Sunteți pe pagina 1din 5

UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCURESTI

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE


SPECIALIZAREA CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE

STUDENT: SERBAN (ALPIDA) ROXANA MIHAELA


ANUL III CIG GRUPA 303

REFERAT
SISTEME INFORMATICE PENTRU ASISTAREA DECIZIEI BAZATE PE MODELE

Contextul economico-social actual a impus supervizarea procesului economic


decizional prin intermediul unor tehnologii informatice tot mai complexe, astfel au apărut
sistemele informatice care au drept obiectiv principal asistarea decidentului în diferite faze ale
procesului de decizie. Implementarea în practică a acestor sisteme ridică diverse probleme pe
plan informaţional, financiar, tehnologic şi uman.
SIAD presupune:
 un sistem - arhitectură complexă privită ca entitate;
 interactiv, se referă la rolul important pe care îl poate avea omul în funcţionarea SIAD;
 de asistare a deciziei, cu precizarea că decizia nu este luată de sistem.
Prin sintetizarea celor prezentate anterior un SIAD poate fi definit ca “un sistem
interactiv, flexibil şi adaptat rezolvării problemelor nestructurate pentru ameliorarea
procesului decizional în management ”.
Alter (1977, 1980) propune o clasificare a sistemelor de asistare a deciziei bazate pe operaţiile
generice principale şi pe gradul în care acestea influenţează decizia. Astfel,el identifică două
mari clase şi anume:
a) sistemele de asistare a deciziei bazate pe date, adică conduse prin date ele având
componenta tehnologică principală baza de date;
b) sistemele de asistare a deciziei bazate pe modele, adică conduse prin modele având
componenta tehnologică principală o bază de modele dintre care se disting modelele
matematice de simulare şi optimizare.
Modelele reprezintă rezultatul unei analize prealabile a situaţiei decizionale propuse spre
rezolvare. Ele reprezintă instrumente cu ajutorul cărora se prelucrează informaţia. Construirea
modelelor are la bază o serie de reguli care ne ajută să reflectăm cât mai fidel ceea ce este în
interiorul sistemului sau în interiorul fenomenului asociat.In sistemele informatice pentru
asistarea deciziei se foloseste un set de modele ca instrumente de analiza.
Modelarea proceselor economice
Modelarea, în esenţǎ este un proces utilizat pentru a dezvolta o reprezentare simplă a unei
probleme.
Scopul principal al unui model este de a înţelege o problemă complexă prin intermediul unui
obiect mult mai simplu, mai puţin costisitor şi mai puţin împovărător.
Avantajul utilizării modelării constă în faptul că modelul realizat captează detaliile pertinente
ale unei probleme dar este mult mai simplu decât realitatea.
Sistemul de gestiune a modelelor are de fapt facilitati asemanatoare cu cele ale unui sistem de
gestiune a bazelor de date .Facilitatile oferite de un SGM se pot grupa în câteva categorii:
stocarea modelelor; utilizarea modelelor deja existente; facilitati de acces si de regasire a
modelelor; facilitati de

1
mentabilitate a modelelor existente cu posibilitati de pastrare a solutiilor; construirea unor
modele noi pe baza celor existente; flexibilitate, care consta în trecerea rapida de la o abordare
laalta; consistenta care da posibilitatea ca acelasi model si aceleasi date sa fie accesate de mai
multi utilizatori.
Tipologia modelelor
In funcţie de gradul de abstractizare se identifică trei mari categorii de modele:
a) modele iconice cu un grad mic de abstractizare, cu reflectarea fidela a realitatii la o alta
scara;
b) modele analitice care au acelasi comportament cu sistemul real, dar sunt diferite întrucât
ele sunt reprezentari simbolice. Astfel de modele pot fi diagramele, graficele bidimensionale;
c) modele cantitative (matematice) ce au un înalt grad de abstractizare si care sunt cele mai
des folosite în SIAD.
Modelul, ca si structura are trei componente principale:
1. variabilele de decizie care descriu optiuni alternative si ele sunt date de decident;
2. parametrii ce influenteaza rezultatul, dar nu pot fi controlati de decident, ei devenind de
fapt restrictii ale problemei, limitând solutiile acesteia;
3. variabilele rezultat care sunt variabile dependente de adoptarea unor actiuni si de
parametrii modelului
Reprezentarea abstracta si simplificata a unui proces economic se poate defini ca model .
Metoda modelarii este astfel un instrument al cunoasterii stiintifice si are drept obiect
construirea unor reprezentari care sa permita o cunoastere pertinenta a diverselor domenii. În
esenta metoda modelarii consta în substituirea procesului real studiat cu un model care este
maiaccesibil studiului.
Rezultatele obtinute prin modelare se pot extrapola catre procesul modelat, cu conditia
camodelul sa reprezinte proprietatile, structura si particularitatile acestuia. De aceea trebuie
tinutcont de faptul ca indiferent de modelul economico-matematic ales, el va reprezenta fidel
unanume fenomen, numai în masura în care acesta are la baza teoria economica, teorie care
descrie categoriile, conceptele si legile obiective ale realitatii economice. Modelele se pot
grupa pe categorii în functie de anumite criterii.
1. Dupa sfera de cuprindere a problematicii economice sunt:
- modele macroeconomice care sunt definite ca modele de ansamblu ale economiei;
- modele mezoeconomice care au ca domeniu de reflectare nivelel regional, teritorial;
-modele microeconomice care au un domeniu mai restrâns .
2. Dupa caraterul variabilelor modelele sunt:
- modele deterministe cu marimi cunoscute;
- modele stochastice sau probabiliste în care intervin marimi a caror valoare este permanent
însotita de o probabilitate.
3. Dupa domeniul de provenienta si conceptie :
- modele cibernetico-economice, care se bazeaza pe relatii I/O cu evidentierea fenomenelor
de reglare;
- modele econometrice în care elementele numerice sunt determinate statistic si identifica
tendinte sau periodicitati;
- modele ale cercetarii operationale care permit obtinerea solutiei optime sau apropiate de
optim pentru un anume fenomen supus studiului;
- modele din teoria deciziei;
- modele de simulare prin care se poate stabili modul de functionare al unui sistem micro sau
macroeconomic prin combinatii aleatoare de valori pentru variabilele independente
- modele specifice de marketing.
4. Dupa orizontul de timp considerat sunt modele discrete sau secventiale si modele
continue.

2
4. Dupa factorul timp modelele sunt statice si dinamice.
6. Dupa structura proceselor modelate sunt:
- modele cu profil tehnologic;
- modele informational-decizionale;
- modele ale relatiilor umane;
- modele
Altgoritmii sunt metode folosite pentru rezolvare constau dintr-o succesiune de
operatii logice si aritmetice care sunt denumite algoritmi.
Se poate afirma ca algoritmii pot fi exacti (rigurosi), aproximativi si euristici.
Se poate face o clasificare care are la baza criteriul exactitatii si astfel metodele pot fi:
exacte,aproximative si euristice.
Metodele exacte permit ca pentru o problema de decizie economica sa se obtina o
solutieS care îndeplineste fara nici un dubiu restrictiile impuse si/sau conditiile de optim,
conditii cerutede criteriile de eficienta. Daca se face notatia S1 pentru vectorul solutiilor
adevarate si notatia S vectorul solutiei efectiv adoptate, atunci: S-S1=0.
Metode aproximative permit obtinerea unei solutii S diferita de solutia adevarata S1
printr-un vector _ dominat de un alt vector _ dinainte stabilit astfel ca vom avea:
_S-S1_=(1)
Metode euristice sunt utilizate în cazul unor probleme complexe pentru ca într-un timp
relativ scurt, comparativ cu alte metode, se obtine o solutie acceptabila din punct de vedere
practic, S care nu prezinta garantii asupra rigurozitatii rezolvarii.
Este dat vectorul erorii admisibile _, dar metodele euristice nu pot totdeauna sa duca la o
solutie S care sa îndeplineasca proprietatea (1). Sunt însa cazuri când metodele euristice
reusescsa asigure respectarea relatiei (1), cu o anumita probabilitate. Acest tip de metode sunt
considerate a fi o succesiune de încercari sau tatonari a caror alegere este de fiecare data
legatade natura problemei care se rezolva si de analistul de sistem.
Modelarea are ca etape;
1. cunoasterea detaliata a realitatii sistemului de modelat;
2. construirea modelului economico-matematic;
3. experimentarea acestui model;
4. implementarea modelului si actualizarea solutiei.
Conceperea si proiectarea modelului
Aceasta etapa consta în stabilirea în mod detaliat a tuturor aspectelor legate de problema pusa
în studiu, chiar daca uneori tinde catre o rezolvare analitica. În aceasta etapa se precizeaza:
-ipotezele care se vot testa;
-efectele probabile care urmeaza sa apara;
-schimbarile caracteristicilor operative asupra variabilelor si parametrilor de iesire;
-studiul efectelor asupra variabilelor si parametrilor de intrare;
- intervalul admisibil pentru variabilele si parametrii de stare,
-strategiile luate în calcul la eventuale aparitii a evenimentelor perturbatoare si a
costurilor corespunzatoare fiecarei strategii;
-strategiile de urmat pentru modificarea parametrilor de stare în cazul în care au fost
depasite limitele admisibile ale altor parametri de stare;
- vectorul initial al probabilitatilor de prevenire a aparitiei evenimentelor perturbatoare sau
de modificare a marimii parametrilor de stare;
- tehnici de reducere a datelor si de analza a rezultatelor;
- forma ecuatiilor matematice;
- ecuatiile suprafetei de raspuns etc.

3
Procesul de simulare
Prin simulare se poate afirma ca se poate determina forma functionala de exprimare a
legaturilor dintre fenomenele supuse studiului si estimarea valorilor parametrilor modelului,
testarea diferitelor variante de actiune care nu se pot explicita în model, o mai buna
structurare aproblemei supusa simularii precum si validarea solutiilor obtinute.
Avantajul simularii este dat de utilizarea sistemului cibernetic de reglare, care este baza
deciziei concrete din activitatea practica.
Validarea modelului de simulare.
Aceasta etapa are rolul de a elucida unele aspecte cum sunt:
- Modelul reprezinta sau nu procesul studiat;
-Daca sunt cuprinse toate etapele amodelului complex;
- Cum se vor folosi rezultatele obtinute din simulare si daca acestea au un caracter empiric
Simularea cu ajutorul diagramelor
În Excel, diagramele pot fi utilizate pentru simulare prin exploatarea proprietatii de
biunivocitate care exista între schimbarea locatiei punctelor pe diagrama prin tehnica „drug-
anddrop”efectuata cu mouse-ul si modificarea valorii datelor corespunzatoare din tabelul cu
date.
Tabelul de simulare
Tabelul de simulare din Excel este un instrument informatic dedicat din categoria
analizei datelor si rezolvarii problemelor complexe de asistare a deciziei economico-
financiare.
Tabelul de simulare din Excel reprezinta o zona de celule ce indica rezultate obtinute ca
urmare a
substituirii unor valori din formule definite în prealabil de utilizator. Se pot obtine:
• Tabele de simulare cu o singura variabila de intrare;
• Tabele de simulare cu doua variabile de intrare.
În cazul tabelelor de simulare cu o singura variabila de intrare, daca se introduce un
set de valori pentru variabila de intrare, se poate astfel pune în evidenta influenta pe care o are
aceasta modificare de valori într-una sau mai multe formule.
În cazul tabelelor de simulare cu doua variabile de intrare, se aplica seturi de valori
pentru cele doua variabile si se pune în evidenta efectul modificarilor asupra unei singure
formule.
Scenariul
Scenariul serveste pentru realizarea previziunilor asupra unui proces economic prin
compararea seturilor de valori care conduc la rezultate diferite. Practic, în instrumentul
Microsoft Excel, scenariul (Scenario) reprezinta o multime de valori pe care acesta le poate
substitui automat într-o foaie de calcul. Cu ajutorul scenariului se obtin simulari ale mai
multor variante ale unui proiect, variante care au valori diferite ale parametrilor si rezultate
diferite.
Problemele de asistare a deciziei din realitatea socio-economica sunt probleme multicriteriale.
Reducerea rezolvarii unei probleme de asistare a deciziei la un singur criteriu seface, de cele
mai multe ori, cu scop simplificator, de lamurire a unor aspecte unilaterale. În
universul socio-economic de modelat, problemele de asistare a deciziei economice sunt
generatede procesele de decizie multicriteriale. Pentru masurarea consecintelor diferitelor
alternativeluate în considerare în momentul luarii deciziei, s-a introdus o unitate de masura
comunadenumita utilitate. Prin intermediul functiei de utilitate, se asociaza fiecarei alternative
de decizie o valoare numerica reala.
Problemele de optimizare multicriteriala scot în evidenta relatii de tip local-global, în
sensul ca dupa rezolvarea separata a fiecarei probleme unicriteriale (cu un singur criteriu), se
rezolva problema multicriteriala prin luarea în consideratie a întregului ansamblu de criterii.

4
Solutiile obtinute la rezolvarea problemelor decizionale multicriteriale sunt solutii
suboptimale în raport cu variantele monocriteriale. De cele mai multe ori, în practica
economica,aceste solutii suboptimale se dovedesc satisfacatoare.
În optimizarea multicriteriala, exista doua categorii de probleme: optimizare multiatribut
si optimizare multiobiectiv.
O problema de optimizare multiatribut prezinta o multime finita a solutiilor posibile,
cu variante ce au asociate atribute multiple (de natura numerica sau nenumerica).
O problema de optimizare multiobiectiv prezinta o multime infinita a solutiilor
admisibile si foloseste functia-obiectiv drept criteriu de optimizare (care se maximizeaza sau
minimizeaza).

S-ar putea să vă placă și