Introducere

Finanţele reprezintă o componentă esențială a vieţii social-economice a fiecărei ţări, iar

impactul lor asupra economiei naţionale are conotaţii atât în dimensiunile şi distribuirile
Produsului Intern Brut (P.I.B.), cât şi în modul concret de realizare a acestui proces. În
concepţia modernă, finanţele publice nu mai sunt un simplu mijloc de acoperire a
cheltuielilor, ci, înainte de toate, un mijloc de intervenţie în economie, în care autoritatea
publică joacă un rol activ în viaţa economică, influenţează procesele economice, corectează
evoluţia ciclică şi previne sau limitează efectele crizelor. Finanțele au apărut și au evoluat în
condițiile existenței omului pe măsura angajării acestuia în susținerea statului care la rândul
lui îi apără interesele.

Finanțele reprezintă pilon esențial în întreținerea calității vieții indivizilor, iar dacă este să ne
referim la un sens mai vast, putem numi finațele ca pârghie esențială în dezvoltarea unui stat,
în creșterea investițiilor respectiv profitului, în câștigarea independenței financiare care duce
după sine independența politică – teritorială. În literatura de specialitate conceptului de
finanțe îi sunt atribuite sensuri apropiate, de finanțe publice sau finanțe private.

Finanţele Cuprind resursele, cheltuielile, împrumuturile, creanţele de încasat

şi obligaţiile de plată ale agenţilor economici, băncilor, societăţilor
private de asigurare private.

Finanţele Sunt asociate cu resursele, cheltuielile, împrumuturile, datoria

statului, unităţilor administrativ-teritoriale şi altor instituţii de drept
publice public;

Figura 1. Componența finanțelor publice și finanțelor private

Elaborat de autor

1
Între aceste două expresii există asemănari, dar și deosebiri.
Asemănări:
- Şi unele şi altele operează cu categorii financiare de bază: monedă, credit, bani;
- Şi unele şi altele se confruntă cu probleme de echilibru financiar, de resurse
financiare în ultimă instanţă;
- Finanţele Publice şi Finanţele Private au un cadru organizatoric;
- Şi Finanţele Publice şi Finanţele Private funcţionează în baza reglementărilor
legale;
Deosebiri:

Finanțele publice

 Resursele necesare realizării funcţiilor şi sarcinilor statului se procură de la persoane

fizice şi juridice prin măsuri de constrângere în principal şi într-o proporţie mai mică
pe baze contractuale. Prelevarea unei părţi din venitul persoanelor fizice şi juridice la
bugetul statului are caracter obligatoriu, fără contraprestaţie şi este nerambursabilă.
 Statul poate lua anumite măsuri în legătură cu moneda naţională, în care se constituie
fondurile publice. Finanţele publice sunt folosite în scopul satisfacerii nevoilor
generale ale societăţii.
 Finanţele publice sunt folosite în scopul satisfacerii nevoilor generale ale societăţii.
 Gestiunea finanţelor publice este supusă dreptului public.

Finanțele private:

 Întreprinderile private, pentru completarea resurselor proprii, îşi procură resursele

financiare de pe piaţă, pe baze contractuale, în condiţiile rezultate din confruntarea
cererii şi ofertei de capital de împrumut. Resursele necesare realizării funcţiilor şi
sarcinilor întreprinderii private se procură de la persoane fizice şi juridice în principal
pe baze contractuale.
 Întreprinderile private nu pot influenţa în mod legal această monedă pe care şi ele o
folosesc.
 Finanţele private sunt puse în slujba realizării de profit de către întreprinzătorii
individuali.
 Gestiunea financiară a întreprinderilor urmează regulile dreptului comercial.

2
I.
Rolul finanțelor derivă din funcțiile acestora și se manifestă în plan financiar, economic și
psihosocial. Rolul financiar rezultă din faptul că mecanismul finanțelor publice constituie
modalitatea principală de atragere a resurselor financiare ale statului necesare realizării unor
obiective de interes general, dar și mijlocul prin care se redistribuie veniturile și averile între
membrii societății. Rolul economic se evidentiază în condițiile în care finanțele publice, prin
cele două etape ale funcției fiscale reprezintă un important instrument de politică economică
folosit de către autoritățile publice în vederea influențării fenomenelor și proceselor
economice, corectării ciclurilor economice și înlăturării dezechlibrelor econmice. Rolul
psiho-social rezidă pe de o parte din orientarea și modelarea comportamentelor indivizilor în
prezența prelevărilor fiscale și a transferurilor financiare, iar pe de altă parte din necesitatea
asigurării de către autoritățile publice a unor programe de protecție socială în vederea
sprijinirii categoriilor sociale defavorizate. Finanţele publice sunt necesare, în mod subiectiv
şi obiectiv, deoarece contribuie la realizarea sarcinilor şi funcţiilor statului, care nu ar putea fi
înfăptuite fără pârghiile financiare. Mijloacele prin care finanţele publice, ca relaţii financiare
îşi îndeplinesc acest rol, sunt funcţiile acestora:

 funcţia de repartiţie
 funcţia de control.

I.1Funcţia de repartiţie se manifestă în procesul repartiţiei produsului social (produsului

intern brut) şi cuprinde două faze:
Funcţia de
repartiţie

1. Constituirea 2. Redistribuirea
fondurilor (resurselor) (utilizarea) fondurilor
bănesti bănești.

Figura 2. Etapele funcției de Repartiție

Elaborată de autor

3
 În prima fază are loc formarea fondurilor publice de resurse băneşti, acţiune la care
participă societăţi comerciale, regii autonome, instituţii publice, alte persoane juridice şi
persoanele fizice, indiferent dacă sunt rezidente sau nerezidente.

I.2 Constituirea fondurilor publice se realizează în procesul distribuirii şi redistribuirii

P.I.B., între diverse persoane fizice şi juridice, pe de o parte, şi stat, pe de alta.
La constituirea acestor fonduri participă, în proporţii diferite, în raport cu capacitatea lor
financiară:

 unităţile economice, indiferent de forma juridică de organizare a acestora şi de

forma de proprietate asupra capitalului social;
 instituţiile publice şi unităţile din subordinea acestora;
 populaţia;
 persoanele fizice şi juridice rezidente în străinătate, dar care realizează venituri în
ţara considerată.

Fondurile publice de resurse se constituie în mai multe forme concrete cum sunt:

– impozite;

– taxe ;

– contribuţii petru asigurări sociale;

– amenzi;

– majorări şi penalizări de întârziere ;

– taxe din profitul regiilor autonome ;

– taxe din veniturile instituţiilor publice ;

– redevenţe şi chirii din concesiune şi închirieri de terenuri şi alte bunuri proprietate de stat ;

– venituri din valorificarea unor bunuri proprietate de stat şi a bunurilor fără stăpân;

– rambursări ale împrumuturilor de stat acordate ;

– dobânzi aferente şi ajutoare primate;

4
Resursele din care se constituie fondurile publice provin din toate ramurile economice şi din
toate sectoarele sociale: public, privat, cooperatist, mixt. În proporţie covârşitoare, resursele
băneşti ale finanţelor publice sunt mobilizate cu titlu definitiv şi fără contraprestaţie.

I.3 Distribuirea fondurilor de resurse financiare

A doua fază a funcţiei de repartiţie o reprezintă distribuirea fondurilor pe beneficiari –

persoane juridice şi fizice.

Distribuirea fondurilor are loc atât în domeniul finațelor private cât și a celor publice. Când
vorbim despre distribuirea resurselor firmei ne referim la monitorizarea și alegerea bunei
strategii în cee ace privește orientarea spre investiții, alegerea priorităților de dezvoltare și
analizarea amănuțită a necesităților întreprinderii pentru a obține maximizarea profotului din
minimul de chetuieli.

În cee ace privește sectorul public, distribuirea este dată în competenţa autorităţilor publice şi
se face în raport cu resursele financiare disponibile şi cererea de resurse financiare.
Distribuirea fondurilor publice înseamnă stabilirea cheltuielilor publice pe destinaţii:
învăţământ, sănătate, cultură, asigurări sociale şi protecţie socială, gospodărire comunală şi
locuinţe, apărare naţională, ordine publică, administraţie publică, acţiuni economice, datorie
publică. În cadrul fiecărei destinaţii, resursele se defalcă pe beneficiari, obiective şi acţiuni.
Distribuirea sau redistribuirea produsului intern brut (produsul social) are loc în două
modalităţi: – în cadrul aceluiaşi tip de proprietate, când are loc un transfer de resurse băneşti
între stat şi unităţile sale în ambele sensuri – cu schimbarea titlului de proprietate când
transferul are loc între stat pe de o parte şi agenţii economici cu capital privat sau mixt şi
populaţie pe de alta parte, şi invers. Redistribuirea se poate realizea şi pe plan extern, prin
contractarea de împrumuturi externe, acordarea de împrumuturi externe, achitarea cotizaţiilor
şi contribuţiilor către organisme internaţionale de către stat sau alte instituţii publice, primirea
sau acordarea de ajutoare externe de către stat, etc.

Distribuirea acestor fonduri reprezintă, de fapt, dimensionarea volumului cheltuielilor publice

pe destinaţii, şi anume pentru:

 învăţământ, cultură, sănătate;

 asigurări sociale şi protecţie socială;
 gospodarie comunală şi construcţii de locuinţe;

5
  apărare naţională;
 ordine publică;
 acţiuni economice;
 alte acţiuni;
 datorie publică.

În ceea ce privește prioritatea destinațiilor pe care sunt repartizate fondurile publice , se

constată ca, în țările dezvoltate , în prim plan se situează cheltuielile social- culturale, urmate
de cele pentru ordinea internă și apărare în timp ce în țările în curs de dezvoltare , au
prioritate, de regulă, cheltuielile pentru acțiuni economice în raport cu cele sociale.

Importanta funcției de repartiție trebuie apreciată în funcție de dimensiunile transferelor de

valoare operate de la diverse persoane juridice și fizice de la dispoziția statului, precum și în
funcție de mutațiile care se produc în economie în urma acestor transfere și efectele lor
economice, sociale, demografice și de altă natură , produse de acestea.

Oferirea unei cantități suplimentare de bunuri și servicii de către stat are un cost de
oportunitate și anume renunțarea la achiziționarea de pe piață a unor anumite cantități de
bunuri și servicii private. Ca urmare, este extrem de importantă alegerea populației și a
guvernanților , între două alternative posibile: să beneficieze de mai multe bunuri și servicii
publice, dar să suporte în schimb mai multe impozite și taxe, sau să primească mai puține
bunuri publice suportând un nivel mai mare al fiscalității, dar ramânându-le mai mulți bani
pentru achiziții de mai multe bunuri. În cadrul fiecărei destinaţii, resursele se defalcă pe
beneficiari, obiective şi acţiuni. Aceste fluxuri de resurse financiare se prezintă concret sub
forma cheltuielilor pentru:

 plata salariilor şi a altor drepturi de personal;

 procurări de materiale şi plata serviciilor;
 subvenţii acordate unor instituţii publice şi unităţi economice;
 transferuri către diverse persoane fizice (pensii, alocaţii, burse, ajutoare etc.);
 investiţii etc.

6
II

Funcţia de control a finanţelor specific atât domeniului public cât și celui privat se referă la
acea etapă în care are loc evaluarea tuturor mișcărilor efectuate în cadrul distribuiri fondurilor
la momentul investițiilor și corectitudinea declarării cheltuielilor. Funcția de control a
finațelor publice publice se justifică deoarece fondurile publice aparţin întregii societăţi. Sfera
de manifestare a funcţiei de control este mai largă decât cea a funcţiei de repartiţie, deoarece
vizează, pe lângă constituirea şi repartizarea fondurilor financiare publice, şi modul de
utilizare a resurselor. Funcţia de control a finanţelor publice nu se limitează la modul de
constiturire a fondurilor publice şi la repartizarea acestora pe beneficiari, ci urmăreşte şi
legalitatea, necesitatea, oportunitatea şi eficienţa cu care instituţiile publice şi agenţii
economici cu capital de stat utilizează în concret resursele băneşti de care dispun. În
consecinţă, controlul se efectuează nu numai activităţilor specifice funcţiei de repartiţie, ci el
se exercită şi asupra producţiei realizate în sectorul de stat, a schimbului şi consumului ce are
loc în acest sector. Responsabilitatea pentru proiectarea şi modelarea CFPI în Republica
Moldova revine Ministerului Finanţelor, care, prin intermediul Unităţii centrale de
armonizare, controlul financiar se exercită de puterea legislativă şi cea judecătorească, direct
sau prin organe de specialitate, cum sunt: Curtea de Conturi, Ministerul Finanţelor, bănci şi
alte instituţii financiare; organe specializate ale ministerelor, unităţilor administrativ-
teritoriale şi unităţilor economice.

II.1 Societatea este interesată să urmărească modul în care au fost constituite resursele
financiare publice și nivelul acestora , precum și modul în care au fost alocate pentru
satisfacerea nevoilor publice și eficiența economică și socială a modului în care sunt utilizate
fondurile publice.

Ca urmare,este necesar un control public prin care să se asigure integritatea și buna

administrare a fondurilor publice. Astfel, prin controlul efectuat de stat:

- Se împiedica irosirea banului public,

- Se previne efectuarea unor cheltuieli inoportune sau ineficiente;
- Are loc repararea prejudiciului adus avutului public.
- Se instaurează disciplinarea.

7
Fiecare domeniu de activitate trebuie controlat din trei puncte de vedere:

- al sarcinilor specifice care revin acelui sector,

- ale formelor financiare impuse de desfășurarea activității,

- al efectelor utile ale acestor activități.

Primul punct se controlează de către organele de specialitate în domeniul considerat. Pentru

punctele 2 si 3, controlul se realizează de organe cu drept de stat.

Controlul statului are o sferă largă de manifestare, cuprinzând toate domeniile vieţii sociale
care ţin de sectorul public şi anume: activitatea economică, cultural-educativă, de ocrotire
medicală, de asigurări sociale de stat, de apărare naţională, de menţinere a ordinii publice, de
protecţie socială, de promovare a relaţiilor cu celelalte state ale lumii ş.a. Ca urmare,
controlul îmbracă forme diferite, se realizează de organe diferite şi foloseşte instrumente
diferite.

Controlul financiar vizează următoarele aspecte:

- modul de constituire, repartizare şi utilizare a fondurilor de resurse financiare publice,

- păstrarea integrităţii şi a bunei gestionări a patrimoniului public,
- încasarea integrală şi la timp a creanţelor statului,
- onorarea plăţilor datorate de către stat terţilor.
II.2 Controlul financiar se exercită în toate fazele reproducţiei sociale, astfel:

a) în faza repartiţiei, urmăreşte:

- provenienţa resurselor care alimentează fondurile publice şi destinaţia acestora;
- nivelul la care se constituie aceste fonduri;
- titlul cu care se mobilizează şi cel cu care se repartizează către diverşi beneficiari;
- gradul şi modul de redistribuire a fondurilor financiare publice între sferele de
activitate, sectoarele sociale, membrii societăţii şi între diverse regiuni şi zone
geografice;
- modul de asigurare a echilibrului între necesarul de resurse financiare şi posibilităţile
de procurare etc.

8
 Controlul financiar nu se limitează la faza repartiţiei, ci se extinde, asupra producţiei și
asupra schimbului şi consumului.

- în faza producţiei, controlul financiar urmăreşte producţia realizată în sectorul

public;
- în faza schimbului, în sectorul public, controlul urmăreşte dacă produsele obţinute în
unităţile economice cu capital de stat se realizează ca mărfuri, dacă oferta corespunde
cererii şi dacă preţurile mărfurilor, stabilite prin mecanismul pieţii, acoperă
cheltuielile de producţie şi circulaţie şi un anumit profit;
- în faza consumului, controlul financiar vizează atât consumul productiv al unităţilor
economice cu capital de stat (gradul de valorificare a materiilor prime şi a
materialelor, rentabilitatea diferitelor produse, cursul de revenire la export etc.), cât şi
consumul final al instituţiilor publice (de învăţământ, sănătate, cultură, apărare
naţională etc.).

9
Concluzie:

În concluzie țin să menționez că datorită tuturor acestor funcții pe care atât domeniul privat
cât și cel public este în datorie să le realizeze, există o oarecare ordine în organizarea și
realizarea activității economice la nivel de întreprindere și stat. În domeniul privat,
importanța realizării funcției de repartiție a resurselor prin intrmediul celor 2 etape specifice ,
constituirea și distribuirea finanțelor, se oglindește în găsirea unui echilibru cât și a stabilirii
priorităților și obiectivelor de prezent și în perspectivă. Datorită aceste funcții se poate realiza
abordarea subiectivă a ceea de ce dispune firma și a ceea ce aceasta trebuie să investească
prin analizarea capacității de îndeplinire a obiectivelor propuse. În domeniul public ,
repartiția fondurilor trebuie să cunoască o balanță continuă având în vedere că de ambele
părți a cestei balanțe stă societatea care plătește anumite costuri și care la rându-i așteaptă să i
se onoreze necesitățile privitor la independență, viață socio-culturală și desigur dezvoltare
economică.
După cum spunea un citat celebru, controlul este materializarea succesului, afirm că fără
efectuarea controlului la orice etapă a procesului investiției fondurilor, publie sau private, nu
ar exista o direcție concretă de se ajunge la realizarea obiectivelor propuse. Există mulți
factori ce motivează existeanța acestei funcții în viața economică , aici referindu-ne la firea
omenească care este predispusă spre a face erori, la firea omenească care este întotdeauna de
îndeplinirea propriilor nevoi și mereu tentată de a culege roade de acolo de unde are
posibilitatea chiar dacă acest lucru este contra legii, la continua schimbare ce are loc în toate
domeniile vieții sociale și materializarea capacătății de readaptare. Nimic nu poate exista fără
control, pentru că în cadrul acestuia se urmărește progresul.
Funcția de control în domeniul fondurilor joacă un rol important, pentru că poate datorită
accentuării realizării acestuia nu se va mai ajunge la situții ca spălare de bani și miliarde
furate iar de cealată parte a realității un stat sărac, plin de datorii, cufundat cu fiecare an tot
mai adânc în Gaura Neagră.

10
Cuprins:

Introducere

I. Funcția de repartiție a finanțelor……………………………………..…………………...…3

1.1 Componența funcției de repartiție………………………………………………………3-4
I.2 Analizarea Constituirea fondurilor ………………………………………………...…4-5
I.3 Analiza Distribuirii fondurilor…………………………………………………………..5-6
II. Funcția de control în cadrul finanțelor……………………………………………………...7
II.1 Direcții de orientare funcției de control………………………………………………...7-8
II.2 Fazele procesului ecomomic în care intervine controlul……………………………….8-9

11
Bibliografie:
1. Lachi Cristina Conspecte din cadrul orelor de Finanțe
2. Marian L Strategii manageriale de firmă Editura Economicp București
3. Statistica.md
4. Trandafir Adina, Suport de curs Finanțe publice

12