Capitolul 1 - Metode. Concepte.

Clasificări

Capitolul 1
Metode. Concepte. Clasificări

1.1 Obiectul de studiu

Începând cu deceniul al cincilea al secolului trecut, odată cu

apariţia primelor calculatoare electronice, a primelor lucrări de
cibernetică şi a primelor echipe de cercetare operaţională, se
promovează informaţia şi decizia ca elemente de bază şi definitorii ale
etapei, pe care o parcurg firmele.
Această etapă se caracterizează prin aceea că, pe lângă
procedeele tradiţionale, bazate pe intuiţie şi experienţă, îşi fac apariţia
şi o serie de procedee ştiinţifice moderne de luare a deciziilor. Aceste
procedee ştiinţifice se caracterizează prin fundamentarea teoretică,
bazată în general pe metode matematice, cu păstrarea unei orientări
practice realiste.
Adoptarea unei decizii, superior şi complex fundamentate,
devine posibilă prin apelarea la o gamă variată de metode şi tehnici
decizionale, care facilitează alegerea variantei optime; fiecare variantă
se va încadra într-un anumit model decizional. În funcţie de volumul,
structura şi calitatea informaţiilor de care beneficiază, modelele
decizionale se împart în: modele deterministe, axate pe informaţii cu
un grad mare de precizie şi complete, modele nedeterministe şi modele
probabilistice.
Utilizarea acestor metode şi tehnici decizionale determină o
creştere a gradului de rigurozitate şi implicit de eficacitate a deciziilor
adoptate, diferenţiate în raport de tipologia situaţiilor decizionale
implicate.
Perioada în care ne aflăm se caracterizează printr-o adevărată
revoluţie în domeniul organizării şi conducerii, perioadă în care s-au
conturat următoarele discipline care studiază procesul de conducere:
(a) cercetarea operaţională, definită şi pregătirea ştiinţifică a
informaţiilor, este necesară luării deciziilor şi se
caracterizează prin procesul de elaborare a unor metode
care conduc la decizii optime sau aproape optime;
(b) cibernetica sau ştiinţa care se ocupă de conducerea şi
reglarea sistemelor complexe;
7
Capitolul 1 - Metode. Concepte. Clasificări

(c) informatica sau disciplina prelucrării datelor cu ajutorul

echipamentelor electronice;
(d) psihologia organizării a apărut ca o nouă orientare în
disciplinele conducerii în jurul anilor `50, datorită prezenţei
omului în procesul de luare a deciziilor şi propune o
perspectivă sintetizatoare a ideilor privind diversele
orientări ale unui organism economic.
(e) teoria generală a sistemelor (T.G.S.) propune o
perspectivă sintetizatoare a ideilor privind diverse orientări
în ştiinţele organizării şi conducerii.
Disciplina Modelarea şi simularea proceselor economice ale
firmei are legături strânse cu toate aceste domenii şi este concepută
astfel încât să ofere, spre însuşire, o serie de metode şi tehnici necesare
acţiunii managerilor la nivel de unitate economică.
Modelarea şi simularea proceselor economice este o disciplină
economică de graniţă cu matematica şi tehnica de calcul şi se ocupă de
fundamentarea deciziei manageriale, în condiţii de eficienţă pentru
producător, cu ajutorul unor modele economico-matematice flexibile şi
cu posibilitatea utilizării tehnicii simulării.
Modelarea economică oferă managerului latura riguroasă a
acţiunilor sale, modalităţi multiple de punere de acord a resurselor
materiale, umane şi financiare existente, cu obiectivele formulate
pentru o anumită perioadă de timp, oferindu-i posibilitatea de a gândi
şi acţiona mai bine şi mai rapid, fără a denatura realitatea.

1.2 Metode de culegere şi prelucrare a datelor folosite în

modelarea matematică

Metodele folosite pentru soluţionarea unor probleme

economice, care au căpătat o formulare matematică, reprezintă o
succesiune coerentă de operaţii logice şi aritmetice, fiind cunoscute
sub denumirea de algoritm.
Algoritmii, din punct de vedere al deciziei pot fi: exacţi;
aleatori şi vagi. Orice algoritm trebuie să se caracterizeze prin
următoarele proprietăţi:
- coerenţa instrucţiunilor înseamnă că rezultatul unei
instrucţiuni trebuie să poată fi preluat de instrucţiunea sau
instrucţiunile următoare;
8
Capitolul 1 - Metode. Concepte. Clasificări

- universalitate presupune că algoritmul asigură prelucrarea

unui număr foarte mare de tipuri de probleme;
- timitudinea se referă la timpul de obţinere a rezultatelor;
- determinismul reprezintă posibilitatea obţinerii unei soluţii
cu ajutorul algoritmilor exacţi sau riguroşi şi nu cu ajutorul
celor probabilistici şi vagi.
Din punct de vedere al preciziei prelucrării datelor în vederea
adoptării unor decizii, metodele de prelucrare se împart în:
(a) metode exacte sunt acelea care, în cadrul unei probleme
decizionale, permit obţinerea unei soluţii S care
îndeplineşte fără nici o eroare sau abatere restricţiile impuse
de condiţiile de optim, cerute prin criteriile de eficienţă.
Dacă notăm cu S vectorul soluţiei efectiv adoptate şi cu
S` vectorul soluţiei adevărate atunci:
S – S` = 0

(b) metode aproximative sunt acele metode care permit

obţinerea unei soluţii S diferită de soluţia adevărată S`
printr-un vector ξ, dominat de un vector ξa dinainte stabilit,
astfel încât să fie satisfăcută următoarea relaţie:
S – S` < ξ ≤ ξa

(c) metode euristice sunt metodele prin care, chiar în cazul

unor probleme complexe, se va obţine într-un timp relativ
scurt, cu alte metode, o soluţie S acceptabilă din punct de
vedere practic, fără a avea însă garanţii asupra rigurozităţii
rezolvării. Ele nu ne conduc la obţinerea unor soluţii S cu
proprietatea specifică metodelor aproximative, ele reuşind
să îndeplinească relaţia doar cu o anumită probabilitate.

1.3 Structura de mulţimi a unui sistem

Conceptul de sistem datează din antichitate, din filozofia

greacă. Aristotel dă o primă definiţie noţiunii de sistem, care ulterior
se va dezvolta în timp prin afirmaţia că „întregul este mai mult decât
suma părţilor ”.
La forma actualei definiţii a noţiunii de sistem s-a ajuns între
anii 1928-1950, perioadă în care biologul austriac Von Bertalanfy
9
Capitolul 1 - Metode. Concepte. Clasificări

publică o serie de lucrări care pun bazele teoriei generale a sistemelor,

aducând noi contribuţii la noţiunea de sistem. O primă definiţie a
noţiunii de sistem poate fi că acesta se constituie ca orice secţiune a
realităţii în care se identifică un ansamblu de fenomene, obiecte,
procese, fiinţe sau grupuri, interconectate printr-o mulţime de relaţii
reciproce cu mediul înconjurător, care acţionează în comun pentru
realizarea unor obiective bine stabilite.
Abordarea sistemică este aplicabilă în egală măsură la
organismele vii, ca şi la produsele activităţii conştiente a omului, deci
la studiul naturii, în general, pornind de la organism la marile sisteme
ecologice şi până la scara universului.
Prin comparaţie cu abordarea analitic-mecanicistă, specifică
studiului ştiinţelor naturii şi în tehnică, în contextul complexităţii
reduse, ea prezintă specificităţi care îi definesc conţinutul. Astfel, ca
verigă de bază a economiei, firma se găseşte în comuniune cu alte
unităţi economice şi administrative, fiind influenţată şi influenţând la
rândul său prin intrările şi ieşirile din sistem.
Abordarea firmei ca un supra sistem cibernetic, compus dintr-
un mare număr mare de sisteme cuplate între ele printr-o serie de
legături directe şi indirecte, permite studierea ştiinţifică a unor
fenomene care au loc în interiorul sistemului. Spre deosebire de alte
sisteme ale lumii reale, în cadrul sistemului cibernetic al unei firme,
funcţia de comandă şi reglare este realizată în prezenţa directă şi
conştientă a omului. Principalele subsisteme ale unei firme pot fi
grupate în:
- studiul pieţei şi acoperirea cu contracte a producţiei;
- cercetare, dezvoltare şi introducerea tehnicii noi;
- programarea operativă a producţiei şi evidenţa acesteia;
- aprovizionare;
- evidenţa contabilă;
- personal etc.
Între toate aceste subsisteme ale firmei există o multitudine de
conexiuni informaţionale şi de ordin decizional. De aceea, abordarea
sistemică a firmei presupune o analiză sistemică a acesteia pe baza
unor metode adecvate, din rândul cărora se detaşează analiza de
sistem.
Analiza de sistem reprezintă un complex de procese pentru
perfecţionarea activităţii generale a unităţilor social-economice, pe
baza studierii proceselor informaţionale şi a celor decizionale, procese
10
Capitolul 1 - Metode. Concepte. Clasificări

care se desfăşoară în cadrul firmei.

Utilizarea practică a analizei sistemice a condus la elaborarea
unor proiecte pentru conducerea eficientă a organizaţiilor economice
cu ajutorul metodelor economico-matematice şi a tehnicii de calcul.
Un sistem S exprimă relaţiile dintre componentele sale, precum
şi relaţiile dintre componentele sistemului şi mediul extern al acestuia.
Mulţimea caracteristicilor unui sistem S, la un moment dat, exprimă
starea sistemului.
Pentru analiza sistemelor în ansamblul lor s-a avansat
conceptul de „cutie neagră”. Acest concept priveşte sistemul ca un
tot, făcând abstracţie de procesele sale interne. Această „cutie neagră”
primeşte o serie de impulsuri din partea mediului înconjurător (intrări
din sistem), pe care ulterior le transformă în acţiuni asupra mediului
înconjurător (ieşiri din sistem).

11