Experiența internațională a activității de audit

În ultimii 15-20 de ani bunele practici internaționale în domeniul supravegherii activității

de audit au suferit o evoluție contradictorie - de la un sistem de supraveghere, bazat pe
autoreglementarea profesiei, la un nou sistem, care are la bază o abordare diametral opusă, bazată
pe controlul public al activității de audit.Aceasta a fost posibil datorită faptului că la începutul
anilor 2000, cazul Enron și alte cazuri de manipulare cu situațiile financiare au ridicat semne de
întrebare privind independența, competența și profesionalismul auditorilor. Spre exemplu,
organele legislative din SUA nu mai erau dispuse să accepte autoreglementarea profesiei și au
înlocuit sistemul dat, cu o vechime de 30 de ani, cu un sistem de control public organizat de către o
instituție nouă - Consiliul de Supraveghere al Contabilității Companiilor Publice. Această
modificare de paradigmă a determinat și Europa să-și modifice abordarea. În 2006 Uniunea
Europeană a aprobat Directiva privind Auditul Statutar. Directiva obligă statele membre să
implementeze un sistem de supraveghere publică independent de profesia contabilă (audit), care
obligă firmele de audit să fie supuse unui control extern a calității lucrărilor de audit.Tema
consolidării supravegherii publice a activității de audit a fost relansată la nivel european o dată cu
publicarea Cărții Verzi privind rolul auditorilor (anul 2010). În 2013-2014, în urma unor dezbateri
îndelungate, Uniunea Europeană a adoptat două acte legislative importante în domeniul
reglementării profesiei de audit: „Directiva privind auditul legal al situațiilor financiare și al
situațiilor financiare consolidate" (Directiva 2006/43/CE din 17.05.2006) și „Regulamentul privind
cerințe specifice referitoare la auditul statutar al entităților de interes public" (nr. 537/2014 din
16.04.2014). Aceste două documente constituie „cartea de căpătâi" de care se conduc țările
Uniunii Europe în reglementarea supravegherii activității de audit. 

Republica Moldova, de asemenea, și-a asumat responsabilitatea să-și armonizeze legislația în

domeniul auditului financiare cu aceste două documente.

O analiză comparativă a sistemelor de supraveghere a activității de audit implementate în țările

Uniunii Europene ne permite să concluzionăm că aceste sisteme, totuși, diferă de la o țară la alta.
În rezultat, pot fi evidențiate patru modele instituționale de reglementare, care diferă semnificativ
în partea ce ține de conținutul controlului public asupra sistemului de supraveghere al activității
auditorilor, de la organisme autoreglementate la cele reglementate și administrate în întregime de
stat.

În același timp, merită să menționăm că la acest moment la nivelul țărilor UE este în plină
desfășurare transpunerea în viață a noilor cerințe comunitare privind auditul statutar. Regulamentul

1
UE privind auditul statutar al entităților de interes public din 16.04.2014 în cea mai mare parte se
aplică de la 17 iunie 2016, unele prevederi au o aplicare mai târzie.

Supraveghere prin autoreglementare monitorizată

În cadrul acestui model inspecțiile externe privind calitatea lucrărilor de audit sunt efectuate de
către un organism național al profesioniștilor contabili (auditori). Modul în care organismul
profesional își reglementează și monitorizează membrii săi este supravegheat de către autoritatea
de supraveghere ierarhic superioară. Controlul public este instituționalizat prin activitatea acestui
organism de supraveghere a activității organismului de autoreglementare. Această autoritate nu
este direct implicată în efectuarea inspecțiilor de control extern al calității lucrărilor de audit,
acesta verifică calitatea inspecțiilor efectuate de către organismul de autoreglementare.

Cerințele pentru membrii consiliului organismului de supraveghere, similare în majoritatea

țărilor: membrii trebuie să fie practicieni activi în contabilitate, finanțe, științe economice sau
drept, să dispună de cunoștințe profunde și experiență relevantă, să aibă o reputație profesională
ireproșabilă.

Acest sistem este implementat în Irlanda, Grecia și Austria.

Supraveghere exercitată asupra organismului profesional

În cadrul acestui model un organism profesional este autorizat prin lege să execute unele
funcții de reglementare a profesiei contabile și de audit.În majoritatea țărilor, aceste organisme
profesionale sunt instituționalizate, poartă numele de Cameră a auditorilor, calitatea de membru
este obligatorie pentru auditori și firmele de audit.În același timp, aceste camere au în atribuțiile
sale și apărarea drepturilor profesionale ale membrilor săi. Acest fapt poate să-i deruteze pe unii în
partea ce ține de asigurarea, în același timp, a controlului public al activității auditorilor.

Această aparentă neconformitate poate fi înlăturată prin asigurarea unui control riguros al

activităților camerei în partea ce ține de controlul extern al calității lucrărilor de audit al membrilor
săi. Acest control al camerei este exercitat de un Consiliu de Supraveghere al Activității
de Audit (CSAA) cu împuterniciri de revizuire, anulare a rezultatelor, implicare în exercitarea
oricărei inspecții derulate de inspectorii camerei. În unele țări, inspecțiile de control al calității
lucrărilor de audit al entităților de interes public este efectuat de către inspectorii CSAA. Această
metodă de reglementare a supravegherii activității de audit a fost implementată de majoritatea
țărilor europene: Belgia, Croația, Republica Cehă, Finlanda, Lituania, Polonia, România, Slovacia
și Portugalia.

2
 Luând în considerație caracterul echivoc al camerei, pe de o parte autorizată cu funcții de
interes public de reglementare a profesiei, iar, pe de altă parte cu funcții de apărare și reprezentare
a intereselor de grup, această metodă se plasează între sistemul de supraveghere, bazat pe
autoreglementare, și alte două metode care au la bază o implicare semnificativă a statului în
activitatea de supraveghere a activității de audit.

Agenție de reglementare independentă

În acest caz, funcțiile de supraveghere a activității de audit sunt delegate unei autorități

independente special create în acest scop. Principala caracteristică a agențiilor de acest tip este că
acestea își asumă toată responsabilitatea legată de procesul de supraveghere publică a activității
de audit și urmează să aibă un caracter independent. Problema-cheie este asigurarea caracterului
independent al acestei autorități, îndeosebi în lipsa unui sistem democratic funcțional.

Această formă de supraveghere este implementată în țările UE în care statul și-a demonstrat
bunele sale calități de administrator al interesului public, cu un nivel scăzut al corupției, cu un
sistem de justiție eficient (corect). După părerea noastră, în situația în care aceste condiții nu sunt
îndeplinite, când statul nu are resurse materiale suficiente pentru a asigura calitatea acestor
servicii, nu trebuie oferite toate pârghiile de supraveghere și control în mâinile statului. Unele
funcții minore de autoreglementare, în condițiile monitorizării acestor activități de către stat, ar
urma să fie transmise profesiei (societății civile), cu scopul creării unui sistem funcțional, cu unele
elemente de monitorizare reciprocă a acțiunilor participanților la sistemul de supraveghere a
activității auditorilor.

Această formă de supraveghere a fost implementată de țările UE: Luxemburg, Italia, Olanda,
Marea Britanie, Slovenia, Estonia și Bulgaria.

Reglementare de către agențiile statului

În acest caz, funcțiile autorității de supraveghere a activității de audit sunt delegate unei

autorități de reglementare în cadrul unei instituții de stat existente: Ministerul Finanțelor,
Ministerul Justiției, Ministerul Economiei etc. Acest sistem de supraveghere este implementat de
Suedia, Danemarca, Ungaria, Letonia și Malta.

În concluzie, analizând sistemele de supraveghere publică a activității de audit, existente în

țările UE, constatăm că acestea diferă semnificativ de la o țară la alta. Acestea au fost organizate în
funcție de mulți factori: experiența pozitivă acumulată în această activitate, tradiții, sistem
democratic, justiție imparțială. Nici unul dintre aceste sisteme nu poate fi considerat o dogmă și în

3
mare măsură rezultatul implementării depinde nu de forma acestuia, dar de calitatea implementării
și voința de a crea un sistem funcțional de supraveghere a activității de audit.

Menționăm, inițierea reformei auditului în Europa a avut ca bază reformele în domeniu din
SUA. Noua paradigmă a reglementării, bazată pe trecerea de la autoreglementare la supravegherea
de către stat, a fost realizată în diferite state în mod diferit. De asemenea, urmează să menționăm
că posibil în unele state europene n-a fost finalizată armonizarea legislației locale la cerințele
Directivei din 2014. În calitate de concluzie, menționăm că la moment, în țările UE nu există o
abordare unică cu privire la asigurarea controlului public asupra activității de audit (transpunerea
Directivelor UE privind auditul statutar), supravegherea publică nu echivalează cu supravegherea
de stat.

Finanțarea sistemului de supraveghere

O problemă importantă legat de organizarea adecvată a sistemului de supraveghere a activității

de audit este finanțarea acestor activități. Sursele disponibile în acest sens urmează să fie suficiente
pentru a remunera munca inspectorilor, care trebuie să aibă o pregătire profesională înaltă,
corespunzător, trebuie să fie bine plătiți pentru munca lor. Țările UE folosesc trei forme de
finanțare a activității organizației cu funcții de supraveghere a activității de audit:
(a) finanțare din bugetul de stat (Austria, Bulgaria, Letonia, Lituania, Croația, Estonia);
(b) finanțare de către profesia de audit: firme de audit și/sau auditori: Danemarca, Finlanda, Franța,
Germania, Suedia, SUA;
(c) finanțare mixtă din bugetul de stat și și de către profesia de audit (firme de audit, auditori):
Ungaria, Italia, Irlanda, Luxemburg (90%- Bugetul de stat; 10% - onorarii de la firmele de audit),
Malta (50% - bugetul de stat; 50% - profesia de audit); Polonia (80% - bugetul de stat; 20% - firme
de audit), România (40% - bugetul de stat; 60% - profesia contabilă (CECCAR - 38%) și
de audit (CAFR - 22%).

În același timp, Articolul 21 Condiții de independență al Regulamentului UE din 14.04.2014,

cu referință la autoritățile competente de supraveghere a activității auditorilor statutari și firmelor
de audit, prevede: „Finanțarea acestor autorități este sigură și lipsită de influențe
necorespunzătoare din partea auditorilor statutari și a firmelor de audit". Această prevedere ar
putea să însemne că activitatea autorității de supraveghere urmează să fie finanțată din alte surse
decât auditorii și firmele de audit.

4
5