UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU”

FACULTATEA DE FINANȚE - BĂNCI, CONTABILITATE ȘI

ADMINISTRAREA AFACERILOR
MASTER: POLITICI FINANCIARE DE INTREPRINDERE

DECIZII STRATEGICE SI INSTRUMENTE INFORMATICE

PENTRU ANALIZA MULTIDIMENSIONALA A DATELOR

Titular curs,

CONF. UNIV. DR. TEODORA VĂTUIU

Bucuresti, 2017
 CUPRINS

INTRODUCERE.............................................................................................................................3
CAPITOLUL I................................................................................................................................4
FUNDAMENTAREA DECIZIILOR STRATEGICE ŞI NECESITĂŢILE INFORMAŢIONALE
ÎN DOMENIUL FINANCIAR-CONTABIL..................................................................................4
1.1Decizia strategică şi rolul său în managementul financiar al organizatiei......................4
1.2 Sistemul informaţional financiar-contabil si sistemul informatic...................................7
1.3 Aspecte conceptuale privind sistemul informaţional si sistemul informatic de asistare a
deciziei (SIAD)..........................................................................................................................11
1.4 Categorii de informaţii si necesităţile informaţionale în domeniul financiar contabil. 16
1.5 Conceptul Business Intelligence.......................................................................................20
CAPITOLUL II.............................................................................................................................29
MODELE ŞI METODE DE ANALIZĂ FINANCIARĂ UTILIZATE PENTRU
FUNDAMENTAREA DECIZIILOR ÎN DOMENIUL FINANCIAR CONTABIL....................29
2.1 Importanţa analizei şi diagnosticului economico-financiar...........................................29
2.2 Modele şi metode ale analizei financiare..........................................................................32
CAPITOLUL III.............................................................................................................................38
SISTEME SUPORT PENTRU ASISTAREA DECIZIEI IN DOMENIUL FINANCIAR
CONTABIL...................................................................................................................................38
3.1 Sisteme Suport pentru Decizii. Noţiuni generale............................................................38
3.2 Arhitectura unui SIAD si tipologia datelor utilizate.......................................................41
3.3 Modelul unui sistem informatic de asistare a deciziei pentru activitatea financiar
contabilă în contextul utilizării depozitelor de date..............................................................44
3.3.1. Obiectivele sistemului si identificarea surselor de date şi stabilirea proceselor de
extragere şi transformare.......................................................................................................44
3.3.2 Modelarea multidimensională si stabilirea ierarhiilor dimensionale şi a măsurilor...47
CONCLUZII SI PROPUNERI......................................................................................................51
BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................57

INTRODUCERE

2
 Pornind de la realităţile cotidiene ale începutului unei “epoci digitale” în care tranzacţiile
on-line sunt un fapt mai mult decât obişnuit, iar litera “e” devine pe zi ce trece un prefix foarte
întâlnit la termenii ce desemnează activităţi economice (e-banking, e-commerce, etc.),
managementul informatizat reprezintă, mai mult decât un deziderat, o condiţie de supravieţuire
pe piaţa pentru orice organizaţie economică.
Introducerea tehnologiilor informatice în managementul întreprinderilor şi, în mod
special, asistarea interactivă a deciziilor presupun o cunoaştere amănunţită şi efort de modelare a
tuturor proceselor ce se desfăşoară în cadrul activităţii entităţilor economice.
Conceptul de modelare a activităţii unei organizaţii presupune o abordare sistemică, care
să permită identificarea tuturor elementelor ce interacţionează şi generează influenţe asupra
organizaţiei.
Sistemele Suport pentru Decizii (SSD) formează o clasă distinctă de sisteme informatice,
care integrează instrumente informatice specifice de asistare a deciziilor împreună cu cele de
uz general pentru a forma o parte constitutivă a sistemului global al organizaţiei.1
Acest curs reprezintă o abordare succintă a stadiului actual al Sistemelor Suport pentru
Decizii, din perspectiva definirii, utilizării, tehnologiei şi construirii.Luarea deciziilor în cazul
lanțurilor logistice este limitată de faptul că informațiile necesare nu sunt disponibile la
momentul potrivit, de la partenerii de afaceri, în formatul necesar sau nu există resursele pentru a
implementa cele mai adecvate soluții.
Proiectarea şi realizarea unui sistem informatic de asistare a deciziei (SIAD) generalizabil
pentru activitatea financiar contabilă, constituie un proces iterativ al cărui succes va fi dependent
de o bună documentare în domeniul modelelor şi metodelor de analiză financiară, astfel încât să
poată fi realizată determinarea unui set optim de indicatori pentru asistarea activităţilor
decizionale, dar şi de realizarea unei arhitecturi flexibile a sistemului, adaptabile contextului
organizaţional specific fiecărui utilizator.
Aceste deziderate, le-am tratat pe larg in continuare, imbinand, intr-o structurare logica,
elementele teoretice, cu partea de analiza si realizare a unui SIAD.

CAPITOLUL I

1
FILIP, F., G., Sisteme suport pentru decizii, Ed. Tehnica, Bucuresti, 2004, pag. 14
3
 FUNDAMENTAREA DECIZIILOR STRATEGICE ŞI NECESITĂŢILE
INFORMAŢIONALE ÎN DOMENIUL FINANCIAR-CONTABIL

1.1 Decizia strategică şi rolul său în managementul financiar al organizatiei

Deciziile strategice si modelele proceselor decizionale se pot analiza si in calitate de

componente ale procesului managementului strategic.
Deciziile sunt sau devin strategice, atunci cand se conformeaza unui “ax strategic”, unei
orientari strategice, iar rezultatele operationalizarii lor depind in mod hotarator de integrarea
procesului decizional in ansamblul procesului de management strategic.
In procesul de alegere a obiectivelor strategice, I. Ansoff identifica trei elemente
importante: obiectivele, impreuna cu deciziile necesare pentru realizarea lor, constrangerile,
adica elemente ale mediului care priveaza organizatia de libertatea anumitor alegeri
si responsabilitatile, adica actiunile pe care firma isi propune sa le realizeze si care fac parte
din ratiunea sa de a exista sau din misiunea sa.
Modelarea deciziilor strategice in Romania se afla, inca, intr-un stadiu incipient. Un
numar din ce in ce mai mare de manageri constientizeaza, insa, necesitatea – uneori vitala -
apelarii in mod constant, in cadrul procesului managementului strategic, la modelele decizionale
cele mai adecvate scopului propus, dar si caracteristicilor organizatiei. Importanta apelarii la
modelare pentru fundamentarea deciziilor strategice este impusa, in cazul firmelor din Romania,
de necesitatea luarii in considerare a constrangerilor mediului exogen sau endogen firmei, mediu
care poate exercita influente favorabile sau defavorabile evolutiei firmei, in perioada la care se
refera deciziile strategice respective.
Element esenţial al procesului de conducere, decizia reprezintă actul de trecere de la
gîndire la acţiune. Prin aceasta se urmăreşte găsirea celor mai raţionale căi de acţiune viitoare
menite să asigure eficienţa maximă a acţiunilor conducerii.
Procesul sporirii continue a eficienţei acţiunilor conducerii impune ca orice decizie
adoptată să aibă o temeinică fundamentare ştiinţifică. Caracteristic deciziei este faptul că ea
reprezintă, expresia unui act raţional, coerent formulat, pe baza interpretării unor informaţii ce se
prelucrează în scopul alegerii unei alternative menită să conducă la realizarea obiectivelor
prestabilite. Decizia constituie un element esential al managementului fiind instrumentul sau
specific de exprimare cel mai important.
Nivelul calitativ al conducerii unei unitati se manifesta cel mai bine prin deciziile
elaborate si aplicate. In literatura de specialitate exista o multime de definitii pentru decizie. Pe

4
baza datelor oferite de practica decizionala, a fost formulata definitia deciziei astfel: Decizia
reprezintă un proces dinamic, raţional, în care, pe baza unor informaţaţi corespunzătoare, se
alege o linie de acţiune, dintre un număr oarecare de posibilităţi (alternative) în scopul
influenţării activităţii executanţilor şi de a se obţine un anumit rezultat.
Din definiţia deciziei se pot reţine următoarele elemente :
- este privită ca un proces de alegere raţională ;
- reprezintă actul final în stabilirea direcţiei de acţiune a realizării unui obiectiv ;
- acţiunea poartă denumirea de decizie numai în măsura în care corespunde unei situaţii
de alegere ;
- dirijează activitatea subordonaţilor etc. în condiţiile în care acţiunea unui conducător
este impusă de evenimente fără a avea posibilitatea de a opta o altă alternativă, nu este vorba de
o decizie.
Asigurînd conducerii posibilitatea de a atrage şi combina resursele disponibile şi de a
dirija procesul de producţie, decizia de conducere reprezintă principalul instrument rte realizare a
obiectivelor stabilite pentru o anumită perioadă dată. Dat fiind faptul că în cadrul unei situaţii
decizionale acelaşi obiectiv poate fi înfăptuit pe mai multe, căi, cu resurse diferite, se solicită din
pairtea conducerii societăţii o înaltă competenţă profesională şi responsabilitate, atît în ceea ce
priveşte stabilirea variantelor posibile, evaluarea lor şi alegerea celei mai avantajoase, cît si cu
privire la consecinţele acestora.
Alternativele prin care se poate realiza acelaşi obiectiv prezintă fiecare anumite
particularităţi din punct de vedere tehnico-economic şi social, avînd, în acelaşi timp, diferite
consecinţe imediate sau în perspectivă.
Acest fenomen impune evaluarea justă a fiecărei alternative, în baza unui sistem unitar de
parametri şi indicatori, astfel încît să se poată stabili cu precizie care din variante răspunde cel
mai bine scopului urmărit de decident. Activitatea de elaborare şi adoptare a deciziilor impune
perfecţionarea profesională permanentă, dezvoltarea capacităţii de a aprecia apariţia diferitelor
consecinţe în urma materializării în practică a acestora.
O decizie adoptată, în cele mai frecvente situaţii, declanşează adoptarea de noi decizii
determinate, în principal, de două cauze :
a) devin necesare decizii de corecţie, ca urmare a apariţiei unor factori cu influenţă
negativă ;
b) apariţia unor noi rezerve ce nu au fost luate în considerare iniţial, iar factorii de
conducere impun accelerarea realizării obiectivului propus prin valorificarea acestor resurse.

5
 Cu cât acţiunea factorilor (cu influenţă pozitivă sau negativă) ce nu au fost consideraţi
iniţial este mai frecventă şi rezervele mai numeroase, cu atît mai mult devine mai necesară
intervenţia conducerii prin adoptarea de noi decizii. Acestea justifică afirmaţia că decizia implică
o combinaţie raţională între experienţă şi creativitate. Experienţa permite evaluarea efectelor
diferitelor soluţii posibile, comparativ cu rezultatele înregistrate în ciclurile decizionale
anterioare, iar creativitatea face posibilă imaginarea de noi alternative, pentru care experienţa
anterioară nu poate furniza informaţii asupra consecinţelor aplicării acestora.
Subordonarea întregii activităţi decizionale experienţei acumulate în activitatea de
conducere, fără a recurge la creativitate şi la unele metode adecvate, ca : simularea, scenariile,
modelarea economico-matematîcă în vederea identificării unor variante pentru cazurile
decizionale, poate avea consecinţe negative, atît în ceea ce priveşte stimularea iniţiativei
creatoare, cît şi a rezultatelor obţinute în urma materializării în practică a deciziilor.
Avînd în vedere implicaţiile multiple ale deciziilor asupra activităţii şi rezultatelor
societăţii rezultă cu multă acuitate necesitatea elaborării unui număr corespunzător de variante şi
evaluarea reală a consecinţelor fiecăreia dintre acestea. Cunoaşterea calităţii deciziilor şi
implicaţiile acestora înainte de a fi adoptate reduce riscul apariţiei unor consecinţe nedorite după
materializarea lor si declanşarea unui nou ciclu decizional pentru corecţie,
După adoptarea lor, calitatea deciziilor este evaluată prin efectele provocate prin mărimea
abaterilor faţă de consecinţele preconizate. Din cele precizate mai sus rezultă importanţa
evaluării calitative a deciziilor, anterior aplicării lor, pentru că pe această cale se poate evita, în
mare măsură, risipa de resurse, energie umană, timp etc., impuse de adoptarea celor de corecţie.
În momentul de faţă există o multitudine de factori ce impun întrepinderii un
comportament pro-activ pentru supravieţuire economică. Între aceşti factori enumerăm pe cei
mai importanţi: tehnologiile informaţionale, schimbările politice, schimbările din mentalitatea
clienţilor, interesele diferitelor organisme profesionale şi sindicale, terorismul internaţional etc..
Totuşi, în drum spre modernitate, întreprinderea actuală constituie teatrul de desfăşurare a
operaţiilor de tranziţie către viitoarea societate global informaţională.
Motivul ce stă la baza acestei afirmaţii este destul de simplu, în sensul că tehnologiile
informaţionale, înainte de a fi aplicate în practică, trec succesiv prin stadiile de cercetare şi
implementare. Este foarte important pentru o firmă, mai ales când este de talia unei corporaţii
mondiale, să aibă angajaţi muţumiţi şi în acelaşi timp determinaţi continuu să-şi îmbunătăţească
performanţele.
Fără îndoială că pentru majoritatea întreprinderilor mici şi mijlocii din România sistemele
de asistarea deciziilor constituie încă instrumente decizionale costisitoare. O decizie eficientă nu

6
este însă, doar una a cărei adoptare şi implementare implică cele mai reduse costuri, ci şi una
complet şi complex fundametată într-un interval de timp cât mai scurt şi care are efecte pozitive
asupra sistemului sau aspectului pe care îl vizează.
În atingerea acestor obiective ale activităţii decizionale, rolul sistemelor de asistare a
deciziilor nu poate fi contestat. Pe de altă parte, sistemele inteligente utilizate în activitatea
managerială constituie astăzi unul din mijloacele de creştere a productivităţii muncii.
Automatizarea culegerii datelor privind evoluţia diferitelor fenomene economice caracteristice
firmei şi mediului său extern, utilizarea modelelor complexe de calcul şi analiză a acestora
conduc la o adevărată explozie a informaţiilor aflate la dispoziţia decidentului.
Fără ajutorul sistemelor de asistare a deciziei majoritatea acestor date ar fi insuficient
utilizate, chiar neglijate.
Într-un astfel de mediu informaţional-decizional, utilizarea sistemelor de asistare a
deciziilor şi a sistemelor inteligente poate veni în ajutorul decidenţilor pentru ca aceştia să nu
piardă din vedere factori de influenţă importanţi în problema analizată, să fie în cunoştinţă de
cauză în ce priveşte raţiunile care motivează deciziile lor, să îşi îmbogăţească propria experienţă
şi baza de cunoştinţe prin intermediul accesului la experienţa şi cunoştinţele altora, să îşi poată
transfera ştiinţa sub forma bazelor de cunoştinţe sau de diagnostic.
Privită din acest unghi, utilizarea sistemelor suport de decizie nu poate fi caracterizată
decât ca benefică pentru activitatea decizională. Totuşi, pentru ca achiziţionarea şi
implementarea unor astfel de sisteme să îşi dovedească eficienţa în activitatea decizională,
decidenţii trebuie să ţină seama de gradul de dotare al firmei cu tehnica de calcul
corespunzătoare.

1.2 Sistemul informaţional financiar-contabil si sistemul informatic

Noţiunea de informaţie este asimilată în mediul economic ca un semnal ce poate să apară

la un moment dat pe unul dintre canalele de comunicaţie şi care poate fi exploatat în avantajul
societăţii sau poate fi ignorat fiind considerat nerelevant.
Chiar dacă în lucrările de specialitate există încă obiecţii în privinţa elaborării unei
definiţii riguroase pentru conceptul de informaţie, majoritatea autorilor tind să accepte informaţia
ca un produs al prelucrării datelor.
Pentru ca informaţiile financiar-contabile să fie utile pentru utilizatori este necesar să
îndeplinească anumite caracteristici. Conform cadrului general IASB4 pentru elaborarea şi

7
prezentarea situaţiilor financiare, cele patru caracteristici calitative principale sunt:
inteligibilitatea, relevanţa, credibilitatea şi comparabilitatea.
1) Inteligibilitatea se referă la uşoara înţelegere a informaţiilor de către utilizatori.
Cadrul general IASB prevede însă explicit informaţiile despre probleme complexe
care ar trebui incluse în situaţiile financiare, datorită importanţei lor în adoptarea
deciziilor, nu trebuie excluse doar pe motivul că ar putea fi dificil de înţeles de către
anumiţi utilizatori.
2) Relevanţa reprezintă calitatea informaţiilor de a permite utilizatorilor să evalueze
evenimente trecute, prezente sau viitoare şi, să le faciliteze acestora activitatea
decizională.
3) Credibilitatea vizează lipsa de erori în cadrul informaţiilor şi calitatea acestora de a
nu prezenta deformări sau puncte de vedere subiective astfel încât să poată ilustra
utilizatorilor o reprezentare fidelă a realităţii.
4) Comparabilitatea presupune ca informaţiile financiare să fie comparabile în timp şi
spaţiu. Acest condiţie poate fi atinsă prin permanenţa metodelor contabile de
evaluare, clasificare şi prezentare a elementelor descrise în situaţiile financiare. Orice
schimbare a acestor metode trebuie să permită utilizatorilor să identifice diferenţele
dintre metodele contabile aplicate.
Cadrul contabil IASB defineşte şi limitele informaţiei relevante şi credibile. Dintre
acestea menţionăm:
■ Oportunitatea (se referă la obţinerea informaţiei în timp util pentru ca aceasta să
poată fi utilizată în procesele decizionale).
■ Echilibrul între beneficiu şi cost (beneficiile ce pot fi cuantificate ca urmare a
utilizării informaţiei trebuie să fie mai mari decât costul furnizării acesteia).
Pentru a discuta despre problematica sistemelor informatice pentru asistarea deciziei
trebuie să definim un al treilea concept: cel de cunoştintă, ca nivel superior de agregare a datelor
şi informaţiilor. Lucrările de specialitate prezintă cunoştinţa ca o sumă de elemente
informaţionale, integrate pentru a forma o structură bine organizată. Drept urmare cunoştinţele
au un conţinut calitativ mai valoros decât al informaţiilor şi datelor fiind deduse prin
raţionamente logice ce implică participarea factorului uman (cu aportul eventual al
calculatoarelor).
Încercând să exemplificăm triada date - informaţii - cunoştinţe în mediul financiar-
contabil putem asimila datele sumelor aferente taxei pe valoare adăugată înregistrate în sistemul

8
informatic la fiecare facturare, în timp ce suma de plată sau de restituit către stat calculată pe
baza taxelor colectate va fi o informaţie pentru conducerea firmei.
Într-o încercare de realiza o terminologie pe cât de simplă, pe atât de riguroasă, iniţiatorii
teoriei sistemelor au definit sistemul ca un “ansamblu de elemente aflate în interacţiune”.
Ulterior, sistemele sunt percepute ca mulţimi de obiecte între care există relaţii de
cauzalitate sau pur şi simplu ca mulţimi ordonate de elemente. O abstractizare care a fost mult
dezvoltată în domeniul economic şi în cel informatic este cea care reprezintă sistemele drept
structuri cu intrări şi ieşiri (input-output).
Trebuie reţinut că un sistem, ca entitate asamblată din mai multe elemente, prin agregarea
relaţiilor existente între componente şi organizarea acestora, va căpăta valenţe noi care nu ar fi
obţinute prin simpla însumare a elementelor ce alcătuiesc sistemul. Se apreciază că, în măsura în
care un sistem este un ansamblu diferit de suma elementelor ce îl compun, gradul de organizare a
sistemului este mai ridicat, acesta depinzând în mod direct de relaţiile stabilite între
componentele sistemului.
În cadrul unui sistem pot exista nu doar relaţii între elemente, ci şi interacţiuni între
sistem şi părţile sale componente sau, prin conexiune inversă, influenţe ale părţilor componente
exercitate asupra întregului. A fost formulată teoria potrivit căreia, cu cât gradul de organizare a
unui sistem este mai ridicat, cu atât elementele influenţează mai mult sistemul ca întreg iar, în
cazul sistemelor ce nu sunt caracterizate printr-o organizare riguroasă, sunt mult mai puternice
influenţele din partea sistemului exercitat asupra părţilor componente.
Pornind de la premisa că elementele dintr-un sistem sunt formate din alte elemente, iar
acestea sunt organizate pe niveluri ierarhice se poate concluziona că un sistem (numit şi sistem
superior) este format din mai multe subsisteme.
Unul dintre principiile enunţate în teoria sistemelor susţine că, în timp, sistemele
evoluează şi au capacitatea de a se integra în sisteme din ce în ce mai complexe. Acest principiu
al integrarii presupune că, aşa cum elementele se organizează în subsisteme şi sisteme, sistemele
tind spre o integrare în alte sisteme cu care interacţionează.
Studiind posibilităţile de integrare a sistemelor din domeniul economic, se ajunge la
concluzia că, pornind de la premiza că un sistem este la rândul său un subsistem, şi fiecare
subsistem poate face parte din mai multe sisteme, este necesară o abordare globală în care
domeniile se întrepătrund.
Orice entitate economică poate fi considerată un sistem întrucât prezintă o organizare
proprie, între componentele sale există relaţii (informaţionale, financiare, materiale), iar,

9
componentele organizatorice şi conexiunile dintre acestea au ca obiectiv global dezvoltarea
entităţii (organizaţiei) în mediul concurenţial reprezentat de piaţă.
Plecând de la teoria conform căreia economia ca ansamblu reprezintă un sistem global
complex ce integrează subsisteme precum întreprinderile productive, băncile, instituţiile statului
şi micile gospodării se va ajunge evident la concluzia că descrierea sistemelor economice ca
simple structuri ce generează intrări şi ieşiri nu este suficientă, fiind necesară studierea modului
de organizare şi a proceselor interne ce generează aceste relaţii.
În viziunea unui model ierarhic propus de profesorul Dumitru Oprea principalele
componente ale sistemului economic sunt:
 Instituţiile (instituţii ale statului, dar şi mari întreprinderi)
 Organizaţiile (subsisteme ale instituţiilor, de exemplu unităţi de producţie ale
întreprinderilor)
 Unităţile (elemente de bază ale sistemului economic ce nu mai pot fi descompuse)
În această accepţie, organizaţiile reprezintă formaţii sociale constituite în scopul
îndeplinirii unor anumite obiective iar unităţile sunt doar abstractizări care nu necesită o
existenţă reală, fiind folosite în procesul de modelare al proceselor ce se desfasoară în cadrul
organizaţiilor.
Într-un astfel de mediu, ieşirile unei unităţi se transformă automat în intrări ale unei alte
unităţi deci, pentru a putea vorbi despre un sistem, trebuie ca unităţile să fie legate prin fluxuri de
tip input-output.
Procesele interne dintr-un sistem economic au fost clasificate în două categorii: procese
reale şi procese de reglare. Procesele reale au un caracter fizic, şi se materializează în activităţi
precum producţia, transportul sau depozitarea mărfurilor iar cele de reglare, sunt procese
informaţionale ce cuprind recepţionarea, transmiterea sau prelucrarea informaţiilor şi decizia.
Această reprezentare a sistemului economic, pornind de la nivelul de ansamblu al
economiei delimitate la o arie geografică, oferă avantajul unei perspective globale asupra
organizaţiilor interconectate prin fluxuri de produse şi mesaje cu conţinut informaţional.
Necesităţile informaţionale la nivelul decizional al unei organizaţii impun însă o
cunoaştere detaliată a tuturor fluxurilor informaţionale din cadrul subsistemelor organizaţiei.
Tratarea unei întreprinderi ca un sistem complex, format din subsisteme integrate permite o
colectare optimă a informaţiilor şi folosirea acestora în procesul decizional.
În activitatea de proiectare a sistemelor informatice se apelează la metode specifice de
modelare care au rolul să surprindă într-o viziune integrată unităţile componente şi activităţile ce
se desfăşoară în cadrul organizaţiei, identificând fluxurile informaţionale.
10
 Modelul clasic de prezentare a fluxurilor informaţionale dintr-o întreprindere (Figura1.1)
pune în evidenţă rolul principal al departamentului (subsistemului) de contabilitate):

Fig. 1.1 Fluxul informational intr-o unitate economica

1.3 Aspecte conceptuale privind sistemul informaţional si sistemul informatic de asistare a deciziei
(SIAD)

Pornind de la consideraţiile din paragrafele anterioare unde am evidenţiat caracteristica

de bază a sistemelor economice în care majoritatea proceselor sunt însoţite de fluxuri
informaţionale, este necesar să clarificăm câteva aspecte referitoare la o serie de termeni foarte
importanţi pentru domeniul abordat.
Noţiunea de sistem informaţional o precede pe cea de sistem informatic, chiar dacă
evoluţia sistemelor informaţionale este datorată în principal dinamicii existente în domeniul
informatic. Sistemul informaţional al unei organizaţii este reprezentat de totalitatea resurselor
materiale, umane şi de capital care facilitează achiziţia şi prelucrarea datelor în vederea obţinerii
de informaţii ce urmează a fi utilizate în procesul decizional.
În figura următoare (Figura 1.2) putem observa structura unui sistem informaţional:

11
 Fig. 1.2 Structura sistemului informational

În ce priveşte sistemele informatice, acestea au rolul de a automatiza colectarea şi

prelucrarea datelor, precum şi pe cel de a furniza informaţii utilizând în acest scop platforme
hardware şi suport software adecvat cerinţelor.
Un sistem informatic este constituit din: suportul hardware (calculatoare, imprimante),
modele matematice, algoritmi, programe şi personalul calificat aferent (operatori, programatori,
administratori de reţea), cadrul organizational si legislativ2.
După cum se poate observa datele pot fi colectate din mediul intern sau extern al
organizaţiei, iar ieşirile sub formă de informaţii sunt direcţionate către persoanele ce urmează să
le utilizeze. De cele mai multe ori, în cadru sistemelor are loc o evaluare a datelor de intrare pe
baza rezultatelor prin intermediul unui flux în sens invers (feedback).
În literatura de specialitate s-au consacrat denumirile information system (sistem
informaţional) şi computer based information system (sistem informatic) din care au derivat o
serie de alţi termeni.
Un astfel de termen este cel de sistem informatic pentru conducere - Management
Information System (MIS). Utilizarea acestuia a stârnit unele controverse întrucât nu face referire
directă la nivelul de conducere căruia i se adresează (strategică, tactică sau operaţională).
Există opinii conform cărora ar trebui ca acest termen să fie utilizat pentru informarea la
nivelul tactic de conducere, întrucât pentru nivelul strategic a fost formulat, mai recent, termenul
de executive information system.
Înainte de configurarea conceptului de utilizare a sistemelor informatice în asistarea
deciziei la nivel managerial, în domeniul financiar-contabil, caracterizat printr-un volum mare de
date, primele sisteme informatice ce au avut drept scop automatizarea activităţilor de colectare şi
prelucrare a datelor, s-au consacrat sub numele de sisteme pentru procesarea tranzacţiilor
(Transaction processing systems).
Ulterior, sub influenţa dezvoltării produselor software, rolul sistemelor informatice a
început să depaşească sfera colectării datelor şi să fie orientat spre preluarea unei părţi din efortul
cadrelor cu responsabilităţi decizionale. Astfel au apărut conceptele de sisteme suport pentru
decizie (DSS - Decision Support Systems), sisteme expert pentru asistarea deciziilor (ESS -
Expert Support Systems) şi sistemele informatice dedicate activităţii manageriale la nivel înalt
(EIS - Executive Information Sistems).

2
Teodora Vătuiu, (coordonator), Cunoştinţe economice fundamentale şi de specialitate -pentru examenul de licenţă-
Editura FOCUS, Petroşani, 2013, pag. 192
12
 Asistarea deciziei la nivel operaţional, tactic şi strategic într-un mediu informatizat, atât
în ceea ce priveşte deciziile structurate cât şi cele nestructurate, presupune utilizarea unui sistem
informatic de asistare a deciziei.
Sistemele informatice integrate economice au în compunere, în funcţie de nivelurile de
management ale organizaţiei economice (fig.1.3), sisteme informatice dedicate (integrate pe
orizontală), astfel:
1) nivelul de management strategic: sisteme informatice de sprijin al executivului, ESS
( Executive Support Systems ) sau EIS ( Executive Information System);
2) nivelul de management mediu: sisteme informatice pentru management, MIS
( Management Information Systems) sau sisteme informatice pentru rapoarte de management,
MRS ( Management Reporting Systems) şi sisteme informatice pentru asistarea deciziei, DSS
( Decision Support Systems);
3) nivelul lucrătorilor cu date, informaţii şi cunoştinţe: sisteme de automatozare a
lucrărilor de birou sau birotică, OAS (Office Automation Systems) şi sisteme de lucru cu
cunoştinţe, KWS ( Knowledge Work Systems);
4) nivelul de management operaţional: sisteme informatice pentru procesarea
tranzacţiilor, TPS (Transaction Processing Systems).
Cele mai cunoscute implementări ale unor componente de integrare pe verticală ale
sistemelor informatice integrate economice sunt denumite: planificarea resurselor întreprinderii,
ERP (Enterprise Resource Planning ), fabricaţie asistată de calculator, CAM (Computer-Aided
Manufacturing), planificarea resurselor de fabricaţie, MRP ( Manufacturing Resource Planning ),
sistem informatic de resurse umane, HRIS ( Human Resources Information System), sistem
informatic contabil, AIS (Accounting Information System), sistem informatic financiar, FIS
(Financiar Information System), sistem informatic pentru marketing, MKIS (Marketing
Information System), sistem informatic de resurse informatice, IRIS (Information Resources
Information System), sistem informatic pentru managementul relaţiilor cu clienţii, CRM
(Customer Relationship Management), sistem de management al lanţului de distribuţie, SCM
(Supply Chain Management) etc.

13
 Fig. 1.3. Sistemele informaţionale/informatice în funcţie de nivelurile de management ale
organizaţiei economice

Steven Alter consideră că sistemele informatice pentru asistarea deciziei (SIAD) sunt
destinate managerilor şi prezintă ca obiectiv fundamental eficientizarea deciziilor, spre deosebire
de TPS-uri care se ocupă de eficientizarea şi consistenţa datelor. Moore şi Chang arată că un
SIAD este extensibil şi capabil să suporte analize ad-hoc, precum şi modelarea deciziei
manageriale, folosit pe un interval de timp nedeterminat şi neregulat şi cu orientare principală pe
procese şi fenomene viitoare.
Sistemele informatice pentru conducere (Management Information Sistem) au rolul de a
furniza situaţii de sinteză ori analitice privind activitatea dintr-un anumit domeniu. Aceste
rapoarte pot fi obţinute conform unor criterii predefinite şi oferă factorilor de decizie informaţii
delimitate în timp care au rolul de a semnala eventuale deficienţe fără însă a încerca să ofere
explicaţii sau soluţii.
De cele mai multe ori, informaţiile furnizate, chiar şi la nivel sintetic, de către sistemele
informatice de raportare sunt, fie într-un volum prea mare, fie trebuie actualizate la intervale prea
mici de timp pentru a putea fi utile în procesul decizional.
Din aceste considerente s-a făcut simţită necesitatea utilizării unor aplicaţii informatice
care să joace rolul unui filtru informaţional şi totodată să permită interpretarea rapoartelor
obţinute prin intermediul sistemelor informatice.

14
 Un sistem informatic de asistare a deciziei constituie un instrument ce permite
utilizatorului să controleze procesul decizional şi are capacitatea de a oferi informaţii atât privind
cauzele cât şi potenţiale modalităţi de soluţionare a problemelor pe baza unor modele de
rezolvare, a unor metode de analiză sau prin deducerea unor informaţii suplimentare pe baza
agregării şi analizei datelor.
Sistemele informatice dedicate activităţii manageriale la nivel înalt (EIS) sunt sisteme
informatice de asistare a deciziei ce prezintă particularitatea că sunt proiectate pentru utilizarea
de către factorii de decizie la nivelul conducerii executive în scopul asistării deciziilor strategice.
În concluzie, un sistem informatic de asistare a deciziei reprezintă un produs dedicat
factorilor de decizie pentru a-i asista în rezolvarea unor probleme prin efortul conjugat al
judecăţii decidenţilor cu procesarea automată a informaţiilor şi care are ca obiectiv principal
ameliorarea procesului decizional.
Caracteristicile considerate definitorii pentru un SIAD sunt următoarele:
 sunt aplicaţii realizate pentru a rezolva probleme ce nu pot fi soluţionate cu
ajutorul sistemelor informatice clasice, necesitând conlucrarea dintre procesarea automată a
informaţiilor şi judecata umană;
 asistă decidenţii la nivel de grup sau individual în toate etapele procesului de
adoptare a deciziei, indiferent de structură sau nivelul organizaţional;
 căutarea soluţiilor se realizează prin procesări de date, modelare şi calcule;
 criteriile de decizie sunt complexe, pot fi conflictuale şi depind de cele mai multe
ori de utilizatori;
 experienţa, intuiţia şi preferinţele decidentului sunt esenţiale;
 timpul de răspuns pentru obţinerea unei solutii este limitat.
În funcţie de modul de obţinere a soluţiilor propuse, sistemele informatice de asistare a
deciziei pot fi clasificate în:
■ SIAD ce utilizează modele pentru rezolvarea problemelor;
■ SIAD ce se bazează pe analiza datelor acumulate în timp în cadrul organizaţiei,
utilizând tehnologii specifice pentru analiza unor mari cantităţi de date.
Dezvoltarea tehnologiilor DataWarehouse din ultimii ani a impus utilizarea sistemelor
informatice pentru asistarea deciziei din cea de-a doua categorie.
Integrarea unui sistem informatic de asistare a deciziei în raport cu sistemul informaţional
al unei întreprinderi este ilustrată în figura de mai jos (Figura 1.4):

15
 Fig. 1.4 Pozitionarea SIAD in raport cu sistemul informational al intreprinderii

1.4 Categorii de informaţii si necesităţile informaţionale în domeniul financiar contabil

Activitatea decizională se bazează pe informaţiile provenite din sistemul informaţional
iar în cadrul acestora informaţiile contabile deţin un rol privilegiat.
Conform tratatelor de contabilitate, informaţiile contabile pot fi clasificate în patru
categorii:
- Informaţii operaţionale
- Informaţii furnizate de contabilitatea financiară
- Informaţii furnizate contabilitatea de gestiune
- Informaţii contabile privind satisfacerea necesităţilor fiscale
Informaţiile operaţionale sunt necesare în activitatea curentă a societatilor şi se referă în
general la activităţi de exploatare precum intrările de produse, ieşirile de stocuri din gestiune,
costurile de producţie, sumele datorate salariaţilor, sau sumele scadente datorate partenerilor
comerciali. Aceste informaţii sunt utile pentru gestiunea diferitelor compartimente ale
organizaţiei şi constituie materie primă pentru contabilitatea financiară şi cea de gestiune.
Informaţiile furnizate de contabilitatea financiară sunt necesare factorilor de decizie din
întreprindere, dar pot prezenta interes şi pentru potenţiali utilizatori externi.
Întrucât contabilitatea financiară este organizată conform unor reglementări legislative,
informaţiile furnizate utilizatorilor externi sunt, de regulă, supuse unui principiu al unicităţii

16
ofertei de informaţii asigurate prin acelaşi set de reguli contabile, în vederea asigurării
comparabilităţii informaţiilor publicate de două sau mai multe societăţi, eventual concurente.
Informaţiile ce au ca sursă de provenienţă contabilitatea financiară vizează poziţia
financiară a firmei, performanţele şi modificările patrimoniale.
Informaţiile furnizate de contabilitatea de gestiune se adresează cu precădere factorilor de
decizie (managerilor) întrucât activitatea managerială nu se poate baza doar pe informaţiile
provenite din contabilitatea financiară care se conformează unui cadru juridic strict şi nu tratează
o serie întreagă de probleme care nu intră în sfera contabilităţii financiare.
Informaţiile din sfera contabilităţii de gestiune vizează aspecte precum determinarea
costurilor pe produse sau centre de responsabilitate, determinarea marjelor de profitabilitate sau
măsurarea rezultatelor analitice pe produse.
Aceste informaţii sunt utilizate pentru realizarea a trei funcţii manageriale: planificarea,
implementarea şi controlul.
Furnizarea de informaţii contabile pentru satisfacerea cerinţelor fiscale a condus la multe
controverse în domeniul teoriei contabilităţii întrucât implicarea instituţiilor statului ce
acţionează prin pârghii fiscale creează confuzii în determinarea raportului contabilitate-
fiscalitate. Autorităţile publice, apărându-şi interesele, au astfel tendinţa de a se transforma într-
un utilizator preferenţial al informaţiilor degajate de contabilitatea financiară. Opinia
specialiştilor este că sistemul contabil trebuie să fie organizat cu respectarea principiilor
contabile general acceptate şi să se urmărească o deconectare a contabilităţii de fiscalitate în
scopul reflectării realităţii economice.
Informaţiile fiscale vizează aplicarea corectă a calculului impozitelor, taxelor şi
vărsămintelor pe care societatea le datorează administraţiei publice.
Întrucât prezintă o mare importanţă în procesele de fundamentare a deciziilor la nivel
tactic şi strategic este necesar să realizăm anumite delimitări în privinţa informaţiilor furnizate de
contabilitatea financiară şi a informaţiilor furnizate de contabilitatea de gestiune.
Epistemologia contabilă face referire la modul de organizare a contabilităţii în sensul
delimitării organizării contabilităţii financiare şi a celei de gestiune prin noţiunile de monism şi
dualism contabil.
Într-o accepţiune formală monismul sau sistemul contabil într-un singur circuit este
forma de organizare prin care contabilitatea de gestiune este complet integrată în sistemul
contabil. Monismul formal se poate manifesta în varianta integrală în care contabilitatea este
ţinută în totalitate cu ajutorul conturilor sau atenuat, caz în care părţi ale contabilităţii de gestiune
sunt tratate fără a utiliza sistemul de conturi, prin intermediul unor tabele separate.

17
 Dualismul contabil este forma de organizare care presupune disocierea netă între
contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune care este destinată exclusiv furnizării de
informaţii pentru mediul intern al organizaţiei.
În ţara noastră funcţionează în prezent organizarea sistemului contabil conform
conceptului dualist astfel încât, la nivelul întreprinderilor se disting două secţiuni distincte ale
contabilităţii: financiară şi de gestiune (sau managerială).
În timp ce contabilitatea financiară este organizată potrivit unor norme şi reglementări,
organizarea contabilităţii de gestiune se bazează pe principii interne definite de convenţiile
fiecărei întreprinderi.
Din punct de vedere informaţional, contabilitatea financiară descrie circuitul patrimonial
al organizaţiei având ca obiectiv furnizarea de informaţii sintetice privind performanţele
financiare şi stabilirea poziţiei financiare a firmei.
De cealaltă parte, contabilitatea de gestiune furnizează informaţiile ce descriu circuitul
patrimonial intern al organizaţiei prin prisma activităţilor consumatoare de resurse şi
producătoare de rezultate.
Obiectivele contabilităţii de gestiune se referă la activităţi precum calcularea analitică a
costurilor şi rezultatelor, bugetarea internă sau controlul de gestiune privind costurile prestabilite
şi abaterile de la aceste costuri.
Informaţia reprezintă, cel mai preţios produs al activităţii din domeniul financiar contabil
şi, prin prisma rolului primordial în adoptarea deciziilor, reprezintă factorul de a cărui calitate
depinde succesul pe piaţă a unei organizatii.
Un sistem informatic de asistare a deciziei este dedicat decidenţilor în vederea
soluţionării unor probleme. Sistemele de tip EIS - Executive Information System sunt destinate
asistării deciziei la nivelul manageriatului de cel mai înalt nivel. Însă deciziile nu sunt un atribut
exclusive al managerilor generali. Decizii pe baza informaţiilor furnizate de către sistemele
informatice sunt luate în fiecare zi în diverse compartimente ale organizaţiei. De exemplu,
activităţi privind onorarea unor plăţi către furnizori sau efectuarea de aprovizionări cu materiale
consumable sunt tot activităţi decizionale dar la un alt nivel.
În funcţie de nivelul decizional în sfera căruia sunt adoptate deciziile se pot clasifica în:
 Decizii strategice - sunt cele care determină obiectivele şi politicile organizaţiilor
având implicaţii pe termen lung asupra organizaţiei.
 Decizii tactice - la nivel tactic deciziile au, caracter de control şi urmăresc în
principal realizarea unor obiective privind eficienţa alocării resurselor sau a anumitor
compartimente ale organizaţiei fiind circumscrise contextului impus de deciziile strategice.

18
  Deciziile operaţionale - la nivel operaţional deciziile impun modalitatile în care
sunt aplicate deciziile stabilite la nivelurile superioare. Aceste decizii au efect imediat asupra
unităţilor funcţionale ale organizaţiei.
Problematica proiectării unui sistem informatic de asistare a deciziei pentru activitatea
financiar-contabilă nu se poate rezuma la ideea că singurii utilizatori de informaţie sunt factorii
de decizie întrucât aceştia la rândul lor sunt supuşi unor alte constrângeri de ordin informaţional,
aceea a proprietarilor organizaţiei.
În lucrarea “Contabilitate financiară aprofundată - O abordare europeană şi
internaţionala”, autorii3 subliniază importanţa relaţiei dintre administratorii organizaţiei şi
proprietarii acesteia, relaţie considerată drept primordială pentru guvernanţa organizaţiei.
Din perspectiva raportului faţă de sistemul informaţional al organizaţiei, potenţialii
solicitanţi de informaţie pot fi clasificaţi în:
 Utilizatori interni:
Factori de decizie: aceştia solicită informaţii contabile referitoare la activităţile de
exploatare, de finanţare, de investiţii ori de gestiune în scopul fundamentării deciziilor.
Salariaţii: Salariatii pot solicita informaţii contabile în vederea aprecierii
perspectivelor viitoare ale organizaţiei şi a securităţii locurilor de muncă, pe care le consideră
garantate prin ilustrarea unei situaţii financiare solide în situaţiile financiare ale organizaţiei.
 Utilizatori externi:
În această categorie pot fi incluşi parteneri comerciali ai organizaţiei, finanţatorii, statul
(prin instituţiile sale) şi alţi parteneri sociali.
Finanţatorii sunt reprezentaţi de investitori (finanţatori bursieri sau finanţatori de tipul
societăţilor de leasing), creditori (în general instituţii bancare) dar, în unele cazuri, chiar puterea
publică prin instituţiile abilitate poate deveni finanţator (cazul regiilor autonome sau a
întreprinderilor de interes naţional).
În figura următoare (Figura 1.5) se observă potenţialele fluxuri informaţionale ce pot fi
solicitate la un moment dat din partea unei organizaţii:

3
Niculae Feleaga,  Liliana Feleaga, Contabilitate financiara. O abordare europeana si internationala, editia a doua.
Volumul 1 - Contabilitate financiara fundamentala, (360 pag.) si Contabilitate financiara. O abordare europeana
si internationala, editia a doua. Volumul 2 - Contabilitate financiara aprofundata, (312 pag.), Ed Economica, 2007

19
 Fig. 1.5 Fluxurile informaţionale potenţiale solicitate din partea unei organizaţii

Dacă în cazul micilor întreprinderi factorii de decizie pot fi şi proprietari, în majoritatea

cazurilor la întreprinderile de dimensiuni mari şi medii, managerii sunt doar delegaţi ai
proprietarilor.
Natura informaţiilor solicitate de manageri poate diferi de la un tip de întreprindere la alta
şi evident de obiectivele urmărite de aceştia. Obiectivele sunt determinate de îndeplinirea
funcţiilor manageriale (administrative, de planificare, de control, decizionale).
Necesităţile informaţionale ale managerilor sunt satisfăcute prin rapoarte ce provin în cea
mai mare parte din contabilitatea financiară sau de gestiune şi, uneori, au un caracter
confidenţial, nefiind disponibile altor categorii de utilizatori.

1.5 Conceptul Business Intelligence

În domeniul sistemelor informatice pentru asistarea deciziei şi în special în segmentul

Data Warehouse4, companiile producătoare de software utilizează termenul de Business
Intelligence pentru promovarea aplicaţiilor destinate asistării deciziei.
Business Intelligence se referă în mod global la gestiunea informaţiilor disponibile într-o
organizaţie şi care pot fi utilizate pentru adoptarea deciziilor5.

4
http://etl-tools.info/en/bi/datawarehouse_concepts.htm
5
Mihaela Muntean, Theory and Practice in Business Intelligence, MPRA, Online at http://mpra.ub.uni-
muenchen.de/41359/, 2012
20
 În această perspectivă, un depozit de date poate constitui infrastructura necesară pentru
derularea proceselor business intelligence dar, în aceeaşi categorie se vor include în mod
complementar şi instrumentele ce asigură facilităţile data mining care permit explorarea datelor
şi efectuarea de analize specifice.
În prezent, considerăm că sunt foarte utile sistemele de asistare a deciziilor
organizaţionale deoarece este necesară luarea deciziilor împreună cu partenerii de afaceri,
folosind date din cadrul sistemelor informatice ale acestora.

Fig. 1.6 Lanţul logistic integrat

Activităţile din categoria Business Intelligence se circumscriu activităţilor decizionale pe

diferitele niveluri manageriale. În vederea proiectării unui sistem informatic dedicat asistării
deciziei, aceste activităţi se pot regăsi în una dintre următoarele categorii:
Activităţi de raportare a informaţiilor privind situaţia indicatorilor ce reflectă
evoluţia organizaţiei cât şi a eventualelor abateri faţă de mărimile planificate pentru indicatorii
respectivi. Astfel de activităţi de raportare pot fi automatizate şi pot avea caracter repetabil la
perioade fixe, dar şi variabile de timp.
Realizarea de previziuni pe baza datelor istorice extrase din sistemele
tranzacţionale ale organizaţiei şi a datelor din surse externe, organizate, în cele mai multe cazuri
sub forma de Data Warehouse sau Data Mart.

21
 Analiza datelor, care, în domeniul sistemelor informatice dedicate asistării
deciziei bazate pe tehnologii Data Warehouse şi OLAP, este înlocuită treptat cu termenul de
analiză multidimensională. Analiza multidimensională a datelor deschide noi perspective de
explorare a datelor şi are rolul de a furniza permanent noi informaţii factorilor de decizie.
Identificarea de corelaţii între factorii ce influenţează activităţile desfăşurate de
întreprindere.
Arhitectura tipică a unui sistem BI prezentată în fig. 1.7, include două componente
majore:

Figură 1.7 Arhitectura tipică a unui Business Intelligence6

Depozitele de date sprijină procesarea informaţiilor furnizând o platformă solidă de

consolidare a datelor istorice pentru analiză. Un depozit de date este o sumă de date consistentă
din punct de vedere semantic care serveşte la o implementare fizică a unui model de date pentru
sprijinirea deciziei şi stochează informaţii pe care o organizaţie le solicită în luarea deciziilor
strategice.
În concordanţă cu W. H. Inmon, liderul în construirea sistemelor Data Warehouse7, „un
depozit de date este o colecţie de date orientate pe subiecte, integrate, istorice şi nevolatile
destinată sprijinirii procesului de luare a deciziilor manageriale”.

6
http://etl-tools.info/en/bi/datawarehouse_concepts.htm

7
W. H. Inmon, Building the Data Warehouse, 4th Wiley Edition, , October 2005, pages 16

22
 Depozitele de date sunt destinate managerilor, analiştilor şi specialiştilor angrenaţi în
luarea deciziilor strategice privind dezvoltarea şi viitorul organizaţiilor. Pentru aceasta ei au
nevoie de instrumente performante de accesare şi utilizare a datelor din depozite, instrumente
asigurate prin software-ul asociat depozitului de date.
Pe de o parte, regăsim instrumente necesare utilizatorilor care au nevoie de acces rapid de
informaţii punctuale care includ un limbaj de interogare gen SQL sau generatoare de rapoarte
(Report Writers) ce transpun informaţiile în formate adecvate.
Pe de altă parte, sunt intrumente specializate pentru asistarea deciziilor care transformă
informaţiile în forma cerută de decidenţi (grafice, diagrame, organigrame) sau oferă posibilitatea
analizei tendinţelor, corelaţiilor şi interpretarea acestora. În această categorie se încadrează
instrumentele OLAP şi Datamining.
Instrumentele OLAP se bazează pe reprezentarea multidimensională a datelor (cubul de
date) şi permit analiza interactivă şi rapidă a datelor prin operaţiuni de tip roll-up, drill-down,
slice, dice etc.
Utilizatorul poate obţine rezultate imediate parcurgînd dinamic dimensiunile cubului de
date lucrând cu niveluri diferite de sinteză/ detaliere.
Instrumentele de tip data mining asigură transformarea datelor în cunoştinţe, de aceea
multă lume consideră termenul data mining sinonim cu termenul de Knowledge Discovery in
Databases (KDD). Se utilizează tehnici ale analizei statistice sau de inteligenţă artificială care
permit descoperirea de corelaţii, reguli, cunoştinţe utile sprijinirii deciziilor.
Întreaga gamă de instrumente software asociate depozitelor de date este prezentată în
figura nr.1.7; în partea stângă sunt evidenţiate componentele din partea de back-end (instrumente
de extragere şi transformare) iar în partea dreaptă componentele din partea de front-end
(instrumente de extragere şi accesare a datelor).

23
 Figura 1.9. Componentele software ale depozitelor de date
Proiectarea DW şi DM este bazată pe un model de reprezentare multidimensională a
datelor care oferă cel puţin două avantaje majore: din punct de vedere funcţional poate garanta
timp de răspuns rapid chiar la întrebări complexe, iar din punct de vedere logic,
dimensiunile se potrivesc criteriilor factorilor de decizie care analizează rapoartele.
Reprezentarea multidimensională se bazează pe star schema care conţine două
tipuri de tabele de date: tabele de dimensiuni şi tabele ale datelor primare.
Tabele de dimensiuni corespund entităţilor primare aflate în DW, iar în cele mai
multe cazuri se obţin direct din tabele stocate în sistemul OLTP. Sistemul OLTP are un grad
ridicat de normalizare. Asta pentru a introduce şi regăsi date în mod rapid.
Scopul proiectării DW sau star schema (SS) este de a denormaliza modelul,
simplificându-l şi pentru a oferi mai multe tabele în vederea regăsirii mai rapide a datelor.
Această denormalizare permite modelarea bazei de date într-un mod pe care utilizatorii îl pot
înţelege şi totodată creşte semnificativ performanţa tipurilor de interogări care trebuie
executate.
Cel mai important motiv pentru realizarea denormalizării în scopul raportării
datelor este că sintetizează unele redundanţe între tabele. Sintetizarea redundanţelor pune baza
de date într-o formă star schema care are ca punct central tabelul de date primare înconjurat de o
serie de tabele de dimensiuni.

24
 Trecerea de la modelul OLTP la modelul dimensional este importantă din mai
multe motive, iar performanţa nu este printre ultimele, dar în cadrul modelului
dimensional se pot rezolva mai multe situaţii în care datele sunt foarte greu, dacă nu imposibil
de gestionat în majoritatea modelelor OLTP.
Unele din aceste situaţii sunt:
Dimensiunile se schimbă în decursul timpului – gestionarea modificărilor şi rapoartelor
mai vechi, în cazul în care apar schimbări şi este necesar ca datele mai vechi să fie
reprezentate aşa cum au fost, iar cele noi aşa cum sunt. De exemplu, modificări ale
numelui persoanei ridică probleme de gestionare eficientă într-o situaţie normalizată; acest
lucru presupune tabele multiple şi actualizări complicate.
Rolul pe care îl joacă dimensiunile – gestionarea mai multor calendare cu mai multe
relaţii între diferite tabele în cazul în care se schimbă calendarele.
De exemplu, în fiecare an se schimbă calendarul fiscal, dar trebuie păstrate relaţiile cu
metodele anterioare pentru analize istorice şi de trend.
Integrarea structurilor cheilor primare provenite din sisteme multiple –unele sisteme
au chei alfanumerice, iar altele au chei numere întregi sau compuse. Integrarea diferitelor
tipuri de chei este o problemă majoră care duce de cele mai multe ori la sisteme cu
instrumente (ETL) complicate.
Tabelele de date primare se referă, de obicei, la tranzacţii care conţin două tipuri de date:
1) Legături către tabele de dimensiuni, care sunt necesare pentru o referire corectă a
informaţiilor conţinute de fiecare tabel de date primare;
2) Valori numerice ale atributelor care caracterizează tranzacţiile corespunzătoare şi
care reprezintă obiectivul real al analizei OLAP ulterioare.
Tabele de date primare sunt necesare pentru că permit legături către versiuni
denormalizate ale tabelelor de dimensiuni şi furnizează tabele mari, complete pentru
utilizare şi agregare a datelor.
Cu alte cuvinte, tabela datelor primare este o parte a modelului care păstrează
valorile monetare sau calculează tipuri de date care sunt rulate pe an, grupate pe categorii, etc.
Tabelele de date primare ţin „doar date primare‖ şi chei pentru a relaţiona cu tabelele de
dimensiuni.
Pentru că multe instrumente OLAP, se referă la modele star schema şi sunt
optimizate pentru a lucra cu ele, tabelul datelor primare este o piesă importantă.

25
 Figură 1.10 Exemplu de „star schema”8

Uneori tabelele de dimensiuni sunt conectate la rândul lor cu alte tabele de dimensiuni, în
scopul de a reduce consumul de memorie. Această legătură transformă star schema în
snowflake schema.

8
http://msdn.microsoft.com/en-us/library/office/aa140038%28v=office.10%29.aspx

26
 Figură 1.11 Exemplu de „snowflake schema”9

Un tabel de date primare conectat cu n tabele de dimensiuni poate fi reprezentat ca un

cub de date n dimensional în care fiecare axă corespunde unei dimensiuni.
Cuburile multidimensionale sunt o extensie firească a binecunoscutei foi de calcul cu 2
dimensiuni din Excel, care poate fi interpretată ca un cub bidimensional.
În cazul în care tabela datelor primare conţine o a patra dimensiune, cubul
corespunzător constituie o structură în spaţiul cu patru dimensiuni şi nu poate fi
reprezentată grafic. Cu toate acestea putem obţine patru puncte de vedere logice compuse
din cuburi tridimensionale în interiorul cubului patru-dimensional prin fixarea valorilor unei
singure dimensiuni.

9
Ibidem
27
 Generalizând, pornind de la tabela datelor primare legata de o tabela cu n dimensiuni, se
poate obţine o reţea de cuburi, fiecare dintre ele corespunzând unui nivel diferit de
agregare pentru una sau mai multe dimensiuni.

Figură 1.12 Exemplu de Cub de date10

10
http://wdict.net/word/data+cube/

28
 CAPITOLUL II

MODELE ŞI METODE DE ANALIZĂ FINANCIARĂ UTILIZATE

PENTRU FUNDAMENTAREA DECIZIILOR ÎN DOMENIUL FINANCIAR
CONTABIL

Realizarea unui sistem informatic de asistare a deciziei generalizabil, presupune o

riguroasă documentare în sfera metodelor abordate în activitatea de diagnostic de întreprindere şi
a modelelor de analiză financiară.
Termenul “generalizabil” implică selectarea unor metode de analiză care să întrunească
anumite condiţii de omogenitate a prelucrărilor şi a necesarului de informaţie contabilă, astfel
încât să poată fi aplicabile la un nivel general în cadrul procesului decizional.
În continuare vom face o abordare succintă a domeniului metodelor şi modelelor de
analiză, în vederea stabilirii unui set complet de indicatori ce vor fi utilizaţi în dezvoltarea
ulterioară a sistemului.

2.1 Importanţa analizei şi diagnosticului economico-financiar

Analiza economico-financiară reprezintă un ansamblu de concepte, tehnici şi instrumente

ce asigură tratarea informaţiilor interne şi externe, în vederea formulării unor aprecieri pertinente
referitoare la situaţia unui agent economic, la nivelul şi calitatea performanţelor sale, la gradul de
risc impus de evoluţia într-un mediu concurenţial dinamic.
Abordarea sistemelor economice în sensul diagnosticării acestora presupune un demers
specific, ce integrează viziunea clasică bazată pe cunoaşterea relaţiilor de cauzalitate şi a legilor
interne ale formării şi evoluţiei fenomenelor, cu cea sistemică orientată spre studierea coerenţei
acestora într-un mediu în continuă schimbare. Acest demers permite o evaluare riguroasă a
poziţiei organizaţiei corelată cu identificarea punctelor slabe şi oportunităţilor de dezvoltare,
fiind indispensabilă fundamentării deciziilor la nivel managerial.
Diagnosticul economico-financiar este un instrument specific activităţii manageriale, care
permite formularea unor judecăţi de valoare calitative şi cantitative privind starea, dinamica şi
perspectivele unui agent economic.
La fel ca în accepţiunea medicală, cuvântul diagnostic impune analiza complexă a
mecanismelor de formare şi a evoluţiilor unor fenomene specifice iar formularea concluziilor
diagnosticului impune raportarea la anumite referinţe.
Trebuie subliniat că formularea concluziilor diagnosticului implică raportarea la anumite
etaloane şi deseori în economie rezultatele obţinute în urma analizei nu pot fi raportate decât la
29
referinţe a căror semnificaţie este relativă. Analiza economico-financiară poate fi definită astfel
ca o ştiinţă a interpretării bazate pe un sistem de informaţii, iar judecăţile pertinente depind de
cele mai multe ori de fiabilitatea şi corectitudinea informaţiilor dar şi de măsura în care analistul
stăpâneşte teoria economică şi cunoaşte realitatea obiectivă.
Poziţionarea activităţii de analiză în raport cu noile concepte de audit şi diagnostic este
redată în următoarea figură (Figura 2.1).

Fig. 2.1 Pozitionarea analizei prin raportare la Audit si diagnostic

Revoluţia financiară a anilor 1980, a impus necesitatea diagnosticării a numeroase

entităţi. Odată cu explozia numărului de parteneri ce solicită informaţii despre situaţia financiară
a firmei, s-au conturat tendinţe de reorientare a metodelor utilizate. Instrumentele tradiţionale de
evaluare a situaţiei financiare au făcut loc utilizării de metode moderne de diagnosticare a firmei.
Funcţionalitatea studiului bilanţului şi a contului de profit şi pierdere a lărgit gama
indicatorilor de echilibru şi al indicatorilor de rezultate utilizaţi în scopul diagnosticării firmei.
Pe de altă parte, necesitatea elaborării de tablouri de finanţare ori al celor de flux au modelat
analiza financiară, justificând variaţiile încasărilor şi integrând studiile echilibrului financiar şi al
rezultatului.
Utilitatea practică a analizei financiare întâmpină dificultăţi în abordarea problematicii
într-o manieră precisă şi singulară. Motivul acestora rezidă de cele mai multe ori din faptul că
ansamblul instrumentelor şi metodelor analizei financiare nu constituie o disciplină teoretică, ci
are un conţinut specific. Nu se lucrează cu o sumă de cunoştinţe particulare, ci, dimpotrivă,
demersul diagnosticului financiar pune în funcţiune mecanisme şi noţiuni relative la activitatea
organizaţiei din domeniul economiei, gestiunii, fiscalităţii, dreptului şi teoriei organizării.

30
 Analiza economico-financiară constituie un instrument operaţional destinat cunoaşterii
stării de funcţionare a sistemului şi, pe această bază, iniţiază măsurile de reglare a
disfuncţionalităţilor.
Întreprinderea, indiferent de forma de proprietate, ca sistem, constituie obiect al
conducerii, ceea ce presupune elaborarea unei strategii menite să asigure trecerea dintr-o stare în
alta şi implicit reglarea funcţionării ei.
În acest proces de schimbare şi reglare a stării, diagnosticul joacă un rol deosebit de
important, care, prin definiţie, presupune cercetarea funcţionării sistemului sub raport structural
şi funcţional/cauzal şi se întemeiază pe informaţia de stare. Prin intermediul diagnosticului,
indiferent de modul de obţinere a informaţiei, se reperează punctele critice în cadrul sistemului
şi, totodată, se avizează centrele de decizie pentru a iniţia măsurile de reglare.
Prelucrarea automată a datelor oferă posibilitatea de a căpăta rapid pe de-o parte
informaţia de stare a sistemului, structurată tipic din punct de vedere cauzal, iar pe de altă parte,
informaţia necesitată de o altă comandă de combinare pe care o reclamă o decizie de corectare a
funcţionării sistemului. Semnalul dereglării funcţionării sistemului şi respectiv pentru ordonarea
analizei economicofinanciare îl reprezintă abaterea de la un obiectiv parametrizat în timp şi
spaţiu, de la o normă de funcţionare a sistemului.
Diagnosticul se efectuează nu numai atunci când, la nivelul sistemului, apar semnale de
dereglare, ci şi atunci când informaţia sintetică de stare atestă o funcţionare normală (în raport de
obiective).
Cauza acestui lucru este intervenţia acţiunilor compensatoare în cadrul sistemului,
moderând sau anihilând abaterile nefavorabile în funcţionarea unui subsistem. Atunci când
semnalul abaterii apare prin intermediul unor indicatori de sinteză (profit, nivel al costurilor,
rotaţia capitalului), acesta reflectă rezultatul unui şir de abateri, ceea ce impune organismului
regulator un complex de decizii de corectare.
Complexitatea obiectivelor diagnosticului economico-financiar decurge din varietatea de
puncte de vedere şi scopuri pe care şi le propun cei ce realizează diagnosticul şi bineînţeles din
sursele de informare pe care le au la dispoziţie. Ţinând cont de cauzele ce au determinat
activitatea de diagnostic acesta poate fi realizat:
 În cazul firmelor aflate în dificultate (ca urmare a unor obligaţii legale sau în
cadrul unor proceduri de reorganizare ori lichidare)
 În cazul întreprinderilor fără probleme (având caracterul unui instrument de
control al performanţelor realizate, şi de a oferi un suport fiabil activităţilor decizionale).

31
 În primul caz situaţia dificilă a organizaţiei impune o examinare globală a situaţiei şi
rezultatelor obţinute. În cazul diagnosticului cu rol de control, se poate vorbi despre o manieră
“preventivă” cum ar fi situaţia acordării unui credit, ce presupune efectuarea unei analize a
activităţii solicitantului de către instituţia creditoare.
Există însă şi posibilitatea desfăşurării unui diagnostic “intern”, ce are ca obiectiv
detectarea unor eventuale situaţii de dezechilibru în scopul identificării originii, şi cauzelor ce au
generat-o şi a stabilirii măsurilor de remediere.
Diagnosticul intern trebuie să abordeze problemele dintr-o perspectivă complexă ţinând
cont de o multitudine de factori precum: dimensiunea, structura şi potenţialul intern, valoarea
patrimonială, solvabilitatea şi rentabilitatea. În general, societăţile ce acordă credite folosesc
analiza ca instrument de fundamentare a deciziilor şi de stabilire a unor relaţii financiare
durabile, ceea ce implică o bună cunoaştere a fluxurilor de autofinanţare şi a rentabilităţii.
Într-o altă categorie de utilizatori a informaţiei degajate în urma activităţii de analiză
putem plasa organele administrative, ce folosesc analiza pentru a fundamenta deciziile de
acordare a unui sprijin sau subvenţii pentru întreprinderi. Este evident că într-o economie
concurenţială firmele sunt interesate în cunoaşterea situaţiei companiilor concurente. Chiar şi
salariaţii pot apela la concluziile analizei financiare pentru a estima evoluţia viitoare a unui
potenţial angajator.
Concluzionând, putem spune că motivaţia diagnosticului o constituie:
 Cercetarea realităţii economice şi interpretarea acesteia;
 Informarea partenerilor cu privire la situaţia patrimonială, performanţele firmei şi
eficienţa utilizării resurselor;
 Stabilirea unor măsuri de redresare economică sau de îmbunătăţire a
performanţelor;
 Identificarea unor surse de avantaj concurenţial;
 Fundamentarea unor strategii de dezvoltare.

2.2 Modele şi metode ale analizei financiare

Adoptarea deciziilor pertinente la nivel managerial trebuie să se bazeze pe o viziune

completă şi corectă asupra situaţiei firmei pornind de la studiul indicatorilor economico-
financiari. Aceştia reprezintă instrumentul operaţional fundamental al analizei. Pentru a evalua
starea şi evoluţia unei întreprinderi pot fi utilizaţi zeci de indicatori, care la rândul lor pot fi
comparaţi, descompuşi, grupaţi, în concordanţă cu scopul analizei.

32
 Gruparea indicatorilor economico-financiari se realizează în una din cele patru categorii:
 indicatori ai resurselor – umane, materiale, financiare, informaţionale
 indicatori ai consumului de resurse – indicatori ai cheltuielilor
 indicatori de rezultate (efecte) – soldurile intermediare de gestiune
 indicatori de eficienţă (determinaţi prin raportarea rezultatelor obţinute în urmai
unei activităţi cu eforturile depuse) Fără a avea pretenţiile unei expuneri complete vom prezenta
succint metodele frecvent utilizate în diagnosticul economico-financiar:
 Indicii, mărimile relative de structură, coeficienţii de concentrare şi
sezonalitate, abaterile şi mărimile medii
Sunt instrumente utilizate frecvent in diagnosticarea firmei. Prin intermediul acestora se
pot formula judecăţi privind dinamica unui fenomen faţă de o bază de componente, şi se pot
realiza aprecieri asupra evoluţiei diferitelor elemente structurale, faţă de media organizaţiei sau a
sectorului.
 Diviziunea şi descompunerea rezultatelor
Sunt metode specifice analizei calitative. Rezultatele activităţii organizaţiei reflectate prin
diferiţi indicatori economico-financiari se descompun pentru a asigura studierea aprofundată a
acestora în vederea identificării factorilor şi a cauzelor acţiunilor lor în timp şi spaţiu, pentru o
evaluare pertinentă a realităţii.
Descompunerea rezultatelor şi abaterilor lor sunt de mai multe feluri şi anume: diviziunea
după timpul de formare a rezultatelor şi abaterilor, diviziunea după locul de formare a
rezultatelor şi descompunerea în elemente componente pentru evidenţierea contribuţiei acestora
la formarea rezultatului final.
 Comparaţia
Rezultatele activităţilor economice desfăşurate de întreprinderi trebuie analizate nu doar
ca valori, ci şi în raport cu un criteriu de referinţă. Aprecierile asupra fenomenelor economice
trebuie efectuate prin raportarea la valori de referinţă considerate normale.
De cele mai multe ori, în cazul întreprinderilor criteriul principal al comparaţiei îl
reprezintă nivelul obiectivelor programate. Alte criterii de referinţă utilizate în activitatea de
analiza pot fi rezultatele perioadei precedente, rezultatele altor întreprinderi, rezultatele
prevăzute de anumite norme ori standarde etc.
În funcţie de criteriul ce stă la baza comparaţiei se disting comparaţiile în timp,
comparaţiile în spaţiu, comparaţii mixte (în timp şi spaţiu), comparaţii faţă de un criteriu
prestabilit şi comparaţii cu caracter special.

33
 Comparaţiile în timp sunt efectuate între rezultatele perioadei analizate şi rezultatele
perioadei precedente ori perioadelor precedente. Rezultatele luate în considerare pot fi rezultate
efectiv obţinute sau rezultate planificate.
Comparaţiile în spaţiu pot fi efectuate între rezultatele organizaţiei analizate şi cele ale
unor întreprinderi concurente, cu cele medii ale firmelor din sectorul de activitate sau între
unităţi ale aceleiaşi întreprinderi. Comparaţiile cu mediile pe ramură sunt posibile în măsura în
care organismele naţionale de sinteză oferă informaţiile necesare.
Comparaţiile faţă de un criteriu prestabilit sunt realizabile prin raportări la norme,
standarde ori valori de referinţă stabilite de organisme specializate în domeniu.
În cazul comparaţiilor cu caracter special intervin criterii în afara celor anterior amintite,
cele mai frecvente fiind cele cu raportare la un anumit caz tip. Sunt realizate astfel comparaţii cu
situaţiile întreprinderilor aflate în dificultate, sau ale întreprinderilor aflate în boom economic.
Pentru ca rezultatele comparaţiei să fie fiabile este necesar ca datele să aibă un conţinut
omogen şi să fie exprimate în unităţi comparabile respectându-se principiul permanenţei
metodelor de calcul.
Comparaţiile între firme concurente constituie un instrument indispensabil al analizei
concurenţiale, componentă importantă a analizei economico-financiare. Acestea se bazează în
special pe investigarea comparativă a componentelor de cost, pe investigarea informaţiilor
financiare publicate de concurenţă şi pe investigarea imaginii concurentului în rândul
partenerilor comerciali, în vederea formulării unor strategii bazate pe posibilele reacţii ale
acestora. Dintre acestea, enumeram:
Benchmarkingul : este un instrument evoluat în cadrul analizelor comparative este care
urmăreşte depăşirea cadrului studiilor sectoriale, realizând comparaţii directe între procesele
funcţionale sau operaţionale ale unor întreprinderi ce aparţin unor sectoare diferite, cu scopul de
a identifica sursele de avantaj concurenţial.
Benchmarkingul presupune următoarele trei etape:
1) Identificarea proceselor cheie ce fac obiectul studiului, în funcţie de impactul lor
economic şi de importanţa lor strategică.
2) Identificarea celor mai bune performanţe şi practici manageriale.
3) Identificarea posibilităţilor şi mijloacelor de aplicare a acestor practici.

Gruparea: este o metodă caracteristică analizelor calitative, ce presupune segmentarea

entităţii cercetate în grupe omogene de elemente, în funcţie de o anumită caracteristică de

34
grupare. Alegerea caracteristicii de grupare depinde de scopul analizei şi de specificul
fenomenului cercetat.
Metoda grilelor de evaluare: aplicarea acestei metode presupune respectarea
următoarelor etape:
1) Identificarea criteriilor de evaluare a activităţii ce face obiectul analizei
2) Stabilirea coeficienţilor de semnificaţie pentru fiecare criteriu
3) Notarea fiecărui criteriu de evaluare
Tehnica pofilelor: Reprezintă o metodă compusă între metoda grilelor de evaluare şi a
tehnici de vizualizare. Este utilizată pentru sintetizarea rezultatelor unor analizediagnostic şi
reprezentarea situaţiei unei firme dintr-un anume punct de vedere: performanţe, poziţia pe piaţă,
strategii, etc.
Metoda ABC (diagrama Pareto): propune o analiză selectivă a elementelor
componentelor unui fenomen sau rezultat în funcţie contribuţia acestora în cadrul întregului.
Etapele aplicării metodei sunt:
- Definirea fenomenului şi a parametrului specific acestuia
- Stabilirea valorilor parametrului specific
- Clasarea componentelor fenomenului investigat în ordinea descrescătoare a
parametrului specific
- Determinarea valorii cumulate a parametrului specific
- Determinarea celor trei grupe de semnificaţie ABC
- Reprezentarea grafică a fenomenului cu ajutorul curbei ABC
Metoda ABC este utilizată în special în analiza stocurilor, a costurilor, a costurilor, a
cifrei de afaceri şi a clientelei firmei.
Metoda ratelor: o rată utilizată în analiza financiară poate fi definită ca un raport între
doi indicatori comparabili din punct de vedere economic pentru obţinerea unei valori cu o
semnificaţie informaţională mai mare decât a celor doi indicatori judecaţi separat. Analiştii
utilizează metoda ratelor ca instrument operaţional pentru a evalua performanţele şi
disfuncţionalităţile unei activităţi economice. Această metodă poate fi folosită şi pentru
realizarea studiilor comparative în timp şi spaţiu, privind performanţelor agenţilor economici.
Din punctul de vedere al conţinutului,, ratele pot fi clasificate în următoarele categorii:
- Rate de structură (de exemplu activelor imobilizate, rata activelor circulante, etc.)
- Rate de gestiune (de exemplu durata de rotaţie a stocurilor)
- Rate de eficienţă (reflectă corelaţia dintre efect şi efort, de exemplu rata rentabilităţii
resurselor consumate, productivitatea muncii, etc.)

35
 - Rate ale echilibrului financiar (rata solvabilităţii generale, rata de îndatorare).
Acestea reflectă corelaţia dintre posturi bilanţiere de activ sau pasiv.
Din punctul de vedere al mecanismului de calcul, ratele pot fi:
- Obţinute prin raportarea unui flux la un stoc (Flux/Stoc), materializate printr-un
coeficient (de exemplu coeficientul de uzură a activelor imobilizate, calculat ca raport
între valoarea amortizată şi valoarea activului)
- Obţinute prin raportarea unui stoc la un flux (Stoc/Flux) materializate într-o valoare
ce exprimă o durată. Un exemplu concludent este cel al duratei medii de rotaţie a
stocurilor de mărfuri, exprimată în zile ( R = Smf/CA xT)
- Obţinute prin raportarea unui stoc la alt stoc (Stoc/Stoc) care exprimă o rată de
structură
- Obţinute prin raportarea unui flux la alt flux (Flux/Flux) care reprezentă fie o rată de
structură sau o rată de rentabilitate.
Metoda scorurilor: scoringul reprezintă o metodă utilizată, de regulă, în mediul extern
organizaţiei, în special în mediul bancar. Funcţiile scor sunt constituite pe baza unui anumit
număr de rate şi a semnificaţiei acestora în aprecierea stării financiare a agenţilor economici.
Analiza pe baza funcţiilor scor este utilizată la investigarea echilibrului financiar, completând
setul de metode aplicate în cadrul activităţii de analiză.
Metoda iterării (metoda substituirilor în lanţ): este o metodă utilizată în situaţiile în
care, între elementele ce caracterizează fenomenul studiat există relaţii de proporţionalitate,
exprimate sub formă de produs sau raport şi serveşte la cuantificarea contribuţiei diferiţilor
factori la formarea şi modificarea rezultatelor.
Metoda analizei regresionale: cunoscută şi sub numele de metoda corelaţiei, această
metodă poate fi utilizată în cazul în care fenomenul şi factorii analizaţi sunt în relaţii de tip
stocastic.
Metoda calculului marginal: indicatorii marginali indică cheltuielile sau rezultatele
adiţionale generate de modificarea cu o unitate a volumului de activitate sau a factorilor de
producţie, aşa cum este cazul productivităţii marginale, costului marginal, profitului marginal.
Aceşti indicatori sunt utilizaţi în analiza cifrei de afaceri, a potenţialului uman, a costurilor, a
rentabilităţii, etc.
Metoda fluxurilor: potrivit analizei pe baza de fluxuri, întreprinderea este reprezentată
sub forma unei entităţi traversată de un ansamblu de fluxuri de intrare şi ieşire. Fluxurile sunt
mişcări generate de activităţile economice desfăşurate de întreprinderi, care se reflectă în
situaţia trezoreriei. Metoda fluxurilor presupune utilizarea unor instrumente precum tabloul de

36
 finanţare ori tabloul de trezorerie. Aceste instrumente permit analiza transformărilor dintr-o
anumită perioadă, urmărirea dinamicii situaţiei financiare, precum şi diagnosticarea corectă a
lichidităţii şi solvabilităţii.
Metode sociologice: printre tehnicile sociologice frecvent utilizate de analiza
economico-financiară, se numără chestionarul şi interviul. Aceste tehnici sunt apreciate de
specialişti întrucât asigură conlucrarea analiştilor cu managerii.
Modelarea fenomenelor economice: întrucât aspecte generale privind modelarea
proceselor decizionale şi tipurile de modele au mai fost prezentate în capitolul I al acestei
lucrări ne vom limita la a aminti că, într-o accepţiune generală, modelul constituie un
instrument al cunoaşterii bazat pe reprezentarea simplificată a realităţii.
Utilizarea modelelor în activitatea de analiză economică-financiară presupune:
- definirea obiectului şi a nivelului de realizare a analizei;
- specificarea conceptelor, indicatorilor şi a surselor de informaţii pe baza cărora se
construieşte modelul;
- stabilirea caracteristicilor de bază ale fenomenului analizat, pe baza metodelor de analiză
calitativă;
- stabilirea restricţiilor şi a criteriilor de eficienţă;
- realizarea modelului (de regulă, în analiza financiară, modele sunt exprimate sub formă
de ecuaţii, inegalităţi, funcţii de producţie, etc.)
Primele trei etape ale conţinutului procesului de analiză constituie suportul elaborării
modelului. Din punct de vedere al formei de reprezentare a fenomenului se disting:
1) Modele imitative (proprietăţile caracteristice ale fenomenului sunt exprimate la o altă
scară, mai redusă). Modelele imitative sunt modele materiale precum fotografii sau
machete.
2) Modele analogice (de exemplu graficele cu ajutorul cărora se reprezintă evoluţii, structuri
sau tendinţe ale fenomenelor cercetate).
3) Modele simbolice (bazate pe utilizarea simbolurilor în reprezentarea fenomenelor).
Modelele analogice sunt frecvent utilizate în practica economică, deoarece oferă
posibilitatea de a sesiza în timp util modificările survenite în cadrul sistemelor.
În prezent există aplicaţii informatice performante oferite de Excel, care pot genera tipuri
de grafice complexe în cel mai scurt timp.

37
 CAPITOLUL III

SISTEME SUPORT PENTRU ASISTAREA DECIZIEI IN DOMENIUL

FINANCIAR CONTABIL

3.1 Sisteme Suport pentru Decizii. Noţiuni generale.

Decidentul, pentru a putea lua decizii bune, are nevoie sa fie informat si să aibă acces la
modele de calitate , lucru se poate realiza prin folosirea unui sistem suport pentru decizii. Elementele
modelului procesului decizional, din punct de vedere al activităţilor pe care SSD le asista, sunt
urmatoarele11 :
• un decident; - un individ sau un grup care au drept sarcină luarea unei decizii
particulare;
• un set de intrări ale procesului decizional: date, modele numerice sau calitative de
interpretare a datelor, experienţe anterioare cu seturi de date similare sau situaţii decizionale
asemănătoare şi diverse reguli de natură culturală sau psihologică sau constrângeri asociate
procesului decizional;
• procesul decizional în sine: un set de paşi, care sunt mai mult sau mai puţin clar
definiţi pentru a transforma datele de intrare în date de ieşire sub formă de decizii;
• un set de date de ieşire ale procesului decizional, incluzând deciziile propriu-zise şi
(ideal) un set de criterii de evaluare a deciziilor produse având în vedere nevoile,
problemele sau obiectivele ce au determinat procesul decizional.
Un sistem Suport pentru Decizii reprezintă un sistem informatic interactiv, adaptabil şi flexibil
dezvoltat pentru a oferi ajutor pentru găsirea unei soluţii optime pentru problemele nestructurate şi/sau
semi-structurate, pentru a îmbunătăţii procesul decizional. El poate încorpora cunoştinţele utilizatorului,
foloseşte date, modele şi furnizează utilizatorului o interfaţă uşor de utilizat.
În teza sa de doctorat, Mihaela Muntean 12 realiza o analiză comparativă între SSD, sistemele de
prelucrare a tranzacţiilor (Online Transaction Processing - OLTP), sistemele informatice pentru
conducere şi sisteme expert si cele patru tipuri de sisteme informatice identificate de Kroeber şi
Watson, analiză menită să încadreze SSD în evoluţia sistemelor informatice.

Tabel 3.1. Analiza comparativă: OLTP, MIS, SSD, SE

11
Airinei, D., Sisteme de asistare a deciziilor si DD, http://portal. feaa.uaic.ro/C10/ Sist eme%20de
%20asistare%20a%20deciziil/defau lt.aspx, 2006, pag.15 ;
12
Mihaela Muntean , teza de doctorat: Contributii la conceperea, proiectarea si realizarea unor sisteme colaborative
38
 Caracteristica OLTP MIS SSD SE

Tipul aplicaţiilor Gestiunea Controlul Evaluarea Diagnosticare,

stocurilor, a producţiei, creditelor, prospecţiuni,
plăţilor, a analiza bugetului, planificarea Domenii limitate
livrărilor, a previziuni pe asigurării calităţii,
comenzilor termen scurt planificarea
proectelor
Obiectiv Prelucrarea Informaţii Asistarea în Înlocuieşte
automată a procesul decidentul uman
tranzacţiilor de decizional,
date implementarea
deciziilor
Operaţii tipice Actualizare Rapoarte Analiză Descoperirea
cunoştinţelor
Posibilităţi de Deloc sau modele Suport pentru Suport pentru Sistemul ia decizii
decizie de decizie simple razolvarea probleme complexe,
problemelor semistructurate nestructurate,
structurate utilizează reguli
Surse de date Interne Interne Interne, externe Interne, externe
Nivelul de Operaţional Tactic Strategic Strategic
conducere
Preocuparea Eficienţa Eficienţa Eficacitatea Eficacitate,
majoră prelucrării datelor procesului procesului transferul de
operaţionale decizional decizional cunoştinţe despre
o anumită
activitate şi
oferirea de
sugestii
Tipul de Operatori Manageri Manageri Specialişti şi
utilizatori manageri
Atenţie sporită Consistenţa şi Rapoarte Flexibilitate, Sfaturi şi
integritatea periodice, de suport pentru explicaţii
datelor excepţie şi ad-hoc cereri ad-hoc

Există mai multe definiţii ale SSD formulate din mai multe puncte de vedere precum: tipul de
aplicaţii, funcţiile realizate, obiectivele urmărite, componentele definitorii ale sistemului şi modul de
construire şi folosire a acestuia. Little (1970) definea SSD ca fiind ”un model bazat pe un set de
proceduri pentru procesarea datelor şi pentru asistarea unui manager în procesul decizional. Un SSD
trebuie să fie robust, adaptiv, uşor de întreţinut şi simplu”.
Pornind de la ideea că SSD sunt focalizate pe rezolvarea problemelor semi-structurate,
Hamilton realiza o schemă în care încadra aria de utilizare a SSD în domeniul problemelor (Fig. 3.1).

39
 Fig. 3.1 Focalizarea SSD pe rezolvarea problemelor semi-structurate

Caracteristicile SSD specifice variază foarte mult în funcţie de tipul de decizie pentru care
sistemele sunt proiectate, deşi mulţi autori au propus o serie de caracteristici standard pe care un SSD ar
trebui să le aibă.
După rezultatele lui Al-Utabi şi Parker, putem realiza o listă de caracteristici ale SSD după cum
urmează:
1. să fie adaptabil şi flexibil în raport cu modificările din contextul deciziei şi să sprijine
cât mai multe faze ale procesului decizional;
2. să asigure suport şi să îmbunătăţească decât să înlocuiască judecata umană, controlul
SSD rămâne în întregime în mâna utilizatorului;
3. să fie centrat pe caracteristici pentru a fi uşor de utilizat şi de utilizatorii mai puţin
experimentaţi şi să nu se limiteze la computerizarea unor modalităţi de lucru existente înainte de
introducerea sistemului;
4. să asiste managerii în problemele de semi-structurate şi structurate şi în procesul de
decizie;
După componentele de bază ale SSD funcţiile acestora se pot clasifica astfel: manipularea
modelelor, gestiunea datelor şi cuantificarea datelor. Prin manipularea modelelor înţelegem
soluţionarea şi construirea de diferite scenarii ce răspund la întrebări de tipul ”what if” (”ce se întâmplă
dacă”). Manipularea datelor include procesele de formulare a modelelor, generarea alternativelor şi a
soluţiei modelelor propuse. Cuantificarea datelor reprezintă procesul prin care cantităţi mari de
informaţii sunt condensate şi manipulate analitic în câţiva indicatori de bază ce reprezintă esenţa
datelor.
Următoarea listă de caracteristici ale SSD a fost realizată de către Whinston şi Holsapple:
40
 - SSD permit prezentarea cunoştinţelor la cerere în diferite moduri;
- Permit achiziţionarea şi întreţinerea acestor cunoştinţe;
- Includ cunoştinţe descriptive şi nu numai;
- Permit interacţiunea directă cu decidentul care are flexibilitate în alegerea sau
ordonarea activităţilor de gestiune a cunoştinţelor;
- Permit selectarea oricărui subset de cunoştinţe dorit pentru a fi prezentat sau pentru a
folosi la cererea unor noi cunoştinţe în timpul identificării sau rezolvării problemei.
Clasificarea Sistemelor Suport pentru Decizii, a fost realizată chiar de la apariţia lor, după mai
multe criterii: după tipul de suport, după orientarea sistemului, în funcţie de tipul limbajului folosit,
după natura problemei decizionale, după modul în care sistemul sprijină decizia, după tipul
decidentului sau după gradul de generalitate.

3.2 Arhitectura unui SIAD si tipologia datelor utilizate

Sistemul informaţional reprezintă inima unei organizaţii, acesta colectând, procesând,

stocând, analizând şi furnizând informaţii în scopul atingerii obiectivelor propuse. În literatura de
specialitate sunt prezentate două modalităţi de evaluare a sistemelor informaţionale: eficacitatea
şi eficienţa.
Eficacitatea este gradul de îndeplinire al obiectivelor propuse (de exemplu: un anumit
nivel al producţiei), iar eficienţa reprezintă gradul de utilizare al resurselor pentru obţinerea
rezultatelor (de exemplu: costul atingerii unui anumit nivel al producţiei). Peter Drucker a dat
următoarele interpretări acestor doi termeni:

Effectiveness is doing the right thing - Eficacitatea este să faci ceea ce trebuie
Effeciency is doing the thing right - Eficienţa este să faci cum trebuie

În decursul timpului au fost formulate mai multe definiţii ale sistemelor informaţionale
pentru asistarea deciziei (SIAD). După cum afirma şi Davies în "Applied Decision Support" dacă
"îi vom cere unei persoane să definească conceptul de SIAD, răspunsul oferit va depinde în
mare măsură de cel căruia îi este adresată această întrebarea".
Arhitectura unui sistem informaţional reprezintă totalitatea elementelor componente ale
acestuia, tipurile de sarcini care sunt alocate fiecărei componente, precum şi modul în care
interacţionează acestea între ele şi cu mediul înconjurător.

41
 În majoritatea lucrărilor de specialitate se consideră că principalele module ale unui
SIAD sunt:
 subsistemul gestiunii datelor
 subsistemul gestiunii modelelor
 subsistemul gestiunii cunoştinţelor
 subsistemul interfeţei cu utilizatorul
Subsistemul gestiunii datelor este format din baza de date, sistemul de gestiune al bazei
de date şi, după unii cercetători, din posibilităţile de interogare.
Datele din baza de date pot fi: date interne (de exemplu: consumurile de materii prime,
cheltuieli legate de personal, înregistrări contabile etc. ), date externe (de exemplu: statistici la
nivel regional, pachete legislative etc.) sau date personale (de exemplu: evaluări personale ale
anumitor situaţii). Într-o primă fază baza de date a SIAD-ului înregistrează informaţii brute,
neprelucrate încă (de exemplu: nume, cod, adresă, etc.). Aceste informaţii de bază, minereuri de
informaţie, vor fi prelucrate de SIAD. În această etapă baza de date serveşte pentru înregistrarea
rezultatelor intermediare care au o anumită semnificaţie în cursul prelucrării sau care pot servi ca
suport pentru alte prelucrări. Baza de date este creată, consultată şi modificată de către sistemul
de gestiune al bazei de date (SGBD).
Un SGBD trebuie să asigure o serie de facilităţi dintre care se pot aminti:
 crearea bazei de date;
 actualizarea (adăugarea, ştergerea, modificarea înregistrărilor sau tabelelor) bazei de
date;
 optimizarea accesului la baza de date prin restructurarea tabelelor şi definirea de noi
legături;
 definirea accesului la date în cazul partajării bazei de date de către mai mulţi
utilizatori;
 asigurarea securităţii şi confidenţialităţii datelor;
 furnizarea de interfeţe şi instrumente de interogare şi extragere a datelor.
Subsistemul gestiunii modelelor este format din baza de modele, sistemul de gestiune al
bazei de modele şi din instrumente de realizare şi dezvoltare a modelelor.
Baza de modele conţine modele statistice, financiare, de previziune, etc. pentru a putea
furniza sprijinul necesar decidentului, numărul acestora putând varia de la câteva modele până la
câteva sute de modele. Modelele pot fi clasificate în: operaţionale, tactice şi strategice.
Modelele operaţionale sunt utilizate în scopul asistării activităţii curente a organizaţiei
(de exemplu: aprobarea solicitărilor de credite de către o bancă, lansarea comenzilor de
42
aprovizionare cu materii prime, etc.), orizontul de timp al acestora fiind de câteva zile.
Modelele tactice sunt folosite pentru asistarea deciziilor privind alocarea resurselor
disponibile ale organizaţiei (de exemplu: planificarea campaniilor promoţionale, a necesarului de
resurse umane, planificarea bugetului, etc.), orizontul de timp al acestora fiind de la o lună pâna
la cel mult 2 ani.
Modelele strategice sunt utilizate în scopul fundamentării deciziilor pe termen lung (de
exemplu: stabilirea obiectivelor viitoare ale organizaţiei, planificarea fuzionărilor sau
achiziţionărilor, analiza influenţelor asupra mediului înconjurător).
Modelele unui SIAD rezultă în urma unei analize prealabile a situaţiei decizionale de
rezolvat şi în contrapartidă, ele furnizează un cadru de analiză pentru utilizator. Acestea deţin o
modalitate mai elaborată de prelucrare a informaţiei existente în baza de date: în loc de a
manipula date brute, modelele le organizează astfel încât ele să poată oferi decidentului elemente
de informaţie în legătură directă cu preocupările sale. Un model trebuie privit ca o parte a
funcţiei de evaluare care permite decidentului să aprecieze situaţia (starea) creată la un moment
dat în dialogul său cu sistemul.
Baza de modele este administrată de către sistemul de gestiune al bazei de modele
(SGBM), dintre funcţionalităţile acestuia putînd fi amintite:
 integrarea de noi modele în baza de modele;
 faciliteze utilizatorilor o manipulare uşoară şi rapidă a modelelor existente;
 să stocheze, să pună la dispoziţie şi să administreze o gamă largă de modele;
 să poată utiliza simultan mai multe modele în scopul asistării problemei care
trebuie rezolvată.
Subsistemul gestiunii cunoştinţelor este format din baza de cunoştinţe şi motorul de
inferenţă. Baza de cunoştinţe reprezintă locul unde sunt depozitate cunoştinţele (adică reguli,
restricţii, limite, etc.) unui SIAD.
Informaţiile conţinute de baza de cunoştinţe conţin anumite caracteristici care le
diferenţiază clar de cele conţinute de baza de date şi cea de modele. Aceste informaţii pot fi
clasificate în fapte şi ipoteze. Faptele sunt informaţii certe la un anumit moment de timp, în timp
ce ipotezele reprezintă relaţii sau reguli existente între fapte.
Motorul de inferenţă este o parte componentă a subsistemului de gestiune a cunoştinţelor
care permite extragerea cunoştinţelor din baza de cunoştinţe şi organizarea acestora într-un mod
care le face uşor de exploatat.
Deoarece incertitudinea domină de cele mai multe ori viitorul, în majoritatea situaţiilor
nu se pot cunoaşte cu exactitate consecinţele care decurg din adoptarea unei decizii la un
43
moment dat şi, mai mult, nu se poate afirma că decizia adoptată va conduce la obţinerea celor
mai bune rezultate pentru organizaţie.
De fapt, problema este mult mai complexă, această complexitate fiind generată, pe de o
parte, de existenţa mai multor soluţii posibile, iar pe de altă parte, de prezenţa unui număr mare
de factori care trebuie să fie luaţi în consideraţie în procesul adoptării deciziei.
Un decident doreşte ca adoptarea unei decizii să aibă ca efect o maximizare a obiectivelor
organizaţiei. Pentru a se putea analiza efectele pe care le produce fiecare dintre soluţiile posibile,
este necesar să fie utilizate anumite criterii de măsurare a performanţei, unul dintre cele mai
frecvente criterii utilizate fiind criteriul monetar.

3.3 Modelul unui sistem informatic de asistare a deciziei pentru activitatea financiar
contabilă în contextul utilizării depozitelor de date

3.3.1. Obiectivele sistemului si identificarea surselor de date şi stabilirea proceselor de

extragere şi transformare

Sistemul propus a fi dezvoltat urmăreşte să constituie o bază solidă în asistarea deciziei la

nivel managerial, pornind de la datele furnizate de sistemul informaţional contabil, prin
componentele acestuia, şi eventual prin preluarea unor date din surse externe.
Prin ideea de a crea un sistem generalizabil se doreşte nu doar proiectarea unei aplicaţii
care să poată fi utilizată de firme din diferite sectoare economice, ci realizarea unui sistem care
să permită analize comparative între situaţiile financiare ale agenţilor economici. Utilizatorii
vizaţi ar putea fi atât factori de decizie la nivel de întreprindere, cât şi firmele ce desfăşoară
activităţi de consultanţă şi analiză în domeniul economic, firmele de audit, agenţiile statului ori
organizaţiile neguvernamentale ce realizează studii în domeniul economic.
Realizarea unui sistem generalizabil de asistare a deciziei în activitatea financiar
contabilă creează cu siguranţă cele mai mari probleme în etapa de stabilire a surselor de date şi a
modalităţilor de extragere. Această afirmaţie se poate justifica foarte simplu, prin faptul că un
sistem generalizabil ar trebui să poată fi implementat indiferent de tipul sistemelor informatice
utilizate în întreprindere sau de sistemul ERP utilizat în cazul organizaţiilor ce au investit într-o
astfel de soluţie.
Realizarea unui model pentru formatul de preluare a datelor necesare analizei ar putea
indica, la o primă vedere, utilizarea unor surse care să respecte în cea mai mare parte formatul
documentelor de sinteză. O astfel de abordare ar limita însă capacităţile sistemului prin prisma
44
restrângerii numărului de indicatori disponibili şi a caracterului generalizabil pe care dorim să-l
conferim.
În cazul unui model generalizabil, sistemul trebuie să fie capabil să preia aceste date din
sisteme operaţionale ce pot prezenta arhitecturi diferite. Deşi în aparenţă această operaţie pare
imposibilă, există soluţia proiectării unei structuri care să utilizeze elementele comune existente
în orice sistem informatic pentru contabilitate. Trebuie avută în vedere şi situaţia, mai puţin
probabilă în prezent, ca în cazul unor departamente datele să fie gestionate utilizând procesoare
de calcul tabelar şi nu baze de date relaţionale.
De exemplu se poate prevedea posibilitatea memorării unor situaţii cum ar fi balanţele de
verificare în foi de calcul tabelar. Întrucât analiza pe baza bilanţului sau a contului de profit şi
pierdere presupun operarea cu sumele totalizate în debitul ori creditul conturilor la sfârşitul
exerciţiilor, cea mai bună soluţie o reprezintă preluarea în depozitul de date a soldurilor finale
calculate după formulele:
Sold Final Debitor = Sold Iniţial Debitor + Rulaj Debitor – Rulaj Creditor
Sold Final Creditor = Sold Iniţial Creditor - Rulaj Debitor + Rulaj Creditor
Preluarea soldurilor poate fi realizată din balanţele de verificare sau din alte situaţii a
căror obţinere rapidă nu ar trebui să constituie o problemă, indiferent de aplicaţiile informatice
pentru contabilitate utilizate în întreprindere.
Caracterul generalizabil al sistemului, implică posibilitatea configurării sistemului în
vederea preluării soldurilor pentru mai multe firme sau filiale ale aceleiaşi companii, în scopul
realizării de analize comparative. Soluţia preluării soldurilor (la nivel de cont sintetic) nu va
limita sistemul din punct de vedere al dezvoltării ulterioare, prin incorporarea în baza de modele
a unor noi modele de analiză sau a unor indicatori sintetici solicitaţi de utilizatori.
Este evident că o astfel de soluţie va genera un depozit de date cu necesităţi mai mari
privind spaţiul de stocare decât alternativa dezvoltării unui depozit de date pe baza posturilor
bilanţiere. Aceasta nu ar trebui să fie o problemă majoră, întrucât depozitul va fi incomparabil
mai puţin voluminos decât în cazul realizării unui sistem dedicat analizei desfacerii produselor.
O altă eventuală dificultate ar putea fi cauzată de timpul mai mare de răspuns pentru calculul
unor indicatori de analiză cu formule complexe.
În aceste cazuri ar fi necesară mai întâi cumulări ale soldurilor pe grupe sau clase de
conturi şi ulterior integrarea rezultatelor ca termeni în formulele de calcul. În acest sens, vom
studia posibilitatea unei sintetizări suplimentare a datelor, care să vizeze exclusiv precalcularea
celor mai des utilizaţi indicatori sau a unor părţi componente ale acestora.

45
 Desigur, aşa cum reiese din studiul modelelor de analiză descrise în al doilea capitolul,
există anumite metode şi indicatori ce nu se bazează doar pe sumele existente în balanţele de
verificare şi pentru aceste cazuri vor fi necesare abordări separate.
În figura următoare este schematizată succint prezentarea surselor de date pentru
depozitul de date, urmând ca în continuare să propunem modele de structuri pentru datele
necesare ce nu pot fi determinate pe baza soldurilor din contabilitate.

Fig. 3.2 Surse de date posibile pentru depozitul de date

3.3.2 Modelarea multidimensională si stabilirea ierarhiilor dimensionale şi a măsurilor

Modelarea multidimensională oferă tehnici de denormalizare a structurilor bazelor de
date urmărind realizarea unor modele adecvate asistării procesului decizional. Deşi realizarea
unui model multidimensional pornind de la o schemă relaţională nu este posibilă în condiţiile
proiectării unui sistem generalizabil, întrucât nu ar exista omogenitate între structurile bazelor de
date exploatate de diversele aplicaţii pentru contabilitate financiară sau sisteme ERP, vom

46
încerca în continuare să exemplificăm sumar un posibil demers de denormalizare pornind de la
un model ipotetic.
Sistemele de procesare a tranzacţiilor (OLTP – On-line Transactional Processing) pentru
contabilitate folosesc în marea lor majoritate modelul relaţional de organizare a datelor.
Structurile normalizate permit sistemelor operaţionale să stocheze mari cantităţi de date dar pot
prezintă deficienţe din punct de vedere al timpului de răspuns şi a modului de redare a
informaţiilor atunci când sunt utilizate în procesul decizional.
Figura următoare (Figura 3.3) prezintă modelul simplificat al unei baze de date
operaţionale pentru contabilitatea financiară a firmei.

Fig. 3.3 Baza de date operaţionala pentru contabilitatea financiară a firmei

Pornind de la analiza obiectivelor sistemului şi având în vedere cerinţele informaţionale

ale potenţialilor utilizatori (asistarea deciziei pe baza unor analize comparative atât în timp, dar şi
între rezultatele firmelor), am stabilit existenţa a trei dimensiuni cu ierarhii alternative:
1) Dimensiunea Timp
2) Dimensiunea Firme
3) Dimensiunea Contabilă
Dacă se ţine cont atât de periodicitatea raportărilor contabile, dar şi de necesarul de date
actuale pentru asistarea deciziei în baza unor analize care să surprindă modificările valorilor
pentru principalii indicatori în timp oportun, pentru dimensiunea Timp propunem următoarea
ierarhie, cu observatia ca Nivelul Ziua nu a fost inclus în structura ierarhică a dimensiunii timp,
întrucât este puţin probabil să fie realizate analize de la o zi la alta, dar şi pentru că obţinerea din
sistemele tranzacţionale a unor situaţii privind rulajele zilnice ale conturilor de venituri şi
47
cheltuieli ar conduce la rezultate irelevante, în condiţiile în care înregistrarea acestora în
contabilitatea se poate efectua la o dată diferită, iar aceste conturi sunt închise periodic prin
intermediul contului 121 Profit sau pierdere.

Fig. 3.4 Structura unei ierarhii de tip timp

O analiză la nivel de zi ar putea fi utilă firmelor ce activează în domenii extrem de

dinamice şi ar putea fi aplicată asupra unor indicatori de analiză precum viteza de rotaţie a
stocurilor, dar în aceste situaţii analiza ar depăşi sfera sistemului propus a fi realizat.
Cea de-a doua dimensiune (firme) are rolul de a facilita analizele comparative pentru
indicatorii ce reflectă performanţa, sau chiar pentru indicatorii de structură patrimonială.
Această dimensiune se adresează în primul rând utilizatorilor ce vor folosi depozitul de
date în scopul asistării deciziei de investire sau pentru realizarea de studii la nivel
macroeconomic (potenţiali investitori, administraţii financiare, agenţii ale statului sau organizaţii
guvernamentale).
Pentru dimensiunea Firme se pot defini ierarhii alternative conform exemplului următor:

48
 Fig. 3.5 Structura unei ierarhii de tip Firme
Utilă pentru analizele comparative privind rentabilitatea activităţii şi chiar a structurii
patrimoniale, ar fi adăugarea unei ierarhii privind volumul de activitate al firmei care să permită
proiectarea indicatorilor de analiză pe categorii de întreprinderi relevante pentru dimensiunea
activităţii şi în consecinţă influenţa exercitată pe piaţă.
O astfel de dimensiune poate fi realizată prin agregarea datelor existente în depozit în
sensul determinării cifrei de afaceri a firmei corelată eventual cu numărul de angajaţi
permanenţi. Pentru delimitarea sistemului ierarhic al planului de conturi şi a tipului funcţional al
conturilor se va defini o dimensiune dedicată clasificărilor contabile.

Fig. 3.6 Structura unei ierarhii de tip Conturi

Ierarhiile dimensiunii conturi vor avea o importanţă semnificativă în agregarea ulterioară

a datelor pentru calculul indicatorilor de sinteză. Pentru exemplificare, agregarea soldurilor pe
grupe şi clase de conturi poate genera în mod rapid o constituire a posturilor bilanţiere de pasiv şi
activ conform bilanţului funcţional, şi în acelaşi mod, agregarea soldurilor conturilor de venituri
şi cheltuieli în cadrul ierarhiei plan contabil va facilita determinarea sumelor agregate la nivel de

49
categorii de venituri şi cheltuieli, ori calculul unor indicatori precum cifra de afaceri sau valoarea
adăugată.

Fig. 3.7 Reprezentarea arborelui ierarhic a dimensiunii Plan contabil

Într-o fază ulterioară, se vor implementa instrumente complexe pentru realizarea

obiectivelor propuse, cum sunt reţelele neuronale şi logica fuzzy, folosindu-se depozite de date,
tehnici de datamining şi OLAP.

50
 CONCLUZII SI PROPUNERI

Demersul de proiectare şi realizare a unui sistem informatic destinat asistării deciziei

pentru activitatea financiar contabilă are rolul de a convinge în mod cert că introducerea
tehnologiilor informatice în managementul întreprinderilor şi în mod special, asistarea interactivă
a deciziilor, presupun o cunoaştere amănunţită şi un laborios efort de modelare a tuturor
proceselor ce survin în cadrul activităţii entităţilor economice.
Conceptul de modelare a activităţii unei organizaţii presupune o abordare sistemică care
să permită identificarea tuturor elementelor ce interacţionează şi generează influenţe asupra
organizaţiei. Pentru ca informaţiile financiar-contabile să fie considerate utile este necesar să
îndeplinească anumite caracteristici calitative.
Conform cadrului general IASB1 pentru elaborarea şi prezentarea situaţiilor financiare,
am putut determina un set de patru caracteristici calitative principale ale informaţiilor:
inteligibilitatea, relevanţa, credibilitatea şi comparabilitatea.
Un sistem informatic de asistare a deciziei pentru domeniul financiar contabil trebuie să
reprezinte un instrument ce permite utilizatorului să controleze procesul decizional şi să aibă
capacitatea de a oferi informaţii, atât privind cauzele cât şi potenţiale modalităţi de soluţionare a
problemelor pe baza unor modele de rezolvare, a unor metode de analiză sau prin deducerea unor
informaţii suplimentare, pe baza agregării şi analizei datelor.
Aşa cum s-a specificat în primul capitol al lucrării, terminologia utilizată în domeniul
asistării informatizate a proceselor decizionale cunoaşte o dinamică accentuată, impusă de
apariţia permanentă a noi tehnologii dar şi de lărgirea sferei de aplicabilitate a acestora.
În domeniul sistemelor informatice pentru asistarea deciziei şi în special în segmentul
Data Warehouse, companiile producătoare de software utilizează termenul Business Intelligence
pentru promovarea aplicaţiilor destinate asistării deciziei.
În urma unui studiu amănunţit al proceselor decizionale specifice domeniului financiar
contabil şi analizând activităţile din categoria Business Intelligence ce se circumscriu acestora pe
diferitele niveluri manageriale, putem clasifica aceste activităţi astfel:
1. Activităţi de raportare a informaţiilor privind situaţia indicatorilor ce reflectă evoluţia
organizaţiei.
2. Realizarea de previziuni pe baza datelor istorice extrase din sistemele tranzacţionale
ale organizaţiei şi a datelor din surse externe, organizate în cele mai multe cazuri sub forma de
Data Warehouse sau Data Mart.

51
 3. Activităţi de analiză a datelor care, în domeniul sistemelor informatice dedicate
asistării deciziei bazate pe tehnologii Data Warehouse şi OLAP sunt înlocuite treptat cu
conceptul de analiză multidimensională, ce deschide noi perspective de explorare a datelor şi are
rolul de a furniza permanent noi informaţii factorilor de decizie.
4. Identificarea de corelaţii între factorii ce influenţează activităţile desfăşurate de
întreprindere.
O concluzie ce nu poate fi ignorată, rezultată în urma studiului cadrului economic şi
legislativ la nivel naţional şi european o reprezintă identificarea unor mari probleme pentru
realizatorii de sisteme informatice destinate activităţii financiar contabile cauzate de
instabilitatea reglementărilor în domeniu, în special a celor fiscale şi de lipsa de uniformitate în
ce priveşte informaţiile contabile la întreprinderi ce evoluează în segmente diferite de piaţă, au
dimensiuni diferite sau se supun unor alte reglementări ce sunt dictate de apartenenţa la un
anumit spaţiu geografic.
Toate acestea, reprezintă veritabile obstacole în demersul de proiectare a unui sistem
informatic generalizabil de asistare a deciziei pentru activitatea financiar contabilă.
În contextul schimbărilor ce au loc la nivel european şi internaţional, integrarea
sistemelor economice regionale în macrosisteme la nivel continental cu toate implicaţiile ce
survin (modificări legislative, schimbarea monedei, etc.) adaugă noi elemente pe lunga listă de
provocări cărora trebuie să le răspundă firmele ce dezvoltă aplicaţii informatice. Apreciem însă,
că toate aceste fenomene constituie o perspectivă favorabilă şi conduc spre rezolvarea
problemelor legate de lipsa de uniformitate a sistemelor informaţionale.
Orice proiect ce implică utilizarea de tehnologii Data Warehouse necesită utilizarea unor
instrumente specifice, iar piaţa produselor software pentru asistarea deciziei a cunoscut o
dinamică ascendentă în ultima perioadă existând mai multe firme de renume ce şi-au concentrat
eforturile în vederea dezvoltării de noi tehnologii sau a îmbunătăţirii celor existente. Interesul
manifestat la nivelul organizaţiilor a condus la o concurenţă acerbă manifestată printr-o tendinţă
de consolidare a pieţei de produse dedicate asistării deciziei.
În mare parte, acest fenomen a urmărit şi realizarea de către marile companii a unui set
complet de aplicaţii prin achiziţionarea unor componente care nu fuseseră dezvoltate anterior în
cadrul firmei, dar erau complementare produselor proprii.
Realizarea unui sistem informatic de asistare a deciziei generalizabil presupune o
riguroasă documentare în sfera metodelor abordate în activitatea de diagnostic de întreprindere şi
a modelelor de analiză financiară. Termenul generalizabil implică atât alegerea unor instrumente
adecvate cât şi selectarea unor metode de analiză care să întrunească anumite condiţii

52
omogenitate a prelucrărilor şi a necesarului de informaţie contabilă astfel încât să poată fi
aplicabile la un nivel general în cadrul proceselor decizionale.
Prin ideea de a crea un sistem generalizabil se doreşte nu doar proiectarea unei aplicaţii
care să poată fi utilizată de firme din diferite sectoare economice, ci realizarea unui sistem care
să permită analize comparative între situaţiile financiare ale agenţilor economici. Utilizatorii
vizaţi ar putea fi nu doar factori de decizie la nivel de întreprindere ci şi firmele ce desfăşoară
activităţi de consultanţă şi analiză în domeniul economic, firmele de audit, agenţiile statului ori
organizaţiile neguvernamentale ce realizează studii în domeniul economic.
Un sistem de asistare a deciziei în domeniul financiar contabil, la un nivel minimal de
satisfacere a cerinţelor informaţionale, va prezenta valori comparative ale indicatorilor de analiză
pe baza bilanţului şi a contului de profit şi pierdere în funcţie de necesităţile potenţialilor
utilizatori şi, în acelaşi timp, va sigura facilitatea adăugării de noi modele de analiză şi eventual a
modificării celor existente conform necesităţilor utilizatorilor.
Aceste aspecte pot fi puse în practică prin realizarea unui model flexibil pentru
structurarea metadatelor, mai exact proiectarea unui model adecvat pentru baza de modele şi
utilizarea unor instrumente de raportare capabile de a genera situaţii personalizate în funcţie de
solicitările decidenţilor.
Ideea iniţială de a crea un sistem care prin diversitatea metodelor de analiză şi a
indicatorilor ar permite exploatarea sa de către utilizatori din cele mai diferite ramuri economice,
indiferent de obiectul de activitate şi mărimea firmei, a condus la specificarea unui set de
domenii de analiză cu aplicabilitate generală prezentând pentru fiecare modelele şi metodele
aferente: Analiza cifrei de afaceri; Analiza valorii adăugate; Analiza cheltuielilor; Analize de
rentabilitate; Analiza situaţiei financiar-patrimoniale; Analiza gestiunii resurselor.
O concluzie conturată în etapa de auditare a posibilelor surse de date constă în faptul că
realizarea unui sistem generalizabil de asistare a deciziei pentru activitatea financiar contabilă va
întâmpina unele probleme în momentul identificării surselor de date şi a modalităţilor de
extragere a acestora. Un sistem generalizabil ar trebui să fie implementat indiferent de tipul
sistemelor informatice utilizate în întreprindere sau de sistemul ERP utilizat în cazul
organizaţiilor ce au investit într-o astfel de soluţie.
În pofida tendinţei de normalizare contabilă manifestată la nivel european şi
internaţional, dinamica modificărilor structurale suferite chiar de unele dintre situaţiile de
raportare reglementate prin standarde IAS sau IFRS şi decalajele de aplicare ale acestor
standarde la nivelul economiei româneşti ar putea crea unele deficienţe în timp, în cazul

53
transpunerii modelului de bilanţ contabil ca bază de referinţă pentru sistemul de asistare al
deciziei.
Pentru a asigura o bază suficient de largă în vederea calculului indicatorilor de analiză şi,
în acelaşi timp pentru a acorda flexibilitate sistemului în ideea suplimentării bazei de model cu
noi indicatori sau rate de structură ori rentabilitate, am concluzionat că o formă de rezonabilă de
compromis o reprezintă preluarea din sistemele operaţionale a soldurilor conturilor pe baza
cărora se poate măsura dimensiunea patrimoniului şi a activităţii organizaţiei.
În această abordare, caracterul generalizabil al sistemului va implica posibilitatea
configurării instrumentelor specifice de extragere a datelor în vederea preluării soldurilor pentru
mai multe firme sau filiale ale aceleiaşi companii, în scopul realizării de analize comparative.
Soluţia preluării soldurilor nu va limita sistemul din punct de vedere al dezvoltării ulterioare prin
incorporarea în baza de modele a unor indicatori sintetici solicitaţi de utilizatori.
Deşi s-ar putea spune că această alternativa va conduce la existenţa unui depozit de date
cu solicitări mai mari în privinţa spaţiului de stocare pentru a permite o dezvoltare amplă a
funcţionalităţilor de analiză, apreciem că depozitul va fi incomparabil mai puţin voluminos decât
în cazul sistemelor data warehouse clasice dedicate analizei activităţilor de comercializare sau
studiului clientelei.
Pentru a preveni dificultăţile cauzate de timpul mai mare de răspuns în cazul determinării
unor indicatori de analiză cu formule complexe, am admis necesitatea cumulării soldurilor pe
grupe sau clase de conturi ori chiar precalcularea unor indicatori. În acest sens, cu riscul asumării
unor redundanţe controlate, considerăm viabilă includerea în depozitul de date a unui set de
indicatori precalculaţi selectaţi din rândul indicatorilor pe baza cărora se pot deriva alţi indicatori
şi rate de structură ori eficienţă. Calculul acestor măsuri ale activităţii firmei se poate realiza fie
în etapa de extragere şi transformarea a datelor, fie ca o etapă suplimentară prin execuţia unor
proceduri de sintetizare.
Selectarea unui set de indicatori de analiză reprezentativi pentru activitatea decizională şi
în acelaşi timp utili prin prisma reutilizării în cadrul proceselor de calcul ce au ca scop derivarea
altor măsuri de analiză trebuie să ia în considerare următoarele criterii:
 Utilizarea frecventă a acestora de către utilizatori în procesele decizionale
 Includerea acestora în mai multe dintre metodele de analiză şi posibilitatea determinării
prin calcule simple a altor indicatori derivaţi
 Includerea acestora (sau a indicatorilor la a căror determinare contribuie) în cadrul
standardelor aferente cadrul contabil general IASB

54
  Posibilitatea calculării rapide a unor rate de analiză din fiecare categorie (de structură, de
eficienţă şi de gestiune) pentru a conferi sistemului o exploatare eficientă indiferent de
domeniul de analiză abordat.
În urma evaluării criteriilor mai sus menţionate am ajuns la concluzia stabilirii unui set de
15 indicatori justificând pentru fiecare motivele care au determinat alegerea efectuată: Cifra de
afaceri, Valoarea adăugată, Numărul de salariaţi, Valoarea stocurilor, Total cheltuieli fixe,
Total cheltuieli variabile Producţia exerciţiului, Capital permanent, Capitaluri proprii, Total
active fixe, Activ Total, Rezultatul exploatării, Rezultatul net al exerciţiului, Datorii totale şi
Datorii Curente.
În cazul unui SIAD dedicat activităţii financiar contabile granularitatea datelor va fi
determinată în principal de gradul de detaliere a dimensiunii Timp. În acest sens am apreciat ca o
posibilitate limitarea la nivelul raportărilor lunare, fără a exclude o adoptarea unui grad mai mare
de granularitate, care însă ar conduce la un volum considerabil de date. Trebuie să subliniem că,
în condiţiile utilizării sistemului la nivel de întreprindere, fără a necesita facilităţi de analiză
comparativă cu alte firme, analizele OLAP se vor limita doar la exploatarea dimensiunii Timp şi
eventual a dimensiunii Contabile pentru efectuarea de agregări pe grupe şi clase de conturi. În
concluzie, în mare parte sistemul va utiliza tabele bidimensionale pentru analiză şi mai puţin
cuburi OLAP autentice.
Utilizarea mai multor dimensiuni poate fi necesară în cazul analizelor comparative între
rezultatele mai multor organizaţii cum ar fi de exemplu analiza comparativă a cheltuielilor
efectuate sau veniturilor realizate de firme. Întrucât, în cazul firmelor mici, iniţiativa de a
dezvolta un proiect data warehouse ar putea întâmpina unele dificultăţi, în special datorită
costurilor de implementare, dar şi datorită faptului că volumul mic de date nu impune adoptarea
unei astfel de soluţii, o alternativă o reprezintă realizarea unei aplicaţii suport pentru analiza
datelor, dezvoltată într-un mediu specializat precum Microsoft Excel 13. Un astfel de instrument,
ar putea fi utilizat şi pe baza preluării datelor din depozitul de date, dar şi ca instrument
independent dedicat analizei datelor.
Realizarea unei aplicaţii suport pentru analiza datelor care să beneficieze de
funcţionalităţile extinse privind instrumentele de previziune şi asistare a deciziei sau modalităţile
de reprezentare grafică oferite de un procesor de calcul tabelar şi, în acelaşi timp, să exploateze
un volum mare de date stocate în baze de date relaţionale sau în depozite de date poate fi
considerată o soluţie viabilă pentru asistarea deciziei în activitatea financiar contabilă. În cadrul
demersului de proiectare a sistemului, ideea realizării unui astfel de instrument pentru analiză

13
Teodora Vătuiu, Virgil Vătuiu, Office XP-teorie şi aplicaţii, Editura Universitas, Petroşani, 2006, pag. 201
55
financiară a provenit din iniţiativa de a utiliza Microsoft Excel ca o componentă de interfaţă şi
instrument de analiză complementară depozitului de date.
De altfel, o problemă des evocată în cazul proiectelor Data Warehouse o reprezintă
alegerea între a cumpăra un anumit instrument software sau a-l realiza pe cont propriu,
particularizând aplicaţia conform specificului beneficiarilor. Majoritatea specialiştilor recomandă
achiziţionarea de licenţe pentru aplicaţiile OLAP şi Data Mining şi o temeinică analiză a
problemei pentru a stabili dacă se impune realizarea unor aplicaţii proprii pentru procesele de
extragere, încărcare şi transformare a datelor şi pentru operaţiile de raportare. De aceea, am
identificat cele mai eficiente instrumente IT utilizate de către aplicațiile pentru SCM existente pe piață.
Concluzionând, putem spune că globalizarea, intensificarea competiției și creșterea
așteptărilor clienților duc la căutarea de noi metode de management care să permită companiilor
să reziste pe piață. Din acest motiv, firmele s-au orientat spre managementul lanțului logistic ca o
sursă de creștere a eficienței și câștigare a avantajului competitiv.
Capacitatea de a crea avantaj competitiv depinde de abilitatea de a identifica resurse în
lanțul logistic și de a colabora cu partenerii de afaceri pentru exploatarea acestora. Explozia
tehnologiei informației și a Internetului a permis dezvoltarea afacerilor electronice și a
aplicațiilor destinate gestionării proceselor de afaceri din lanțul logistic.
Aceste aplicații sunt bazate pe tehnologii Web și includ concepte de afaceri și
instrumente de asistare a deciziei manageriale care împreună exploatează resursele și
competențele din lanțul logistic pentru a satisface cererea în timp real. Sistemele ERP integrează
funcţiile interne ale companiei dar nu răspund la întrebarea ce trebuie fabricat, unde, când şi de
către cine. Aceste răspunsuri le furnizează sistemele suport de decizie pentru managementul
lanțului logistic.
In acest context, propun ca rezultatele acestor cercetări sa fie folosite pentru proiectarea și
implementarea unui prototip eSCM14 pentru asistarea deciziilor colaborative în lanțul logistic, in
scopul reducerii costurilor, concomitent cu creşterea nivelului de service la client și creșterea
vânzărilor15.

BIBLIOGRAFIE

14
Mărincaş, D.A., (2010), eSCM - Intelligent Collaborative Decision Support System, Economy Informatics Vol
10/No. 1/2010
15
Anexa 1 si 2
56
1) Albescu F., Zaharie D., Bojan I., Ivancenco V., Sisteme informatice pentru asistarea
deciziei”, Editura Dual Tech, 2001;
2) Andone I, Ţugui A. Baze de date inteligente în managementul firmei Ed. Dosoftei, laşi, 2007
3) Alxandru M.-Sistemul informatic pentru modelarea deciziei financiar contabile Ed. Artifex,
2008
4) Ciumag A., Ciumag M., Contabilitate financiară la Standarde Europene, Vol.I, si II, Editura
Scrisul Românesc, Craiova, 2011
5) Davidescu N., Proiectarea sistemelor informatice financiar-bancare, vol. I+II Ed. All Beck,
Bucureşti, 2011
6) Constantinescu D., Managementul Firmei, Editura SITECH, Craiova, 2005
7) Fotache, D., Hurbean, L. – Soluţii informatice integrate pentru gestiunea afacerilor – ERP,
Editura Economică, Bucureşti, 2004,
8) Gherasim, Z; Andronie, M.; Popescu-Bodorin N. – Informatică managerială, Ed.FRM,
Bucureşti, 2004.
9) Lungu I., Sisteme informatice executive – Editura ASE, Bucuresti, 2005,
10) Mărincaş, D.A.,, eSCM - Intelligent Collaborative Decision Support System, Economy
Informatics Vol 10/No. 1/2010
11) Radu, I.; Ursăcescu, M.;Vlădeanu, D.; Cioc, M.; Burlacu, S., Informatică şi management,
O cale spre performanţă, Editura Universitară, Bucureşti, 2005.

12) Stanciu V., Proiectarea sistemelor informatice. Ed. DualTech, Bucureşti, 2003
13) Şoavă Ge., -”Sisteme informatice pentru contabilitate”, Editura Mirton, 2003
14) Tumbăr C., Vărzaru M., Crăciun I., Ogarcă R., Management şi gestiune pentru simulări
decizionale, Editura Universitaria, Craiova, 2007
15) Udrică M., Date şi prelucrări în conducerea strategică a firmei. Ed. Best publishing,
Bucureşti, 2004,
16) Udrica M., Vatuiu T., Varjoghe A. S., Lipcanu A. I., Sisteme informatice economice –
probleme si solutii, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2014
17) Vătuiu Teodora, Proiectarea sistemelor informatice: aspecte conceptuale şi manageriale,
Editura Universităţii din Sibiu, 2006,
18) Vătuiu T., Udrică M., Sisteme informatice. Eficienţă prin analiză, proiectare, implementare.
Ed. Renaissance, Bucureşti, 2010.

57
19) Vătuiu T., Ţarcă, N., Udrică M., Popeangă V. N., Increasing efficiency of electronic public
services to citizens and businesses in connection with the implementation of integrated
electronic solutions, Petrosani, 2010,
http://anale.steconomiceuoradea.ro/volume/2010/n1/133.pdf
20) Vătuiu Teodora, Ghencea Adrian, Popeangă Vasile Nicolae, The integration and
interactivity of computer applications, a fundamental requirement for creating and
maintaining the competitive advantage of organizations, 3rd International Conference on
Future Computer and Communication (ICFCC 2011), Iaşi, 2011
21) Vătuiu T., Udrică M.., Tarcă N., Cloud Computing Technology - optimal solution for
efficient use of Business Intelligence and Enterprise Resource Planning applications,
Scientific Papers Journal of Knowledge Management, Economics and Information
Technology, Special Issue 2013, disponibil la http://www.scientificpapers.org/wp-
content/files/28_Vatuiu-cloud_computing_technology.pdf
22) Vătuiu T., Vaduva Fl., Udrică M., Improving the Management of Romanian SMES
Through the use of Informatic Systems, Journal of Knowledge Management, Economics and
Information Technology, Vol. IV, Issue 3, 2014, disponibil la
http://www.scientificpapers.org/
23) Vătuiu Teodora, (coordonator), Cunoştinţe economice fundamentale şi de specialitate
-pentru examenul de licenţă- Editura FOCUS, Petroşani, 2013,
24) Vătuiu Teodora, Popeanga Vasile, Baze de date. Aspecte conceptuale şi operaţionale, Ed.
Editura “Academica Brâncuşi”, 2013
25) Vătuiu T., Udrică M., Tarcă N., Cloud Computing Technology - Optimal Solution for
Efficient Use of Business Intelligence and Enterprise Resource Planning Applications,
Journal of Knowledge Management, Economics and Information Technology, Scientific
Papers (www.scientificpapers.org), Special Issue December 2013;
26) Vătuiu T., Buzatu A., Use of Business Intelligence in a Competitive Strategy Development of
Companies, Yalova University International Conference of Business Students, 2016
27) http://searchdatamanagement.techtarget.com/definition/business-intelligence
28) www.databasejournal.com-Portal informaţional dedicat bazelor de date şi sistemelor de
gestiune a bazelor de date
29) www.datawarehouse.ittoolbox.com- Portal informaţional dedicat instrumentelor software
pentru asistarea deciziei

58