Dreptul Afacerilor

Insolvabilitatea întreprinzătorilor.
Caracteristica generală și temeiurile de
intentare a insolvabilității.

Elaborat Sadovei Cristina

Grupa TAP-161
Profesor Levința Veronica
Insolvabilitatea reprezintă o stare de drept a debitorului
al cărui pasiv depăşeşte activul. Starea de insolvabilitate
este o consecinţă a unui buget foarte slab.

În Republica Moldova insolvabilitatea este

reglementată de Legea insolvabilităţii nr.149/2012,
în vigoare din 13 martie 2013. Instanţele
judecătoreşti responsabile de supravegherea
raporturilor de insolvabilitate sunt curţile de apel.
Insolvabilitatea reprezintă acea situaţie financiară a debitorului, caracterizată
prin imposibilitatea acestuia de a-şi onora obligaţiile de plată. Originile
instituţiei insovabilităţii se află în dreptul roman. La începuturi, persoana care
nu-şi putea întoarce datoriile se angaja să muncească pentru creditor un
număr de zile .

Mai târziu a luat naştere

procedura „vendetio
bonorum” (insolvabilitatea
pe care o avem în prezent)
şi se iniţia de către creditor
faţă de debitorul său.
În legislaţia naţională, primele reglementări cu privire la insolvabilitate
au fost introduse după anii ’90. Dat fiind faptul că activitatea de
întreprinzător este legată de anumite riscuri, instituţia insolvabilităţii a
cunoscut o aplicare tot mai largă în practică.

În acest context, iniţial a fost adoptată

Legea cu privire la faliment din 1992,
înlocuită ulterior prin Legea cu privire la
faliment din 1996.
Subliniem faptul că Legea insolvabilităţii în vigoare se aplicabilă faţă de:

 persoanele fizice: întreprinzătorii

individuali; gospodăriile ţărăneşti;
titularii patentei de întreprinzător,

persoanele juridice: societăţile comerciale: societăţi

în nume colectiv; societăţi în comandită; societăţi cu
răspundere limitată; societăţi pe acţiuni; cooperative;
întreprinderile de stat şi întreprinderile municipale;
organizaţiile necomerciale: asociaţii; fundaţii;
instituţii.
Un aspect care necesită a fi elucidat în prezentul articol se referă la delimitarea
noţiunilor de faliment, insolvenţă, bancrută şi insolvabilitate. Astfel, noţiunea
insolvabilitate este strâns legată de noţiunea faliment. În Republica Moldova,
din anul 2001 până în anul 2013, noţiunea de faliment nu a existat, ea fiind
înlocuită cu cea de insolvabilitate. Conform noii legi în domeniu, falimentul
este considerat a fi o procedură aparte în cadrul procesului de insolvabilitate şi
are acelaşi înţeles cu lichidarea.
Conform Legii insolvabilităţii, participanţi la procesul de insolvabilitate sunt:
 administratorul provizoriu,
 administratorul insolvabilităţii,
 lichidatorul,
 creditorii,
 adunarea creditorilor,
 comitetul creditorilor,
 debitorul sau după caz reprezentantul debitorului,
 alte organe şi persoane stabilite în prezenta lege (art.4).
Participaţii la proces au roluri diferite.
Unii participanţi au misiunea de organe
care aplică procedura, în timp ce alţii
sunt părţi care îşi promovază propriile
interese.

Din prima categorie fac parte administratorul

provizoriu, administratorul insolvabilităţii,
lichidatorul, iar din rândul persoanelor care au interes
personal în desfăşurarea procesului sunt creditorii,
adunarea creditorilor, comitetul creditorilor, debitorul.
Administratorul trebuie să-şi exercite atribuţiile cu
responsabilitate. În privinţa administratorului care nu-şi
onorează obligaţiile de funcţie, instanţa judecătorească
poate dispune achitarea unei amenzi.
Conform prevederilor Legii insolvabilităţii, instanţa de insolvabilitate poate aplica amenzi
în situaţiile când administratorul nu prezintă explicaţii şi rapoarte pentru perioada sa de
activitate, nu restituie bunurile şi nici documentele pe care le deţine în legătură cu procesul
de insolvabilitate (art.67).
Atragem atenţia asupra faptului că mărimea amenzii poate ajunge până la 30.000 de lei şi se
aplică numai după o avertizare.
CARACTERISTICA GENERALĂ A PROCESULUI DE
INSOLVABILITATE

1.Cauzele insolvabilităţii;
2.Subiectele supuse procedurii de
insolvabilitate;
3.Drepturile, obligaţiile şi limitele
impuse debitorului;
 Cauzele insolvabilităţii sunt:
 Incapacitatea de plată a debitorului pentru
datoriile existente;
 Supraîndatorarea.
Condiţiile pe care trebuie să le întrunească debitorul
insolvabil, conform legii (art. 1, alin. 2):

 Să fie înregistrate în R. M. (persoana fizică să fie

întreprinzător individual sau titular al patentei de
întreprinzător);
 Să desfășoare activitatea de întreprinzător
(comerciant);
 Să fie în stare de insolvabilitate.
 Drepturile, obligaţiile şi limitele impuse debitorului
Drepturile debitorului insolvabil:
1. Să intenteze proces de insolvabilitate, depunînd o cerere introductivă
(cerere de chemare în judecată), dacă există pericolul iminent a intrării
lui în incapacitate de plată şi al imposibilităţii de a-şi onora obligaţiile
ajunse la scadenţă (nu este doar un drept al debitorului, legea
obligîndu-l sub sancţiune penală în cazul inacţiunii);
2. Să depună o referinţă;
3. Să atace cu recurs hotărîrea de intentare a procesului de insolvabilitate
(cînd cererea a fost depusă de creditor);
4. Să desemneze un reprezentat care să participe în numele lui la procesul
de insolvabilitate, anume la acţiunile întreprinse de instanţă, de
administrator;
 Obligaţiile debitorului:
Obligaţia debitorului de a depune cerere introductivă în următoarele
cazuri:
 Supraîndatorat;
 Incapacitate de plată.
Debitorul este obligat să depună cerere introductivă şi în cazul în care:
 Cînd executarea integrală a creanţelor scadente ale unui sau ale mai
multor creditori poate cauza imposibilitatea satisfacerii integrale la
scadenţă a creanţelor celorlalţi creditori;
 În cadrul lichidării, care se efectuează conform altor legi, devine
evident că debitorul nu poate satisface integral creanţele creditorilor.
Debitorul este obligat să dea informaţii şi lămuriri instanţei de insolvabilitate,
administratorului/lichidatorului, comitetului creditorilor şi adunării creditorilor
asupra raporturilor relevante pentru procedura de insolvabilitate, să le aducă la
cunoştinţă faptele de natură să atragă răspundere pentru o infracţiune sau
contravenţie. Astfel de informaţii şi lămuriri nu pot fi folosite într-un proces
penal sau contravenţional decît cu acordul debitorului.
INTENTAREA PROCEDURII DE INSOLVABILITATE

 Temei pentru intentarea procesului de

insolvabilitate;
 Intentarea procesului de insolvabilitate;
 Efectele hotărîrii de intentare a procesului de
insolvabilitate.
Temeiurile de intentare a procedurii de insolvabilitate sunt (art.10 Legea
insolvabilității):
 Temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în
incapacitatea de plată a debitorului. Incapacitatea de plată reprezintă acea
situaţie financiară a debitorului, caracterizată prin incapacitatea lui de a
îşi executa obligaţiile pecuniare scadente, inclusiv obligaţiile fiscale.
Incapacitatea de plată este, de regulă, prezumată în cazul în care debitorul
a încetat să efectueze plăţi.

 Temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate

constă în supra îndatorarea debitorului în cazul în care acesta
este persoană juridică responsabilă de creanţele creditorilor
în limitele patrimoniului său. În acest caz, la baza evaluării
patrimoniului debitorului trebuie pusă continuarea activităţii
lui dacă acest fapt este posibil.
La determinarea temeiurilor, se iau în calcul (art.11 alin.2):

Mărimea prejudiciilor
care urmează a fi Mărimea obligaţiilor la
recuperate de la bugetul public naţional
debitor; prevăzute de lege.

Mărimea obligaţiilor
Mărimea datoriilor la pecuniare, inclusiv suma
credite, la împrumut, restanţei la livrarea
plus dobînda care bunurilor, la prestarea
urmează a fi achitată serviciilor şi la îndeplinirea
de către debitor; lucrărilor care urmează a fi
plătite de către debitor;
 Intentarea procesului de insolvabilitate

Noțiune! Intentarea procedurii de insolvabilitate presupune inițierea

acestuia la cererea debitorului sau a creditorului în instanța competentă,
în scopul satisfacerii creanțelor creditorului sau creditorilor debitorului,
asigurării protejării circuitului civil şi stabilității acestuia.

Procesul se iniţiază la cererea depusă de către

următoarele persoane:
 Debitorul;
 Creditorii;
 Alte persoane indicate în prezenta lege;
Intentarea procesului de către debitor. Conform art.13 din Legea
insolvabilităţii, debitorul are dreptul să depună cerere în situaţia în
care există pericolul intrării lui în incapacitate de plată cînd, în mod
previzibil, nu îşi va putea executa la scadenţă obligaţiile pecuniare.

Cererea poate fi depusă în numele debitorului cînd nu e persoană fizică

de către:
Organul executiv;
Persoana care, deţine dreptul de reprezentare a debitorului;
Asociaţii cu răspundere nelimitată şi lichidatorii debitorului.
 Intentarea procesului de către creditor

Poate depune cerere de intentare a procesului de insolvabilitate dacă se

constată că are un interes legitim, dacă se constată existenţa creanţelor şi
există temeiuri de intentare. Instanţa va accepta, va restitui sau va
respinge cererea depusă. Dacă cererea a fost admisă spre a fi examinată,
instanţa e obligată să-l audieze pe debitor în acest sens.
 Efectele hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate

Odată cu admiterea cererii, instanţa emite o încheiere în acest sens.

Ulterior, urmează numirea unui administrator provizoriu, fiind
propus de către cel care a iniţiat procedura de insolvabilitate, sau
după caz ales aleatoriu de către instanţa de insolvabilitate.

Hotărârea de intentare a procesului de insolvabilitate

produce efecte juridice atât pentru drepturile
debitorului insolvabil, cât şi pentru drepturile şi
obligaţiile creditorilor.
 Efectele juridice ce privesc drepturile şi obligaţiile
debitorului insolvabil:
•debitorul îşi pierde dreptul de administrare a
patrimoniului,
•activitatea organelor de conducere a debitorului se
suspendă;
•achitările cu debitorul se fac numai printr-un cont
bancar gestionat de administrator;
•orice garanţie de executare a obligaţiilor poate fi
acordată numai de către administrator cu autorizarea
adunării sau comitetului creditorilor;
•debitorul nu este în drept sa acorde garanţii de
executare a obligaţiilor.
 Efectele juridice care privesc drepturile şi obligaţiile
creditorilor debitorului insolvabil:

 se interzice executarea silită faţă de bunurile debitorului,

 se suspendă examinarea tuturor acţiunilor judiciare şi
extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra
debitorului şi bunurilor acestuia;
 creanţele de natură contractuală pe care le au creditorii faţă
de debitor se consideră ajunse la scadenţă la data intentării
procesului de insolvabilitate;
 se întrerupe calcularea dobânzilor la obligaţiile băncii
aflate în proces de insolvabilitate
 se întrerupe calcularea penalităţilor aferente datoriilor
debitorului.