află, la rândul său, într-o continuă mişcare,
prin perfecţionarea relatiilor economice şi permanenta evoluţie a economiei de piaţă.
Bertrand Fain şi Victor Faure în lucrarea lor intitulată „Revizia contabilă”, publicată la
Bucureşti, în 1948, precizează faptul că, „controlul intern constă în organizarea raţională a
contabilităţii şi serviciului contabil, care vizează prevenirea sau cel puţin descoperirea, fără
întârziere, a erorilor şi fraudelor”.Această definiţie nu cuprinde în sfera controlului toate
activităţile organizaţiei, controlul referindu-se numai la activităţile care pot avea o reflectare
în contabilitate.
Funcțiile managementului (engleză: functions of management) sunt componentele majore
ale managementului, activitățile foarte importante care compun procesul de management.
Astăzi se consideră că funcțiile managementului sunt următoarele: planificarea, organizarea,
conducerea și controlul.

1
Semnificațiile acestor funcții sunt:

1. Planificare - stabilirea unor scopuri (obiective) și imaginarea modului in care să fie atinse
(adică elaborarea planurilor).
2. Organizare - asigurarea că există resursele necesare (umane și fizice) pentru realizarea
planurilor și atingerea scopurilor.
3. Conducere - influențarea subalternilor pentru ca ei să contribuie la atingerea scopurilor
organizației.
4. Control (sau reglare) - compararea rezultatelor reale cu cele planificate și luarea unor
măsuri corective in caz de nevoie .
Prima abordare a funcțiilor managementului datează din 1916 și ii aparține lui Henri Fayol,
care prin intermediul lor a definit managementul (numit de către el administrare): „a
administra înseamnă a prevedea, a organiza, a comanda, a coordona și a controla”.Funcțiile
propuse erau acestea cinci: prevederea și previziunea, organizarea, comanda,
coordonarea și controlul.
Controlul poate fi definit ca fiind procesul de asigurare a îndeplinirii eficiente a obiectivelor
întreprinderii.

Literatura de specialitate a consacrat o multitudine de definiții ale conceptului de control.

Astfel, controlul este definit ca:

a. – Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, DEX, Editura Academiei Romane, București,

1998:

- analiza permanentă sau periodică a unei activități, a unei situații pentru a urmări mersul
ei și pentru a lua masuri de imbunatatire;

- supraveghere continua (morala si materiala); stapanire, dominatie;

- putere de dirijare a propriilor gesturi si miscari;

- institutie sau grup de persoane care supravegheaza anumite activitati;

b.– procesul de masurare, de monitorizare a performantei si de luare a actiunii corective

necesare pentru asigurarea obtinerii rezultatelor dorite (SIMIONESCU, A., BUSE, F., BUD,
N., PURCARU – STAMIN, I., Controlul Managerial, Editura Economica, Bucuresti, 2006,
pag.31);

c. – un sistem conceput pentru a oferi o asigurare rezonabila privind atingerea obiectivelor

managementului (LOEBBECKE, A., Audit, o abordare integrata, Editura ARC, Chisinau,
2003, pag. 365);

d. – ansamblul formelor de control existente la nivelul entitatilor, inclusiv auditul intern,

stabilite de conducere in vederea atingerii obiectivelor. Controlul intern include structuri
organizatorice, metodele si procedurile implementate pentru atingerea obiectivelor (GHITA,
M., Auditul intern, Editura Economica, Bucuresti, 2004, pag. 30);

2
e. – ansamblul actiunilor de evaluare operativa si postoperativa a rezultatelor organizatiei,
a verigilor ei organizatorice si a fiecarui salariat, de identificare a abaterilor care apar de la
obiectivele, normele si standardele stabilite initial si a cauzelor care le-au generat,
mentinandu-se echilibrul dinamic al organizatiei (ZANDER, A., The Psychology of the Group
Process, Annual Review of Psychology, 1979);

f. – existenta unui aparat specializat pe domenii – financiar, tehnic, al protectiei muncii,

gestionar etc. – care, prin formele si metodele aplicate, prezinta conducerii abaterile si
deficientele constatate, propunerile si masurile adecvate, pe baza carora organele de
conducere, managerii etc. iau decizii si dispun masuri de reglare a activitatii desfasurate,
tocmai in compartimentul si activitatile care manifesta abateri si disfunctionalitati
(CRACIUN, S., Auditul financiar si Auditul intern: controlul financiar si expertiza contabila
, Editura Economica, Bucuresti, 2004, pag.314);

g.– functia finalizatoare a procesului de conducere, cat si functia care furnizeaza elementele
necesare pentru realizarea celorlalte atribute ale conducerii (OPREAN, I., Control si Audit
financiar-contabil, Editura Intercredo, Deva, 2002, pag.6);

Controlul este funcția managerială de măsurare și corectare a performanțelor activității

subordonaților, pentru ca planurile și obiectivele organizației să fie realizate. A controla
înseamnă a stabili standardele de performanță folosite pentru a măsura progresul spre
realizarea obiectivelor.( Manual „Management” Prof. univ. dr. IOAN URSACHI, EDITURA
ASE BUCUREȘTI 2001)
Scopul controlului este să determine dacă oamenii și diferitele componente ale sistemului,
care alcătuiesc firma sau organizația respectivă, fac ce trebuie și cum trebuie; cu alte cuvinte,
determină dacă și cum se realizează un progres spre îndeplinirea obiectivelor și a sarcinilor
stabilite de a fi realizate. Controlul trebuie să asigure prevenirea nerealizării obiectivelor prin
supravegherea în timp a performanțelor indivizilor, compartimentelor ca și ale întregii
organizații.
În cadrul conceptului de control este subliniat cuvântul “comparare” pentru a pune în
evidență intercondiționarea reciprocă dintre activitatea de planificare și cea de control, cu alte
cuvinte dintre pregătirea acțiunii și efectuarea totală sau parțială a acesteia, respectiv
informațiile despre efectul acestor acțiuni.
Funcția de control, ca funcție a managementului, este enumerată ultima nu pentru că ar fi cea
mai puțin importantă, ci pentru că tot ce intră în conținutul celorlalte funcții trebuie să
preceadă, în timp, controlul. În general, cu cât o acțiune este mai bine pregătită, cu atât
acțiunile corective vor fi mai reduse ca frecvență și volum. Atât pregătirea, cât și efectuarea
acțiunii și a controlului sunt consumatoare de resurse și, deci, sunt supuse legii eficienței în
raport cu efectul lor asupra realizării obiectivelor.

3
II.
Pornind de la faptul că controlul este un domeniu vast de investigație, țin să menționez că actualitatea
sa este întotdeauna proaspătă fiind mereu în schimbare și perfecționare. Știința și tehnologia oferă cu
fiecare perioadă metode și tehnologii noi de cercetare de unde rezultă că acest domeniu nu este
descoperit în totalitate, complexitatea ta urmează încă a fi analizată și reinterpretată. Complexitatea și
importanța controlului poate fi oglindită de funcțiile sale:

1. F. de evaluare
• evaluiază rezultatele datorită cărora, alături de constatare se obţine
o apreciere a performanţei prin măsurarea rezultatelor şi
compararea lor cu standardele (obiectivele) iniţiale.

2. F. recuperativă
• de determinare, de orientarea controlului nu numai spre constatare
şi apreciere a fenomenelor, dar şi spre efectuarea corectărilor
necesare pentru înlăturarea deficienţilor.

3. F. preventivă
• se manifestă prin înlăturarea factorilor ce pot duce la apariţia
abaterilor de la standart.

4. F. informativă
• care oferă date asupra modului de realizare a deciziilor adoptate.

5. F. educativ-stimulativă
• reese din faptul că controlul poate reacţiona ca o formă de
stimulare pentru încurajarea eforturilor angajaţilor şi pedeapsă a
abterilor de la standard.

De o mare importanță este și modul în care se realizează controlul activitatii manageriale are
profunde implicații psihologice. Astfel, în cadrul procesului de control apar multiple si
complexe relații între controlor și controlat. Dacă sub aspect organizațional controlul se arată
a fi o funcție a managementului prin care se urmărește să se execute corect și corespunzător
obiectivele societății comerciale, din punctul de vedere al psihosociologiei manageriale
controlul constituie o formă de manifestare concretă a interesului pe care îl acordă managerul
și ajutoarele sale executării planului și adoptării deciziilor. Prin urmare, controlul urmărește
să inspire executantului sentimentul că rezultatul acțiunilor sale pentru îndeplinirea sarcinilor
sunt permanent supravegheate și controlate. Managementul se preocupă de menținerea unei
obiectivități în procesul de control și de asigurarea unor condiții favorabile între cel ce
controlează și controlat. În acest sens, controlul reprezinta un mijloc real de cunoaștere a
subordonaților și a capacității lor de îndeplinire a atribuiilor de muncă.

4
Concluzie:

În sinteză, deci, controlul în management este efortul sistematic de stabilire a standardelor de

performanță pentru obiectivele planificate, de proiectare a sistemelor informaționale de reacție
(informare, avertizare), de comparare a performanțelor (realizărilor) efective cu standardele
predeterminate (planificate), de determinare a abaterilor și de măsurare a semnificației
acestora, în vederea luării tuturor măsurilor necesare asigurării folosirii eficiente a resurselor
firmei pentru realizarea, în condiții de maximă eficiență, a obiectivelor acesteia.
Dacă am trăi într-o lume perfectă, în care toate planurile organizației au fost îndeplinite,
controlul nu ar fi necesar, atunci însă am vorbi despre ceva ireal, nu despre realiatate. Atât
factorii mediului intern cât și extern organizației se pot modifica neașteptat și pot influența
performanțele planificate. Salariații pot face greșeli sau pot să nu fie motivați să obțină
rezultate, care să mențină organizația pe cursul planificat. Pierderea controlului afacerilor,
într-o economie de piață, poate avea ca efect nu numai nerealizarea de profituri, ci se poate
solda și cu mari daune. De aceea , controlul este necesar pentru : a anticipa problemele, a
ajusta planurile, a iniția acțiuni corective. Deasemenea nu poate fi vorba despre control atâta
timp cât nu există un plan, controlul fără un obiectiv de realizat este lipsit de sens.

5
Biblografie:
1. Manual „Management” Prof. univ. dr. IOAN URSACHI, EDITURA ASE BUCUREȘTI
2001
2. Manual Managementul Organizației, concepte și practici , Autori: Panaite Nica, Andrei
Neștian, Aurelian Iftimescu Editura SEDCOM LIBRIS Iași 2014
3. SIMIONESCU, A., BUSE, F., BUD, N., PURCARU – STAMIN, I., Controlul
Managerial, Editura Economica, Bucuresti, 2006, pag.31);
4. (LOEBBECKE, A., Audit, o abordare integrata, Editura ARC, Chisinau, 2003, pag. 365);
5. (GHITA, M., Auditul intern, Editura Economica, Bucuresti, 2004, pag. 30);
6. http://www.preferatele.com/docs/marketing/3/controlul-in-managem14.php