CURS 1

Analiza și diagnoza sistemelor economice (ADSE)

-
Obiect de studiu, geneză, abordări teoretice și metodologice

1.1 Introducere în problematica ADSE

1.2 Definiții ale sferei de cuprindere a ADSE
1.3 Abordări, principii și tendințe în analiza sistemelor
1.1 Introducere în problematica ADSE

MOTIVAȚIA ADSE Creșterea și diversificarea proceselor și fenomenelor din economie, aflate într-un mediu
dinamic, dificil de a fi previzionat, au făcut necesară dezvoltarea unor metode, modele și tehnici de analiză și
diagnoză, pentru eficientizarea actului decizional, atât la nivel macroeconomic, cât și la nivel microeconomic.
În acest context a apărut în cadrul disciplinelor sistemice o nouă abordare - analiza și diagnoza sistemelor
economice, abreviat ADSE, - care constituie obiectul prezentului curs.
FUNDAMENTELE ADSE Apelând la o serie de concepte fundamentale introduse la Bazele Ciberneticii
Economice, ADSE se axează și valorifică o serie de cunoștințe din domenii variate precum: cercetările
operaționale, management, finanțe, teoria deciziei, informatică aplicată, statistică ș.a.. Utilizarea conceptului
de sistem, a tuturor derivatelor acestuia, precum și a metodei abordării sistemice, oferă ADSE un important
suport teoretic și metodologic. Înlocuirea treptată a metodelor analitice, deosebit de utile într-o serie de
discipline, în care progresul cunoașterii este legat de descompunerea întregului în părțile componente, cu
abordarea sistemică, integratoare, în care sunt luate în considerare împreună toate părțile unui sistem, a
condus la obținerea unor rezultate valoroase în teoria și în practica conducerii eficiente, profitabile a
sistemelor economice.
GENEZA ADSE Apărută în perioada celui de-al doilea război mondial, Analiza de Sistem a adus importante
contribuții, îndeosebi în domeniul tehnicilor militare, fiind strâns legată de o serie de rezultate obținute în
acea perioadă în domeniul Cercetărilor Operaționale. Ulterior, Analiza de Sistem și-a extins obiectul de studiu
asupra sistemelor economice, financiare, bancare și din domeniul afacerilor.
Azi, proiectarea și conducerea optimală a unui astfel de sistem nu pot fi concepute fără utilizarea unor
rezultate sau studii care au la bază analiza și diagnoza acestora.
EVOLUȚIA / ETAPELE ADSE

• Prima etapă este legată de investigarea sistemelor industriale (deceniul al IV-lea al secolului al XX-lea), prin
aplicarea unor metode specifice cercetărilor operaționale.
• A doua etapă în dezvoltarea ADSE este legată de creșterea performanțelor de natură software și hardware a
sistemelor de calcul, deși simpla prezență a acestora nu garantează o funcționare eficientă, profitabilă a
sistemelor analizate (John Gall, Roland Besancet, Gh. Boldur-Lățescu).
• A treia etapă în evoluția ADSE, remarcată la finele secolului trecut, a fost posibilă prin rezultatele obținute într-o
serie de discipline conexe analizei de sistem. Apariția teoriei complexității, care a arătat că un număr mare de
probleme ale sistemelor reale nu pot fi rezolvate în timp util/rezonabil cu tehnicile exacte, dezvoltarea
sistemelor expert, extinderea rețelelor de calculatoare, apariția unor noi modele și tehnici ale cercetărilor
operaționale, creșterea importanței sistemelor informațional-decizionale în managementul afacerilor, au avut
un rol important în progresele demersului științific al ADSE.
• Cea de-a patra etapă în evoluția ADSE, specifică cercetărilor întreprinse în ultima decadă de timp, este
dominată de construirea unor metodologii care îmbină activitatea de analiză, cu cea de evaluare și diagnoză a
sistemelor din economie. Astfel au fost propuse și implementate metode și modele de evaluare a
performanțelor afacerilor și a riscurilor operaționale, structurale și funcționale. Construirea unor indicatori
specifici și a unor metrici de performanță stau la baza fundamentării unor „tablouri de bord”, necesare
“pilotării” activității sistemelor, în vederea atingerii obiectivelor lor, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung,
într-o perspectivă predictibilă într-o măsură din ce în ce mai mare.
Tot în această etapă au fost create limbaje specializate care facilitează analiza și proiectarea unor sisteme
performante pe baza concluziilor formulate de ADSE.
• Sunt remarcabile abordările recente în domeniul ADSE, care au valorificat rezultatele tratării sistemelor
economice, ca sisteme adaptive complexe, de tip multiagent. Creșterea importanței diagnozei acestor
sisteme, în evaluarea performanțelor, dar și a eșecurilor sistemelor reale, a beneficiat de rezultatele obținute
în cadrul inteligenței afacerilor și a implementării unor algoritmi genetici în predicția timpurie a simptomelor
sistemelor din economie. Investigarea cauzelor acestor simptome oferă factorilor de decizie un important
suport pentru fundamentarea unor strategii flexibile, utile în managementul afacerilor.

1.2 Definiții ale sferei de cuprindere a ADSE

Privind-o ca pe o disciplină integratoare a managementului modern, Gh. Boldur-Lățescu definește această
disciplină ca analiza complexă a sistemelor (ACS) care, pornind de la elementele cheie, sistem și abordare
sistemică, își propune ca scop analiza și proiectarea sistemelor cu un grad ridicat de complexitate, printr-o
utilizare cât mai eficientă a resurselor existente, în scopul optimizării performanțelor sistemului. Un alt punct
de vedere îl formulează Paul Licker (Universitatea din Calgary), pentru care analiza de sistem reprezintă o
disciplină a managementului resurselor informaționale, aflată la confluența științei calculatoarelor, a
tehnologiei informației și a teoriei generale a sistemelor. Această concepție asupra ADSE domină literatura
anglo-saxonă de azi, terminologia de referință fiind „system analysis and design”.
Principalele obiective ale analizei de sistem sunt:
• definirea și realizarea aplicațiilor utilizator, necesare conducerii eficiente a activității sistemelor analizate;
• întreținerea resurselor informaționale ale sistemelor, pe baza unor analize de tip cost-beneficiu, care vizează
ciclul de viață al sistemelor dinamice.
Într-o viziune mai largă, ADSE poate fi definită ca totalitatea modalităților de abordare a sistemelor, a
metodelor științifice exacte și a celor euristice de investigare, diagnosticare, modelare, proiectare și
soluționare pe această bază a problemelor din lumea reală, axate pe metoda abordării sistemice, într-un
mediu caracterizat de risc și de incertitudine, în scopul îmbunătățirii calității deciziilor pentru conducerea
eficientă a sistemelor economice.
Această definiție a ADSE o considerăm actuală în abordarea noastră, cursul prezentând detaliat problematica de
bază a analizei și diagnozei sistemelor, în scopul evaluării performanțelor, dar și a riscurilor care pot afecta un
sistem de afaceri. În ceea ce privește proiectarea fizică și logică a unui nou sistem, mai performant, ADSE oferă
un suport teoretic, axat pe analiză și diagnoză, realizarea și implementarea noului proiect de sistem fiind
dezvoltate de disciplinele specifice tehnologiei informației. La dezvoltarea ADSE, un rol important l-au avut
problemele reale ale practicii economice, care au fost finalizate prin proiectarea unor sisteme din clasa SSD
(sisteme suport de decizii), SE (sisteme expert), IA (inteligență artificială) și BI (business intelligence).
Un alt punct de vedere referitor la activitățile care trebuie incluse în portofoliul analizei de sistem, sunt,
conform lui Hugh Miser, membru fondator al Institutului Internațional pentru Aplicații ale Analizei Sistemelor,
identificarea informațiilor legate de problema analizată, în conformitate cu experiența și cunoștințele
acumulate de echipa de analiști.
Factorii care condiționează rezultatele muncii analistului de sistem se referă la:
• mediul/contextul în care își desfășoară activitatea sistemul analizat;
• metodele și tehnicile utilizate de analist, precum și calitățile personale ale acestuia (intuiție, raționament,
inventivitate, abilități de lucru în echipă etc.);
• scopul demersului întreprins, care poate fi unul ameliorativ, sau unul de tip optimizator al situației analizate;
• colaborarea și comunicarea cu beneficiarii analizei și diagnozei sistemelor, cu factorii direct implicați în
activitatea sistemului, relațiile interumane fiind decisive în multe situații concrete.
Aplicarea eficientă a rezultatelor obținute pe baza ADSE se confruntă cu o serie de restricții/dificultăți, așa cum
sunt:
 lipsa unor informații complete, precise, corecte referitoare la sistemul analizat și diagnosticat;
 inexistența unei echipe de analiști policalificați și/sau specializați pe domeniile ADSE ;
 existența unor obiective/scopuri neclare sau imprecis formulate privind sistemul analizat
 apariția unor responsabilități conflictuale ale celor implicați în activitatea sistemului;
 inerția sau rezistența la schimbare a factorilor de decizie;
 complexitatea problemelor și a situațiilor din sistem, care fac obiectul ADSE.
Toate aceste restricții, existente în mod obiectiv sau subiectiv, pot fi reduse sau chiar eliminate de analistul de
sisteme, sau de echipa de analiști, prin intermediul calităților necesare unei astfel de „meserii”: cunoștințe
multidisciplinare și trans-disciplinare, un înalt grad de profesionalism, creativitate și inventivitate, abilități în
modelarea și promovarea relațiilor psihosociale, inclusiv la nivel de grup.
1.3 Abordări, principii și tendințe în analiza și diagnoza sistemelor
Teoria sistemelor, ca disciplină premergătoare a ADSE, a apărut în contextul fundamentării conceptului de
sistem și a metodei abordării sistemice, odată cu rezultatele prezentate de Ludwig van Bertalanffy, fondatorul
Teoriei Generale a Sistemelor (TGS). TGS și-a propus și a reușit să facă din conceptul de sistem paradigma
centrală a științei și din metoda sistemică – o modalitate esențială de abordare științifică.
Sistemul în cadrul T.G.S. poate fi definit ca o reuniune\mulțime de elemente aflate în interacțiune, care
acționează în vederea realizării unui obiectiv comun, prin utilizarea unui ansamblu de resurse materiale,
energetice, financiare, informaționale, umane.
În această viziune, diferite entități economice, firme, bănci, afaceri, organisme financiare sau non-financiare etc.
pot fi considerate sisteme și, în mod firesc, pot fi abordate pe baza metodelor și tehnicilor fundamentate de TGS.
Conceptul de sistem are un caracter relativ, el putând fi descompus într-un număr mai mic sau mai mare de
elemente, subsisteme, care sunt în fapt sisteme în accepțiunea dată de TGS. Astfel, de exemplu, o întreprindere
poate fi privită ca un sistem economic ale cărui secții sau departamente reprezintă subsisteme, iar, la rândul lor,
atelierele sau punctele de lucru sunt subsisteme ale secțiilor. Dar și întreprinderea, în ansamblul ei poate fi
privită ca un subsistem în raport cu macrosistemul industriei căreia îi aparține, sau cu sistemul economiei
naționale. Descompunerea sistemului în subsisteme și relevarea legăturilor/conexiunilor între acestea trebuie să
aibă la bază o analiză spațio-temporală.
Structurarea pe nivele ierarhice permite evidențierea funcționării fiecărui subsistem în parte, a intercorelării cu
celelalte subsisteme și, pe această bază, a fundamentării unor măsuri de ordin organizațional și decizional, care
să conducă printr-o procedură de sinteză, la funcționarea mai bună a întregului sistem. Abordarea sistemică
îmbină cele două etape, analiza și sinteza, relevând nu doar starea de fapt a sistemului, diagnosticat printr-o
astfel de procedură, dar și căile de îmbunătățire a structurii și funcționalității acestuia.
O categorie importantă de sisteme, care fac obiectul studiului ADSE, o constituie cea a sistemele cibernetice, capabile
de a se regla/autoregla prin intermediul unor factori interiori, înglobați într-un bloc numit subsistem de decizie.
Cunoașterea și diagnosticarea unui sistem economic, pe baza metodologiilor de analiză de sistem, au în vedere studiul
acestuia, respectiv a intrărilor și ieșirilor sale, precum și a modalităților concrete în care input-urile sunt transformate
în output-uri (funcționalitatea sistemului). Intrările și ieșirile unui sistem, analizate ca raporturi cauzale între sisteme
și/sau subsisteme, alcătuiesc conexiunile structural-funcționale ale elementelor sistemului analizat. Studierea acestor
conexiuni, element esențial al analizei și diagnozei, prezintă o mare importanță în identificarea comportamentului
intern și extern al sistemului economic. Abordarea sistemică este posibilă prin apelarea la reprezentarea izomorfă a
sistemului real, care ia forma unui model conceptual, grafic, matematic sau, într-o accepțiune modernă, actuală, a
unui model bazat pe agenți. Agenții și sistemele multiagent reprezintă o alternativă de analiză, diagnoză, modelare și
implementare a sistemelor complexe, prin conceperea și utilizarea tehnologiei informaționale. ADSE aplicată
sistemelor multi-agent este posibilă în condițiile în care agenții, entitățile fizice, reale sau virtuale, se caracterizează
[J. Ferber, (1995)] prin faptul că:
 acționează într-un mediu bine definit;
 comunică între ei;
 urmează anumite tendințe și urmăresc optimizarea unor funcții de performanță;
 dispun de resurse proprii sau atrase;
 percep mediul extern și își reprezintă intern acest mediu;
 satisfac obiective bine precizate, ținând cont de resurse, cunoștințe, percepții, stimuli.
Definiția exhaustivă a sistemelor de tip multiagent permite abordarea problematicii analizei de sistem într-un cadru
mai larg, apelând la rezultatele modelării bazate pe agenți, aceasta reprezentând o direcție de investigat în viitor
pentru ADSE.
ADSE beneficiază în prezent de o serie de aplicații ale modelelor bazate pe agenți în economie, care vizează
probleme legate de:
• fluxurile de bunuri, mărfuri, transport, canale de distribuție;
• piețele, privite ca sisteme (piața acțiunilor, piața valutară, piața bunurilor și serviciilor etc.);
• organizațiile reale sau virtuale;
• procesele de difuzie a inovațiilor;
• dinamica adaptivă a sistemelor în raport cu mediul lor.
Modelarea bazată pe agenți (MBA), ca perspectivă în tratarea problematicii ADSE, oferă câteva avantaje de
necontestat, pe care le prezentăm succint în continuare:
 MBA surprinde fenomene emergente, în care întregul, sistemul, reprezintă mai mult decât suma părților
componente (sinergie), tocmai datorită interacțiunilor dintre părți. Analiza și diagnoza unui astfel de sistem nu
se poate limita la o simplă însumare/compunere a rezultatelor obținute la nivelul subsistemelor.
MBA constituie o descriere naturală a unui sistem compus din entități cu comportamente diferite, care nu
pot fi definite simplu, prin măsuri/metrici de tipul ritmurilor și ratelor. Ele sunt complexe și sunt dificil de
modelat pe bază de ecuații.
MBA permite o tratare flexibilă, prin adăugarea iterativă a noi agenți, respectiv prin creșterea gradului de
complexitate a sistemului. De asemenea, MBA, permite dezagregarea, respectiv trecerea de la agenți agregați
până la subgrupuri, eventual formate dintr-un singur agent, proceduri benefice pentru analiză și diagnoză.
Întreg demersul ADSE este realizabil prin parcurgerea mai multor etape/pași, care au în vedere, într-un sens
mai larg, realizarea și implementarea proiectului unui nou sistem:
identificarea și definirea problemei sistemului existent;
cunoașterea caracteristicilor sistemului dat și a conexiunilor sale cu mediul;
studiul de analiză-diagnoză și formularea punctelor favorabile/nefavorabile, a oportunităților/amenințărilor;
elaborarea noului proiect de sistem pe baza unor studii de predicție a evoluției sistemului și a mediului său;
testarea, validarea și implementarea noului sistem;
operarea și întreținerea curentă a sistemului elaborat.
Dacă primele trei etape sunt definitorii pentru ADSE, celelalte sunt soluționate de specialiștii din domeniul IT din
interiorul sistemului, sau din afara acestuia. Ansamblul acestor etape, privite în evoluția lor temporală, urmăresc
ciclul de viață al sistemului, care cuprinde în esență următoarele momente: dezvoltare, creștere, maturitate,
declin și dispariția vechiului sistem, urmate de apariția noului sistem, ciclul reluându-se pe spirala timpului.
Experiența teoretică și practică acumulată în ultimele decenii în domeniul analizei sistemelor au condus la
formularea unor principii generale ale analizei complexe a sistemelor (ACS):
• ACS, fiind o disciplină integratoare, renunță la abordările unilaterale, specifice unor discipline specializate,
utilizând un ansamblu de proceduri și metodologii cu caracter sistemic. În mod firesc, această viziune impune
o schimbare de optică privind specializarea analiștilor implicați și valorifică efectele benefice ale deciziei de
grup.
• ACS este direcționată către problemele cheie, relevante, ale sistemelor.
• Activitățile implicate de ACS sunt în mod necesar activități cu caracter permanent sau cvasipermanent,
datorită ritmului alert al schimbărilor care caracterizează dinamica evoluției sistemelor economice.
• Inițierea și coordonarea ACS se realizează eficient din interiorul sistemului. Dacă este vorba de o echipă
externă de analiști, aceasta trebuie să aibă o bună comunicare cu utilizatorii finali ai analizei și diagnozei
sistemului.
• Soluțiile adoptate în urma ACS trebuie implementate în mod flexibil în proiectul noului sistem, ținându-se
cont de opiniile utilizatorilor și de reacțiile mediului sistemului.
• Relevarea și valorificarea relațiilor interumane privitoare la comportament, motivații individuale și colective,
selecția profesională, programe de instruire și reconversie profesională, relații dintre membrii grupului.
• Îmbinarea echilibrată a abordărilor formalizate și neformalizate cu intuiția și experiența factorilor de decizie.
• Relevarea aspectelor multidimensionale ale problemelor abordate în ACS, precum și a factorilor de risc și de
incertitudine, care caracterizează mediul sistemului economic analizat.
În ADSE se utilizează o gamă largă de metode și tehnici, specifice unor discipline consacrate, sau integrate din
necesități practice de abordare.
• Metoda abordării sistemice, fundamentată în TGS, care are în vedere îmbinarea logică a etapei de analiză cu
cea de sinteză (proiectare) a sistemelor.
• Metoda analizei diagnostic – permite caracterizarea și evaluarea cât mai precisă a stării sistemului. Ea vizează
domeniile esențiale ale sistemelor reale, putând fi orientată către diagnosticul tehnic/tehnologic, diagnostic
comercial, diagnostic juridic, diagnosticul resurselor umane, diagnostic economico - financiar, diagnostic
contabil etc..
• Metoda evaluării performanțelor și riscurilor sistemelor economice, face apel la o serie de indicatori cheie care pot
fi în final încorporați unor instrumente de tip „tablou de bord”, absolut necesare în buna pilotare a afacerilor.
În afara acestora, mai pot fi menționate și alte metode utilizate în ACS:
• Metoda modelării - are în vedere utilizarea tehnicilor algoritmice și/sau euristice necesare reprezentării izomorfe ale
realității, apelând la proceduri conceptuale, reprezentări grafice, modelare pe bază de ecuații sau pe bază de agenți.
• Metoda simulării – este destinată generării unor experimente similare celor care se produc în sistemele reale. Cu
ajutorul acestora, analistul poate studia mai multe variante de proiecte de sistem, evitând riscurile experimentării pe
sistemul real.
• Metode de predicție – au în vedere estimarea evoluției posibile/probabile a sistemului și a mediului în care își
desfășoară activitatea.
• Metode de analiză și proiectare decizională, permit investigarea sistemelor economice atât sub aspect descriptiv
(arborescențe decizionale, fluxuri informaționale generate de nodurile decizionale și nodurile eveniment), cât și sub
aspect normativ (reguli de decizie, criterii de evaluare a alternativelor, proceduri decizionale individuale și/sau de
grup).
• Metode informatice de analiză și proiectare a unor sisteme suport pentru decizii, a sistemelor expert și a altor
instrumente folosite în inteligența afacerilor.
• Metode de eșantionare informațională, interviuri, chestionare, paneluri de experți ș.a. în scopul investigării
sistemului existent (în faza de analiză și diagnoză).
• Metode de analiza datelor folosind tehnici statistice, econometrice și de data mining.
• Metode psihosociologice de investigare a relațiilor interumane, de selecție și promovare profesională, tehnici de
evaluare și instruire etc.
Caracteristicile benefice ale demersului ADSE pot fi rezumate astfel:
• obiectivizarea evaluării și diagnozei sistemelor;
• perceperea incertitudinii și a consecințelor sale neanticipate asupra actului decizional;
• compararea stării sistemului cu starea altor sisteme similare din mediu;
• evidențierea legăturilor dintre obiective și rezultatele fezabile;
• eficientizarea politicilor și strategiilor de urmat printr-o corectă analiză și diagnosticare a sistemului;
• îmbunătățirea capacității manageriale pentru planificarea și administrarea afacerilor;
• asigurarea cadrului logic pentru stabilirea țintelor politicilor manageriale ale sistemelor;
• valorificarea mai bună a resurselor umane, a capacității intelectuale și a abilităților native sau a celor
acumulate printr-un proces de învățare continuă.
Fig. 1.1. ADSE în contextul ciclului de viața al unui sistem