Tema 2.

Contabilitatea imobilizărilor necorporale și corporale

Obiective de referință: Unităţi de conţinut

- să definească noțiunea imobilizărilor și 2.1. Noțiuni privind imobilizările, componența și
imobilizărilor în curs de execuție; clasificarea acestora
- să cunoască componența și clasificarea 2.2. Recunoașterea și evaluarea imobilizărilor
imobilizărilor necorporale și corporale; 2.3. Contabilitatea imobilizărilor necorporale
- să distingă condiţiile necesare recunoaşterii
2.4. Contabilitatea imobilizărilor corporale
imobilizărilor;
2.5. Amortizarea și deprecierea imobilizărilor
- să cunoască modul de evaluare inițială și ulterioară
a imobilizărilor; 2.6. Contabilitatea operaţiunilor de leasing cu
- să clasifice modurile de intrare şi de derecunoaștere mijloace fixe
a imobilizărilor; 2.7. Prezentarea informațiilor cu privire la
- să aplice metodele de calculare a amortizării imobilizări în situațiile financiare.
imobilizărilor în baza studiului de caz;
- să definească noțiunile semnificative utilizate în
deprecierea imobilizărilor necorporale și
corporale; Termeni – cheie:
- să cunoască modul de recunoaștere și evaluare a imobilizări, imobilizări în curs de execuție,
pierderii din deprecierea imobilizărilor amortizare, derecunoaștere, depreciere, pierderi
necorporale și corporale; din depreciere.
- să identifice informația ce necesită de a fi
prezentată în situațiile financiare;
- să explice modul de contabilizare a pierderii din
deprecierea activelor și reluarea acesteia în baza
studiului de caz.
- să contabilizeze intrările și derecunoașterea
imobilizărilor necorporale și corporale, aplicând
corespondența conturilor contabile;
- să înregistreze în conturile contabile sumele cu
privire la amortizarea şi deprecierea imobilizărilor;
- să argumenteze înregistrările contabile ce ţin de
evidența intrării, amortizării, deprecierii şi ieșirii
imobilizărilor;
- să generalizeze operațiile cu privire la leasingul
financiar și operațiile cu privire la leasingul
operațional;
- să contabilizeze operațiile cu privire la contractele
de leasing în contabilitatea locatarului și
locatorului.

Tema 2. Contabilitatea imobilizărilor necorporale și corporale

2.1.Noțiuni privind imobilizările, componența și clasificarea acestora
2.2. Recunoașterea și evaluarea imobilizărilor
2.3. Contabilitatea imobilizărilor necorporale
2.4. Contabilitatea imobilizărilor corporale
2.5.Amortizarea și deprecierea imobilizărilor
2.6. Contabilitatea operaţiunilor de leasing cu mijloace fixe
1
2.7. Prezentarea informațiilor cu privire la imobilizări în situațiile financiare

2.1. Noțiuni privind imobilizările, componența și clasificarea acestora

Activele imobilizate identifică elementele patrimoniale ale întreprinderii cu durata
temporară de participare la circuitul economic al acesteia ce depășește 12 luni calendaristice,
cu rotație multiplă ce asigură derularea normală a proceselor economice în cadrul entității. În
categoria activelor date se includ atît bunuri econimice, cît și angajamente ale altor persoane
fizice și juridice față de întreprindere, cheltuieli etc.
Active imobilizate resurse economice identificabile și controlabile de către entitate
într-un termen ce depășește 12 luni ce provin din fapte economice trecute din a căror utilizare
se așteaptă obținerea unor beneficii economice.
În funcție de conținutul economic al activelor imobilizate se evidențiază următoarele
categorii:
 imobilizări,
 investiții,
 creanțe,
 alte active imobilizate.

Imobilizările reprezintă activele deținute pentru a fi utilizate pentru o perioadă mai

mare de un an în activitatea entității sau pentru a fi transmise în folosință terților. Aceste
bunuri încadrează elemente de natura:
 imobilizărilor necorporale,
 imobilizărilor corporale.

Investiții sunt considerate activele sub formă de valori mobiliare și imobiliare, cote
de participație în capitalul social al altor entități și alte investiții deținute de entitate în scopul
exercitării controlului, obținerii veniturilor sau altor beneficii economice.
Investițiile ca valori financiare se divid în:
 investiții imobiliare,
 investiții financiare.

Creanțe pe termen lung sunt drepturi ale entității pe o perioadă ce depășește 12 luni
și care decurg din tranzacții sau evenimente trecute, din stingerea cărora se așteaptă intrări
(majorări) de resurse care încorporează beneficii economice.
2
 Contabilitatea activelor imobilizate pe tipuri concrete este reglementată prin
prevederile diferitor SNC (Tabelul 2.1).
Tabelul 2.1
Definirea activelor imobilizate de bază, reglementarea normatvă a contabilității
Elementul Imobilizări Imobilizări Investiții Investiții
contabil necorporale corporale imobiliare financiare
Definiție Imobilizări Imobilizări sub Proprietate Active sub
nemonetare care nu formă de mijloace imobiliară formă de
îmbracă o formă fixe, terenuri, deținută ( de valori
materială, imobilizări proprietar sau mobiliare,
identificabile și corporale în curs de locatar în baza cote de
controlabile de execuție și resurse unui contract de participație în
entitate minerale leasing capitalul
financiar), mai social al altor
degrabă în entități și alte
scopul închirierii investiții
și/sau pentru deținute de
creșterea valorii entitate pe o
acesteia, decît perioadă mai
pentru a fi: mare de un
- utilizată în an în scopul
producție, pentru exercitării
furnizarea de controlului,
bunuri, prestarea obținerii
serviciilor sau în veniturilor
scopuri sau altor
administrative; beneficii
- vîndută în economice
procesul
desfășurării
normale a
activității

Actul SNC,,Imobilizări SNC,,Imobilizări SNC,,Investiții SNC

normativ necorporale și necorporale și imobiliare” ,,Creanțe și
corporale” corporale” investiții
financiare”

2.2. Recunoașterea și evaluarea imobilizărilor

Activele imobilizate ale entității sunt recunoscute în contabilitate în baza criteriilor

generale:

1) Obiectul (elementul contabil) este identificabil și controlabil de entitate;

3
 2) Proprietățile și particularitățile lui corespund definiției activelor imobilizate;

3) Este probabil că entitatea va obține beneficii economice viitoare din utilizarea

(deținerea) obiectului; și

4) Costul de intrare a valorii obiectului poate fi evaluat în mod credibil.

Cost de intrare – costuri de procurare sau creare a obiectului de evidenţă şi costurile

direct atribuibile pentru a-l aduce în locul şi în starea necesară pentru folosirea după
destinaţie.
Activele imobilizate se evaluează inițial și ulterior.
La intrarea în patrimoniu (data recunoașterii activelor) se exercită evaluarea inițială
(istorică). Evaluarea inițială presupune aprecierea costului (valorii) de intrare, care se
determină:
- în momentul intrării sau creării activului;
- în baza datelor documentelor primare;
- în funcție de tipul activului, modul, sursa de intrare sau creare.
Costul de intrare a imobilizărilor corporale și necorporale procurate se formează din:
1) Prețul de cumpărare, taxele vamale, impozitele și taxele nerecuperabile, cu scăderea
tuturor reducerilor, rabaturilor și sconturilor comerciale la procurare;
2) Orice costuri direct atribuibile obiectului pentru a-l aduce în locul amplasării și în
starea necesară pentru folosire după destinație.
Costul de intrare a investițiilor imobiliare se compune din valoarea de procurare și
costurile de achiziție direct atribuibile (de exemplu) comisionul agenției imobiliare, plățile
pentru serviciile notariale, costul serviciilor juridice, taxele de stat și alte costuri de
tranzacționare.
Costul de intrare a investițiilor financiare pe termen lung:
A. Costul de intrare al valorilor mobiliare include prețul de procurare și costurile
aferente procurării. De exemplu:
- comisioanele și onorariile achitate consultanților, brokerilor și dealerilor;
- taxele prevăzute de legislația în vigoare;
- alte costuri tranzacționale.
B. Costul de intrare al cotelor de participație exprimă mărimea cotelor de participație
negociate între asociați și reflectate în actele de constituire a entității.

4
 Pe parcursul perioadei de utilizare se efectuează evaluarea ulterioară. Evaluarea
ulterioară este efectuată prin selectarea unei metode pentru:
 Imobilizări:

1) la valoarea contabilă (la cost);

2) potrivit IAS 38 ,,Imobilizări necorporale” și IAS 16 ,,Imobilizări corporale” la:
a) valoarea contabilă (la cost) minus amortizarea cumulată aferentă și orice
pierderi cumulate din depreciere;
b) valoare reevaluată (valoarea justă la momentul reevaluării minus amortizarea
ulterioară cumulată aferentă și pierderile ulterioare cumulate din depreciere).
 Investiții imobiliare la:

1) valoarea justă; sau

2) cost.
 Investiții financiare pe termen lung (valori mobiliare) la:

1) costul de intrare – valorile mobiliare necotate pe piața financiară al căror cost

de intrare nu s-a modificat semnificativ în perioada de gestiune;
2) costul ajustat – valorile mobiliare sub formă de obligațiuni al căror cost de
intrare diferă de valoarea nominală a acestora;
3) valoarea justă – valorile mobiliare cotate pe piața financiară.
Valoare contabilă – costul de intrare sau costul corectat al obiectului de evidenţă
diminuat cu amortizarea şi pierderile din depreciere acumulate.
Valoare justă – suma cu care o imobilizare ar putea fi schimbată benevol în cadrul
unei tranzacţii desfăşurate în condiţii normale între părţi interesate, independente şi bine
informate.

2.3. Contabilitatea imobilizărilor necorporale

Imobilizările necorporale includ invenţiile, mărcile, licenţele, know-how-urile,

francizele, programele informatice, desenele şi modelele industriale,website-urile, drepturile
de utilizare a imobilizărilor corporale primite sub formă de aport la capitalul social,
drepturile de autor, drepturile care rezultă din titluri de protecţie, alte imobilizări necorporale.
Costurile direct atribuibile imobilizărilor necorporale includ: plata pentru
serviciile juridice şi de consultanţă, taxa de stat pentru înregistrarea obiectelor proprietăţii
5
intelectuale, costurile aferente evaluării, costurile ce ţin de pregătirea pentru utilizare după
destinaţie, costurile îndatorării capitalizate conform SNC „Costurile îndatorării” etc.
Costul de intrare al imobilizărilor necorporale create în cadrul entităţii include
costurile efectiv suportate (de exemplu, costurile suportate pentru elaborarea website-urilor,
cum ar fi costurile cu personalul şi alte costuri privind crearea website-urilor, obţinerea
numelui de domen, reprezintă o imobilizare necorporală.
Costurile ulterioare aferente imobilizărilor necorporale suportate pe parcursul
duratei de utilizare (menţinerea în acţiune titlurilor de protecţie a obiectelor proprietăţii
industriale, perfecţionarea sau modernizarea imobilizărilor necorporale, prelungirea duratei
de acţiune a titlului de protecţie etc.) care nu vor genera beneficii economice suplimentare se
înregistrează ca cheltuieli curente sau, dacă sînt semnificative, ca cheltuieli anticipate.
Costurile ulterioare aferente imobilizărilor necorporale care vor genera beneficii
economice suplimentare se capitalizează şi se contabilizează ca majorare a imobilizărilor
necorporale şi diminuare a stocurilor, majorare a amortizării mijloacelor fixe şia datoriilor
curente.
Amortizarea imobilizărilor necorporale se calculează pentru obiectele amortizabile
în baza valorii amortizabile şi duratei de utilizare prin aplicarea următoarelor metode:
a) liniară (uniformă) – prevede calcularea sumelor de amortizare constante pe toată durata
de exploatare utilă a activului;
b) de diminuare a soldului – amortizarea calculată treptat se diminuează în decursul
perioadei de exploatare utilă;
c) unităților de producție – mărimea amortizării depinde de volumul unităților de produse
fabricate (servicii).
Durata de utilizare a unei imobilizări necorporale se stabileşte în funcţie de:
 durata preconizată de utilizare,
 eventuala învechire morală (necorespunderea cerinţelor noi faţă de astfel de
imobilizări),
 dependenţa duratei de utilizare de valabilitatea dreptului juridic (în cazul
imobilizărilor necorporale procurate de la licenţiar durata de utilizare o
constituietermenul contractului de licenţă),
 termenul de valabilitate a titlului de protecţie respectiv. Durata de utilizare a titlului
de protecţie (a unui brevet, a dreptului de autor etc.) poate să coincidă cu perioada de

6
 protecţie juridică a acestora, de exemplu, dacă durata de protecţie a unui brevet de
invenţie este 5 ani, durata de utilizare a brevetului poate fi stabilită 5 ani.
Fiecare fapt economic legat de gestiunea imobilizărilor necorporale este
documentat. Perfectarea documentară a mișcării imobilizărilor necorporale cu documente
primare, cum ar fi:
I. La intrarea activului:
- factura fiscală (factura);
- proces verbal de primire – predare a imobilizărilor necorporale;
- nota contabilă etc.
II. Utilizarea activului:
- borderou de calcul a amortizării imobilizărilor necorporale;
- proces-verbal de reevaluare (depreciere) a imobilizărilor;
- nota contabilă etc.
III. Ieșirea activului:
- proces-verbal de casare a imobilizărilor necorporale;
- proces verbal de primire – predare a imobilizărilor necorporale;
- nota contabilă etc.
Perfectarea documentară a mișcării imobilizărilor necorporale cu Registre
contabile:
- Registru de evidență sintetică și analitică la contul 111,,Imobilizări necorporale în curs
de execuție”;
- Registru de evidență sintetică și analitică la contul 112,,Imobilizări necorporale”;
- Registru de evidență sintetică și analitică la contul 113,,Amortizarea imobilizărilor
necorporale”;
- Registru de evidență sintetică și analitică la contul 114,,Deprecierea imobilizărilor
necorporale”.
Contabilitatea imobilizărilor necorporale se organizează în conturile cu funcția
contabilă de activ din clasa 1 ,,Active imobilizate” a Planului general de conturi
contabile, grupa 11,,Imobilizări necorporale”:
 111,,Imobilizări necorporale în curs de execuție” – utilizat pentru evidența
cheltuielilor suportate la crearea imobilizărilor necorporale;
 112,,Imobilizări necorporale” – pentru contabilizarea imobilizărilor necorporale
recunoscute ca obiecte contabile.

7
 În debitul contului 111,,Imobilizări necorporale în curs de execuție” se
înregistrează costurile efective privind crearea imobilizărilor necorporale de către entitate,
prețul de cumpărare a imobilizărilor necorporale procurate, dar care nu sînt utilizate,
costurile aferente procurării și pregătirii acestora pentru utilizare după destinație. În creditul
contului se înregistrează costul de intrare al imobilizărilor necorporale puse în folosință,
precum și valoarea contabilă a imobilizărilor necorporale în curs de execuție ieșite. Soldul
contului este debitor și reprezintă costul imobilizărilor necorporale în curs de execuție la
finele perioadei de gestiune.
Pe măsura înregistrării prețului de cumpărare al imobilizărilor necorporale
procurate, dar care nu sunt utilizate, precum și a costurilor efective privind crearea
imobilizărilor necorporale de către entitate se debitează contu 111 și se creditează conturile:
521 – la costul de intrare (fără TVA) al imobilizărilor necorporale procurate care
necesită costuri suplimentare de pregătire pentru utilizare după destinație;
313 – la costul de intrare al imobilizărilor necorporale în curs de execuție primite de
la fondatori ca aport la capitalul social;
622 - la costul de intrare al imobilizărilor necorporale în curs de execuție primite cu
titlu gratuit;
211, 213, 214, 531, 533, 541, 812 etc. – la reflectarea costurilor aferente procurării
(creării) imobilizărilor necorporale și pregătirii acestora pentru utilizare după
destinație.
Contul 111 se creditează în contapatidă cu debitul următoarelor conturi:
112 – la reflectarea costului efectiv al imobilizărilor necorporale pse în folosință;
721, 722, 723 – la reflectarea valorii contabile a imobilizărilor necorporale în curs de
execuție ieșite (vîndute, transmise cu titlu gratuit etc.).
Evidența analitică a imobilizărilor necorporale în curs de execușie se ține pe tipurile
acestora, articole de costuri, iar evidența sintetică – în registrul sintetic pe contul respectiv.
Problema 1. Entitatea ,,Magda – R” SRL a elaborat o nouă emblemă comercială,
cheltuielile legate de elaborarea acesteia constituind: salariul pictorului – 10000 lei; materiale
utilizate – 4000 lei; uzura calculată a obiectelor de mică valoare și scurtă durată – 1500 lei;
servicii tipografice prestate de către entitatea specializată – 6000 lei (TVA nu este inclusă), TVA
– 20 %; taxa pentru înregistrarea emblemei (a fost achitată de către titularul de avans cu primirea
prealabilă a avansului) – 2500 lei. De determinat valoarea de intrare a emblemei comerciale şi de
reflectat operaţiile economice de creare şi înregistrare a emblemei comerciale în contabilitate.

8
 Jurnalul de înregistrare a operaţiilor economice:
Corespondenţa
Suma,
№ Conţinutul operaţiei conturilor
lei
Debit Credit
Calculul salariului pictorului care a participat la elaborarea
1. 10 000 111 531
emblemei comerciale
2. Calculul contribuţiilor de asigurare socială (24 %) 2 400 111 533.1
Reflectarea consumului de materiale la elaborarea emblemei
3. 4 000 111 211
comerciale
Calculul uzurii obiectelor de inventar utilizate în procesul de
4. 1 500 111 214
creare a emblemei comerciale
5. Se reflectă costul serviciilor tipografice de creare a emblemei 6 000 111 521
6. Reflectarea TVA aferentă serviciilor de tipografie primite 1 200 534.2 521
7. Reflectarea taxei de înregistrare a emblemei comerciale 2 500 111 226
8. Reflectarea la intrări a emblemei comerciale create 26 400 112 111

Generalizării informației privind existența și mișcarea imobilizărilor necorporale

puse în folosință (primite spre utilizare) este destinat contul de activ 112,,Imobilizări
necorporale”, în debitul căruia se reflectă costul de intrare al imobilizărilor necorporale
procurate și create de entitate, iar în credit se reflectă valoarea contabilă a imobilizărilor
necorporale ieșite, precum și decontarea amortizării acumulate la ieșirea acestora. Soldul
contului este debitor și reprezintă valoarea imobilizărilor necorporale la finele perioadei de
gestiune.
Cele mai frecvente fapte economice și formule contabile privind intrarea
imobilizărilor necorporale la entitate sunt:
1. Reflectarea valorii de cumpărare (fără TVA) a imobilizărilor necorporale care nu
necesită costuri suplimentare de pregătire pentru utilizare după destinație:
debit contul 112, credit contul 521 sau 522.
2. Trecerea în cont a TVA de la valoarea de cumpărare a imobilizărilor necorporale
procurate:
debit contul 534, credit contul 521, 522.
3. Reflectarea valorii contractuale a imobilizărilor necorporale primite de la fondatori ca
aport la capitalul social al entității:
debit contul 112, credit contul 313.
4. Reflectarea valorii imobilizărilor necorporale primite cu titlu gratuit:
debit contul 112, credit contul 622.
5. Reflectarea costului efectiv al imobilizărilor necorporale puse în folosință create
nemijlocit de către entitate:

9
 debit contul 112, credit contul 622.
Cele mai frecvente fapte economice și formule contabile privind ieșirea
imobilizărilor necorporale sunt:
1. Decontarea valorii contabile a imobilizărilor necorporale ieșite (de exemplu vîndute,
transmise sub formă de aport la capitalul social al altei întreprinderi, cu titlu gratuit etc.) :
debit contul 721, 722 sau 723, credit contul 112.
2. Decontarea amortizării acumlate aferentă imobilizărilor necorporale ieșite:
debit contul 113, credit contul 112.
Problema 2. Întreprinderea „Visul” SRL procură o programa informatică al cărei preţ de
procurare constituie 8 000 lei, TVA – 20 %. Pentru instalarea acesteia a fost calculat salariul
specialistului de 2 000 lei, costul materialelor consumate – 800 lei.
Jurnalul de înregistrare a operaţiilor economice:
Corespondenţa
Suma,
№ Conţinutul operaţiei conturilor
lei
Debit Credit
1. Reflectarea programei informatice la preţ de procurare 8 000 111 521
2. Reflectarea TVA aferentă 1 600 534 521
3. Calculul salariului specialistului pentru instalarea programei
2 000 111 531
informatice
4. Calculul contribuţiilor de asigurare socială (24 %) 480 111 533
5. Reflectarea consumului de materiale efectuate la instalarea
800 111 211
programei informatice
6. Înregistrarea la intrări a imobilizării necorporale 11 280 112 111

Problema 3. La fondarea SRL „Cristina” unul din fondatori depune ca aport la capitalul
social al entității (după înregistrarea de stat a societăţii), dreptul de utilizare a automobilului pe
un termen de 5 ani, costul căruia constituie 70 000 lei, TVA – 20 %. Automobilul a necesitat
schimbarea unor piese în valoare de 4 000 lei, salariul calculat mecanicului – 1 400 lei. Costul
contabil al automobilului este de 99 000 lei.

Jurnalul de înregistrare a operaţiilor economice

Corespondenţa
Suma,
№ Conţinutul operaţiei conturilor
lei
Debit Credit
1. Înregistrarea la intrări a dreptului de utilizare a
automobilului primit de la fondator drept aport la capitalul 70 000 111 313
social al entităţii
2. Trecerea în cont a TVA de la valoarea imobilizării
14 000 534 313
necorporale primite ca aport la capitalul social al entităţii
3. Înregistrarea costului pieselor de schimb utilizate la reparația
4 000 111 211
automobilului
4. Calculul salariului mecanicului 1 400 111 531
10
 5. Calculul contribuțiilor de asigurare socială (24 %) 336 111 533
6. Înregistrarea la intrări a imobilizărilor necorporale 75 736 112 111
4. Concomitent este necesar de înregistrat valoarea
99 000 913
automobilului primit de la fondator în contul extrabilanţier

Generalizarea informației privind amortizarea imobilizărilor necorporale transmise

în folosință este destinati contul de pasiv (rectificativ) 113,,Amortizarea imobilizărilor
necorporale”. În creditul contului se reflectă sumele de amortizare a imobilizărilor
necorporale calculate în cursul duratei de utilizare a acestora, iar în debitul contului se
reflectă sumele decontate ale amortizării acumulate ale imobilizărilor necorporale ieșite.
Soldul contului este creditor și reprezintă suma amortizării acumulate a
imobilizărilor necorporale determinată în conformitate cu standardele de contabilitate.
Pe măsura calculării amortizării imobilizărilor necorporale se creditează contul 113
și se debitează conturile:
712 – la calcularea amortizării imobilizărilor necorporale utilizate în procesul
comercializării produselor/mărfurilor (embleme comerciale, dreptul de utilizare a locului
pe care este instalat panoul de reclamă etc.);
713 – la calcularea amortizării imobilizărilor necorporale utilizate în scopuri
administrative (programe informatice);
811, 812, 821 - la calcularea amortizării imobilizărilor necorporale utilizate în
activitatea de bază a întreprinderii (pentru fabricarea unor tipuri concrete de produse,
prestarea unor anumite tipuri de servicii, brevete de invenție, francize, drepturi de
utilizare a imobilizărilor corporale, aigurarea cu programe informatice a utilajului etc.).
Decontarea amortizării acumulate pe obiecte de imobilizări necorporale ieșite
(vînzarea, transmiterea altor întreprinderi etc.) se reflectă în debitul contului 113 și
creditul contului 112.

2.4. Contabilitatea imobilizărilor corporale

Imobilizări corporale - active care îmbracă forma fizică naturală deţinute pentru a fi
utilizate pe o perioadă mai mare de un an în activitatea entităţii sau pentru a fi transmise în
folosinţă terţilor. Se divizează în următoarele grupe:
1. Imobilizări corporale în curs de execuţie;
2. Terenuri;

11
 3. Mijloace fixe;
4. Resurse minerale.
La rîndul său, imobilizările corporale în curs de execuţie se divizează în:
– costuri legate de construcţia clădirilor, edificiilor, drumurilor etc.;
– utilaje, maşini, instalaţii care necesită montaj, precum şi costurile de achiziţionare a
acestora;
– utilajele, maşinile şi alte obiecte care nu necesită montaj în cazul când momentul
procurării nu coincide cu momentul punerii în funcţiune;
– investiţiile capitale ulterioare, lucrările de modernizare efectuate la locurile de
utilizare a obiectelor respective în cazul când acestea se supun capitalizării.
Terenuri – imobilizări corporale sub formă de teritorii funciare (de pămînt) deținute
de entitate cu drept de proprietate sau primite în arendă financiară (leasing financiar) pentru a
fi folosite în activitatea entității. Se divid în:
- terenuri fără construcții;
- terenuri cu construcții;
- terenuri cu zăcăminte.
Mijloace fixe - imobilizări corporale care corespund concomitent următoarelor cerinţe:
 au o valoare unitară care depăşeşte 6000 lei;
 sunt destinate pentru utilizare mai mult de un an în activitatea entităţii sau pentru
transmise în folosinţă terţilor;
 sunt controlate de entitate;
 nu sânt destinate vînzării;
 pot genera beneficii economice viitoare;
 sunt perfectate cu documente care confirmă procurarea şi punerea în funcţiune a acestora.
Cuprind: clădiri, construcţii speciale, maşini şi utilaje, instalaţii de transmisie,
mijloace de transport, instrumente, inventar, alte mijloace fixe.
Resurse minerale imobizări corporale sub formă de costuri capitalizate ale lucrărilor
de explorare (pregătire spre extracție), pentru care este demonstrată fezabilitatea tehnică și
viabilitatea comercială. Resursele minerale se amortizează.
Perfectarea documentară a mișcării imobilizărilor corporale în cursul ciclului
funcțional, de la documentele primare pînă la registrele contabile, se clasifică în modul
următor:
I. La intrarea activelor:

12
 - factura fiscală (factura);
- proces-verbal de primire-predare a terenurilor, mijloacelor fixe, resurselor minerale;
- nota contabilă etc.
II. Utilizarea activului:
- borderou de calcul a amortizării mijloacelor fixe;
- borderou de calcul a amortizării resurselor minerale;
- proces-verbal de reevaluare (depreciere) a imobilizărilor etc.
III. Ieșirea activului:
- proces-verbal de primire-predare a terenurilor, mijloacelor fixe, resurselor minerale;
- proces-verbal de casare a mijloacelor fixe, resurselor minerale;
- nota contabilă etc.
IV. Registre contabile – registre de evidență sintetică și analitică la conturile:
121,,Imobilizări corporale în curs de execuție”,
122,,Terenuri”,
123,,Mijloace fixe”,
124,,Amortizarea mijloacelor fixe”,
125,,Resurse minerale”,
126,,Amortizarea și deprecierea resurselor minerale”,
127,,Deprecierea imobilizărilor corporale în curs de execuție”,
128,,Deprecierea terenurilor”,
129,,Deprecierea mijloacelor fixe”.
Contabilitatea imobilizărărilor corporale se organizează în conturile cu funcție
contabilă de activ din clasa I,,Active imobilizate” din Planul general de conturi contabile,
grupa 12,,Imobilizări corporale”:
 121,,Imobilizări corporale în curs de execuție”,
 122,,Terenuri”,
 123,,Mijloace fixe”,
 125,,Resurse minerale”.

Generalizarea informaţiei privind obiectele de mijloace fixe aflate în procesul de creare

sau pregătire pentru utilizare după destinaţie, precum şi investiţiile capitale ulterioare este
destinat contul de activ 121 “Imobilizări corporale în curs de execuţie”. În debitul contului se
reflectă costurile legate de crearea și procurarea obiectelor de mijloace fixe, precum și de
pregătirea acestora pentru utilizare după destinaţie, iar în credit – costul obiectelor puse în
13
funcţiune, costurile capitale ulterioare capitalizate, precum şi valoarea contabilă a imobilizărilor
corporale în curs de execuţie ieşite.
Evidenţa analitică se ţine pe obiecte de mijloace fixe create, pe feluri de lucrări, pe
articole de costuri şi pe alte direcţii prevăzute în politicile contabile ale întreprinderii.
Crearea obiectelor de mijloace fixe nemijlocit de către întreprindere poate să se
efectueze în regie proprie sau în antrepriză.
În cazul efectuării lucrărilor de construcţie în regie proprie, pentru fiecare obiect se deschide
un cont analitic, iar costurile se recomandă de generalizat pe următoarele articole: materiale; costuri
cu personalul; contribuţii pentru asigurarea socială şi medicală; costuri vizând exploatarea
maşinilor şi mecanismelor de construcţie; alte costuri.
Pentru înregistrarea costurilor enunţate pot fi folosite următoarele documente: bonuri de
consum, fişe-limită pentru ridicarea bunurilor materiale, ordin de lucru în acord, borderoul de
calculare a amortizării mijloacelor fixe, procese-verbale de casare a materialelor, registrul de
salariu, nota de contabilitate etc.
În cazul metodei de antrepriză toate lucrările de construcţie sânt efectuate de o
întreprindere specializată (antreprenor). Pentru fiecare obiect de asemenea se deschide un
cont analitic aparte, dar fără divizarea costurilor pe articole. În calitate de documente servesc
facturile fiscale, facturile, nota de contabilitate.
Obiectele construite sânt date în exploatare după examinarea lor de către o comisie
specială. Comisia întocmeşte un proces-verbal, în care face o caracteristică amplă a obiectului şi
enumeră toate lucrările nefinisate şi defectele depistate. În baza documentului întocmit de
comisie se completează procesul-verbal de primire-predare a mijloacelor fixe.
O grupă aparte în componenţa imobilizărilor corporale în curs de execuţie o constituie
costurile aferente procurării mijloacelor fixe care necesită sau nu necesită montaj. Darea în
exploatare a acestor obiecte poate avea loc diferit: sau în momentul procurării, sau peste un timp
oarecare necesar pentru aducerea acestor obiecte în starea de lucru.
În cazul în care obiectele de mijloace fixe procurate necesită costuri suplimentare
privind pregătirea acestora pentru utilizare după destinaţie sau data intrării unor asemenea
obiecte nu coincide cu data punerii în funcţiune, costul de intrare al mijloacelor fixe se
contabilizează în prealabil în contul 121 pînă la punerea în utilizare.
În calitate de registru analitic poate fi utilizat borderoul în care pentru obiectele
procurate se indică preţul de cumpărare, costurile direct atribuibile, taxele vamale etc.

14
 În procesul de exploatare a mijloacelor fixe entitatea suportă anumite costuri. Acestea
pot fi divizate în două grupe:
1. Costuri aferente întreţinerii, asistenţei tehnice şi reparaţiei pentru menţinerea lor în
stare funcţională. Aceste costuri (inclusiv remunerarea personalului, valoarea materialelor
consumate şi a părţilor componente înlocuite) de la care nu se aşteaptă beneficii economice
suplimentare, se reflectă ca costuri/cheltuieli curente sau dacă sânt semnificative – ele pot fi
raportate la cheltuielile anticipate cu includerea ulterioară în componenţa costurilor şi/sau
cheltuielilor curente în modul stabilit de politicile contabile a entităţii;
2. Costuri efectuate în procesul de reparaţie sau dezvoltare a imobilizării corporale cu
scopul îmbunătăţirii caracteristicilor iniţiale a acesteia şi, respectiv, majorării beneficiilor
economice aşteptate (de exemplu, prelungirea duratei de utilizare a obiectului, creşterea
capacităţii de producţie etc.). În asemenea situaţii costurile ulterioare se capitalizează prin
adăugarea acestora la valoarea contabilă a obiectului respectiv.
Pe măsura înregistrării preţului de cumpărare al imobilizărilor corporale procurate, dar
care nu sânt utilizate, precum şi a costurilor efective privind crearea imobilizărilor corporale de
către entitate se debitează contul 121 şi creditează conturile:
521 – la costul de intrare (fără T.V.A.) al imobilizărilor corporale procurate care
necesită costuri suplimentare de pregătire pentru utilizare după destinaţie;
313 – la costul de intrare al imobilizărilor corporale în curs de execuţie primite de la
fondatori ca aport la capitalul social;
622 – la costul de intrare al imobilizărilor corporale în curs de execuţie primite cu titlu
gratuit;
211, 213, 214, 124, 531, 533, 541, 812 etc. – la reflectarea costurilor aferente
procurării (montării, instalării) sau creării (în regie proprie) obiectelor de mijloace fixe,
precum şi a costurilor capitale ulterioare în cazul capitalizării acestora.
Contul 121 se creditează în contrapartidă cu debitul următoarelor conturi:
123 – la reflectarea costului de intrare al mijloacelor fixe puse în funcţiune, precum şi
la capitalizarea sumei costurilor capitale ulterioare;
721, 722, 723 – la reflectarea valorii contabile a imobilizărilor corporale în curs de
execuţie ieşite.
Problema 4. Întreprinderea „Galacom” SRL a construit cu forţe proprii o clădire pentru
oficiu, în scopul căreia au fost suportate următoarele costuri:
1) proiectul clădirii destinată pentru oficiu, întocmit de o firmă de proiectare – 18 000 lei,

15
 inclusiv TVA 20%;
2) materiale de construcţie – 217 000 lei;
3) salarii calculate constructorilor – 185 000 lei;
4) contribuţii la asigurările sociale şi medicale -?
5) amortizarea mijloacelor fixe utilizate în procesul de construcţie – 95 000 lei;
6) obiecte de mică valoare şi scurtă durată utilizate – 11 600 lei;
7) uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată – 14 800 lei;
8) cheltuieli de transport, efectuate cu transport propriu, legate de construcţia clădirii oficiului
– 18000 lei;
9) dobânda pentru creditul bancar pe termen lung primit pentru construcţia oficiului – 16000
lei.
Construcţia a durat 11 luni, după care clădirea a fost pusă în exploatare în calitate de oficiu.

Jurnalul de înregistrare a operaţiilor economice

Corespondenţa
Suma,
№ Conţinutul operaţiei conturilor
lei
Debit Credit
1 2 3 4 5
1. Reflectarea costului serviciilor de proiectare a clădirii 15 000 121 521
oficiului 18 000 - (18 000/6)

2. Trecerea în cont a TVA aferentă serviciilor de proiectare 3 000 534 521

3. Reflectarea costului materialelor consumate 217 000 121 211
4. Calculul salariilor muncitorilor ocupaţi cu construcţia 185 000 121 531
5. Calculul contribuţiilor de asigurare socială de la salariul 44 400 121 533
calculat muncitorilor (24 %) 185 000 * 24 %
6. Calculul amortizării mijloacelor fixe utilizate la construcţia 95 000 121 124
oficiului
7. Înregistrarea costului obiectelor de mică valoare şi scurtă
durată utilizate la construcţia clădirii oficiului 11 600 121 213
8. Calculul uzurii obiectelor de inventar utilizate în procesul de
construcţie a clădirii 14 800 121 214
9. Reflectarea costului serviciilor transportului auto propriu 18 000 121 812
10. Calculul dobânzii pentru creditul bancar primit aferent
construcţiei 16 000 121 411
11. Achitarea datoriei faţă de firma de proiectare 18 000 521 242
12. Înregistrarea la intrări a clădirii 616 800 123 121

Generalizării informaţiei privind existenţa şi mişcarea mijloacelor fixe este destinat

contul de activ 123 „Mijloace fixe”. În debit se reflectă costul de intrare al mijloacelor fixe

16
transmise în exploatare, iar în credit - valoarea contabilă a mijloacelor fixe ieşite, casarea
sumei amortizării şi valoarea bunurilor utilizabile obţinute din lichidarea acestora.
La contabilizarea operaţiunilor de intrare a mijloacelor fixe este necesar să se acorde
atenţie următoarelor aspecte:
1. Obiectele se consideră incluse în componenţa mijloacelor fixe din momentul
punerii în funcţiune a acestora în baza documentelor întocmite în modul cuvenit;
2. Costul de intrare al mijloacelor fixe se stabileşte pe fiecare obiect de inventar la
data punerii în funcţiune a acestuia;
3. Operaţiunile de intrare a mijloacelor fixe se reflectă în conturile contabile în felul
următor:
 în cazul în care mijloacele fixe procurate necesită costuri suplimentare privind
procurarea şi pregătirea acestora pentru utilizare după destinaţie sau data intrării unor asemenea
obiecte nu coincide cu data punerii în funcţiune a acestora, costul de intrare se contabilizează în
prealabil în contul 121. La punerea în funcţiune a unor asemenea obiecte costul de intrare al
acestora format în contul 121 se decontează în debitul contului 123;
 în cazul în care obiectele de mijloace fixe procurate nu necesită costuri
suplimentare privind procurarea şi pregătirea acestora pentru utilizare după destinaţie,
precum şi în cazul cînd data intrării unor astfel de obiecte coincide cu data punerii în
funcţiune a acestora, obiectele de mijloace fixe intrate se reflectă nemijlocit în contul 123
(fără utilizarea contului 121);
4. La punerea în funcţiune a mijloacelor fixe trebuie să se întocmească procesul-
verbal de primire-predare a mijloacelor fixe.
Pe măsura intrării mijloacelor fixe care nu necesită costuri suplimentare privind
procurarea şi pregătirea acestora pentru utilizare după destinaţie se debitează contul 123 şi se
creditează conturile:
521 – la costul de intrare al mijloacelor fixe procurate de la alte întreprinderi;
313 – la costul de intrare al mijloacelor fixe primite de la fondatori sub formă de aport
la capitalul social;
622 – la costul de intrare al mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit;
121 – la costul de intrare al mijloacelor fixe create (construite) de întreprindere;
612 – la costul de intrare al mijloacelor fixe constatate în plus cu ocazia inventarierii;
413 - la costul de intrare al mijloacelor fixe primite în leasing financiar.

17
 La contabilizarea operaţiunilor de ieşire a mijloacelor fixe este necesar să se acorde
atenţie următoarelor aspecte:
1. Valoarea contabilă a mijloacelor fixe ieşite se recunoaşte ca cheltuieli, iar valoarea
justă a acestora – ca venituri;
2. La ieşirea mijloacelor fixe încetează calcularea amortizării lor începînd cu luna
care urmează după luna ieşirii acestora;
3. La ieşirea obiectelor de mijloace fixe se întocmeşte un document justificativ
corespunzător: procesul-verbal de primire-predare a mijloacelor fixe sau procesul-verbal de
casare a mijloacelor fixe. În baza datelor din aceste procese-verbale se efectuează
înregistrările corespunzătoare în fişa (registrul) de evidenţă a mijloacelor fixe.
Lichidarea obiectelor de mijloace fixe din cauza amortizării integrale (învechirii
morale) poate să fie efectuată după sau pînă la expirarea duratei de utilizare a acestora.
Pentru casarea obiectelor de mijloace fixe este necesar să se creeze o comisie care
examinează obiectul supus casării și posibilitatea utilizării unor materiale distincte ale
obiectului supus casării şi evaluarea acestora pornind de la valoarea justă. Se întocmește
procesul-verbal de casare a mijloacelor fixe. În baza lui în fişa de evidenţă a mijloacelor fixe
se face o menţiune privind ieşirea acestuia.
La lichidarea obiectelor de mijloacelor fixe ca urmare a amortizării integrale
(învechirii morale) se întocmesc formulele contabile:
1. Decontarea valorii amortizabile a obiectelor de mijloace fixe lichidate:
debit contul 124, credit contul 123.
2. Reflectarea sumei amortizării calculată incomplet a obiectelor de mijloace fixe
lichidate înainte de expirarea duratei de utilizare stabilită:
debit contul 721, credit contul 123.
3. Raportarea costurilor legate de lichidarea obiectelor de mijloace fixe (demontarea,
demolarea, transportarea deşeurilor etc.) la cheltuielile curente:
debit contul 721, credit conturile 531, 533, 541, 211, 812, 521 etc.
5. Reflectarea valorii realizabile nete a materialelor rezultate din lichidarea obiectelor
de mijloace fixe:
a) în limitele valorii reziduale a mijloacelor fixe:
debit contul 211, credit contul 123.
b) peste valoarea reziduală a mijloacelor fixe sau în cazul lipsei acesteia:
debit contul 211, credit contul 621.

18
 Operaţiunile de vînzare a obiectelor de mijloace fixe trebuie să fie confirmate prin
documentele justificative corespunzătoare (procese-verbale de primire-predare a mijloacelor
fixe, facturi fiscale, facturi, note de contabilitate etc.).
La vînzarea mijloacelor fixe se întocmesc formulele contabile:
1. Decontarea valorii contabile a obiectelor de mijloace fixe vîndute:
debit contul 721, credit contul 123.
2. Decontarea sumei amortizării acumulate a obiectelor de mijloace fixe vîndute:
debit contul 124, credit contul 123.
3. Reflectarea valorii de vînzare a obiectelor de mijloace fixe şi a T.V.A. aferentă:
debit contul 221, credit conturile 621 și 534.
4. Primirea numerarului de la cumpărătorii obiectelor de mijloace fixe:
debit contul 242, credit contul 221.
Problema 5. SA „Galacom” a cumpărat un cuptor de brutărie la preţul de procurare de
334 800 lei, inclusiv TVA-20%. Plata s-a efectuat în următoarele condiţii: 25 % se achită în
prealabil prin virament, iar restul se achită în trei rate lunare.

Jurnalul de înregistrare a operaţiilor economice:

Corespondenţa
Suma,
№ Conţinutul operaţiei conturilor
lei
Debit Credit
1. Plata în avans furnizorului în contul procurării cuptorului 83 700 224 242
2. Înregistrarea la intrări a cuptorului procurat 334 800 - (334800/6) 279 000 123 521
3. Trecerea în cont a TVA aferent cuptorului procurat 334 800 / 6) 55 800 534 521
4. Trecerea în cont a avansului acordat 83 700 521 224
5. Achitarea ulterioară a datoriei în rate (trei rate a câte 83700
251 100 521 242
lei)

Problema 6. Să presupunem că entitatea a primit cu titlu gratuit un frigider, a cărui valoare

venală este egală cu 18 000 lei, inclusiv TVA 20%.

Jurnalul de înregistrare a operaţiilor economice

Corespondenţ
Suma,
№ Conţinutul operaţiei a conturilor
lei
Debit Credit
1. Înregistrarea frigiderului primit cu titlu gratuit 18 000 123 622

Problema 7. La fondarea SRL „Galacom” unul dintre cei doi fondatori depune, până la
înregistrarea entităţii, ca aport la formarea capitalului social un calculator cu valoarea de 8 800
lei, al doilea fondator depune ca aport la capitalul social un automobil evaluat la valoarea de

19
50 000 lei, doar că după înregistrarea de stat a entităţii. Pentru ambele obiecte de mijloace fixe
data depunerii coincide cu data punerii în funcţiune.

Jurnalul de înregistrare a operaţiilor economice

Corespondenţ
Suma,
№ Conţinutul operaţiei a conturilor
lei
Debit Credit
1. Înregistrarea la intrări a calculatorului primit de la fondator
8 800 123 313
drept aport la capitalul social al entităţii
2. Reflectarea capitalului nevărsat la momentul înregistrării de
50 000 313 311
stat a entităţii
3. Înregistrarea la intrări a automobilului primit de la fondator
50 000 123 313
drept aport la capitalul social al entităţii

Amortizarea mijloacelor fixe - repartizarea sistematică a valorii amortizabile a acestora la

costuri/cheltuieli pe perioade de gestiune ale duratei de utilizare. Amortizarea se calculează lunar
pentru fiecare obiect de evidenţă amortizabil pornind de la valoarea amortizabilă a obiectului şi
durata de utilizare a acestuia.
Valoarea amortizabilă reprezintă costul de intrare sau costul corectat, diminuat cu
valoarea reziduală estimată. Valoare reziduală este valoarea estimată a unei imobilizări amorti-
zabile, care entitatea prevede să o obţină la expirarea duratei de utilizare a acesteia.
Durata de utilizare şi valoarea reziduală a fiecărui obiect se determină de către entitate
în mod independent la data transmiterii obiectului în utilizare.
În conformitate cu politicile contabile entitatea calculează amortizarea unei imobilizări
începînd cu data transmiterii în utilizare sau cu prima zi a lunii care urmează după luna
transmiterii în utilizare. Respectiv, calcularea amortizării obiectului încetează la data expirării
duratei de utilizare şi/sau ieşirii obiectului sau începînd cu prima zi a lunii care urmează după
luna expirării duratei de utilizare şi/sau ieşirii obiectului.
La calcularea amortizării mijloacelor fixe pot fi aplicate următoarele metode: metoda
liniară, metoda unităţilor de producţie, metoda de diminuare a soldului.
Entitatea alege de sine stătător metodele de amortizare şi le specifică în politicile
contabile. Metodele alese trebuie să reflecte modelul (schema) obţinerii beneficiilor
economice din utilizarea imobilizărilor de către entitate.
Generalizării informaţiei privind amortizarea mijloacelor fixe este destinat contul 124
„Amortizarea mijloacelor fixe”. Este un cont de pasiv (rectificativ). În creditul se
înregistrează calcularea/majorarea amortizării mijloacelor fixe, iar în debit se înregistrează
decontarea / diminuarea amortizării mijloacelor fixe ieşite.

20
 Pe măsura calculării amortizării mijloacelor fixe se creditează contul 124 şi debitează
următoarele conturi:
712 – la calcularea amortizării mijloacelor fixe utilizate în procesul de desfacere a
produselor, mărfurilor, serviciilor;
713 – calcularea amortizării mijloacelor fixe cu destinaţie administrativă;
821 – calcularea amortizării mijloacelor fixe utilizate în procesul de producţie.
Pe debit contul 124 corespondează cu creditul contului 123 la decontarea amortizării
mijloacelor fixe ieşite.
La calcularea amortizării unei imobilizări pot fi aplicate următoarele metode:
 metoda liniară,
 metoda unităţilor de producţie,
 metoda de diminuare a soldului.
1. Metoda liniară prevede repartizarea uniformă a valorii amortizabile pe parcursul
duratei de utilizare a obiectului. Suma amortizării pentru fiecare perioadă de gestiune se
calculează ca raport dintre valoarea amortizabilă a obiectului şi numărul perioadelor (anilor,
lunilor, zilelor) în cadrul duratei de utilizare a obiectului. Norma amortizării este constantă pe
toată durata de utilizare şi se calculează ca raportul dintre 100% şi durata de utilizare (în ani,
luni, zile). După expirarea duratei de utilizare valoarea contabilă a obiectului este egală cu
valoarea reziduală.
Problema 8. La o entitate valoarea de intrare a strungului constituie 60 000 lei,
valoarea reziduală a acestuia - 3 000 lei, durata de utilizare - 5 ani.
În baza datelor din exemplu, norma amortizării anuale constituie 20% (100% : 5 ani),
iar suma amortizării anuale − 11 400 lei [(60 000 lei - 3 000 lei) x 0,20)]. Respectiv, suma lunară
a amortizării este egală cu 950 lei (11 400 lei : 12 luni).
2. Metoda unităţilor de producţie prevede calcularea amortizării ca produsul mărimii
amortizării pe unitate de produs (servicii) şi a volumului de produse fabricate (servicii prestate)
în perioada de gestiune. Mărimea amortizării pe unitate de produs (servicii) se calculează ca
raportul dintre valoarea amortizabilă şi numărul de unităţi de produse (servicii).
Problema 9. Conform estimărilor entităţii, cu ajutorul strungului din exemplul anterior pe
parcursul duratei de utilizare pot fi fabricate 500 000 de piese. Efectiv în primul an de exploatare
au fost fabricate 65 000 piese, în cel de-al doilea - 120 000, în cel de-al treilea - 140 000, în al
patrulea - 120 000, în al cincilea an – 55 000 piese.
În baza datelor din exemplu, amortizarea calculată pentru o piesă este egală cu 0,114
lei (57 000 lei : 500 000 piese). Rezultatele calculelor sînt prezentate în tabelul 2.1.

21
 Tabelul 2.1
Calcularea amortizării strungului conform metodei unităţilor de producţie
(în lei)
Perioada Costul de Mărimea Cantitate Amortizarea Amortizarea Valoarea
intrare amortizării a pieselor anuală acumulată contabilă
pe unitate de fabricate,
produs unităţi
1 2 3 4 5=3x4 6 7=2–6
1 60 000 0,114 65 000 7410 7 410 52 590
2 60 000 0,114 120 000 13 680 21 090 38 910
3 60 000 0,114 140 000 15 960 37 050 22 950
4 60 000 0,114 120 000 13 680 50 730 9 270
5 60 000 0,114 55 000 6 270 57 000 3 000
După fabricarea a 500 000 de piese, indiferent dacă acest rezultat a fost obţinut într-o
perioadă mai scurtă sau mai lungă decît 5 ani, amortizarea strungului nu se mai calculează.
3. Metoda de diminuare a soldului se bazează pe aplicarea unei rate (norme) fixe a
amortizării care poate fi majorată conform politicilor contabile a entităţii nu mai mult decît de
două ori în comparaţie cu norma prevăzută conform metodei liniare. Calcularea amortizării în
baza metodei de diminuare a soldului se efectuează în felul următor:
1) pentru prima perioadă de gestiune norma majorată a amortizării se aplică faţă de costul
de intrare a obiectului;
2) pentru următoarele perioade (cu excepţia ultimei) norma majorată a amortizării se
aplică faţă de valoarea contabilă a obiectului la finele perioadei precedente;
3) pentru ultima perioadă de gestiune suma amortizării se determină ca diferenţa dintre
valoarea contabilă a obiectului la finele perioadei precedente şi valoarea sa reziduală.
Problema 10. Utilizînd datele din exemplul problemei 8, să presupunem că entitatea
aplică metoda de diminuare a soldului cu majorarea normei amortizării strungului de 2 ori.
În baza datelor din exemplu, norma majorată a amortizării constituie 40 % (20 % x 2).
Rezultatele calculării amortizării prin metoda de diminuare a soldului sînt prezentate în tabelul
2.2.

22
 Tabelul 2.2
Calcularea amortizării strungului conform metodei de diminuare a soldului
(în lei)
Perioada Costul de Norma Baza de Amortizarea Amortizarea Valoarea
intrare amortizării, calculare a anuală acumulată contabilă
% amortizării
1 2 3 4 5 = [(3 x 4) : 100]* 6 7=2–6
1 60 000 40 60 000 24 000 24 000 36 000
2 60 000 40 36 000 14 400 38 400 21 600
3 60 000 40 21 600 8 640 47 040 12 960
4 60 000 40 12 960 5 184 52 224 7 776
5 60 000 40 7 776 – 3 000 = 57 000 3 000
4 776
* Această regulă nu se aplică pentru ultima perioadă de gestiune
Entitatea alege de sine stătător metodele de amortizare şi le specifică în politicile
contabile. Metodele alese trebuie să reflecte modelul (schema) obţinerii beneficiilor economice
din utilizarea imobilizărilor de către entitate.

2.5. Amortizarea și deprecierea imobilizărilor

Amortizarea imobilizărilor – repartizarea sistematică a valorii amortizabile a unei
imobilizări pe perioade de gestiune ale duratei de utilizare.
Valoare amortizabilă – costul de intrare sau costul corectat, diminuat cu valoarea
reziduală estimată.
Amortizarea se calculează lunar pentru fiecare obiect de evidenţă amortizabil
pornind de la valoarea amortizabilă a obiectului şi durata de utilizare a acestuia. Valoarea
amortizabilă se ajustează cu mărimea pierderii recunoscute sau reluate din depreciere
conform SNC „Deprecierea activelor”.
Durata de utilizare şi valoarea reziduală a fiecărui obiect se determină de către
entitate în mod independent la data transmiterii obiectului în utilizare. Pentru unele obiecte
valoarea reziduală poate fi nesemnificativă, respectiv, ea se consideră egală cu zero la
calcularea amortizării.
Amortizarea calculată pentru un obiect în perioadă de gestiune se înregistrează ca
majorare a costurilor şi/sau cheltuielilor curente (de exemplu, amortizarea utilajelor

23
tehnologice a entităţii se include în costul de fabricare al produselor în mod direct sau
indirect, iar amortizarea clădirii administrative se atribuie la cheltuieli curente).
La calcularea amortizării unei imobilizări pot fi aplicate următoarele metode:
 metoda liniară,
 metoda unităţilor de producţie,
 metoda de diminuare a soldului.
În cazul în care se constată o modificare semnificativă în modelul de obţinere a
beneficiilor economice viitoare de la utilizarea obiectului, metoda aplicată de amortizare
urmează a fi schimbată. O astfel de modificare în estimările contabile se contabilizează în
conformitate cu SNC „Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori şi
evenimente ulterioare”.
În conformitate cu politicile contabile entitatea calculează amortizarea unei
imobilizări, începînd cu data transmiterii în utilizare sau cu prima zi a lunii care urmează
după luna transmiterii în utilizare. Respectiv, calcularea amortizării obiectului încetează:
1) la data expirării duratei de utilizare şi/sau ieşirii obiectului; sau
2) începînd cu prima zi a lunii care urmează după luna expirării duratei de utilizare
şi/sau ieşirii obiectului.
Deprecierea imobilizărilor se contabilizează în conformitate cu SNC
„Deprecierea activelor”.
Conform prevederilor SNC,,Deprecierea activelor” un activ (grup de active) este
depreciat atunci cînd valoarea sa contabilă depăşeşte valoarea justă minus costurile de vînzare.
Valoare justă minus costurile de vînzare – suma care poate fi obţinută din vînzarea unui
activ sau a unui grup de active, în cadrul unei tranzacţii desfăşurate în condiţii normale între părţi
interesate, independente şi informate, diminuată cu costurile estimate de vînzare.
Costuri de vînzare – costuri suplimentare atribuibile direct vînzării unui activ sau unui
grup de active. De exemplu:
 costurile serviciilor juridice,
 de evaluare,
 taxele poştale.
Există indici interni și externi care este necesar de a fi luați în calcul la deprecierea
activelor.
I. Indicii externi cuprind:
1) diminuarea semnificativă a valorii de piaţă a activelor;
2) modificări negative în mediul tehnologic, economic sau legal care afectează entitatea;
24
 3) producerea calamităţilor şi altor evenimente excepţionale;
4) alţi indici identificaţi de entitate.
Exemplul 1. Entitatea deţine următoarele imobilizări corporale: două clădiri şi un teren. În
perioada de gestiune a avut loc scăderea preţurilor pe piaţa bunurilor imobiliare.
În baza datelor din exemplu, scăderea preţurilor la bunurile imobiliare reprezintă un indice
al deprecierii pentru imobilizările corporale deţinute de entitate şi, ca urmare, entitatea trebuie
să testeze aceste active pentru depreciere.
II. Indicii interni cuprind:
1) existenţa dovezilor referitoare la învechirea sau deteriorarea fizică a unui activ;
2) modificări semnificative, cu efect negativ asupra entităţii, privind durata şi modul de
utilizare a activului;
3) alţi indici care reflectă faptul că beneficiile economice generate de un activ vor fi mai
mici decît cele scontate.
Exemplul 2. Entitatea produce două tipuri de produse „A” şi „B”. Ţinînd cont de cerinţele
pieţei, entitatea şi-a schimbat strategia de dezvoltare prin renunţarea la fabricarea produsului
„A”.
În baza datelor din exemplu, renunţarea la fabricarea produsului „A” reprezintă un indice
al deprecierii tuturor activelor implicate în procesul de fabricare a acestui produs.
Decizia privind deprecierea activelor se aprobă de conducerea entităţii în baza diferitor
surse externe şi interne de informaţii. De exemplu:
 buletine bursiere,
 acte normative,
 rapoarte interne,
 prognoze proprii,
 documente ce confirmă evenimentul excepţional.

2.6. Contabilitatea operaţiunilor de leasing cu mijloace fixe

Contract de leasing – contract potrivit căruea locatorul cedează locatarului contra unei
plăți sau serii de plăți, dreptul de utilizare a activului pentru o perioadă convenită de timp.
Noțiunea de leasing cuprinde de asemenea sinonime ca arenda, locațiunea, închirierea.

Contract de leasing financiar – contract de leasing în care partea preponderentă din

riscurile și beneficiile aferente deținerii activului transmis în leasing, trece de la locator la
locatar.

25
 Contract de leasing operațional – orice contract de leasing care nu reprezintă contract
de leasing financiar.

Tipul leasingului se stabileşte la începutul termenului de leasing în baza condiţiilor

contractuale şi trebuie să fie identic pentru locatar şi locator. La clasificarea contractului de
leasing este necesar a asigura prioritatea conţinutului asupra formei, adică a lua în considerare
mai curînd esenţa economică a contractului, decît forma lui juridică.
Contractul de leasing financiar prevede respectarea cel puţin a uneia din următoarele
condiţii:
1) la expirarea termenului de leasing dreptul de proprietate asupra activului transmis în
leasing trece la locatar;
Exemplul 1. Entitatea „A” a procurat un activ şi l-a transmis în leasing entităţii „B” pe 4
ani. Conform condiţiilor contractuale la sfîrşitul termenului de leasing, locatorul va transfera
locatarului dreptul de proprietate asupra activului.
În baza datelor din exemplu, leasingul se clasifică ca financiar.
2) termenul contractului de leasing constituie cel puţin 75% din durata de funcţionare
economică a activului transmis în leasing;
Exemplul 2. Entitatea „A” a procurat un activ şi l-a transmis în leasing entităţii „B” pe 4
ani. Conform contractului de leasing locatarul va returna activul locatorului la sfîrşitul
termenului de leasing. Locatorul estimează durata de funcţionare economicăa activului la 5 ani.
În baza datelor din exemplu, leasingul se clasifică ca financiar, întrucît termenul
contractului de leasing constituie 80% [(4 ani : 5 ani) x 100] din durata de funcţionare
economică a activului transmis în leasing.
3) suma plăţilor minime de leasing constituie cel puţin 90% din valoarea justă a activului
transmis în leasing.
Exemplul 3. Entitatea „A” a procurat la începutul anului 201X un activ la valoarea justă
de 800 000 lei şi l-a transmis în leasing entităţii „B” pe 4 ani. Conform contractului de leasing
locatarul este obligat să:
– achite la începutul termenului de leasing un avans în sumă de 30 000 lei;
– efectueze la sfîrşitul fiecărui din primii 3 ani plăţi egale cu 252 880 lei şi la sfîrşitul
anului 201X+3 − plată de 252 890 lei pentru achitarea valorii rambursabile a activului şi dobînzii
de leasing la o rată anuală de 15%;
– returneze locatorului la sfîrşitul termenului de leasing activul la o valoare estimativă de
84 000 lei.
Locatorul estimează durata de funcţionare economicăa activului la 6 ani.

26
 În baza datelor din exemplu, leasingul se clasifică ca financiar, întrucît suma plăţilor
minime de leasing constituie 1 125 530 lei (30 000 lei + 252 880 lei x 3 ori + 252 890 lei +
84 000 lei) ceea ce depăşeşte valoarea justă a activului.
În cazul în care contractul de leasing nu conţine nici o condiţie indicată în pct. 1,2,3,
contractul de leasing se consideră operaţional.
Contractul de arendă a terenului agricol se consideră operaţional.

2.7. Prezentarea informațiilor cu privire la imobilizări în situațiile financiare.

În situaţiile financiare ale entităţii se prezintă cel puţin următoarele informaţii privind:
1) imobilizările necorporale:
a) metodele utilizate la calcularea amortizării;
b) costul de intrare (sau altă valoare ce substituie valoarea de intrare în situaţiile
financiare), amortizarea acumulată şi pierderile acumulate din depreciere la începutul şi sfîrşitul
perioadei de gestiune şi modificările în perioada de gestiune pe fiecare categorie de imobilizări
necorporale;
c) valoarea imobilizărilor necorporale amortizabile;
b) valoarea imobilizărilor necorporale neamortizabile;
c) valoarea imobilizărilor necorporale amortizate complet, care continuă a fi utilizate.
2) imobilizările corporale:
a) metodele utilizate la calcularea amortizării;
b) costul de intrare (sau altă valoare ce substituie valoarea de intrare în situaţiile
financiare), amortizarea acumulată şi pierderile acumulate din depreciere la începutul şi sfîrşitul
perioadei de gestiune, precum şi modificările în perioada de gestiune pe fiecare categorie de
imobilizări corporale;
c) valoarea contabilă a imobilizărilor corporale care nu se utilizează temporar;
d) costul de intrare (sau altă valoare ce substituie valoarea de intrare în situaţiile
financiare) a obiectelor amortizate integral şi care continuă să funcţioneze;
e) costurile ulterioare capitalizate în perioada de gestiune;
f) valoarea imobilizărilor corporale gajate sau ipotecate, sau acordate drept garanţie
pentru anumite datorii ale entităţii.
3) resurse minerale:
a) metodele utilizate la calcularea amortizării;

27
 b) valoarea contabilă a resurselor minerale recunoscute la începutul şi sfîrşitul perioadei
de gestiune;
c) metoda de constituire a provizioanelor incluse în costurile de extracţie a substanţelor
minerale utile;
d) suma provizioanelor constituite şi utilizate în perioada de gestiune;
e) suma amortizării resurselor minerale calculate şi decontate.

28