CAPITOLUL I PROBLEMATICA MODELRII ECONOMICE. ASPECTE GENERALE 1.

1 Condiiile de apariie a modelrii economico-matematice Bazele abordrii raionale a mecanismului de funcionare a unei organizaii sunt puse de ctre reprezentanii colii clasice (F.W. Taylor, H. Ford, H. Fayol) la nceputul sec. XX. Acetia formuleaz o serie de principii i metode de organizare i conducere cu importante consecine economice, punndu-se pentru prima dat problema abordrii raionale a mecanismului funcionrii unei ntreprinderi. n lucrrile lor nu au folosit conceptele informaie i decizie . Dup 1950, coala neoclasic (Peter Drucker, Alfred Sloan, Ernest Dale) include activitile de producere, recepionare, transport, prelucrare i stocare de informaii n scopul lurii deciziei n organizarea i conducerea ntreprinderii moderne, odat cu creterea dimensiunilor i complexitii ntreprinderilor. Procesele decizionale i cele informaionale ocup o pondere important la nivel macro i microeconomic. Astfel, n cercetrile de organizare i conducere a activit ii sunt cuprinse aspecte informaional decizionale i aspecte n legtur cu relaiile umane. Acestea au fost principalele preocupri ale a a numitei coli a comportamentului Reprezentanii si, Elton Mayo, Abraham Zalesnick i D.C.Peltz acord atenie comportamentului oamenilor n timpul procesului productiv, propun descentralizarea deciziilor, promoveaz ncrederean membrii unui grup. Odat cu apariia primei generaii de calculatoare electronice (1950), a primelor lucrri de cibernetic i a primelor echipe de cercetare operaional, se dorete mai mult rigurozitate n luarea deciziei prin procedee tiinifice, caracterizate prin fundamentare teoretic, bazat pe metode matematice, cu pstrarea unei orientri generale, practice i realiste. n aceste condiii se promoveaz informaia i decizia printre elementele de baz ale etapei ce se parcurge. n legtur cu procesele decizionale se pun probleme noi, se dore te mai mult rigurozitate, decidentul s adopte decizii optime sau apropiate celei optime. Toate acestea trebuie rezolvate n condi iile creterii complexitii structurale i funcionale a ntreprinderilor, ale ridicrii nivelului de tehnicitate a instala iilor i a specializrii accentuale a profesiunilor. n aceast perioad, alturi de procedeele tradi ionale, bazate pe intuiie i experien, apar procedee tiinifice moderne de luare a deciziilor. Procedeele tiinifice se caracterizeaz prin fundamentare teoretic, bazat pe metode matematice. Modelarea economico-matematic este folosit de manager ca o alternativ la experimentul utilizat n tiinele exacte. Experimentul, adic modificarea fizic a valorilor variabilelor nu este posibil sau este nera ional atunci cnd este vorba de probleme economice importante. Nici o companie nu- i poate permite riscul unui faliment de dragul experimentelor. Pentru activitatea managerial, modelarea reprezint alternativa experimentului utilizat de tiinele exacte. Modelarea i simularea proceselor economice are legturi strnse cu toate aceste domenii i este conceput astfel nct s ofere economitilor o serie de modele i tehnici necesare aciunilor manageriale la nivel microeconomic. Se contureaz noi discipline privind conducerea, precum: cercetarea operaional, cibernetica, informatica, psihosociologia organizrii i teoria general a sistemelor. Cercetarea operaional sau pregtirea tiinific a deciziilor a aprut n perioada celui de-al II-lea Rzboi Mondial i se caracterizeaz prin procesul de elaborare a unor modele economico-matematice ce conduc la decizii optime sau aproape optime. Cibernetica este tiina care se ocup de conducerea i reglarea sistemelor complexe. Informatica este disciplina prelucrrii datelor cu ajutorul echipamentelor electronice. Psihologia organizrii a aprut ca o nou orientare n disciplinele conducerii, data fiind existen a omului care ia decizii n legtur cu funcionarea eficient a organismelor economice. Teoria general a sistemelor propune o perspectiv sintetizatoare a ideilor privind diversele orientri n tiinele organizrii i conducerii. Rezolvarea problemelor manageriale din ntreprinderi nu se poate realiza cu un model matematic pur.

1.2. Obiectul de studiu

Datorit faptului c rezolvarea problemelor manageriale din ntreprinderi nu se poate realiza cu un model matematic pur, a determinat apelarea i conceperea unor modele economico-matematice deosebit de elastice care s surprind att desfurarea fenomenului, ct i dinamica acestuia. Modelarea i simularea proceselor economice este o disciplin economic de grani cu matematica i tehnica de calcul i se ocup de fundamentarea deciziei manageriale n condiii de eficien pentru productor cu ajutorul unor modele economico-matematice flexibile i cu posibilitatea utilizrii tehnicii simulrii. Managementul fiind definit ca tiina tehnicilor de conducere i gestiune a ntreprinderii sau studierea proceselor i relaiilor de management din cadrul firmei n vederea descoperirii legit ilor i principiilor care le genereaz, a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici i modaliti de conducere, de natur s asigure ridicarea eficien ei, reprezint de fapt arta i tiina de a conduce. Modelarea economic ofer managerului latura riguroas a aciunilor sale (tiina de a conduce), modaliti multiple de punere de acord a resurselor (materiale, umane, financiare) existente cu obiectivele formulate pentru o anumit perioad de timp, oferindu-i posibilitatea dea gsi i a decide mai bine i mai repede fr s denatureze realitatea. Aceste mrimi reprezint de fapt elemente ale vectorului de intrare n modelele economico- matematice, pot fi : - Deterministe.. >soluia optim - Stochasice..>soluia optim cu o anumit probabilitate. n cazul problemelor combinatorice care intervin n majoritatea proceselor economice, cnd numrul solu iilor admisibile depete posibilitile de explorare exhaustiv, s-a renun at la cutarea soluiei optime, acceptat fiind de ctre decident o soluie suboptimal, gsit cu ajutorul unor algoritmi euristici. n decursul timpului, progresul societ ii omeneti a fost posibil numai datorit unor oameni lumina i, dornici s cunoasc fenomenele i procesele lumii reale, astfel nct nevoile semenilor lor s fie ct mai bine satisfcute. Pentru realizarea acestor cerine se impune dezvoltarea cercetrii tiinifice n toate domeniile. Acestea nu se puteau desfura fr mijloace de investigare, astfel a aprut un instrument cu caracteristici speciale numite model.Procesul construirii modelului se numete modelare.Etimologia cuvntului modelare este modus (latin) = mijloc. Metoda modelrii este un instrument de cunoatere tiinific i are ca obiect construirea unor reprezentri care s permit o mai bun nelegere i o mai bun cunoatere tiinific a diferitelor domenii. Modelarea ca instrument de cercetare a fenomenelor i proceselor economico-sociale, precum i de analiz i previziune a cunoscut o larg dezvoltare i prezint un interes deosebit n ntreaga lume. Simularea este o tehnica de realizare a experimentelor cu calculatorul electronic, care implica utilizarea unor modele matematice si logice care descriu comportarea unui sistem real de-a lungul unei perioade de timp.Ea este denumita laboratorul managerilor .Simularea poate fi analogica, numerica (Monte Carlo si joc de intreprindere Business Games) si hibrida. 1.3. Metode de culegere i prelucrare a datelor folosite n modelarea economico-matematic Toate adaptrile modelrii matematice la fenomenele economice concrete au la baz o concep ie corect asupra mrimilor (indicatorilor) care intervin n procesul fundamentrii complexe a deciziei. Aceste mrimi implic observri, anchete, raportri, etc. care permit msurarea lor cu diferite grade de precizie. Criteriul n funcie de care se clasific mrimile ce caracterizeaz fenomenele economice este precizia. Din punct de vedere al preciziei, mrimile care caracterizeaz procesele economice se clasific n : - Mrimi deterministe- sunt mrimi riguros stabilite, cu o valoare unic; - Mrimi stochastice/aleatoare sunt mrimi ce au o mulime de valori crora li se asociaz o probabilitate - Mrimi vagi/fuzzy- nu au o valoare unic, ci o mul ime de valoricrora li se asociaz un grad de apartenen la o anumit proprietate. Aceast clasificare a mrimilor care pot caracteriza procesele economice ne conduce la o grupare similar a metodelor de culegere a datelor folosite n vederea adoptrii unor decizii, i anume: - Metode deterministe - Metode stochastice - Metode fuzzy. Metodele de prelucrarea datelor folosite n fundamentarea i adoptarea deciziilor pot fi clasificate tot dup criteriul preciziei n: - Metode exacte - Metode aproximative - Metode euristice. Metodele exacte permit obinerea n cadrul unei probleme de decizie economic a unei solu ii S care ndeplinete, fr nici o eroare (abatere) restriciile impuse i/ sau condiiile de optim cerute prin criteriile de eficien . Dac notm cu S vectorul soluiei efectiv adoptat , iar cu S* vectorul soluiei adevrate, atunci:

S - S* = 0 Metodele aproximative sunt acele metode care prmit obinerea unei soluii S, diferit de soluia S* printr-un vector , dominat de un vector a dinainte stability, adic: S S * = a (1) Metodele euristice sunt metodele prin care, chiar n cazul unei problem complexe se ob in ntr-un interval relative scurt, comparative cu alte metode, o soluie S, acceptabil din punct de vedere practic, fr a avea garan ii asupra rigurozitii soluiei. Fiind dat vectorul erorii admisibile a , metodele euristice nu reuesc nu reuesc ntotdeauna s ne conduc la o soluie S cu proprietatea (1). n unele cazuri, metodele euristice reuesc s asigure respectarea condi iei (1), dar cu o anumit probabilitate. Metodele euristice pot fi considerate ca o succesiune de ncercri a cror alegere este legat de natura problemei de rezolvat i de personalitatea celui care realizeaz modelul. 1.4. Procesul de trecere de la sistemul real la modelul de simulare Sistemele economice n ansamblul lor, ct i elementele din care sunt alctuite se caracterizeaz printr-o multitudine de activiti ce se desfoar n cadrul acestora n vederea atingerii obiectivelor economice formulate . Dac ne raportm la nivel microeconomic, firma este un sistem, adic o multitudine de pr i ce reacioneaz ntre ele. Indiferent de domeniul din care face parte, sistemul este definit n func ie de trinomul: mulimea intrrilor (I), mulimea strilor sistemului (S) li mulimea ieirilor din sistem (E). Simularea trebuie s genereze intrrile i innd cont de strile interne ale sistemului, prin algoritmi adecva i s determine ieirile i s descrie evoluia n timp a strilor interne ale sistemului. Obinerea unor informaii despre sistem nainte ca el s fie realizat n mod concret este posibil cu ajutorul tehnicii simulrii. Simularea este o tehnic de realizare a experimentelor cu calculatorul, care implic construirea unor modele matematice i logice care descriu comportarea unui sistem real (sau a unor componente ale sale) de-a lungul unei perioade mari de timp. Analiza unui fenomen din ntreprindere presupune construirea unui model abstract al acestuia prin care se studiaz diferitele variante posibil de realizat n anumite condi ii date privind resursele materiale , umane, financiare disponibile, tehnologiile existente, astfel nct s se ating obiectivele prevzute. Dei nu ofer soluii exacte, ci suboptimale, simularea este o tehnic de cercetare eficient pentru problemele economice complexe la nivel de firm, imposibil de studiat analitic. Cu ajutorul simulrii se obin mai multe variante de decizie dintre care managerul o va alege pe cea mai bun, corespunztoare condiiilor date ce le are la un moment dat. n cazul unui sistem existent (firm), comportarea sa poate fi prevzut de un model de simulare care pune n eviden efectul modificrii unor parametrii care descriu sistemul respectiv. n activitatea de simulare sunt implicate trei elemente importante: sistemul real, modelul, calculatorul i dou relaii: relaiile de modelare i relaiile de simulare. Sistemul real reprezint sistemul perceput de simurile omului. Modelul real reprezint sistemul real nlocuit i care corespunde, n principiu, cerinelor sistemului real initial. Modelul abstract realizeaz trecerea de la sistemul real la modelul real. El reproduce sistemul real prin descompunerea sistemului n pri component elementare i stabilete legturile dintre acestea. Plecnd de la abordarea organiza iei ca sistem, caracterizat de trinomul (I, S, E) avem trei categorii de probleme, fiecare cu un tip specific de ntrebare: Tipul problemei Elemente cunoscute Elemente necunoscute ntrebare Modelare I, E S Cum? Simulare I, S E Ce? Optimizare S, E I Cu ce? Modelarea realizeaz sinteza sistemului i trebuie configurat acea situaie care plecnd de la intrrile (I) cunoscute s permit obinerea ieirilor (E) dorite. Simularea realizeaz analiza sistemului i ridic problem referitoare la ce se ntmpl cu ie irile (E) sistemului cnd intrrile (I) se modific, iar structura sistemului rmne neschimbat. Optimizarea face referire la conducerea sistemului i ridic problem lurii deciziei n legtur cu mrimea vectorului (I) care permite atingerea unor obiective (E), n condi iile n care structura sistemului rmne neschimbat. Simularea permite obinerea unor informaii despre sistem nainte ca acesta s fie realizat n mod concret. Consecinele unei experiene reale, fr o experien simulat pot fi uneori, duntoare n activitatea managerial. Procesul de conversie a sistemului real n model de simulare este reprezentat alturat: Fenomenul lumii reale Proces de abstractiza re Model abstract

Evaluare

Concluzii Proces de asupra lumii simulare reale Din figura de mai sus reiese c fenomenele lumii reale sunt observate, analizate i n urma unui process de abstractizare se construiete un sistem de axiome. Se deduc teoreme i leme care conduc la anumite concluzii. n activitatea de simulare se disting urmtoarele elemente specifice: - sistemul real - sistemul abstract - sistem de axiome, teoreme, leme - concluzii - proces de interpretare - relaii de simulare. Validarea rezultatelor se face printr-o verificare a concordan ei datelor din sistemul real i al celor oferite de model. 1.5. Parametrii modelului economic n context managerial Pentru a avea o utilitate real, modelul trebuie s ndeplineasc cumulative urmtoarele condi ii: - Simplitate; - Accesibilitate; - Adaptabilitate. Simplitatea reprezint esena noiunii de model. Orice model trebuie s fie simplu de studiat comparative cu realitatea pe care o reprezint. Accesibilitatea este acea calitate a modelului care l face u or de urmrit i de utilizat chiar i de ctre nespecialiti. Adaptabilitatea se refer la posibilitatea ca modelul s fie utilizat i n cazul n care anumite realit i ce intervin n problema analizat se modific. Modelul este o reprezentare izomorf a realit ii economice care ofer o imagine riguroas sub aspectul structurii logice asupra fenomenului economic prin identificarea caracteristicilor lor esen iale. Modelul economic servete ca instrument de cunoatere tiinific i d rezolvare aunor probleme practice. Modelul econometric este o imagine simplificat a comportamentului organismelor economice, descris prin sisteme de ecuaii n care elementele numerice sunt determinate statistic.Elementele definitorii pentru un model econometric sunt variabilele care pot fi exogene, endogene sau aleatorii. Modelele economice pot fi concepute ntr-o varietate de forme de la cele cu o singur ecua ie (studiind un fenomen sau proces economic) pn la cele cu zeci sau sute de ecua ii n cazul sistemelor economice mari. Modelul econometric este un set de ecuaii interdependente (dintre care cel pu in una este econometric) care aproximeaz o anumit clas de date statistice conform cu imaginea modelatorului asupra rela iilor funcionale dintre seriile respective. Modelarea matematic este o metod de cercetare constnd n reproducerea schematic a unui proces economic sub forma unui sistem n scopul de a surprinde un anumit segment al realit ii i de a profunda cunoa terea lui.Modelarea matematic reprezint o treapt important n trecerea de la abstract la concret, n realizarea efectiv a unit ii calitative i cantitative.

Reguli logice (teme, Concluzii

CAPITOLUL II CONSTRUIREA MODELELOR 2.1. Conceptul de model.

Modelarea reprezint un proces de cunoatere bazat pe un instrument cu caracteristici speciale i anume modelul. Conceptul de model este relativ nou. Acesta a fost folosit pentru prima dat de matematicianul Beltrami (1868) n construirea unui model euclidian al geometriei. Termenul a fost preluat pentru a fi utilizat n procesele din economie. Procesul economic reprezint nlnuirea unor etape i/sau stadii de realizare a unei activit i economice de productie, de distribuire, de consum, de munca, etc. Reprezinta intreg sistemul de activitati la care participa prin functiile lor agentii economici. Esena metodei modelrii const n nlocuirea procesului real studiat printr-un model mai accesibil studiului. Rezultatele obinute prin modelare se pot extinde asupra procesului modelat, numai n condi iile n care modelul a reprezentat fidel proprietile, structura i particularitile acestuia. Modelul, ca produs al procesului de modelare este o reprezentare fizic, logic sau matematic a structurii unui obiect, fenomen sau proces. Modelul poate fi definit ca o reprezentare abstract i simplificat a unui proces economic. n acest caz, termenul de structur se refer la parametrii, comportamentele i forma specific ale obiectului respectiv. Construirea modelului poate avea drept scop explicarea, descoperirea sau reprezentarea. Orice model economico-matematic va reprezenta fidel un anumit fenomen, numai n msura n care se sprijin pe teoria economic care formuleaz conceptele i legile obiective ale realitii economice. n literatura de specialitate ntlnim o multitudine de modele, oferind totodat i alte posibiliti de dezvoltare, de gndire, concepere a altor modele. Modelul poate fi construit pe 2 cai : -prin izomorfism, n cazul n care fiecare component a obiectului real are un corespondent identificabil strict similar cu o component a modelului ; - prin homomorfism, n cazul n care modelul este o reprezentare simplificat a obiectului real. Modelul este un instrument de cunoatere tiinific a realitii obiective avnd ca scop construirea de reprezentri (modele) care s permit nelegerea mai bun , profund, tiinific a acesteia. Modelul prezint o serie de avantaje : - Fenomenul, procesul, obiectul supus cercetrii poate fi reprezentat n stare pur fr a fi denaturat de fenomene strine sau detalii de prisos ; - Permite efectuarea experimentelor acolo unde acest lucru ar fi imposibil din cauza inaccesibilit ii obiectului real sau costului ridicat. - Permite modificarea caracteristicilor sistemului real i studierea componentelor acestuia. - Studiul proceselor pe baz de modele e mai ieftin. Modelarea este tot mai larg folosit n cercetarea tiinific, iar n cadrul domeniilor social i economic deschide un nou orizont de investigare-experimentare, realizat prin tehnica simulrii. Simularea reprezint o tehnic de cercetare a dinamicii unor evolu ii reale, bazat pe similitudinea de propriet i sau relaii ce exist ntre obiectul (fenomenul, procesul) real i modelul lui. n procesul modelrii intervin urmatoarele elemente: - Obiectul cercetrii (O) reprezint partea de realitate supus observrii; - Subiectul cercetrii (S)- este cel care realizeaz cercetarea, observnd obiectul i urmrind un scop bine precizat; - Modelul propriu-zis (M)- este rezultatul procesului de modelare. Obiectul este observat de ctre un observator (cercettor) care poart numele de subiect n scopul de a-i cunoate caracteristicile. Din multitudinea de caracteristici observate, subiectul re ine numai caracteristicile eseniale i obine o imagine simplificat a obiectului cercetat. Simplificarea se face prin abstractizare , prin renun area la caracteristicile neeseniale pentru scopul propus. 2.2. Etapele procesului de modelare Construirea unui model nu se poate face n absena unei situaii realeadic a unei realiti ce trebuie analizat. nainte de a putea construi modelul este necesar s se formuleze problema la care va rspunde acesta. Este nevoie de cunoaterea exact i amnunit a realitii. Procesul modelrii prezint mai multe etape: - Cunoaterea detaliat a realitii sistemului (procesului) ce se modeleaz; - Construirea propriu-zis a modelului economico-matematic; - Experimentarea modelului economico-matematic i evaluarea soluiei; - Implementarea modelului economico-matematic i actualizarea soluiilor. Construirea propriu-zis a modelului const n: - alegerea unuia din instrumentele clasice de modelare care corespunde problemei formulate. n acest caz, analistul trebuie s stabileasc corespondena dintre realitate i instrumentarul de modelare cunoscut; sau - elaborarea unor modele noi. Acestea pot fi combina ii de modele clasice sau modele noi propriu-zise. Dup ce modelul a fost construit, el trebuie verificat i abia dup ce a fost validat poate fi implementat i utilizat.

Experimentarea modelului se poate face prin aplicarea modelului descriptiv sau normativ n practica ntreprinderii i prin constatarea eficienei sale descriptive/normative. Acest mod de experimentare se poate realiza numai pe esantioane extrem de reduse, deoarece implic riscuri considerabile. De asemenea, experimentarea modelului se mai poate face i prin generarea unor situa ii posibile ale sistemului, numite variante i prin analiza cu ajutorul modelelor a consecin elor acestor variante asupra indicatorilor de eficien a sistemului. Acest mod de experimentare se numete simulare. 2.3. Tipologia modelelor economice Complexitatea i diversitatea lumii reale au condus la elaborarea unor modele foarte variate. 1. n funcie de natura fizic a elementelor modelului se pot construi: - Modele fizice: o Imitative; o Analogice; - Modele abstarcte: o Cantitative; o Calitative; - Modele hibride: o Fizice; o Abstracte. 2. n raport cu natura dependenei funcionale dintre variabilele utilizate: - Modele deterministe; - Modele stocastice sau probabilistice. Modelele deterministe sunt modelele n care variabilele au niveluri ce depind strict de factorii stabili i, nu sunt aleatoare, iar relaiile dintre variabile sunt cu certitudine precizate ntr-o mprejurare dat (ex. modelul de calcul al TVA, modelul pentru ealonarea ratelor unui credit, modelul balanei legturilor dintre ramuri etc.). Modelele stocastice sunt acelea n care variabilele sunt aleatoare, iar rela iile dintre ele sunt definite probabilistic n raport cu mprejurarea dat.n lumea real i, n special n economie, nici o succesiune de evenimente nu este repetabil la acela i nivel de manifestare, de aceea modelele probabilistice sunt mult mai potrivite pentru modelarea fenomenelor din natur i din societate. 3. n funcie de influena factorului timp se pot delimita : - Modele statice; - Modele dinamice. 4. n funcie de numrul variabilelor factoriale folosite n vederea explicrii variabilelor dependente: - Modele unifactoriale; - Modele multifactoriale. 5. n raport cu forma legturii dintre variabila rezultativ i variabilele factoriale: - Modele liniare, la care legtura dintre variabile este liniar); - Modele neliniare, unde legtura dintre variabile este de form exponen ial, hiperbolic, parabolic etc. 6. n funcie de scopul urmrit: - Modele euristice sau raionale; - Modele decizionale sau operaionale. Modelele euristice sunt folosite pentru a explica pe o cale mai simpl un sistem complex de dependen e i interdependene ce se manifest n domeniul economic. Modelele decizionale se folosesc n practica economic n scopul fundamentrii unor deciz de politic economic (simulare) sau pentru prognoza fenomenelor economice. 7. Dup nivelul de agregare a entitilor incluse n model: - Modele cu dezagregare maxim, unde toi agenii economici apar ca entiti distincte, cu funcii comportamentale proprii; - Modele cu agregare intermediar ce nu opereaz cu agen i economici individulizai, ci cu diverse grupri ale acestora, dar pstrnd demarcaiile statale. - Modele cu agregare naional maxim ce echivaleaz cu tratarea economiei ca unic entitate; - Modele cu agregare interna ional ce se refer la zone geografice, uniuni interstatale, economia mondial n ansamblu. 8. n raport cu sfera de cuprindere distingem: - Modele pariale; - Modele globale. Modelul global se refer la ansamblul unui sistem studiat, n timp ce modelul par ial are n vedere o component a unui sistem.

9. n funcie de modul de reflectare a caracteristicilor obiectului avem: - Modele descriptive au ca obiectiv reproducerea unor propriet i ale sistemului modelat; - Modele normative urmeaz a fi utilizate pentru aplicarea unor reguli eficiente de decizie n ntreprindere n scopul creterii performanelor. 2.3.1. Modele descriptive i modele normative Modelele descriptive sunt destinate s explice faptele observate i rspund la nrebarea Cum este?, realiznd astfel o cunoatere direc i simplificat a realitii. Acese modele au ca obiectiv reproducerea unor propriet i ale sistemului modelat. Modelele normative rspund la ntrebarea Cum trebuie s fie? i pot refleca att structura intern a obiectului, ct i relaiile dintre elementele sale. Majoritatea modelelor economico-matematice au att trsturi descriptive ct i trsturi normative. Practic, modelarea descriptiv se ntreptrunde cu cea normativ. Diferen ierea aspectului descriptiv de cel normativ const n diferen ierea dintre ceea ce exist i ceea ce dorim s existe. Modelele descriptive sunt organizate pe patru grupe structurale: - Modele ce surprind aspecte tehnologice i de producie; - Modele informaional decizionale; - Modele ale relaiilor umane; - Modele informatice. a) Modele ce surprind aspecte tehnologice i de producie M1) Model arborescent pentru descrierea structurii produselor i calculul necesarului de resurse materiale Modelul ne indic, cu ajutorul unui graf, arborescen a unui anumit produs P. Arborescena se refer la descompunerea produsului finit n componentele sale, cu precizarea normelor de consum conform reetei de fabricaie. Descompunerea se realizeaz pe mai multe niveluri, astfel nc pe ultimul nivel s se poat citi componentele de baz, respectiv resursele materiale. Atunci cnd exist un singur nivel al arborescenei, necesarul de materiale se deermin astfel:

N k = C ik Qi
i =1

i= 1,..., n unde: N k = cantitatea necesar din materia prim k; C ik = norma de consum din materialul MPk pentru produsul finit PFi ; Qi = cantitile ce urmeaz a fi fabricate din produsul finit PFi M2) Modele tip grafice Gantt Aceste modele cunosc o larg rspndire n domeniile n care apare problema succesiunii n timp a unor activit i i pot fi folosite att ca modele descriptive, ct i ca modele normative, cnd este vorba de secvene tehnologice. M3) Modele de tip ADC (analiza drumului critic) Grafele ADC reprezint condiionrile logice i tehnologice dintre activitile unui proiect i ofer posibiliatea lurii n considerare a necesarului privind resursele materiale, umane, financiare. Ofer informa ii referioare la : termene de ncepere i termene de terminare a activitilor, rezerve, activiti critice, alocarea resurselor, etc. M4) Modele de ordonanare i lotizare Problemele de ordonanare constau n stabilirea unei ordini de efectuare a activit ilor unui proces de producie, astfel nct interdependenele dintre ele s fie respectate n limita resurselor disponibile i cu o durat minim de execuie. Modelele de lot optim trebuie s fie integrate cu cele de ordonan are. M5) Modele pentru determinarea capacitilor de producie Capacitatea de producie a unei ntreprinderi se stabile te pe baza fondului de timp disponibil a utilajelor. Varietatea acestora, precum i posibilitile numeroase de calcul a capacit ii nominale, pracice, economice conduc la conceperea unor modele complexe. n aceste modele se nlocuiete capacitatea valoric agregat cu mai mul i indicatori fizici i valorici precum: Fondul de timp pe grupe de maini, valoarea produciei marf obinut anterior, volumul produciei exprimat n uniti fizice, fondul de timp necesar pentru nlocuirea unor piese de schimb. Cu ajutorul acestor indicatori se exprim situa ia tehnico-economic existent n ntreprindere la un moment dat (caracter descriptiv). Se poate formula un model de programare liniar cu mai multe func ii obiectiv, n acest fel modelul va include i aspecte normative. Capacitatea de producie se poate optimiza din punct de vedere al reducerii consumului de materii prime sau energie, al reducerii numrului de personal uilizat, al valorificrii ct mai bune a materiilor prime, etc. n condi iile respectrii programului sortimental contractat i a unor costuri minime. M6) Modele pentru determiarea sructurii de produc ie pe o perioad dat

Aceste modele pun problema determinrii unei structuri de produc ie pe o perioad dat n funcie de cerinele pieei i de resursele disponibile. Cele dou coordonate maximizeaz sau minimizeaz una sau mai multe func ii obiectiv, precum: maximizarea cifrei de afaceri, maximizarea profitului, minimizarea costului de produc ie. M7) Modele de transport-repartiie Specificul unei probleme de transport const n gsirea unui plan optim de transport al unui produs omogen astfel nct, innd con de disponibilitile furnizorilor i de cerinele consumatorilor numrul de kilometri parcur i sau cheluielile de transport s fie minime. M8) Modele pentru probleme de afectare Aceste modele sunt utilizate n urmtoarele situa ii: - repartizarea muncitorilor pe mainile existente; - repartizarea utilajelor pe lucrri; - repartizarea specialitilor la diverse activiti complexe. Utilitatea unui semenea model const n faptul c exist o mul ime de resurse M = M 1 , M 2 ,..., M m care n procesul de producie trebuie repartizate (afectate) fiecare n parte.la cte una din cele n resurse ale mul imii N= N 1 , N 2 ,..., N n . Astfel iau natere cuplui M i N j cu i = 1,...,m i j = 1,...,n adic: - muncitori pe maini; - utilaje pe lucrri; - specialiti pe sarcini de rezolvat. M9) Modele pentru amplasarea utilajelor Amplasarea utilajelor n seciile de producie trebuie fcut n aa fel nct drumul parcurs de piesele care se prelucreaz s fie n ansamblu ct mai redus. Problema are dou aspecte: - o parte descriptiv care const n caracterizarea tuturor utilajelor din punctul de vedere al posibilit ii de prelucrare a reperelor; - o parte normativ care const n ntocmirea algoritmilor pentru formarea liniilor tehnologice i amplasarea propriuzis a utilajelor n cadrul liniilor. M10) Modele pentru descrierea muncii fizice Metodele mai importante de modelare descriptiv a muncii fizice au drept obiectiv s ofere o imagine ct mai fidel a modului cum se efectueaz munca fizic pentru ca pe baza acesteia s se elaboreze modelele normative. n aceast categorie se includ i studiile ergonomice privind interaciunea dintre om i mediul de munc. M11) Modele de stocare Constituirea stocurilor nu adaug valoare bunurilor materiale. Stocarea genereaz anumite cheltuieli directe i indirecte datorate achiziionrii, transportului, depozitrii i nregistrrii unor eventuale pierderi datorate deprecierii materiilor prime, materialelor etc. Existena unui program optim de produc ie asigur un nivel minim cheltuielilor ocazionate de depozitarea materiilor prime, materialelor i de eventualele modificri ale volumului poduciei. Sistemele moderne de gestiune a stocurilor presupun ca fiecare ntreprindere s rspund cerin elor privind: - determinarea cantitii optime de comandat; - determinarea perioadei de aprovizionat; - determinarea stocului optim de siguran. Prin prisma modelului economico-matematic de stocare, principalele elemente ale oricrui proces de stocare sunt: cererea, aprovizionarea, parametrii temporali i costurile specifice.

b) Modele informational-decizionale Aspectele informational-decizionale sunt surprinse prin eleborarea a dou categorii de modele i anume: modele pentru descrierea reelei informational-decizionale i modele care descriu structura procesului decisional. n prima categorie sunt cuprinse: - modele de tip organigram a structurii oeganizatorice; - diagrama de flux a documentelor; - diagrama informational-decizional; - modele de tip aval-amonte. n cea de-a doua categorie sunt cuprinse:

modelele logicii formale; modele ale teoriei deciziei. c) Modele ale relaiilor umane

Modelarea descriptiv a relaiilor umane din ntreprinderi presupune probleme legate de condi iile observrii, obiectul obsevrii i msurarea rezultatelor observaiilor. Ca i metode investigare avem interviul, chestionarul, autochestionarul. Principalele modele de descriere a relaiilor interpersonale i de grup din cadrul ntreprinderii sunt: - testele sociometrice; - modele pentru descrierea comunicrii ntre indivizi i grupuri; - modele de simulare a relaiilor umane. Modelele relaiilor umane din ntreprinderi sunt att descriptive, ct i normative. Modele descriptive : - modele n vederea seleciei i promovrii personalului; - modele care descriu comportamentul n ntreprindere. Modele normative: - Modelul conducerii descentralizate a ntreprinderii; - Regula stimulrii lucrtorilor i specialitilor - Regula responsabilitii profesionale; - Prioritatea relaiilor de respect i ncredere fa de cele de autoritate. Alte modele se refer la stilul de conducere al liderilor formali sau informali, altele ncearc s surprind rela ia dintre motivaii i comportament. d)Modele informatice Modelele informatice se grupeaz n: - Modele complexe hardware; - Modele software de aplicaii; - Modele de organizare a datelor. Caracteristic acestor modele este faptul c, ntotdeauna, component descriptive este prezent. n urma prezentrii celor patru categorii de modele, rezult c majoritatea modelelor economico-matematice au att trsturi descriptive, ct i normative. 2.4. Modelarea procedural 2.4.1. Definirea etapelor modelrii procedurale n scopul cunoaterii legilor care definesc un anumit fenomen economic studiat se parcurg urmtoarele etape: -observarea fenomenelor sub aspect descriptive-calitativ (cauzalitatea ntre fenomene) - formularea unor legi de tip descriptive calitativ; -observarea fenomenelor sub aspect cantitativ; -formularea unor legi cantitative; -adoptarea unor decizii; -urmrirea efectelor deciziilor adoptate i perfecionarea modului de a lua decizii n viitor. Toate aceste aspect pot fi sintetizate i folosite ntr-un model economico-matematic. Construirea modelului este independent de informaiile obinute, mai ales de cele numerice. Petru rezolvarea modelului se folosesc diver i algoritmi. Modelarea procedural este caracterizat prin acordarea unui prim rol algoritmului i unul secundar modelului. Modelarea procedural poate fi realizat n dou moduri: -modelare general, atunci cnd se urmre te surprinderea tuturor cazurilor posibile; -modelarea pe tipuri de probleme (clase), atunci cnd se aleg probleme frecvente din practic i pentru care se elaboreaz un algoritm specific de rezolvare. Deoarece n economie exist o strns legtur ntre metodele folosite i natura mrimilor care caracterizeaz procesul analizat, cu ct mrimile pot fi msurate mai exact, cu att metodele folosite pentru luarea deciziei vor fi mai riguroase. n aceast situaie se folosesc algoritmi exaci. n cazul n care avem date exacte, dar problema este complex sau de mari dimensiuni sau datele de intrare sunt inexacte, se folosesc algoritmi euristici. 2.4.2. Metodologia de concepere a algoritmilor euristici Euristica este un concept clasic, folosit pentru prima oar de Arhimede i exprim bucuria descoperirii tiinifice. Euristica este o fundamentare metodologic a tiinei, deoarece urmrete nu numai simpla folosire a conceptelor , ci utilizarea lor contient, prin examinarea fundamentelor sale conceptuale. Euristica se definete ca fiind:

- O clas de metode i reguli care dirijeaz subiectul spre cea mai simpl i mai economic soluie a problemelor; - Un drum care permite descoperirea soluiilor problemelor comlexe fr a le supune unei simplificri sau reduc ii. n activitatea sa practic, omul este preocupat de mbunt irea i perfecionarea procedeelor pe care le adopt. Metodele euristice sunt tatonri i nu abloane, alegerea lor fiind legat de fiecare data de natura problemei de rezolvat i de personalitatea modelatorului. n centrul preocuprilor euristice se afl ipoteza, astfel nct apari ia unor situaii noi care au ca punct de pornire ipoteze inedited creaz de fiecare data condi iile unei noi etape n punere de acord a modelului cu realitatea. Modelarea euristic presupune generarea unui sistem analog cu sistemul real pe care-l investigm. Metodele euristice sunt aplicate de oameni n activit ile lor de cele mai multe ori fr ca ace tia s fie contieni de acest lucru. Metodele euristice reprezint reguli care de i nu garanteaz soluia problemei, pot facilita drumul spre ea datorit succesului lor n situaii similare. Relaia de analogie se poate manifesta: - Performaial (pe planul rezultatelor); - Comportamental (functional); - Structural (material). Se pune problema de a descoperi regulile de baz folosite n euristica specialistului, de a le perfection i de a sistematiza aplicarea lor printr-un algoritm. Algoritmul se refer la o succesiune coerent de pera ii logice i aritmetice utilizate n soluionarea problemelor. Etapele derulrii algoritmului general sunt: E1: Se construiete o soluie iniial; E2: Se testeaz condiiile de admisibilitate a soluiei (sistemul de restricii). Dac aceste condiii sunt ndeplinite se trece la E4. Dac nu, se calculeaz abaterile i se trece la E3; E3: Se caut o strategie de reducere a abaterilor . Pentru aceasta, analistul stabilete strategie care ar putea conduce la reducerea abaterilor. Se testeaz aceste strategii i se alege acea strategie care permite diminuarea abaterilor . Dac dup un numr suficient de mare de iteraii nu s-a reuit s se anuleze aceste abateri, problema este considerat din punct de vedere al algoritmului folosit fr soluie. Dac s-a obinut o soluie admisibil se trece la E4; E4: Se calculeaz funcia de performan f(x0) a soluiei iniiale admisibile (de regul un indicator economic) sau func ia global de optimizat (n cazul folosirii mai multor criterii de natur economic sau social); E5: Prin intermediul unor reguli de transformare, solu ia iniial admisibil x0 se transform ntr-o alt solu ie x1, de asemenea admisibil. Cele mai bune reguli de transformare se aleg dup parcurgerea etapelor 6 i 7; E6: Se calculeaz funcia de performan f(x1) a noii soluii; E7: Se compar performanele celor dou soluii f(x0) i f(x1). Dac performana f(x1) este superioar performanei f(x0) atunci se evalueaz diferena f ( x1) f ( x 0 ) . Dac aceast diferen este semnificativ, atunci soluia x1 devine soluie iniial i algoritmul se continu de la E5. n cazul n care aceast diferen este nesemnificativ sau dac performan a f(x1) este inferioar performanei f(x0) se testeaz dac s-a ajuns la un numr raional de iteraii, cnd acest numr a fost atins, algoritmul se opre te, permind obinerea unei soluii suboptimale. Dac nu s-a realizat numrul raional de iteraii, atunci se aleg acele reguli care permit un c tig ct mai mare pentru funcia de performan, iar algoritmul se reia de la E5. CAPITOLUL III TENDINE ACTUALE N DECIZIILE MANAGERIALE 3.1. Introducere n managementul tiinific Managementul este procesul prin care se coordoneaza, se conduc, se planifica si se controleaza activitatile desfasurate intr-o organizatie, astfel incat sa se asigure atingerea scopurilor acesteia cu maximum de eficienta. Elaborarea deciziei manageriale este sinonima cu intregul proces de management.

Managementul stiintific pleaca de la premise matematice si ingineresti. Conceptul a fost propus de Frederick Winslow Taylor, la inceputul secolului XX si a fost dezvoltat in lucrarea Principiile managementului stiintific. Taylor arata ca pentru a se realiza un management stiintific este nevoie sa fie stabilite o serie de reguli, legi si formule care sa inlocuiasca judecata fiecarui individ in parte dar care pot fi folosite efectiv numai dupa ce au fost consemnate oficial. Cateva din conceptele managementului stiintific: - Experienta trebuie clasificata, structurata pe categorii si transpusa in reguli, in legi si in formule pentru a-i ajuta pe lucratori in activitatea lor zilnica. - Se formuleaza metode stiintifice pentru fiecare element din activitatea angajatului care sa le inlocuiasca pe cele empirice. - Lucratorul sa fie selectat, instruit si promovat pe baze stiintifice.

- Sa se colaboreze cu lucratorii pentru a garanta faptul ca munca este facuta conform principiilor stiintifice formulate. - Sa se realizeze o diviziune a muncii si a responsabilitatilor egala intre angajati, astfel inct acestia sa efectueze doar activitatile pentru care sunt cel mai bine pregatiti. Ceva mai recent, se considera ca pe baza unui management stiintific s-ar putea construi pentru fiecare aspect organizational modele de tip daca atunci, sau, ca nu numai deciziile dar si procesele organizationale pot fi modelate matematic... ba chiar se considera ca poate fi calculata si... cantitatea de satisfactie pe care o va resimti un angajat in functie de marimea salariului... Este evident ca unele din aceste precepte le reintalnim si acum in unele sisteme de management al performantei sau in sistemele de salarizare in functie de obiective / vanzari, etc. Dei a fost puternic contestat nc de la jumatatea secolului trecut, roadele managementului stiintific se pot regasi astazi n domenii cum ar fi ergonomia sau n modelarea deciziilor asistate de calculator - cu precadere n sistemele informatizate de tip enterprise. Sunt unele functii, departamente sau zone ale organizatiei unde este absolut necesar un management stiintific cum ar fi de exemplu in departamentele de productie, unde masinile functioneaza pe baza unor parametri bine documentati, unde sunt necesare interventii tehnologice de mare finete sau pentru conservarea compozitiei chimice a unor substante, in firme unde frecventa unor interventii trebuie sa fie incadrata in parametri foarte stricti cum ar fi hranirea animalelor, in pomicultura si horticultura, etc. Nu trebuie confundat managementul modern cu cel stiintific. Managementul stiintific considera componenta umana un factor predictibil. Firmele moderne pot utiliza managementul stiintific doar cel mult ca o anexa a sistemului managerial, deoarece el nu este designat sa opereaze cu concepte cum ar fi: creativitate organizationala, valorizarea muncii, marketing intern, leadership, echipe autoconduse, etc. Managementul stiintific a fost un model teoretic aplicat cu destula eficienta in prima jumatate a secolului trecut, in perioada expansiunii industriale si a inaltei diviziuni a muncii. Chiar daca in viitor ne putem reintalni cu unele precepte de baza ale acestuia, ceea ce putem afirma cu tarie este ca managementul modern nu este stiintific
Managementul contemporan are caracteristicile unei stiinte, deoarece presupune culegerea de informatii, existenta unor relatii de tip cauza-efect, genereaza si testeaza ipoteze. O stiinta prezinta cateva caracteristici esentiale : - veridicitate - rationalitate - verificabilitate - perfectabilitate Metodele orientate cantitativ apeleaza la urmatoarele etape : 1. observatia consta in observarea atenta a fenomenului care defineste problema, are loc identificarea problemei; 2. definirea problemei se realizeaza printr-o analiza atenta a tuturor factorilor si a tuturor partiloe implicate in problema; 3. dezvoltarea de solutii alternative se descriu diferite evolutii ale actiunii sau diferite solutii pentru problema reala ; 4. selectarea solutiei optime se evolueza diferitele modele cantitative/solutii pana se gaseste una optima ; 5. verificarea solutiei optime presupune determinarea unei populatii-tinta si implementarea solutiei pe aceasta populatiei; 6. stabilirea metodei de verificare si validare o solutie ramane optima atat timp cat intre factori se pastreaza relatiile initiale de tip cauza-efect; Aceasta metoda generala se aplica in cazul problemelor bine structurate si apoi se pot utiliza proceduri standard, de exemplu :modelul programarii liniare ca model de alocare a resurselor de productie pentru o firma pe baza unui minim cost total. Ca stiinta , managementul perminte abordarea logica a problematicii managementului si furnizeaza tehnici si metode ce pot fi utilizate in rezolvarea problemelor ce apar in mod curent in organizatie. Actiunea manageriala este subordonata unor principii, metode si tehnici rezultate ale generalizarii unor experiente individuale/de grup, care, in parte , au fost teoretizate intr-un corp de cunostiinte- nucleul stiintific al managementului. Dar, in acelasi timp, acesta este subordonat unui sistem de valori, care reflecta componenta culturala a managementului. Sistemul de management reprezinta ansambluri coerente de metode si tehnici manageriale, proceduri decizionale, informationale si organizatorice, reguli prin care se exercita, in moduri specifice, procesul managerial. Principiile manageriale determina continutul sistemelor care trebuie sa fie subordonate lor, iar metodele asigura utilizarea practica a principiilor. Metodele manageriale sunt modalitati de alocare in timp si spatiu a resurselor de care dispune organizatia in vederea realizarii procesului managerial.

Managementul reprezinta, de asemenea, o arta care reflecta latura sa pragmatica si care consta n maiestria managerului de a aplica la realitatile diferitelor situatii, cu rezultate bune, in conditii de eficienta, cunostiintele stiintifice. Se pot evidentia 3 principii care formeaza esenta metodei stiintifice in luarea deciziei : - principiul msurrii utilizarea unor parametrii corecti in termini cantitativi, care sa definesca si sa descrie toate problemele de decizie implicate.Parametrii cantitativi constau dintr-o combinatie de masuri aritmetice si statistice.Pentru definirea acestora se folosesc ca instrumente de baza: scarile de evaluare, statistica descriptive, teoria probabilitatii, teoria utilitatii, etc - principiul optimizrii consta in selectarea celei mai bune solutii dintr-un numar limitat, comparabile cu obiectivele stabilite si bazata pe formularea si testarea ipotezelor sau modelelor matematice. - principiul raionalitii-cauzalitii conduce la decizii rationale, la folosirea rationalitatii si obiectivitatii mai degraba dect subiectivismul sau emotiile pentru elaborarea deciziilor de management. Managementul de tip cantitativ propune instrumente si modele de raionament menite s sporeasc eficacitatea deciziilor manageriale. 3.2 Procesul abordrii cantitative In procesul de luare a deciziilor, valoarea unor modele de decizii manageriale a fost testata, recunoscuta ca utilitate si supusa unui permanent proces de imbunatatire.Diferite cunostinte provenite din teoria economica, din cercetarile operationale, din management furnizeaza structura si instrumentele pentru a dezvolta si implementa, in mod generalizat, o abordare cantitativa in practica managementului. Aceasta presupune parcurgerea unor etape : 1. Definirea problemei rezulta din recunoasterea faptului exista o situatie critica sau neconvenabila, o oportunitate neexplorata, sau o situatie de criza ce trebuie depasita. O problema se defineste atunci cand se identifica : - o stare initiala-curenta ; - o stare scop-dorita ; - o multime de actiuni sau operatii a caror realizare face posibila atingerea scopului . Rezolvarea problemei consta in aplicarea acelor operatori care vor permite transformarea starii initiale in cea finala, prin satisfacerea unor inerente constrangeri de aplicare, generate de mediul extern si necontrolate direct de catre organizatie.Cel mai scurt si bun drum intre starea finala si cea initiala constituie solutia optima. 2. Clasificarea problemei pe categorii de tipul : - structurat nestructurat - programat-neprogramat In contextul definirii problemelor trebuie facuta distinctia intre probleme bine definite si probleme insuficient definite. Daca intr-o problema se specifica complet starea initiala, starea finala, setul de operatori si conditiile de aplicare a acestora, se lucreaza pe o problems bine definita. Problemele insuficient bine definite sunt cele in care nu sunt complet specificate starile problemei, blocul de operatori sau conditiile de aplicare a acestora. 3. Modelarea-formularea problemei presupune conceptualizarea problemei si abstractizarea intr-o forma matematica (cu variabile independente ce influenteaza cu anumite ecuatii variabile dependente. Modelul este privit ca un ansamblu de ecuatii, o constructie stiintifica a unui sistem economic utilizat pentru a identifica actiunea reciproca, inlantuirea si interdependenta anumitor fenomene. Un model trebuie s fie robust, controlabil, adaptabil, complet , uor de aplicat i s aib caracter evolutiv. Componentele cele mai generale ale modelelor vizeaza variabilele (mrimi necunoscute i incerte ca nivel) : - de decizie - elementele care pot fi manipulate si controlate de ctre decident ; - necontrolabile- factori care influenteaza indicatorii/rezultatele deciziei si se situeaza in afara controlului decidentului ; - de rezultat reflecta nivelul eficacitatii sistemului (exprima modul si gradul de atingere a obiectivului organizatiei) ; Se pot descrie o serie de relatii matematice menite sa expliciteze tipul conditionarilor dintre variabile : - functia obiectiv exprima modalitatea in care variabilele dependente din model sunt legate de variabilele independente ; - restrictiile - exprima limitarile impuse de sistemele manageriale;sunt generate de reglementari legale, standarde, restrictii de piata si mecanismul concurentei, limitarea/penuria unor resurse, conditionari tehnice si tehnologice. Modelul economico-matematic contine : - caracteristicile obiectului care trebuie determinat numite marimi endogene ; - caracteristicile conditiilor externe si parametrii istorici ai obiectului studiat numite marimi exogene ; Pentru a construi modelul matematic al unui obiect sau proces, trebuie sa se indice : - lista variabilelor endogene ale modelului - valorile pe care le pot lua aceste variabile

- transformarile posibil de efectuat asupra lor(logice sau aritmetice). Apoi se va indica intervalul de variatie sau valorile variabilelor endogene ce pot sa se realizeze, adica multimea valorilor admisibile ale acestor variabile.De cele mai multe ori, aceasta multime se prezinta sub forma unui sistem de restrictii (egalitati si inegalitati) asupra valorilor restrictiilor. 4. Rezolvarea modelului Clasificarea principalelor tehnici : enumerare completa optimale algoritmi :programare liniara numerice Tehnici optimale nenumerice previziune non-optimale lanturi Markov risc simulare non-optimale euristica teoria jocurilor teoria stocurilor

Tehnicile folosite in modele nu trebuie confundate cu aceste modele. Definim prin solutie acea multime de valori specifice pentru variabilele de decizie care conduc la un nivel de zirabil al rezultatului. Ca procedura de identificare a solutiei se poate recurge la : Optimizare presupune obtinerea celui mai ridicat nivel al obiectivului de realizat. O alternativa este optima daca se poate demonstra ca este cea mai buna din multimea tuturor variantelor posibile. Optimizarea poate fi : - clasica, care impune modelului de baza 2 conditii : modelul trebuie sa lucreze cu informatii complete, suficient de precise si toate informatiile trebuie sa fie aritmomorfe.(exprimabile numeric) ; - flexibila , tentativa de a solutiona probleme decizionale al caror context nu satisface partial sau total conditiile optimizarii clasice sau in al caror context nu se poate demonstra satisfacerea acestor conditii ; Daca din considerente practice, specialistul in teoria deciziei restrange aria de analiza a unei probleme, solutia care se implementeaza este considerata suboptimala . Uneori optimizarea este inaccesibila ca tehnica-timpul, respectiv costul de ajungere la solutii pot fi foarte mari.In aceste solutii, se pot folosi modele descriptive bazate pe principiul satisfactiei in care principala utilitate este ca investigheaza rezultatele si consecintele diferitelor cursuri de actiune asupra masurilor de performanta ale sistemului cercetat. Suboptimizare ceea ce conduce la ideea de suboptimalitate este analiza stabilitatii si sensibilitatii unei solutii sau unui sistem de solutii in cazul perturbarii datelor initiale ale problemei. Suboptimalitatea este un concept care poate fi definit cu o rigoare acceptabila, ca fiind propietatea unei solutii admisibile de a se afla intr-o vecinatate a optimului unic. 5. Validarea modelului si analiza sensibilitatii- etapa de validare are ca obiectiv general regasirea in model a modului de comportare a sistemului real ; Se pot folosi urmatoarele criterii de validare : - non-contradictia = comportarea de ansamblu a modelului nu trebuie sa fie in contradictie cu cea a sistemului real ; se va aduce modelului in mod deliberat intr-o stare perturbanta sau de criza pentru a depista eventualele deviatii de comportament ; - de comportament= se face o verificare de detaliu a comportarii sistemului Analiza sensibilitatii se aplica pentru a determina efectele modificarii/perturbarii unor variabile asupra stabilitatii solutiei propuse dupa rezolvarea modelului.Rolul acesteia este de a ajuta decidentii atunci cand exista suspiciune in privinta exactitatii sau importantei relative a informatiilor. 6. Interpretarea si implementarea solutiei Oricare ar fi metoda cantitativa folosita, studiul realitatii in complexitatea sa presupune o abordare corelata a metodologiei de cercetare cantitativa cu metodele calitative. Trei contradictii importante sunt discutate in literatura de specialitate in legatura cu recunoasterea complementaritatii diferitelor metode cantitative :

Marimi Volum date

Contradictia intre structural si fenomenologic ; nu intodeauna masuratorilor se refera la structura reala a obiectului original ; Dintre cauzal si stochastic adesea trebuie sa admitem ipoteze stochastice asupra legaturii dintre variabilele observate, deoarece nu stapanim relatiile Dintre rational si empiric- modelele noastre deductive vin adesea in contradictie cu rezultatele cercetarii empirice ; Modele deterministe Solutie optima Modele stochastice Modele euristice de Solutie optima cu o probabilitate Solutie suboptimala

redus Modele fuzzy

Bogat mare Modele stochastice mica Modele deterministe Precizia marimii Vagi Metode de prelucrare date Vagi Exacte Aproximative Euristice

Deterministe Metode de culegere date Deterministe Stochastice

stochastice

CAPITOLUL IV ACTIVITATEA DE MODELARE N PRACTICA DE DECIZIE MANAGERIAL 4.1. Condiionarea dintre deciziile manageriale i informaii. Momentul esential al procesului managerial il reprezinta decizia manageriala. Decizia reprezinta rezultatul unor actiuni constiente de alegere a unei directii de actiune si a angajarii in aceasta directie, fapt ce implica de obicei, alocarea unor resurse. Decizia reprezinta un proces dinamic care are ca obiect alegerea constienta din mai multe posibilitati, a unei linii de actiune in vederea atingerii unui scop, avand aprioric in vedere, o eficienta economica si sociala cat mai mare. Aceasta se regaseste in toate functiile managementului (previziune, organizare, coordonarea, antrenarea si controlul), calitatea deciziilor adoptate influentand sensibil eficacitatea procesului managerial. Calitatea unei decizii trebuie judecata si in functie de informatiile disponibile, abundenta alternativelor posibile identificate. Informatia economica trebuie deosebita de notiunile de date sau de cunostinte economice.Datele sunt prezentate intr-un anumit limbaj si pe un anumit suport material sub forma unor indicatori, texte, documente care sunt o reflectare a fenomenelor economice .Informatia economica reprezinta cunostinte care devin informatie atunci cand utilizatorii rezolva o anumita problema si atunci cand ele micsoreaza gradul de de nedeterminare ce caracterizeaza conditiile problemei. Una dintre cele mai obisnuite finalitati de utilizare a informatiilor consta in construirea unor indicatori economici.Pentru mediul de afaceri, este recomandabil sa se acode prioritate elaborarii si folosirii indicatorilor care se refera la obiectivele prestabilite de catre conducerea companiei, iar marimile uzuale de referinte sunt : cifra de afaceri, capacitatea de productie, numarul de salariati, volumul veniturilor si cheltuielilor, etc. Indicatorul economico-social este un instrument de masurare a caracteristicilor specifice faptelor, fenomenelor sau proceselor economice sau sociale.Scopul este de a facilita descrierea, evaluarea si anticiparea functionarii unui sistem economic/social sau a unei componente a acestuia. Categorii de indicatori : absoluti sau relativi unidimensionali sau multidimensionali de stare sau de evaluare obiectivi sau subiectivi.

Sistemul de indicatori folosit n activitatea previzional prezint o serie de caracteristici, din care amintim urmtoarele:

- este un ansamblu unitar, coerent, n care fiecare component este legat indisolubil de celelalte, fapt care rezid n caracterul unitar al reproduciei sociale i n aplicarea unei metodologii unitare de calcul n toate subsistemele vieii economico-sociale; - are un aspect piramidal, n sensul c la nivelul economiei naionale numrul lor este mai restrns dect la nivelul unitilor economico-sociale de baz, respectiv al firmelor; - este atotcuprinztor, deoarece reflect aspecte ale tuturor subsistemelor din societate, ale tuturor laturilor i aspectelor reproduciei sociale, proporiilor i corelaiilor din economie; - construcia i perfecionarea sa trebuie abordate sistemic , datorit multiplelor structuri care reflect ntreaga activitate economico-social; - elaborarea sa este un proces continuu , n sensul c se dezvolt, se perfecioneaz i se adapteaz permanent la cerinele dezvoltrii economico-sociale, la noile structuri organizatorice i de conducere ale economiei, la obiectivele strategice i tactice ale politicii economico-sociale n fiecare etap. n activitatea previzional, sistemul de indicatori ndeplinete urmtoarele funcii principale: - reflectarea ct mai exact a activitilor economico-sociale previzionate; - msurarea riguroas a fenomenelor i proceselor economico-sociale; - corelarea tuturor laturilor reproduciei sociale pentru asigurarea echilibrului material, financiar, monetar i valutar al dezvoltrii economice; - stimularea tuturor agenilor economici n sporirea calitii i eficienei activitii desfurate; - permit efectuarea controlului asupra activitilor economico-sociale.
Contextul decizional este cadrul de imprejurari care determina subsetul de obiective relevante, care conteaza efectiv pentru decident in momentul elaborarii deciziei pentru a rezolva o anumita problema. Analiza contextului este procesul care aduce la cunostinta factorilor de decizie informatiile necesare pentru intelegerea in detaliu a situatiei si are loc formularea alternativelor strategice. Mediul ambiant decizional consta in ansamblul elementelor eterogene, exogene firmei care definesc caracteristicile unei situatii decizionale prin manifestarea unor influente semnificative asupra alternativelor si rezultatelor deciziei. In mediul ambiant decizional se constata o evolutie contradictorie :pe de o parte se inregistreaza o serie de transformari de natura sa ofere premise mai bune pentru un proces decizional eficient, iar pe de alta parte mediul ambiant decizional tinde sa devina din ce in ce mai complex .Regula lui Pareto sau regula 20/80 -20% dintre eforturi genereaza 80%dintre efecte . Este foarte productiv sa ne concentram asupra acelor activitati (20%) care genereaza cea mai mare parte a rezultatelor asteptate (80%). Calitatea unei decizii este supusa unui set de restrictii generate de conditionari ale contextului decizional si este influentata de competentele manageriale ale decidentilor. Decidentul este persoana sau grupul de persoane autorizate sa aleaga o directie de actiuni si sa angajeze resursele organizatiei pentru a urma acea cale. Procesul decizional nu poate fi inca complet automatizat si este putin probabil sa fie vreodata.Decizia este un privilegiu exclusiv uman ;omul identifica problemele, formuleaza modalitatile de actiune posibile, alege criteriile de evaluare pentru acestea, valideaza unele etape ale fundamentarii decizionale efectuate pe calculator, stabileste optiunea finala si isi asuma responsabilitatea decizionala. Tendinta actuala in cadrul sistemelor de control este de a pastra omul ca factor principal de decizie.Ratiunea acestei pozitii rezida din capacitatea operatorului uman de a lua decizii constiente.Insa, nu toate etapele procesului necezita decizii umane indispensabile, astfel incat calculatorul constituie un excelent suport de decizie. La baza comportamentului de luare a deciziilor, constientizarea informatiilor, perceptia faptelor si mecanismele decizionale sunt predominante. Firma, institutia sau agentul economic este privit ca un sistem cu multiple subsisteme : institutional (cadrul legal si formal al firmei) ; tehnologic (ansamblul mijloacelor materiale si de productie) ; informational-decizional (reuniunea compartimentelor, personalului, fluxurilor de informatii si a deciziilor) ; informatic (mijloace de calcul, elemente software ce asigura culegerea, prelucrarea, stocarea, transmiterea informatiilor in cadrul firmei) ; relatii umane (ansamblul persoanelor din system si a relatiilor dintre acestia) Exista o bogata literatura de specialitate care trateaza aspecte referitoare la formalizarea problemei decizionale. Se defineste problema ca fiind o dificultate ce nu poate fi depasita automat, urmand a fi cercetata intr-un demers conceptual sau empiric. Problema este considerata ca primul element al unei triade :problema-cercetare-solutie. In structura problemei se regasesc 3 componente : baza o constituie cunostintele precedente relative la domeniul in care este formulata problema ; generatorul este realizata de o functie proportionala ;

 solutia . O problema este bine definita daca nici una din presupozitiile ei nu este falsa sau formulata nedecis in acelasi context . O problema este bine formulata daca numarul variabilelor si a operatorilor de interogare este egal cu numarul necunoscutelor (daca problema contine o singura variabila , aceasta este elementara, sau daca este neelementara este rezultatul unei combinatii de probleme bine formulate). Potentialul decizional al unei persoane poate fi definit ca fiind capacitatea unei persoane de a percepe disonanta (neconcordanta) intre doua elemente cognitive, de a intelege necesitatea unei decizii si de a lua efectiv o decizie.In functie de marimea disonantei care implica decidentul intr-o actiune corectoare, indivizii se clasifica in : slab reactivi, normal reactivi, puternic reactivi si cei productivi.(Radulescu, Gheorghiu). 4.2. Caracteristicile informaiilor, baza calitii deciziilor. Informatia reprezinta materia prima a managementului, iar in sistemele complexe poate fi : - maximixata prin distribuire si consum ; - minimizata prin concentrare si repetitie ; Informatia si cunoasterea sunt resurse majore ale unei organizatii care trebuie conduse si exploatate in mod eficient, stfel, managementul informatiei si managementul cunoasterii sunt considerate ca functii majore ale conducerii. Principalele procese care stau la baza inteligentei economice se bazeaza pe informatie ;aceasta este identificata, colectata, organizata, prelucrata si oferita spre analiza ca suport de decizie.Prin business intelligence este desemnat ansamblul actiunilor necesare producerii informatiei incluzand procesele de cercetare, prelucrare, de distributie a acesteia si a actiunilor de identificare a informatiilor utile. Informatiile sunt date inzestrate cu relevanta si scop. Valoarea unei informatii este determinata de : - capacitatea sa de a contribui la reducerea incertitudinii in viitor ; - capacitatea sa de a influenta decizia si consecintele ei. Informatia este din ce in ce mai importanta pentru performanta economico-financiara a intreprinderii, deoarece constituie : - o baza a deciziilor este importanta pentru a diminua incertitudinea in luarea deciziilor ; - factor de productie informatia este importanta pentru a concepe, a pune pe piata produse si servicii - factor de simultaneitate in armonizarea actiunilor unitatilor componente ale intreprinderii in vederea implinirii in cele mai bune conditii a functiilor si obiectivelor sale in ansamblu. Informatiile necesare efectuarii analizelor economico-sociale trebuie sa aiba natura cantitativa, adic sa permita exprimarea sub forma numerica a caracteristicilor specifice fenomenelor analizate. Instrumentele utilizate pentru exprimarea sub o forma cantitativa , precum si unitatile de masura sunt caracterizate de o oarecare inexactitate, iat utilizarea acestora este generatoare a unei multitudini de erori. Erorile intervenite care reprezinta diferenta dintre valoarea adevarata si informatia transmisa, pot fi: de observare, culegere sau raportare diferenta dintre nivelul raportat al unui proces si valoarea adevarata, putand fi intentionata sau nu; de prelucrare apar in etapa prelucrarii informatiilor primare ;sunt mai frecvente in cazul prelucrarii automate a datelor ; de reprezentativitate sunt o categorie aparte de erori ce apar atunci cand sunt culese din sondaj ; de modelare apar in etapele de analiza a informatiilor, ca urmare a avansarii unor ipoteze eronate de comportament sau evolutie a diferitelor procese , a folosirii inadecvate a unor metode ; Cei mai multi dintre utilizatorii de date sunt vag constienti de aspectele unei viziuni conceptuale.