Managementul ne apare ca o disciplina complexa, prin excelenta multifunctionala, care priveste cunoasterea si dirijarea societatii comerciale sau a regiei

autonome ca ntreg. Managementul are o serie de ramificatii, n functie de cele mai importante parti structurale ale societatii comerciale. Managementul realizeaza adevarata mediere, cea care creeaza o forma teoretica proprie, care postuleaza un cadru metodologic adecvat solutiilor optime pentru rezolvarea situatiilor concrete din fiecare unitate economica. Elementele managementului se coreleaza si se interconditioneaza cu imperativele si caracteristicile proprii societatii comerciale. Managementul integreaza un complex de teze teoretice si tehnici din multe alte stiinte. Statisticile sunt probabil prima stiinta care a fost utilizata n management. Ca termen, statistica provine din cuvntul latin "status" care nseamna stare, situatie. n Italia a aparut cuvntul "statista", n epoca renasterii, pentru a indica un om versat n politica, cunoscator al diferitelor state. Prin cuvntul "statistica" nvatatii germani denumeau totalitatea cunostintelor despre trasaturile caracteristice unui stat sau descrierea statului sub cele mai variate aspecte. n acest sens, cuvintele statistic si statistica au fost folosite de catre oamenii de stiinta germani n secolul al XVIII-lea, primul care l-a oficializat a fost Gottfried Achenwall. Statistica se foloseste cu mai multe semnificatii. n cazul nostru, aici ne intereseaza statistica sub forma de disciplina stiintifica, denumita generic stiinta statistica, cu obiect si metode proprii de cercetare. Trasaturile esentiale ale statisticii, ca stiinta, sunt conturate de existenta unor fenomene de masa, denumite colectivitati statistice, n oare actioneaza regularitati si legi statistice si de folosire a unor metode statistice, special adaptate la descrierea si analiza datelor cantitative privitoare la colectivitatile amintite anterior. Dezvoltarea metodelor statisticii si influenta lor asupra managementului trebuie puse n legatura cu progresele teoriei probabilitatilor si ale statisticii matematice. O extinsa aplicabilitate are n management teoria probabilitatilor. Disciplina matematica, teoria probabilitatilor are ca obiect studiul evenimentelor aleatoare (provine de la cuvntul latin "alea" care nseamna zar, sorti) si al probabilitatii lor. Prin probabilitate se ntelege gradul de posibilitate a producerii unui eveniment n conditii bine determinate. n teoria probabilitatilor, spre deosebire de ntelesul uzual, prin eveniment (aleator) se ntelege orice rezultat al unei experiente care poate fi repetata n conditii neschimbate. n management, teoria probabilitatilor reprezinta un instrument de optimizare a deciziilor ntr-un univers incert. n loc de a simula posibilul si de a vedea consecintele, se evalueaza pentru fiecare factor aleatoriu legile care dirijeaza sansele sale de a lua o anumita valoare. Potrivit acestei teorii, probabilitatea unui eveniment este un numar cuprins ntre O si 1. Evenimentului sigur sau total (evenimentul care se produce cu siguranta) i se atribuie probabilitate 1. Evenimentului imposibil sau nul (evenimentul care cu siguranta nu se produce) i se atribuie probabilitatea 0. Probabilitatea evenimentului este data de raportul dintre numarul rezultatelor favorabile producerii evenimentului si numarul total al rezultatelor egal posibile. Teoria probabilitatilor se aplica n special la volumul stocurilor, la studierea oportunitatii investitiilor, la proportionarea echipamentelor de vnzare sau de ntretinere etc. Ramura a matematicilor aplicate, analiza economica are numeroase aplicatii n management. Analiza econo-mica se deosebeste de microeconometrie, n sensul ca, n timp ce aceasta din urma vizeaza aplicarea economiei matematice la problemele globale ale societatii comerciale n general, analiza economica se ocupa de determinarea solutiilor optime pentru probleme precise de tipul: cte piese trebuie produse pentru a minimiza costul lor unitar?; ce volum al stocului? s.a.m.d. Analiza

economica se bazeaza pe elaborarea modelelor matematice care vizeaza luarea n considerare a legilor realitatii economice. Ea apeleaza la numeroase metode de utilizare a modelelor: analiza valorii totale, analiza sensibilitatii, analiza limitei etc. Simularea reprezinta metoda stiintifica cea mai bogata si cea mai promitatoare a managementului. n esenta, metoda simularii consta n imitarea sau reproduce-rea cu ajutorul unor modele, a "comportarii" sistemice, de regula, a unor societati comerciale sau regii autonome precum si a unor sectoare de activitate, cu scopul aprofundarii cunoasterii functionarii lor si, pe aceasta baza, al elaborarii de decizii. Simularea implica un ansamblu de metode, instrumente si procese folosite pentru reproducerea si modelarea sistemelor manageriale abordate. n management, utilizarea metodei simularii parcurge urmatoarele etape: 1) identificarea principalilor factori tehnici, economici, juridici, psihologici, sociologici implicati n domeniul respectiv si conturarea relatiilor dintre acestia; 2) conturarea modelelor economice si matematice ce caracterizeaza procesele supuse simularii; 3) elaborarea programelor pentru calculatorul electronic; 4) simularea decizionala propriu-zisa prin adoptarea de decizii. Cea de-a patra etapa prezinta deosebit interes pentru manager, pe care l intereseaza n principal eficacitatea deciziei, pe care o poate realiza numai printr-o analiza economica de calitate superioara. Una din ramurile cele mai fecunde ale stiintei managementului este programarea matematica. n procesul managerial se traduce prin sisteme de ecuatii exprimnd relatii logice ntre diversi factori si contrariile problemelor. Domeniu al matematicii aplicate, programarea matematica cuprinde diferite metode si discipline matematice cum sunt: programarea liniara, programarea neliniara, programarea dinamica, programarea stochastica, programarea convexa, programarea patratica etc. Programarea matematica are ca obiect studierea problemelor de extrem (maxim sau minim) al functiilorscop si elaborarea metodelor de rezolvare a acestor probleme. De regula, cu ajutorul programarii matematice managerul rezolva probleme de tipul: distribuirea geografica cea mai economica a centrelor de productie, a depozitelor de stocare, a punctelor de vnzare, a programelor optimale de fabricatie si livrare, planificarea fabricatiei sau stocajul cel mai eficient. Teoria grafurilor reprezinta un alt instrument pe care matematicile aplicate l ofera managementului. Teoria grafurilor are ca obiect de studiu grafurile. n management, cu ajutorul teoriei grafurilor se rezolva o serie de probleme de organizare manageriala, de planificare cum sunt: organizarea si conducerea executarii unui obiect de constructiimontaj, elaborarea unui plan optim de transport al produselor de la producator la utilizator, alocarea resurselor, elaborarea organigramelor. Pe teoria grafurilor se sprijina metoda drumului critic si metoda P.E.R.T. Contine lanturi de decizii succesive, care se utilizeaza pentru cercetarea strategiei optimale. De asemenea, se poate utiliza pentru sesizarea aspectului dinamic si evolutiv al planului de actiune. n acelasi timp, indica orientarea de luat si pasul urmator de facut, n scopul de a atinge obiectivul ales. Pentru aceasta, la fiecare etapa se va alege vectorul de decizie optimal n acel moment. Se traduce n arborele de decizie, sau n alte grafuri. Toate aceste domenii ale matematicii aplicate la management sunt incluse n notiunea de cercetare operationala. Ansamblu de principii, metode si mijloace destinate elaborarii de modele matematice ale fenomenelor si proceselor manageriale, cu scopul adoptarii unor decizii ce vizeaza crearea si modificarea acestora n directia dorita, cercetarea operationala are urmatoarele obiective: 1) fundamentarea cantitativa a deciziilor; 2) compararea variantelor decizionale posibile de organizare a operatiilor; 3)

evaluarea influentelor probabile ale diferitilor factori asupra rezultatelor. O alta stiinta care se ofera la dispozitia managementului este aceea a informatiei, a comunicarilor si a sistemelor. Societatea comerciala, nu este n mod unic o structura economica. Fiecare din ele reprezinta o retea complexa de celule active interconectate, coopernd unele cu altele gratie schimburilor continue de informatii. Informatica si dezvoltarile auxiliare ale logicii teoretice reprezinta n prezent cea mai importanta stiinta a managementului. Informatica este stiinta prelucrarii, cu ajutorul masinilor de calcul automate, a informatiei considerate ca suport al cunoasterii si comunicarilor, n domeniul economic, tehnic si social. Informatica este o stiinta pluridisciplinara, ntruct apeleaza la cunostinte din domenii nrudite (teoria sistemelor, socio-economia, electronica s. a.). n acelasi timp, informatica este si o stiinta interdisciplinara, deoarece opereaza la granita dintre aceste discipline, ceea ce a permis aparitia unor domenii de investigatie noi (teoria limbajelor, teoria modelelor, inteligenta artificiala etc.). Informatica utilizeaza ntregul aparat al matematicilor aplicate si n mod deosebit analiza matematica, ecuatiile, calculul probabilitatilor si statistica matematica. De asemenea, informatica utilizeaza principiile logicii, conceptele teoriei sistemelor, principiile manageriale. O strnsa legatura apare ntre management si praxiologie. Cunoscuta ca stiinta actiunii eficiente, praxio-logia opereaza cu urmatoarele categorii: actiunea, obiectul actiunii, scopul, situatia, motivatia, executarea actiunii, organizarea, managementul. Principiile si metodele elaborate de praxiologie sunt utilizate n perfectionarea activitatii managerilor. Praxiologia se ntrepatrunde cu sociologia si psihologia comportamentelor colective si individuale si prezinta, n termeni precisi si riguros fundamentati, metodologia optimizarii actiunii. Necesitatea formularii unei teorii generale despre actiunea umana a fost relevata n anul 1937 n mod independent de catre filozoful polonez Tadeuz Kotarbinski si sociologul american Talcott Parsons. Viznd actiunea practica eficienta, era normal ca managementul sa caute o strnsa mpletire cu praxiologia. Se urmareste ca prin aceasta sa se solutioneze marile probleme ale actiunii manageriale, respectiv caracterul si obiectivele acestei actiuni, structura, continutul si metodologia procesului managerial. Se vizeaza, de asemenea, elaborarea unui model al actiunii manageriale, n cadrul caruia agentii actiunii, mijloacele, motivatia, termenii situationali, termenii realizarii praxiologice (deciziile, comenzile, executia), momentul axiologic al actiunii manageriale sa se nscrie pe directiile eficientizarii activitatilor societatii comerciale. O deosebita contributie la constituirea stiintei managementului o au psihologia si sociologia. Psihologia, de pilda, contribuie la mbogatirea teoriei si practicii managementului. Cu ajutorul anumitor dimensiuni si metode de analiza psihologia diferentiaza si clasifica tipurile de manageri, caracteristicile de comportament ale acestora n activitatile desfasurate. n ceea ce i priveste pe manageri, acestia resimt din ce n ce mai mult nevoia de a tine seama n activitatea manageriala de deosebirile individuale dintre cei pe care i au n subordine, nu numai n ceea ce priveste cunostintele, experienta si capacitatile acestora, dar si n ce priveste trasaturile psihice. Numai n felul acesta managerul poate contribui la cunoasterea factorului uman, la prevenirea aparitiei unor stari tensionale, conflicte sau dezacorduri n cadrul societatii sale comerciale, manifestari de natura sa influenteze negativ rezultatele activitatii manageriale. A aparut o ramura a psihologiei si anume psihologia manageriala, iar specialisti n materie abordeaza domenii importante ale acesteia: comportamentul managerial, motivatia actului managerial, problemele de imagologie (imaginea pe care si-o fac managerii si salariatii, unii despre altii), aspectele subiective ale

managementului. O influenta majora exercita asupra managementului si sociologia. Cu ajutorul ei managerul poate studia legatura complexa si actiunea reciproca dintre procesele manageriale si conditiile economico-sociale ale regiei autonome sau societatii comerciale. Tot pe aceasta cale managerul poate studia si adopta masuri necesare n domeniul comportarii grupurilor de lucru, n mod competent se poate studia si climatul din organizatie, precum si componentele ce pot conduce la cresterea eficientei procesului managerial. Relatii strnse exista ntre management si logica. Ca stiinta a formelor, legilor si operatilor gndirii logice, ea este ndreptata nu numai spre corectitudinea formala, ci si catre gndirea corecta, ceea ce i permite sa reprezinte o metoda de cautare de noi rezultate n trecerea de la cunoscut la necunoscut. Studierea si folosirea logicii n management prezinta o importanta deosebita. Avem n vedere, n primul rnd, cunoasterea teoretica a proble-melor puse de stiinta logicii si, n al doilea rnd, latura practica, respectiv a rezolvarii problemelor ce apar n procesul managerial si n care logica ne ajuta la perfectionarea propriei noastre gndiri logice.