Cursul 7 .

Planificare strategica –funcție a managementului

Cursul 7. Planificare strategica- functie a managementului

Cuprins:
7.1. Conceptul de management strategic .....................................................................................................1
7.1.1. Etapele managementului strategic .................................................................................................2
7.1.2. Termeni cheie in managementul strategic .....................................................................................3
7.2. Definirea strategiei ................................................................................................................................ 5
7.2.1. Elementele strategiei ...................................................................................................................... 5
7.2.2. Trăsăturile specifice strategiei ........................................................................................................ 7
7.3. Politica firmei ......................................................................................................................................... 7
7.4. Viziunea versus Misiunea Organizaţiei...................................................................................................8

7.1. Conceptul de management strategic

Managementul strategic este acel proces managerial prin care se formulează şi se
implementează strategii.
Evident, aceasta este o definiţie operaţională, care integrează semantic conceptele de
management şi strategie. Ea nu exclude alte definiţii, care conţin şi elemente descriptive sau
prescriptive. De exemplu, conform lui David, „prin management strategic, conducerea
organizatiei determina evolutia pe termen lung si performantele acesteia, asigurand formularea
riguroasa, aplicarea corespunzatoare si evaluarea continua a strategiei stabilite.”
Diferenta intre a avea o strategie si a practica cu adevarat managementul strategic este tot
atat de mare ca cea dintre esec si succes.
Thompson consideră managementul strategic ca fiind procesul prin care o organizaţie:
a) îşi determină scopul, obiectivele fundamentale şi nivelul de realizare a lor;
b) decide asupra acţiunilor care trebuie întreprinse pentru realizarea acestor obiective într-o
anumită perioadă de timp şi într-un mediu extern schimbător;
c) decide asupra implementării acestor acţiuni şi asigură condiţii necesare pentru a
modifica aceste acţiuni dacă este necesar;
d) evaluează progresul realizat şi succesul obţinut.
Conform unor reputati specialisti in domeniu, managementul strategic poate fi definit:
“Procesul prin care conducatorii determina directia pe termen lung si performantele
organizatiei, asigurand realizarea unei formulari atente, a unei implementari corecte si a unei
continue evaluari a strategiei” (Rue&Holland, 1986)
“Arta si stiinta formularii, implementarii si evaluarii deciziilor functionale corelate care
permit unei organizatii sa isi atinga obiectivele” (David, 1989). Dacă încercăm să sintetizăm
ideile expuse mai sus, putem conclude că managementul strategic este procesul prin care se
generează şi se controlează schimbările strategice ale unei organizaţii în scopul realizării unor
obiective fundamentale.
Dimensiunea strategică a managementului este asigurată de existenţa unei gândiri
strategice şi a unei culturi organizaţionale favorabile schimbării şi performanţei într-un mediu
extern concurenţial.

dr., lect. univ. Timuș Ana Pagina 1 din 9

 Cursul 7 . Planificare strategica –funcție a managementului

Compararea dintre conducerea operativă (CO) şi conducerea strategică (CS):

conducerea operative (CO) conducerea strategică (CS)
Misiunea, destinaţia
producerea mărfurilor şi seviciilor cu supravieţuirea organizaţiei intr-o perioadă de lungă
scopul de a avea venit de la durată prin stabilirea unei balanţe
realizarea lor; dinamice cu mediul extern, permiţind să rezolve
problemele cu ajutorul tuturor membrilor care susţin
activitatea ei.
Concentrarea atenţiei managerilor
analiza in interiorul organizaţiei, analiza mediului extern, căutarea noilor posibilităţi de
realizarea mai efectivă a resurselor a infrunta concurenţa, urmărirea şi adaptarea la
prin mai multe căi schimbăriledin exterior
Evidenţa factorului timp:
orientarea la perspectivele de lungă orientarea la perspectivele de lungă durată
şi scurtă durată
Principiile de bază in elaborarea sistemului de conducere:
funcţiile şi structura organizatorică, personalul,sistemul informatizată de asigurare, piaţa
tehnica şi tehnologia
Conducerea cu personalul:
lucrătorii sunt priviţi ca o resursă a lucrătorii sunt priviţi ca baza organizaţiei, izvorul
organizaţiei, care indeplinesc diferite bunăstării ei
funcţii
Criteriile efectivităţii conducerii:
venit şi folosirea raţională a reacţia survenită la momentul oportun, la crinţele
potenţalului de producere; pieţei şi schimbările interioare in
dependenţă de schimbările din exterior.

7.1.1. Etapele managementului strategic

Procesul de management strategic prezinta trei mari etape:
1. Formularea strategiei:
 definirea activitatii oraganizatiei si a viziunii/misiunii acesteia
 identificarea oportunitatilor si a amenintarilor externe organizatiei
 determinarea punctelor forte si a celor slabe din interiorul organizatiei
 stabilirea obiectivelor pe termen lung ale organizatiei (obiectivele strategice)
 elaborarea unor strategii alternative si alegerea strategiei de urmat
In mod concret, formularea strategiei poate include: un nou tip de afacere pentru
organizatie, modul de alocare a resurselor, noi posibilitati de extindere si diversificare a
activitatilor organizatiei, patrunderea pe noi piete, fuziunile sau riposta in fata amenintarilor
venite de la concurenta.
Deoarece nici o organizatie nu dispune de resurse nelimitate, managerii de strategie
trebuie sa decida care dintre strategiile alternative vor aduce cele mai mari beneficii organizatiei.
De regula, conducerea organizaţiei poseda cea mai buna perspectiva in efortul de intelegere a
complexitatii deciziilor, in vederea formularii unor strategii de succes. Acestia beneficiaza de
autoritatea de a face posibila implementarea strategiei alese.

2. Implementarea strategiei
Implementarea strategiei presupune:
 stabilirea obiectivelor anuale ale organizatiei
 motivarea personalului
 alocarea resurselor in vederea executarii strategiilor formulate
dr., lect. univ. Timuș Ana Pagina 2 din 9
 Cursul 7 . Planificare strategica –funcție a managementului

si poate include: dezvoltarea unei culturi, politici a organizatiei in sprijinul realizarii strategiei
alese; dezvoltarea unei structuri organizationale eficiente, redirectionarea unor eforturi ale
departamantelor functionale, pregatirea bugetului; dezvoltarea si utilizarea sistemelor
informatice ale organizatiei.
Etapa de implementare este deseori numita etapa de actiune in managementul strategic,
fiind cea mai dificil de realizat, pentru că implica disciplina membrilor organizatiei, a
personalului, sacrificiu si loialitate din partea acestora. Succesul acestei etape depinde in mare
masura de abilitatea managerilor in motivarea salariatilor.
Activitatile specifice de implementare a strategiilor afecteaza deopotriva managerii si
personalul. Fiecare compartiment, divizie sau departament al organizatiei trebuie sa raspunda la
intrebarea: “Ce trebuie sa facem ca sa implementam partea ce ne revine din strategia
organizatiei?”

3. Evaluarea strategiei
Constituie etapa finala in managementul strategic. Managerii trebuie sa cunoasca modul
in care strategiile sunt implementate. Acest lucru se realizează prin evaluări periodice ale
strategiei şi prin utilizarea feed-back-ului. Evaluarea strategiei constituie mijlocul prin care
acestia obtin feed-back-ul.
Procesul de management strategic este unul dinamic si permanent. O schimbare in
oricare dintre elementele majore ale modelului va genera la schimbări in toate celelalte elemente.

7.1.2. Termeni cheie in managementul strategic

Definirea următorilor 8 termeni folosiţi in managementul strategic ajuta la intelegerea
complexitatii fenomenului.
1.Managerii de strategie
Sunt persoanele responsabile pentru succesul sau eşecul unei organizaţii. Aceştia pot
îndeplini diverse funcţii in structura unei organizaţii cum ar fi : preşedinte al consiliului de
administraţie, director executiv, consilier, etc. Aceşti manageri ajuta organizaţia sa adune si sa
prelucrează informaţiile prin analizarea mediului organizaţiei si a celui concurenţial, dezvoltarea
de modele si scenarii privind viitorul organizaţiei, identificarea anenintarilor-oportunitatilor la
adresa organizaţiei.
Managerii de strategie pot fi gasiti de obicei în poziţiile înalte ale managementului unei
organizaţii, avind o autoritatea considerabila in procesul de luare a deciziilor, dar pot exista si la
fiecare nivel al organizaţiei. După cum organizaţiile diferă intre ele, si managerii de strategie
sunt persoane ale căror atitudini, sisteme de valori, etica, dorinţa de a-si asuma riscuri, grija
pentru profitabilitatea organizaţiei sau pentru responsabilitatea sociala a acesteia, stiluri de
management influenteaza si particularizează aplicarea managementului strategic.
2.Viziunea si misiunea unei organizaţii
Viziunea organizaţiei cuprinde cele mai generale si mai stabile obiective ale organizaţiei
pe termen lung si foarte lung. Declaraţia viziunii organizaţiei conceptualizeaza imaginea a ceea
ce se doreşte sa devină organizaţia si este deseori considerata primul pas in planificarea
strategica, precedind etapa de elaborarea a misiunii organizaţiei. În foarte multe cazuri, viziunea
organizaţiei este cuprinsa intr-o singura fraza.
Misiunea unei organizatii identifica scopul activitatilor, in termeni de producţie si piaţa.
Ea răspunde întrebării fundamentale: “În ce consta activitatea organizaţiei?” Misiunea
organizaţiei indica direcţia dezvoltării viitoare.
3.Analiza mediului extern
Are in vedere factorii sociali, culturali, demografici, de mediu, politici, tehnologici,
legislativi ce pot influenta in sens pozitiv sau negativ activitatea unei organizaţii. Oportunitatile
si amenintarile mediului extern sunt in afara controlului direct al organizaţiei si ele, analizate in

dr., lect. univ. Timuș Ana Pagina 3 din 9

 Cursul 7 . Planificare strategica –funcție a managementului

mod obiectiv, vor releva toate aspectele importante, nu doar cele care sunt in avantajul
organizaţiei.
Exemple de oportunitati si amenintari la adresa unei organizaţii: revoluţia tehnologica,
migratiile populaţiei, o noua reglementare, lansarea pe piaţa a unui nou produs/serviciu de catre
o organizatiei concurenta, etc.
Un principiu de baza in managementul strategic susţine că o organizaţie in procesul de
formulare a strategiilor trebuie sa încerce sa beneficieze de oportunitatile mediului extern,
reducind in acelaşi timp impactul negativ pe care amenintarile mediului extern îl pot avea.
Astfel evaluarea mediului extern şi identificarea factorilor determinanţi sunt esenţiale
pentru succesul organizaţiei, procesul de colectare a informaţiilor fiind denumit si scanarea
mediului extern.
4.Analiza internă
O importanta considerabila trebuie acordata si modului in care factorii interni ai unei
organizaţii influenteaza competitivitatea acesteia. Evaluarea interna a unei organizaţii înseamnă
analizarea punctelor forte si punctelor slabe ale acesteia. Acestea pot apare in activitatile
departamentelor funcţionale (marketing, cercetare-dezvoltare, financiar, contablitate, producţie)
sau pot ţine de cultura organizaţională.
5.Obiectivele pe termen lung
Sunt rezultatele specifice pe care organizatia cauta sa le îndeplinească in realizarea
misiunii sale. Termenul lung inseamna o perioada de timp mai mare de un an.
Obiectivele sunt esenţiale pe succesul organizaţiei deoarece:
 trasează direcţiile
 ajuta in procesul de evaluare
 dezvăluie prioritatile
 furnizează fundamentul pentru planificarea, organizarea, motivarea si controlul
eficient al activitatilor.
Obiectivele trebuie sa fie măsurabile, consistente, rezonabile si clare. Intr-o organizaţie
mare obiectivele trebuie sa fie stabilite atit la nivelul întregii organizaţii cit si pentru fiecare
departament in parte.
6.Strategiile
Sunt modalitatile prin care obiectivele pe termen lung ale organizaţiei sunt atinse. Strategiile sunt
acţiuni ce necesita decizii ale conducerii organizaţiei si consuma o mare parte a resurselor
acesteia. De obicei , strategiile afectează dezvoltarea organizaţiei pe o perioada mare, de obicei 5
ani.
7.Obiectivele anuale ale organizaţiei
Sunt îndeplinite in perspectiva atingerii obiectivelor pe termen lung. Acestea trebuie sa fie
măsurabile, clare, realiste si sunt stabilite pentru fiecare dintre nivelurile organizaţiei.
Obiectivele anuale sunt importante in perioada de implementare, in vreme ce obiectivele pe
termen lung sunt esenţiale in faza de elaborare.
8.Politicile organizaţiei
Cu ajutorul lor sunt îndeplinite obiectivele anuale ale organizaţiei. Aceste politici includ reguli
generale, regulamente si proceduri, si pot si stabilite la nivelul organizaţiei si aplicate întregii organizaţii,
la nivelul departamentelor funcţionale si aplicate fiecărui departament in parte sau la nivelul principalelor
departamente operative sau unitati teritoriale si aplicate fiecărui departament, respectiv unitate.

dr., lect. univ. Timuș Ana Pagina 4 din 9

 Cursul 7 . Planificare strategica –funcție a managementului

7.2. Definirea strategiei

În literatura de specialitate, definirea managementului strategic se face pornind de la

conceptul de strategie.
În antichitate, se numea strategos unul dintre cei zece magistraţi supremi aleşi pe o
perioadă de un an de zile în Atena. Semnificaţia a fost apoi transferată conducătorului militar
(stratos = armată, egos = conducător). Pe vremea lui Alexandru Macedon, acest concept se
referea la capacitatea de a utiliza forţa militară într-o confruntare şi de a crea un sistem de
guvernare. În timp, conceptul de strategie a evoluat sintetizând capacitatea sau arta de a conduce
un război.
În domeniul managementului există numeroase definiţii date conceptului de strategie.
Primul care a subliniat importanta deosebita a strategiei pentru activitatea unei societati a fost
Peter Drucker. In 1954, acesta aprecia ca strategia unei organizatii raspunde la doua intrebari: “In ce
consta afacerea?” si “Care ar trebui sa fie obiectul de activitate al organizatiei?”
Mintzberg grupează definiţiile existente în cinci structuri semantice: plan de acţiune,
stratagemă, model de comportament, poziţie şi perspectivă.
De exemplu, pentru prima grupă semantică, se poate lua în consideraţie definiţia lui
Quinn: “Strategia este un model sau plan, care integrează într-un tot coerent scopurile majore ale
organizaţiei, politicile şi etapele acţiunii”.
Pentru ultima grupă semantică se poate lua ca exemplu definiţia lui Chandler: “Strategia
constă în determinarea scopurilor şi obiectivelor pe termen lung ale unei organizaţii şi alocarea
resurselor necesare pentru a le atinge”. (Chandler, 1989) Aceasta definitie indica, practic,
problemele majore la care trebuie să raspunda procesul strategic:
 Incotro se doreste sa se avanseze?
 Prin ce parametrii se pot traduce scopurile organizatiei?
 Ce politici particulare vor implica aceste scopuri?
 Ce mijloace umane si financiare vor trebui angajate?
În acelaşi sens, putem considera şi definiţia lui Thompson: “Strategiile sunt mijloace în
obţinerea scopurilor, iar aceste scopuri sunt obiectivele organizaţiei. Strategiile sunt căile de
urmat şi deciziile care se iau pentru ca organizaţia să atingă anumite puncte sau niveluri de
succes”.
Strategia firmei exprimă 3 caracteristici fundamentale:
- este cuprinzătoare, pentru că acoperă toate domeniile de activitate ale firmei;
- este unitară, întrucât orientează în aceeaşi direcţie toate activităţile;
- este integratoare, deoarece armonizează desfăşurarea activităţilor prin intermediul
planurilor.
Strategia desemnează un set de decizii şi activităţi prin care se stabilesc obiectivele majore
ale firmei pe termen lung, principalele modalităţi de realizare, împreună cu resursele alocate, în
vederea obţinerii avantajului competitiv potrivit misiunii firmei.
Strategia, ca instrument al managementului strategic, constă într-un plan cuprinzător unitar
şi integrator, de acţiune managerială, în vederea îndeplinirii la termen a obiectivelor fixate, care
precizează cum va fi condusă firma şi cum va acţiona, precum şi ce acţiuni vor fi desfăşurate
pentru a asigura firmei îndeplinirea misiunii asumate.

7.2.1. Elementele strategiei

După cum se observă din definiţie, principalele elemente ale strategiei economice a firmei
sunt următoarele:
a) Misiunea d) Resursele
b) Obiectivele strategice e) Termenele
c) Modalităţile de realizare (acţiune) f) Avantajul competitiv (concurenţial)

dr., lect. univ. Timuș Ana Pagina 5 din 9

 Cursul 7 . Planificare strategica –funcție a managementului

a) Misiunea
Misiunea urmăreşte asigurarea cursului de acţiune în scopul realizării obiectivelor
prevăzute în strategie, în contextul unor proceduri adecvate de alocare şi utilizare a resurselor.
Rolul formulării misiunii constă în:
- asigurarea concentrării eforturilor şi resurselor asupra scopurilor urmărite;
- furnizarea unui fundament pentru motivarea folosirii resurselor alocate într-un anumit mod;
- să faciliteze integrarea obiectivelor strategice în mecanismul organizaţional al firmei;
- să formuleze scopurile generale ale strategiei şi să permită translatarea lor în obiective
referitoare la costuri, timp şi rezultate care să poată fi evaluate şi controlate.
b) Obiectivele strategice
Obiectivele strategice sunt, de regulă, obiective pe termen lung (3-5 ani) şi se referă la
ansamblul activităţilor firmei sau la componentele majore ale acesteia. (De exemplu, o firmă îşi
propune, ca obiectiv strategic, creşterea în următorii 5 ani a cifrei de afaceri cu 30%, reducerea
costurilor cu 20% şi creşterea rentabilităţii cu 7%).
Obiectivele constituie prima componentă operaţională a strategiei, care se formulează
pornind de la misiunea enunţată pe baza analizei rezultatelor şi potenţialului firmei şi a mediului
ambiant cu care aceasta se află în interacţiune. După conţinutul lor, obiectivele se pot grupa în
două categorii:
- Obiective economice, care se referă la: profitul; rata profitului; cifra de afaceri;
eficienţa capitalului; calitatea serviciilor, etc. Obiectivele economice au o pondere determinantă
în managementul firmei, pentru că exprimă cel mai strict şi mai intens interesele proprietarilor.
- Obiective sociale. Astfel de obiective pot fi: controlul poluării; cooperarea cu
autorităţile; salarizarea şi condiţiile de muncă; satisfacerea clienţilor prin calitatea şi preţul
serviciilor oferite; relaţiile cu furnizorii şi clienţii etc.
Obiectivele sociale sunt mai puţin frecvente în strategiile firmelor, dar cu tendinţă rapidă de
creştere în ultimele decenii, în special pentru firmele de dimensiuni mici şi mijlocii.
c) Modalităţile de realizare (acţiune)
Modalităţile de realizare (acţiune) reprezintă acţiunile de realizare a obiectivelor. Astfel
de modalităţi pot fi: retehnologizarea, diversificarea producţiei, asimilarea de noi produse,
pătrunderea pe noi pieţe, specializarea în producţie, modernizarea producţiei şi desfacerii,
perfecţionarea pregătirii personalului, informatizarea activităţilor. Aceste modalităţi strategice
sunt cunoscute sub denumirea de vectori de creştere ai firmei deoarece indică direcţia în care
firma evoluează. Adoptarea uneia sau alteia din modalităţile amintite influenţează caracteristicile
cantitative şi calitative ale activităţilor firmei. (De exemplu: diversificarea producţiei implică
între altele: completarea bazei materiale prin noi investiţii, modificarea structurii profesionale a
personalului, noi activităţi, noi sarcini, noi responsabilităţi şi noi resurse).
d) Resursele
Resursele sunt prevăzute în strategii, de regulă, global sau sub forma fondurilor de
investiţii. Se specifică provenienţa acestor fonduri: resurse proprii sau resurse împrumutate.
e) Termenele
Termenele încorporate în strategie cuprind:
- termenul iniţial care reprezintă data declanşării strategiei;
- termene intermediare, care reprezintă evoluţiile semnificative în realizarea obiectivelor
strategice;
- termen final, care prevede data la care se încheie implementarea strategiei.
Principalul aspect cu privire la termene îl reprezintă sincronizarea termenelor stabilite,
ţinând cont de evoluţiile şi particularităţile specifice ale celorlalte elemente ale strategiei
(obiective, modalităţi de acţiune, resurse).
f) Avantajul competitiv (concurenţial)

dr., lect. univ. Timuș Ana Pagina 6 din 9

 Cursul 7 . Planificare strategica –funcție a managementului

Succesul firmei depinde, în mare parte, de avantajele sale competitive în raport cu

concurenţii săi. Necesitatea de a evalua permanent poziţia concurenţială a firmei este esenţială
din două motive:
- pentru a evalua propria sa capacitate de a se stabili şi a se menţine pe piaţă;
- pentru a se situa pe o poziţie favorabilă faţă de concurenţii săi, dobândind un avantaj
competitiv (concurenţial).
Dobândirea şi/sau menţinerea avantajelor competitive (concurenţiale) sunt considerate
priorităţi fundamentale pentru managementul firmei. Orice manager trebuie să-şi pună întrebări
asupra avantajelor care i-au permis să obţină succesul în trecut, asupra celor care îi susţin
afacerea în prezent, pentru ca astfel să poată judeca avantajele competitive care îi vor asigura
succesul în viitor. Avantajele competitive (concurenţiale) se pot măsura prin:
- avantaje de costuri, care permit firmei să obţină marje mai ridicate de profit decât
concurenţii lor, chiar dacă ele îşi fixează preţurile în jurul sau sub nivelurile preţurilor
pieţei;
- diferenţierea, care are ca scop oferirea de către firmă a unui produs sau serviciu, care
să fie perceput de către consumatori ca fiind unic pe piaţă, cu totul diferit de alte
produse şi servicii;
- focalizarea pe piaţă, însemnând capacitatea firmei de a acoperi o piaţă întinsă sau o
nişă de piaţă bine individualizată.

7.2.2. Trăsăturile specifice strategiei

Strategia prezintă anumite trăsături specifice, dintre care amintim câteva, considerate cele
mai importante.
a) Strategia urmăreşte întotdeauna realizarea unor obiective, a unei misiuni strategice.
Obiectivele reprezintă fundamentul motivaţional şi acţional al strategiei, calitatea lor fiind
determinantă pentru performanţele viitoare ale firmei.
b) Strategia vizează perioade din viaţa firmei, de regulă de 3 - 5 ani. De aici rezultă gradul
ridicat de risc şi incertitudine ce îi este asociat.
c) Conţinutul strategiei se rezumă la elementele esenţiale, majore, pentru firmă.
d) Strategia are ca sferă de cuprindere întreaga întreprindere, firma în ansamblul său.
e) Strategia ia în considerare întotdeauna mediul extern al firmei şi realizează o corelaţie
foarte strânsă între firmă şi mediul în care aceasta activează.
f) Strategia va reprezenta întotdeauna interesele cel puţin unei părţi a stakeholderilor
(proprietarului, managerilor, salariaţilor, clienţilor sau furnizorilor).
g) Întotdeauna strategia are în vedere impunerea unui comportament care va asigura
firmei competitivitate crescută. Acest comportament reflectă cultura organizaţiei, care exprimă
atitudinile, convingerile, ataşamentele, aspiraţiile şi valorile managerilor şi executanţilor.
h) Scopul ultim al strategiei este obţinerea avantajului competitiv. O strategie care nu
vizează şi asigură obţinerea avantajului competitiv nu prezintă utilitate pentru firma respectivă.

7.3. Politica firmei

Strategia firmei reprezintă fundamentul pentru elaborarea politicii acesteia. Politica firmei
se poate defini ca un set de obiective pe termen mediu ce se referă la ansamblul activităţilor
sau la componente majore ale firmei împreună cu volumul şi structura resurselor disponibile,
acţiunile majore de întreprins, principalii responsabili şi executanţi de finanţare, termenele finale
şi intermediare, indicatorii de eficienţă globali sau parţiali.
Ca urmare politica firmei se diferenţiază de strategie prin orizontul mai redus de timp
pentru care se realizează (şi care este de regulă 1 an) şi prin gradul de detaliere mai ridicat faţă de
strategie.

dr., lect. univ. Timuș Ana Pagina 7 din 9

 Cursul 7 . Planificare strategica –funcție a managementului

Politicile se concretizează, de obicei, în planul anual al firmei şi/sau în programe speciale

pe anumite domenii – comercial, tehnic, financiar, etc. prevăzute pe orizonturi scurte şi medii,
între câteva luni şi cel mult 2 ani.
Politicile nu reprezintă, însă, simple detalieri ale strategiei. În procesul de elaborare al lor
se ţine cont de modificările contextuale şi interne firmei şi se introduc elemente suplimentare
care nu au fost avute în vedere în momentul elaborării strategiei. Politicile se modifică, deci,
astfel încât să fie conforme cu realitatea actuală pentru a genera un comportament corespunzător
şi eficace.

7.4. Viziunea versus Misiunea Organizaţiei

Viziunea organizaţiei răspunde la întrebarea “ce vrem sa devenim?”, in vreme ce
misiunea organizaţiei se conturează urmare a întrebării “în ce consta afacerea?”
Viziunea organizației - stare ideală, proiectată în viitor și care configurează dezvoltarea
posibilă și dezirabilă a organizației
O viziune bună are următoarele caracteristici:
 starea ideală, proiectată în viitor trebuie să fie ancorată în realitatea prezentului
 conștientizarea dificultăților
 generarea încrederii în viitor
 oferă membrilor organizației posibilitatea de a-și identifica interesele și a-și
construi motivația
 trebuie să fie împărtășită de toți membrii organizației
Viziunea unei organizaţii trebuie să răspundă unei întrebări fundamentale: “Ce vrem sa
devenim?”
O viziune clar formulata constituie fundamentul pentru elaborarea misiunii
organizaţiei. Multe organizaţii au atit viziunea cit si misiunea elaborate, dar, de regulă, viziunea
precede întotdeauna etapa de stabilire a misiunii.

Angajamentul real este rar întâlnit în organizaţii, 90% din ceea ce este considerat
angajament fiind de fapt doar un simplu acord. In cazul acordului, angajaţii inteleg avantajele
realizării unei viziuni, respecta indicaţiile date, însa nu depun nici un efort in plus.
Regulile de baza pentru a obţine aderarea personalului organizaţiei la o viziune:
 să aderi tu însuti - nu poţi determina pe alţii sa adere la o viziune, atunci cind tu nu ai
făcut-o;

dr., lect. univ. Timuș Ana Pagina 8 din 9

 Cursul 7 . Planificare strategica –funcție a managementului

 să fii realist - descrie viziunea cit mai onest, nu încerca sa exagerezi beneficiile sau să
ascunzi dificultăţile;
 lasă-i pe ceilalţi sa-si exprime liber alegerea - nu trebuie sa-i convingi pe ceilalţi de
beneficiile viziunii, pentru ca atunci toate eforturile de convingere vor fi considerate
încercări de manipulare;
Misiunea organizaţiei
Misiunea organizației trebuie să răspundă la întrebarea: “In ce consta afacerea
organizaţiei?”
O declaraţie a misiunii organizaţiei formulata în mod clar este esenţială pentru
stabilirea eficienta a obiectivelor. Declaraţia misiunii organizaţiei mai este denumita şi:
declaratia scopurilor sau a filozofiei organizaţiei, şi aceasta trebuie, să dezvăluie ce doreşte sa
devină compania si pe cine vrea sa deservească.
Misiunea unei organizaţii exprimă raţiunea existenţei acesteia. Misiunea este conceptul
de bază al managementului strategic. De aceea, în formularea misiunii unei organizaţii trebuie să
se precizeze afacerile de bază ale organizaţiei. De ce există în mediul de afaceri o anume
companie? Acea companie face ceva care este necesar altcuiva. Are un scop de o anumită natură,
dublat de un scop economic.
Întrebări critice:
- Care este azi afacerea noastră?
- Unde suntem azi?
- Unde vom fi în viitor?
- Care vor fi principalele afaceri în viitor?
Formularea unei misiuni trebuie să fie în aşa fel încât să existe referiri la cele trei
componente ale afacerilor de bază, adică:
- produs (bun material / serviciu);
- clienţii / cumpărătorii potenţiali;
- particularitate/ un ceva specific acelei organizaţii care să o individualizeze, să o
deosebească de ceilalţi competitori.
Câteva criterii pentru aprecierea misiunii, enunțul misiunii ar trebui:
 Să fie suficient de explicit pentru a avea un impact asupra persoanelor implicate
în diverse compartimente ale companiei;
 Să reflecte avantajele distincte ale organizației și să se bazeze pe o recunoaștere
obiectivă a punctelor tari și slabe ale acesteia
 Să fie realist și realizabil;
 Să fie suficient de flexibil pentru a reflecta schimbările mediului
Definirea misiunii:
- Cine eşti?
- Ce faci?
- Pentru cine faci?
- Cum faci?
Misiunea unei organizaţii este o decizie care trebuie adoptată în aşa fel încât pe de o parte
ea să constituie pentru organizaţie cel mai general obiectiv, este scopul organizaţiei pentru un
interval mare de timp, iar pe de altă parte să fie posibil de realizat atât din punct de vedere al
potenţialului de acţiune, cât şi al factorilor de mediu (oportunităţi, constrângeri şi factori de
succes).
Pentru o organizaţie existentă adevărată problemă a stabilirii misiunii o constituie
aprecierea oportunităţii de a se menţine vechea misiune sau necesitatea reconsiderării misiunii.
Pentru o organizaţiei care acum se înfiinţează trebuie să înceapă exact cu acest lucru.
Se desfăşoară un proces de decizie pentru alegerea variantei de misiune.
O dată formulată misiunea trebuie comunicată, atât în exteriorul cât şi în interiorul
organizaţiei.
dr., lect. univ. Timuș Ana Pagina 9 din 9