PREVIZIUNEA FINANCIARA

1. Functiile si obiectivele previziunii financiare Asa dupa cum stim, gestiunea financiara a intreprinderii si mentinerea echilibrului financiar al acesteia au la baza anticiparea fluxurilor pozitive si negative pe perioade scurte si medii, inainte de a imobiliza importante capitlauri. Functia financiara a intreprinderii reclama un management sistematic al previziunii economice si financiare sub forma unor estimari a intregii activitati intreprinse in domeniul afacerii respective. Previziunea financiara vizeaza atat gestiunea curenta cat si dezvoltarea intreprinderii. Ea are menirea ca, prin obiectivele activitatii viitoare, sa mentioneze politica economica si financiara a intreprinderii, precum si procedurile tehnice care sa asigure conditiile pentru realizarea acestora. Previziunea are drept scop stabilirea proportiilor in activitatea de exploatare financiara, strategia si politica financiara a intreprinderii, cu influente pozitive asupra derularii procesului de productie si a fenomenelor economico-financiare, in scopul realizarii rentabilitatii, echilibrului si prevenirii riscului de faliment. La elaborarea previziunii financiare, intreprinderea trebuie sa tina seama de organizarea rationala a activitatii de productie, de investitii, de prestari de servicii, de folosirea cat mai completa a potentialului tehnic, material si financiar, de contractare la timp a productiei, de achitare la timp a obligatiilor contractuale si financiare fata de stat si banci, ca si de conjunctura pietei interne si externe. Procesul de elaborare a previziunii financiare trebuie sa se bazeze pe corelatii precise si reale intre obiectivele economice si sociale, pe de o parte, si cele financiare, pe de alta parte, pe cresterea operativitatii, pe identificarea si imobilizarea rezervelor interne, pe intarirea functionarii intreprinderii pe criterii de eficienta si rentabilitate, pe cresterea initiativei, autonomiei si raspunderii in utilizarea patrimoniului si a fondurilor proprii si imprumutate. Previziunea financiara pe termen scurt trebuie elaborata in asa fel incat sa mobilizeze intreprinderea in folosirea cat mai completa a capacitatii de productie, ridicarea nivelului calitatii produsului si serviciilor, perfectionarea managementului aprovizionarii, productiei si comercializarii, promovarea de tehnologie moderna, reducerea costurilor sau a cheltuielilor de exploatare, cresterea productivitatii muncii, aplicarea unui regim sever de economii fara a afecta calitatea productiei executate, sporirea rentabilitatii capitalului investit si dezvoltarea economica de perspectiva. Principalele obiective ale previziunii financiare sunt: a) colectarea capitalurilor proprii si imprumutate in functie de nevoi, cu costuri cat mai mici si cu mentinerea autonomiei financiare; b) accelerarea circulatiei capitalurilor in toate fazele ciclului de productie ;

c) descoperirea si mobilizarea resurselor interne; d) stabilirea de indicatori economici si financiari mobilizatori; e) asigurarea echilibrului financiar si a unei structuri financiare optime; f) executia corespunzatoare a operatiunilor curente de incasari si plati in scopul asigurarii lichiditatilor; g) alocarea rationala a resurselor banesti care necesita evaluarea cheltuielior pentru noi investitii sau modernizari si masurarea eficientei lor, spre a se evita imobilizarile de capital. In cadrul managementului financiar al intreprinderii, instrumentele de previziune, ca si bugetul intreprinderii, indeplinesc mai multe functii precum: functia de planificare, functia de control, functia de asigurare a rentabilitatii, lichiditatii echilibrului financiar si de prevenire a riscurilor de imobilizare de capital si de neeficienta economica.

2. Instrumente de previziune financiara. Tipuri de bugete Previziunea financiara a unei intreprinderi se prezinta sub urmatoarele forme: - previziune strategica pe termen lung; - previziune pe termen mediu; - previziune pe termen scurt. Previziunea strategica consta in prospectarea pe o perioada indelungata a managementului financiar al intreprinderii in stransa legatura cu relatiile banesti ale acesteia atat pe plan vertical, cat si orizontal. Aceasta vizeaza marfurile sau serviciile care se vor executa, situatia pietelor de aprovizionare si comercializare, modelarea activitatilor si structurii interne a intreprinderii. Previziunea pe termen mediu are ca obiectiv stabilirea resurselor materiale, umane si financiare care urmeaza a se angaja in circuitul economic pe o perioada de 2-5 ani. In acest scop, managerul financiar va elabora in acest scop bugetul investitiilor cu resursele financiare si destinatia acestora pe mai multe exercitii financiare. Scopul principal al acestei previziuni consta in ponderea echilibrului financiar global in legatura directa cu planul de crestere economica a intreprinderii. Previziunea pe termen scurt consta in intocmirea de bugete. Bugetele pot fi clasificate in doua categorii principale: bugetele de exploatare si bugetele financiare. Metodele previziunii financiare sunt:

1.

metoda procentelor din vnzri. Tehnica acestei metode se bazeaz pe 2 premise: cele mai multe din posturile bilanului contabil sunt direct legate de vnzrile firmei nivelul curent al tuturor activelor este optim pentru nivelul vnzrilor curente.

Principalii pai pentru previzionarea situaiei financiare prin aceast metod sunt: se determin % profitului net i al dividentelor fa de vnzri

se determin care din elementele bilanului contabil cresc proporional cu nivelul vnzrilor se determin % din total vnzri i se compar cu posturile bilanului contabil ce reprezint veniturile se determin nivelul finanrii necesare se estimeaz nivelul previzional al vnzrilor se determin profitul net i dividendele estimate se ntocmete bilanul contabil previzional

2. metoda normativ de previziune a echilibrului financiar. Aceast metod permite efectuarea diferitor simulri ale corelaiei cifra de afaceri echilibru financiar n baza crora se pot face concluziile necesare politicii financiare a ntreprinderii; se pot compara echilibrele financiare ale ntreprinderii de diferite mrimi numai c elimin influena volumului specific de activitate. 3. metoda analitic care se divizeaz n urmtoarele submetode: a) metoda extrapolrii fondului de rulment (sau a nevoii de fonduri de rulment) este o metod simpl care poate fi utilizat la ntreprinderi mici care doresc s-i gestioneze activitatea la un nivel ct de ct tiinific. b) metoda termenilor de plat care este avantajoas ntreprinderilor ce au un % de activitate continuu. c) metoda bugetului de trezorerie este cea mai analitic submetod, ns necesit un volum informaional dezvoltat. Bugetele de exploatare cuprind in structura lor: bugetul vanzarilor sau al comercializarii produselor sau serviciilor, bugetul achizitionarii sau cumpararii de active de exploatare, bugetul de productie etc. In cadrul acestor bugete, un rol important il detine bugetul vanzarilor.

Bugetele financiare se prezinta sub urmatoarele forme principale: a) bugetul general al intreprinderii; b) bugetul investitiilor si de finantare; c) bugetul de trezorerie. a) Bugetul general al intreprinderii reflecta indicatorii de sinteza privind toate categoriile de activitati, venituri, cheltuieli si rezultate financiare. Acest buget se elaboreaza pe baza tuturor celorlalte sectiuni ale programului financiar, avand misiunea unui instrument de conducere generala a gestiunii intreprinderii. b) Bugetul investitiilor si de finantare reflecta planul de investitii si de finantare pe termen mediu si lung. Una din sarcinile conducatorului financiar este aceea de a asigura fondurile necesare finantarii cheltuielilor de investitii si de a selecta topul de finantare cel mai adaptat conditiilor tehnice ale intreprinderii. Planul de finantare exprima echilibrul global al intreprinderii si inventariaza intrarile si iesirile de fonduri banesti, fara a se preocupa de formarea fluxurilor de trezorerie. Conducerea financiara a intreprinderii prevede in fiecare exercitiu financiar investitiile fizice si financiare, fundamenteaza nivelul fondului de rulment, rambursarea imprumuturilor pe termen mijlociu si lung, achitarea datoriilor fata de terti persoane fizice si juridice, distribuirea dividendelor catre actionari. In acest scop, intreprinderea dispune atat de resurse interne, cat si de resurse externe. Planul de investitii si de finantare pe termen lung cuprinde la capitolul necesar: investitiile industriale, financiare si sociale, rambursari de imprumuturi, cheltuieli de instalare, necesar de fond de rulment, dividende distribuite etc., iar la capitolul resurse: fondurile de autofinantare, cesiunide active, prelevari privind fondul de rulment, rambursari de imprumuturi pe care intreprinderea le-a acordat, majorari de capital, imprumuturi pe termen mediu si lung etc. c) Bugetul de trezorerie reprezinta un grafic unde sunt trecute toate fluxurile financiare de incasari si plati. Trezoreria provine din diferenta dintre fluxurile de intrare si de iesire de moneda, astfel ca soldul trezoreriei depinde de volumul incasarilor si al platilor. Gestiunea trezoreriei se bazeaza pe previziuni financiare care tin seama de fluxul incasarilor si platilor intr-o anumita perioada. Bugetul de trezorerie se elaboreaza pe baza bilantului previzional si a contului de rezultate financiare previzional. Bugetul de trezorerie cuprinde urmatoarele:

- la incasari: - sumele din vanzari de marfuri sau prestari de servicii incasate; - incasarea banilor pentru marfurile vandute pe - sumele din vanzarile de valori mobiliare; - sumele din imprumuturi de la banca; - incasarea chiriilor, dobanzilor, dividendelor si alte venituri financiare.

credit;

- la plati: - plata cumpararilor; - plata salariilor; - plata cheltuielilor de exploatare; - plata impozitelor si contributiilor catre stat; - plata dobanzilor si ratelor scadente la credite bancare; - plata dividendelor. In concluzie, bugetul de trezorerie are un rol deosebit de important in gestionarea optima a resurselor financiare proprii si imprumutate ale intreprinderii, iar fluxurile financiare de intrari sau iesiri de numerar trebuie sa asigure echilibrul financiar al activitatii.