Matematica constă în propoziții de forma:” P implică Q”, dar despre care nu te întrebi

niciodată dacă P este adevărat. (Bertrand Russell)

Gandirea matematica in stiinta conducerii

Introducere
Matematica si activitatea economica se afla intr-o relatie duala: stiintele
economice, inclusiv stiinta conducerii, se matematizeaza intr-un ritm rapid, iar matematicile se
inspira din mediul economic si social.
Complexitatea proceselor economice, cursa pentru suprematie pe piata fac imposibila
rezolvarea problemelor prin arta conducerii, cu ajutorul intuitei si a judecatii obisnuite. Astfel
devine necesara elaborarea stiintifica a deciziei pe baza unor calcule efectuate cu marimi
masurabile si cuantificabile, avand ca scop alegerea acelei variante care conduce la solutia
optima.

 Modelarea matematica este folosita de manager ca o alternativa la experiment,

utilizat de stiintele exacte. Experimentul, adica modificarea fizica a valorilor
variabilei, nu este rational in cazul problemelor economice, militare,
guvernamentale, sisteme ce nu pot fi supuse, in ansamblu, experientelor. O firma
nu-si poate permite riscul falimentului de dragul experimentului.

 Decizia trebuie privita in prezent ca una dintre cele mai importante componente ale
managementului modern, iar managementul actual presupune fundamentarea
stiintifica a deciziilor. In consecinta, luarea rapida si corecta e deciziilor devine o
activitate care necesita instrumente adecvate, moderne si performante. Intre acestea
matematica si informatica au o importanta majora.
Deciziile operative, fundamentate stiintific, prin efectele lor imediate sau propagate in timp
fac posibila gestionarea corecta a resurselor si asigura implicit atingerea obiectivului propus.
Instrumentele software actuale bazate pe modele matematice adecvate consacrate sunt de un
real folos in luarea deciziilor din orice domeniu de activitate.

Curentul gandirii matematice in stiinta conducerii s-a nascut in timpul celui de-al doilea
razboi mondial din cauza necesitatilor strategice si logistice puse de rezolvarea problemelor de
o complexitate si anvergura nemaiintalnite pana atunci.
Circumstantele aparitiei acestui mod de gandire erau exceptionale si au generat:
 o mobilizare considerabila a resurselor;
 crearea unor echipe interdisciplinare compuse din matematicieni, ingineri,
economisti, fizicieni, psihologi, etc.;
 aplicarea unui tip de gandire exterior sistemului, gandirea fiind esential teoretica.

Modelul este o imagine intuitiva si totusi riguroasa a fenomenului studiat, care pune
in evidenta legaturi si legitati greu de gasit in alt fel.
Esenta modelarii consta in inlocuirea procesului real studiat printr-un model mai accesibil
studiului.
Cele mai reusite modele sunt modelele matematice, atat datorita capacitatii acestora de a
exprima esentialul intr-o maniera riguroasa,cat si din cauza posibilitatii de a fi aplicate pe un
sistem de calcul, alcatuind impreuna un instrument de investigare stiintifica fara precedent.
Principalale tipuri de modele matematice sunt:
  Modele cibernetico-economice: studiaza relatia dintre intrari si iesiri intr-un
organism economic, cu evidentierea fenomenelor de reglare care determina buna
functionare a sistemului. Se aplica mai mult in macroeconomie.
 Modele econometrice: descriu comportamentul organismelor economice cu
ajutorul unor sisteme de ecuatii cu coeficienti determinati statistic.(folosesc metode
de explicitare a unei tendinte sau de identificare a unei periodicitati).
 Modele de simulare: stabilesc modul de functionare al unui organism macro sau
microeconomic prin acordarea de valori intamplatoare variabilelor independente
care descriu procesele.
 Modelele Cercetarii Operationale: se caracterizeaza prin cautarea unei solutii
optime sau apropiata de optim, pentru fenomenul studiat. Ele reprezinta principalul
instrument pentru optimizarea deciziilor in analiza de system si se aplica in special
la nivel microeconomic.
 Modele ale teoriei deciziei , care iau in considerare mai multe criterii, factori de
risc, incertitudine.

Etapele elaborarii unui model:

1. Cunoasterea realitatii din sistemul economic studiat, in scopul imbunatatirii
mecanismului informational-decizional. Descrierea logicii proceselor
decizionale, alaturi de considerarea obiectivelor viitorului sistem sunt
principalele elemente ale cunoasterii realitatii necesare modelarii.
2. Construirea propriu-zisa a modelului prin stabilirea corepondentelor dintre
realitatea analizata si instrumentul de modelare cunoscut din literature de
specialitate,sau elaborarea de instrumente noi.
3. Confruntarea modelului cu realitatea si eventual experimentarea sa.

Modelarea asistata de calculator are la baza ideea ca omul nu poate fi exclus din procesul
de conducere al unui sistem, deoarece el este principala sursa de formulare a ipotezelor
referitoare la comportamentul sistemului si singurul capabil sa cuprinda intr-o actiune
integratoare rezultatele diferitelor variante de evolutie a acestora.
In prezent nu se nu se mai poate concepe conducerea unei activitati tehnico-economice
importante fara a face apel la metodele cercetarii operationale, bineinteles impreuna cu celelalte
tehnici moderne cum ar fi informatica, analiza de sistem s.a..

Decizia manageriala

A decide provine din latinescul “decidere” care inseamna a taia, a trasa, a despartii. Astfel,
managerul, prin luarea unei decizii, taie sau desparte “ceva” pentru a hotara (alegand intre mai
multe posibilitati) trasarea unei linii noi.

Decizia este subordonata scopului sau obiectivului propus.

A decide (a lua o hotarare, a hotari) inseamna a lua o pozitie in favoarea unui punct de
vedere cu privire la un subiect sau o problema si a alege solutia cea mai buna, optima
momentului, din mai multe posibilitati analizate, pentru atingerea unui scop sau rezolvarea
unor probleme.