Organisme internaţionale în domeniul ocrotirii

sănătăţii.
 Problemele globale din domeniul sănătăţii au condiţionat crearea
organismelor internaţionale.
 Una dintre primele întruniri de acest fel a fost Conferinţa Sanitară
Internaţională de la Paris, care a avut loc în anul 1851. A urmat înfiinţarea
Oficiului Internaţional de Sănătate publică (Roma, 1907).
 A fost creată la 7 aprilie 1948 pe lângă Organizaţia Naţiunilor Unite cu
oficiul central în Geneva.
 Actualmente această organizaţie întruneşte peste 193 de ţări, dintre care 191
sunt membre ale ONU.
 Ea dispune de 6 birouri regionale: European cu sediul în Copenhaga, African
– Brazaville, American – Washington, Mediteran-Oriental – Alexandria,
Asia de Sud-Est – New-Dehli şi Pacificul Occidental cu sediul în Manila.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) (WHO – World Health

Organization)
Republica Moldova este membru al OMS din anul 1992 şi colaborează cu
Biroul European.

OMS este un organism specializat care şi-a asumat următoarele atribuţii de bază:
 coordonarea activităţilor internaţionale cu caracter sanitar, în special privind
aspectele critice pentru sănătate;
 monitorizarea situației de sănătate și evaluarea tendințelor de sănătate;
 organizarea schimburilor internaţionale de informaţii în domeniul sănătăţii;
 stabilirea unor norme și standarde de sănătate, promovarea și monitorizarea
punerii lor în aplicare;
  asigurarea asistenţei tehnice pentru ţările în curs de dezvoltare;
 eradicarea bolilor epidemice şi endemice;
 dezvoltarea asistenţei medicale primare;
 îmbunătăţirea sănătăţii mamei şi copilului;
 contribuirea la imunizările populaţiei etc.
Una dintre direcţiile importante de activitate ale OMS este acordarea de ajutor
în elaborarea politicilor naţionale în domeniul medicamentelor, în special pentru
ţările aflate în perioade de tranziţie şi cele în curs de dezvoltare. O atenţie
deosebită se acordă reformei farmaceutice în ţările exsovietice. În componenţa
OMS funcţionează un proiect special pentru sectorul farmaceutic al ţărilor membre
ale CSI
Direcţiile principale ale acestui proiect sunt:
 dezvoltarea politicii în domeniul medicamentului;
 reforma sectorului farmaceutic;
 utilizarea raţională a medicamentelor;
 problemele aprovizionării, formării preţurilor pentru medicamente şi
achiziţiile;
 recuperarea cheltuielilor şi asigurările;
 asigurarea calităţii;
 rolul farmacistului în sistemul de sănătate;
 dezvoltarea resurselor umane.
Pentru obţinerea unor schimbări reale, proiectul OMS în domeniul farmaciei
aplică diverse strategii şi abordări orientate spre rezultatele finale:
 asistenţă profesională şi de expertiză pentru fiecare ţară şi problemă separat;
 formarea noilor viziuni şi orientări pentru persoanele abilitate cu decizii
politice;
 servicii de consultanţă pe probleme profesionale şi ale politicii
medicamentului;
 sporirea potenţialului în ţările respective: schimbul de informaţie, instruirea,
transmiterea deprinderilor profesionale şi a tehnologiilor;
 elaborarea proiectelor în comun cu experţi din ţările respective şi
implementarea lor;
 modificări esenţiale în sistemele de instruire;
 colaborarea intersectorială şi interdepartamentală;
 lărgirea colaborărilor între ţările CSI prin crearea reţelelor computerizate,
 realizarea de acţiuni şi măsuri interstatale;
 dezvoltarea colaborării interregionale, antrenarea în reţele internaţionale.
Priorităţile acestui proiect includ:
 accesibilitatea economică a medicamentelor;
  utilizarea raţională a medicamentelor;
 asigurarea calităţii;
 dezvoltarea resurselor umane;
 managementul raţional al sectorului farmaceutic.

Comisia Internaţională pentru Stupefiante (CIS)

(CND – Comission on Narcotic Drugs).
Primele foruri internaţionale preocupate de problemele stupefiantelor au avut
loc în aa. 1909-1910. În 1912, la Haga, a fost adoptată Convenţia Internaţională de
Opiu. În a. 1946 a fost creată Comisia Națiunilor Unite pentru Stupefiante (CND –
Comission on Narcotic Drugs), care actualmente este principalul organism
internațional de luare a deciziilor în ceia ce privește controlul internațional al
drogurilor.
În componența Comisiei intră 53 de state, ale căror reprezentanți se întrunesc
anual la Viena, unde analizează situația privind consumul de droguri la nivel
mondial, fac propuneri în vederea fortificării controlului internațional în acest
domeniu, evaluează modul în care statele aduc la îndeplinire angajamentele
asumate prin instrumentele juridice internaționale în domeniul controlului
stupefiantelor.
În 1961 în cadrul ONU s-a adoptat Convenţia Unică asupra Stupefiantelor, iar
în 1971, în acelaşi cadru s-a semnat Convenţia asupra Psihotropelor.
Aderând la aceste Convenţii, Republica Moldova şi-a asumat respectarea
prevederilor respective şi în acest context, în anul 1999, a adoptat Legea cu privire
la circulaţia substanţelor narcotice, psihotrope şi a precursorilor.

Comitetul Internaţional al Crucii Roşii (CICR) (ICRC –

Internațional Committee of the Red Cross).

Pentru a sprijini răniţii în timp de război, din iniţiativa şi prin străduințele

cetăţeanului genevez, Henri Dunant s-a înfiinţat la Geneva, la 1 septembrie 1863
Comitetul Genevez pentru ajutorarea Militarilor Răniţi (CGAMR).
De-a lungul anilor activitatea de Cruce Roşie s-a dezvoltat şi s-a extins asupra
altor obiective. În 1870 s-a înfiinţat Agenţia Centrală de Cercetări a CICR pentru a
reface legăturile între prizonieri şi răniţi în război şi familiile lor, precum şi pentru
civilii separaţi de familiile lor din cauza conflictelor armate.
La 5 mai 1919 (Paris) s-a înfiinţat Liga Societăţilor de Cruce Roşie şi Semilună
Roşie (LIGA) cu următoarele obiective:
 promovarea principiilor şi idealurilor Crucii Roşii;
  coordonarea operaţiilor de ajutorare a victimelor în cadrul calamităţilor
naturale;
 ajutorarea refugiaţilor din afara zonelor de conflict;
 favorizarea creării de noi societăţi naţionale şi contribuţia la dezvoltarea
activităţii lor.

 Convențiile de la Geneva au intrat în vigoare la data de 21 octombrie 1950.

La începutul noului mileniu numărul total de state membre ale CICR a atins
cifra de 194, ceia ce face Convențiile de la Geneva universal aplicabile.
 Mişcarea internaţională de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, compusă din
societăţile naţionale CICR şi LIGA se reuneşte odată la patru ani în cadrul
Conferinţei Internaţionale a Crucii Roşii, cu participarea statelor părţi ale
Convenţiilor de la Geneva, printre care este şi Republica Moldova.
Activitatea de Cruce Roşie se desfăşoară conform următoarelor principii:
 umanitate,
 imparţialitate,
 neutralitate,
 voluntariat,
 unitate,
 independenţă,
 universalitate.
 Ambulanța Crucii Rosii Române în campania împotriva malariei (1922)

În timpul secetei din Moldova, 1935 – 1936, au fost înființate 731 de cantine
 Crucea Rosie si-a diversificat operațiunile de ajutorare a oamenilor.

La izbucnirea conflictelor în Republica Moldova, peste 600 de copii refugiați din

zonele de conflict au fost preluați de Crucea Rosie România

Istoria Crucii Rosii din Republica Moldova

Istoria Crucii Roşii din Moldova este strâns legată de istoria ţării. Iată de ce
Societatea de Cruce Roşie din Moldova, ca asociaţie obştească cu statut legal s-a
creat cu mult mai târziu de la apariţia primelor Societăţi (1864). 
 La data de 12.11.99 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea
Republicii Moldova Nr.673-XIV cu privire la folosirea şi protecţia emblemei
Crucii Roşii.
 Fondul Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF – United Nations
Interna-tional Children Emergency Fund).
Reprezintă o organizaţie interguvernamentală fondată la 4 noiembrie 1946
de către Ansmablul General al Națiunilor Unite.

Are ca scop general aplicarea de măsuri şi acţiuni în vederea dezvoltării

echitabile a copiilor din întreaga lume, inclusiv acordarea ajutorului medical şi
farmaceutic. Multiplele proiecte elaborate şi implementate contribuie la
îmbunătăţirea asistenţei medicale acordate copiilor.
Priorităti:

UNICEF se concentrează în principal pe 5 priorităti de bază:

 Educatia fetelor,
 Plus de imunizare,
 Protectia copilului, HIV/SIDA, si
 Copilărie pentru copii.
 Alte priorităti includ supravietuirea copiilor, copilul si familia si sporturi
pentru dezvoltare. Îmbunătătirea naturii acestor priorităti se face printr-o
gamă de 14 metode, începând cu intervenții directe și legale, educație și
până la colectare de date prin cercetări și recensăminte.

Acțiunea Internațională pentru Sănătate (HAI – Health Action

International).
Este o organizație nonguvernamentală olandeză cu un birou de coordonare
(HAI Global) în Amsterdam și 4 parteneri regionali: Africa (Nairobi), Asia
Pacifică (Colombo), America Latină (Lima) și Europa (Amsterdam).
Este o organizație nonprofit, care acordă ajutor tehnic, de consultanță, de
instruire etc. în domeniul ocrotirii sănătății, inclusiv în cel al medicamentelor. Un
deosebit interes pentru sistemul farmaceutic prezintă activitățile HAI în
următoarele domenii:
  analiza prețurilor pentru medicamente;
 strategiile anti-concurențiale și accesul la medicamente;
 transparența financiară a organizațiilor de pacienți;
 instrumente novatoare pentru utilizarea rațională a medicamentelor;
 farmacovigelența și siguranța pacienților;
 educație în promovarea medicamentelor.

HAI colaborează în activitatea sa cu peste 200 de membri, inclusiv cu

grupuri de consumatori, ONG-uri de interes public, furnizori a serviciilor de
sănătate, mediul academic, mass-media și alte organisme din mai mult de 70 de
țări.