Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2.1. Analiza asigurării entității cu resurse umane sub aspect cantitativ, structural și
calitativ
Pentru o apreciere mai obiectivă a asigurării entității cu resurse umane este necesar de ținut
cont că abaterea absolută la categoria de muncitori nu va fi justificată, dacă nu se va lua în
considerație gradul de îndeplinire a programului de producție.
În acest context apare necesitatea calculării abaterii relative la categoria de muncitori (ca
diferență dintre numărul mediu scriptic al muncitorilor efectiv cu cel programat, recalculat la nivelul
îndeplinirii programului de producție). Acest calcul poate fi prezentat în următorul tabel:
Tabelul 2.2
Aprecierea asigurării relative a entității cu muncitori
Indicatori Persoane
A 1
1.Numărul mediu scriptic al muncitorilor:
1.1. programat 500
1.2. realizat (efectiv) 506
2. Îndeplinirea programului de producție în baza volumului producției 135,78
fabricate (în %)
3. Numărul mediu scriptic al muncitorilor recalculat ținând cont de 679
îndeplinirea programului de producție
( rd.1.1 x rd.2) ׃100
4. Abaterea relativă a muncitorilor (rd.1.2 – rd.3) - 173
2
scriptic al muncitorilor. În condițiile economiei de piață se apreciază pozitiv meritul entității
analizate;
3) abaterea absolută este cu semnul (-), iar abaterea relativă – cu semnul (+): dacă
concordanța dintre necesitatea entității în muncitori și volumul producției obținute n-a influențat
negativ asupra îndeplinirii programului de producție, astfel de situație poate fi justificată;
4) abaterea absolută și relativă la categoria „muncitori” este cu semnul (-): această situație
arată că entitatea analizată a comis unele lacune la determinarea necesității programate în muncitori,
ceea ce poate influența negativ asupra programului de producție și, în primul rând, asupra reducerii
aportului propriu al colectivului de muncă la îndeplinirea acestui program.
În practica analitică, pe lângă asigurarea cantitativă a entității cu resurse umane, un rol
însemnat îl are și asigurarea cu personal sub aspect calitativ. Dat fiind acest fapt, structura
personalului se examinează din diferite puncte de vedere, și anume după gen, vârstă, vechime în
muncă, profesie, gradul de calificare etc.
Există mai multe metode de studiu în acest domeniu, dar cel mai frecvent se examinează
următoarele:
a) vechimea în muncă calculată după media aritmetică ponderată;
Pentru aceasta se utilizează următorul tabel analitic:
Tabelul 2.3
Aprecierea asigurării entității cu personal
din activitatea de bază după vechimea în muncă
În baza datelor din tabel se poate aprecia vechimea medie în munca personalului din activitatea
de bază pe categorii, ținând cont de particularitățile activității entității analizate de la momentul
înființării și modificarea rezultatelor obținute în dinamică.
b) gradul de calificare a personalului din activitatea de bază.
Gradul de calificare se evidențiază cu ajutorul coeficientului calificării medii a muncitorilor și
gradul de complexitate a lucrărilor executate.
Coeficientul calificării medii a muncitorilor (Km) se determină conform formulei medii
aritmetice ponderate:
(kxm)
Km = ,
m
unde:
k – coeficientul tarifar;
m – numărul de muncitori din categoria respectivă.
La calcularea și aprecierea coeficientului calificării medii a muncitorilor toată informația
necesară se acumulează în prealabil în următorul tabel:
3
Tabelul 2.4
Analiza gradului de calificare a muncitorilor
(persoane)
Gradul de calificare Coeficientul tarifar Numărul de muncitori Abaterea
programat efectiv absolută
(+, -)
A 1 2 3 4
I 1,00 55 56 +1
II 1,26 45 45 -
III 1,59 81 85 +4
IV 1,81 135 135 -
V 2,07 122 122 -
VI 2,36 56 57 +1
VII 2,69 4 4 -
VIII 3,07 2 2 -
Total x 500 506 +6
Notă. Drept sursă de informație pentru completarea tabelului poate servi extrasul din conturile perioadei la
calcularea salariului pe categorii de muncitori.
În cazul în care se evidențiază reducerea gradului calificării medii a muncitorilor, acest fapt se
apreciază negativ, deoarece dovedește că activitatea de producție desfășurată pe parcursul anului de
gestiune putea fi afectată din punct de vedere calitativ, ca urmare a unor consecințe negative de
nerespectare a acestui indicator relativ.
Gradul de complexitate a lucrărilor executate se determină prin relația:
(kxv)
Kt = ,
v
unde:
k – categoria lucrărilor;
v – volumul de lucrări din fiecare categorie.
Din compararea acestor doi indicatori rezultă modul de utilizare a forței de muncă calificată:
✓ Kt > Km , când există lucrări de categorii superioare efectuate de muncitori cu
calificare inferioară;
✓ Kt< Km , când există lucrări de categorie inferioară efectuate de muncitori cu calificare
superioară;
✓ Kt = Km , când există concordanță deplină între complexitatea lucrărilor și calificarea
muncitorilor.
Analiza utilizării timpului de muncă prevede descoperirea rezervelor interne legate nemijlocit
de folosirea completă a timpului disponibil, precum și a cauzelor care au provocat pierderile de timp
în om-zile și om-ore evidențiate în perioada de gestiune.
Indicatorii specifici privind formarea și utilizarea fondului total de timp:
1) fondul de timp calendaristic;
2) fondul de timp maxim disponibil;
3) fondul de timp efectiv utilizat;
4
4) timpul neutilizat în total
din care:
4.1) justificat;
4.2) nejustificat.
Fondul de timp maxim disponibil (Tm.d.) se calculează prin scăderea din fondul de timp
calendaristic a sărbătorilor legale și a zilelor de odihnă. El este format din timpul efectiv lucrat și
timpul neutilizat în total, inclusiv întreruperi de o zi; concedii de maternitate și boală; învoiri,
concedii fără plată; îndeplinirea obligațiunilor cetățenești; absențe nemotivate.
Analiza utilizării timpului de muncă, de regulă, se efectuează în baza datelor din Balanța
timpului de muncă în om-zile și om-ore care se elaborează și se adoptă de fiecare entitate, conform
unor acte normative privind formarea și utilizarea timpului de muncă în perioada de gestiune.
Tabelul 2.5
Balanța timpului de muncă (om-zile)
Anul de gestiune
Indicatori pentru un muncitor pentru toți muncitorii
programat efec abate Programat efectiv Abate
tiv rea rea
(+, -) (+, -)
A 1 2 3=2-1 4 5 6 =5 – 4
1.Fondul de timp 365 365 - 182500 184690 + 2190
calendaristic
2.Zile de odihnă și 79 87 +8 39500 44022 + 4522
sărbători legale
3.Fondul de timp 286 278 -8 143000 140668 - 2332
maxim disponibil
(rd.1 - rd.2)
4.Absențe de la
lucru - total 54 49 -5 27000 24794 - 2206
inclusiv:
4.1.concedii anuale 34 35 +1 17000 17710 + 710
și suplimentare
4.2.concedii de
studii 3 3 - 1500 1518 + 18
4.3.concedii
medicale 5 2 -3 2500 1012 - 1488
4.4.concedii fără
plată 12 9 -3 6000 4554 - 1446
5.Fondul de timp 232 229 -3 116000 115874 - 126
utilizat (rd.3 – rd.4)
5
a) modificarea numărului mediu scriptic al muncitorilor (Nm);
b) modificarea numărului de zile lucrate de un muncitor pe an (Z);
c) modificarea duratei medii a zilei de lucru a unui muncitor (h).
Influența acestor factori asupra modificării indicatorului rezultativ se determină prin metoda
diferențelor absolute.
Calculul influenței
Nr. calc.
7
∆R = R1 – R0 = 49450,6 - 36856,0= + 12594,6 lei.
Productivitatea medie anuală a unui muncitor a sporit sub influența majorării duratei medii a
zilei de lucru și a productivității medii pe oră a unui muncitor și s-a micșorat din contul micșorării
numărului mediu de zile lucrate de un muncitor pe an.
Pe lângă etapele abordate la acest compartiment de analiză, care rămân în vigoare pentru
entitățile economice de producție până în prezent, este necesar de menționat încă un aspect esențial
privind examinarea productivității muncii. Este știut că în condițiile relațiilor economiei de piață
accentul principal se pune nu atât pe activitatea de producție, ci pe cea de desfacere, care utilizează
alt sistem de indicatori rezultativi cum ar fi: volumul vânzărilor nete, costul vânzărilor, profitul brut
etc.
Rolul de bază în acest caz poate să-l joace profitul mediu brut pe un salariat care se calculează
ca raportul dintre profitul brut din activitatea operațională și numărul mediu scriptic al salariaților.
Dacă luăm în considerație conținutul acestui indicator, legătura factorială a celor două activități (de
producție și comercială) referitoare la eficiența utilizării personalului productiv poate fi determinată
prin următoarea relație:
Pb VPF VV Pb
= x x
Ns Ns VPF VV
sau
Pbs = Ws x Cr x Rw (lei),
unde:
Pb - profitul brut din activitatea operațională;
VPF - volumul producției fabricate;
VV - venitul din vânzări.
Respectiv această relație reflectă următorii indicatori:
Pb
- profitul mediu brut pe un salariat sau Pbs;
Ns
VPF
- productivitatea medie anuală a unui salariat sau Ws;
Ns
VV
- corelația dintre venitul din vânzări și volumul
VPF
producției fabricate sau Cr;
Pb
- rentabilitatea venitului din vânzări sau Rw.
VV
Astfel, în baza modificării profitului mediu brut pe un salariat poate fi evidențiată și
determinată influența următorilor trei factori:
a) modificarea productivității medii anuale a unui salariat indicator generalizator de
eficiență privind activitatea de producție);
b) modificarea corelației dintre venitul din vânzări și volumul producției fabricate
(indicator generalizator privind echilibrul dintre activitatea de producție și cea de desfacere prin
dirijarea justificată a soldurilor producției finite aflate în stocuri);
c) modificarea rentabilității venitului din vânzări (indicator generalizator privind
eficacitatea activității de desfacere a produselor finite, vânzarea mărfurilor, prestarea
serviciilor etc.)
8
La prima etapă a analizei pentru determinarea și aprecierea influenței acestor factori asupra
modificării profitului mediu brut pe un salariat toată informația necesară se acumulează în următorul
tabel:
Tabelul 2.9
Date inițiale privind analiza factorialăa profitului mediu brut pe un salariat
La următoarea etapă se efectuează analiza factorială a profitului mediu brut pe un salariat prin
metoda substituirii în lanț sau metoda diferențelor absolute.
În practica analitică există mai multe modele de calcul și apreciere a influenței factorilor legați
de asigurarea și utilizarea resurselor umane la devierea volumului activității de bază (fie VPF, VA,
VPV). Însă cel mai mult se utilizează modelul bazat pe două metode:
1. Calculul și aprecierea factorilor generali de muncă (în baza sistemului cu doi factori):
VPF = Ns x Ws
2. Calculul și aprecierea factorilor detaliați de muncă (în baza sistemului factorial cu cinci sau
patru factori):
VPF = Ns x Pm x Z x h x Wh
sau
VPF = Nm x Z x h x Wh
Concomitent informația necesară pentru analiza acestor factori se acumulează într-un tabel
special:
9
Tabelul 2.10
Baza informațională privind analiza eficienței utilizării forței de muncă
Factorii
∆Ns ∆Ws VPF, factorilor factorilor, factorilor
mii lei mii lei
10
Este necesar de menționat că, dacă se utilizează sistemul cu cinci factori, calculul și aprecierea
lor se efectuează prin metoda substituției în lanț, iar dacă se utilizează sistemul cu patru factori se
recomandă metoda diferențelor absolute.
Tabelul 2.12
Calculul influenței factorilor detaliați de muncă la devierea volumului producției fabricate
11