Curs 4.

Managerul- definirea, activitatile si responsabilitatile

Curs 4. Managerul- definirea, activitatile si responsabilitatile.

„Managerul există pentru organizaţie. Este servitorul ei.

Orice manager care uită acest lucru va provoca doar
daune organizaţiei.“(Peter Drucker)

Cuprins:
4.1 DEFINIREA MANAGERULUI...................................................................................................................... 1
4.2. Leadership .............................................................................................................................................. 4
4.3. Caracteristicile unui leader..................................................................................................................... 6

4.1 DEFINIREA MANAGERULUI

O componentă deosebit de importantă a resurselor umane din firme o reprezintă

managerii. Contribuţia acestora la stabilirea şi realizarea obiectivelor firmei este evident, fără a
se substitui muncii celorlate categorii de persoanl, adesea decisivă.
Definitie:
Conform DEX-ului MÁNAGERUL este persoană care conduce o entitate economică,
îndeplinind, integral sau parțial, funcțiile de previziune și organizare a activității, de coordonare
și antrenare a personalului subordonat și de control asupra obiectivelor propuse.
Managerii sunt acele persoane a căror activitate de bază este să ducă la îndeplinire
procesul managerial. Rolurile acestora sunt împărțite în următoarele categorii: roluri
interpersonale, roluri informaționale, roluri decizionale.
Manager: Persoana care exercita functiile managementului in virtutea obiectivelor,
sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor specifice functiei pe care o ocupa.
În general se constată două abordări principale.
O primă abordare, care include în categoria managerilor nu numai cadrele de
conducere propiu-zise, dar şi personalul de specialitate. Pentru o asemenea abordare
pledează Peter Drucker, după ce face o analiză evolutivă a cadrelor de conducere.
O a doua tendinţă include în categoria managerilor numai persoanele care efectiv deţin
posturi manageriale, adică cărora le sunt nemijlocit subordonaţi alţi componenţi ai firmei, ce
iau decizii de conducere, deci care influenţează în mod direct acţiunile şi comportamentul altor
persoane.1
Materia primă a managerilor o reprezintă potenţialul subordonaţilor şi propriul lor talent
de a conduce. Managerii exercită în mod permanent, integral sau parţial, funcţii de previziune,
organizare, coordonare, antrenare şi evaluare, referitoare la procesele de muncă exercitate de
subordonaţii lor. Ca urmare, sfera competenţelor, sarcinilor şi responsabilităţilor atribuite
managerilor este sensibil mai mare comparativ cu cea a cadrelor de execuţie, reflectare firescă a
specificităţii şi amplorii obiectivelor ce le revin.
Această a doua abordare o considerăm mai riguroasă, întrucât în delimitarea
managerilor se reflectă mai adecvat specificul procesului de conducere. Prima abordare este

1
O. Nicolescu , I. Verboncu – „Management”
dr., lect. univ. Timuș Ana Pagina 1 din 7
 Curs 4. Managerul- definirea, activitatile si responsabilitatile

deficitară, întrucât nu face deosebirea între specialiştii şi funcţionarii din cadrul aparatului
managerial şi managerii propriu-zişi, a căror misiune principală constă în exercitarea
previziunii, organizării, coordonării, antrenării şi control-evaluării muncii primilor.
Munca de conducere. Activitatea conducătorilor din diferite domenii are trăsături
comune, ca şi organizaţiile de tipuri diferite. în acelaşi timp, munca de conducere diferă de
munca unui muncitor sau specialist; aşa, dacă analizăm munca strungarului, inginerului,
vânzătorului, conducătorului, vedem:
strungarul - execută aceeaşi operaţie timp de câteva săptămâni;
inginerul - lucrează câteva luni pentru elaborarea unei piese;
vânzătorul - toată viaţa se ocupă cu realizarea unui tip de producţie;
conducătorul - nu poate spera la un lucru standard, munca lui este individuală, de o scurtă
durată, multilaterală, fragmentară.
Alte caracteristici ale muncii manageriale:
- Numărul mare al orelor de muncă. Este tipică o săptămână de muncă de cel puţin 50
ore, durata săptămânii de muncă tinde să crească pe măsură avansării în ierarhia managerială.
- Activitatea intensă. Ziua de muncă aglomerată, pe parcursul ei un manager
îndeplineşte sute şi mii de operaţii informaţionale şi intelectuale.
- Fragmentarea activităţii. Munca managerială poate fi divizată în aşa fragmente:
intelectuală, logică, emoţională, organizatorică.

Figură 1. Conducatorul – omul de la mijloc

Rolurile conducătorilor (managerilor). Rolul reprezintă un şir de reguli de comportare,

care corespunde organizaţiei concrete, sau postului concret.
Managerul, ocupând un anumit post în calitate de conducător al unei subdiviziuni
organizatorice, e nevoit să îndeplinească unele roluri, care nu depind în mod direct de
personalitatea managerului, ci de funcţiile postului dat.
Personalitatea managerului poate influenţa asupra caracterului interpretării rolului, dar nu
a conţinutului.
Ştiinţa managerială evidenţiază 10 roluri, care se împart in 3 grupe:
1) roluri interpersonale,
2) roluri informaţionale şi
3) roluri decizionale.
Rolurile interpersonale reies din împuternicirile şi statutul managerului în organizaţie,
şi cuprind sfera activităţii cu oamenii. Aceste roluri îl fac pe conducător un centru de acumulare

dr., lect. univ. Timuș Ana Pagina 2 din 7

 Curs 4. Managerul- definirea, activitatile si responsabilitatile

a informaţiei, ce-i dă posibilitatea de a juca rolul informativ şi de a activa în calitate de centru de

prelucrare a informaţiei.
Indeplinind acest rol, managerul dirijează:
- repartizarea resurselor;
- reglarea conflictelor;
- căutarea posibilităţilor noi pentru organizaţie;
- sfera contractuală.
Cele 10 roluri, determină volumul şi conţinutul lucrului managerial în orice organizaţii,
caracteristica lor e dată în tabelul de mai jos.

Tabel 1. Zece roluri manageriale după Minţberg .

Rol Descrierea rolului Tipul (caracterul) activităţii
I. Rolurile interpersonale

Conducător simbolic, obligaţiile căruia Participarea la ceremonii, activităţi

1. Manager, conducător
principal, şef nominal
2. Lider
3. Reţea de legătură
1. Destinatar al informaţiei
Monitor
2. Emitent al informaţiei
3. Reprezentant. Simbol.
1. întreprinzător.
2. Lichidatorul încălcărilor.
Manager – revizor. Control.
3. Repartizatorul resurselor.
4. Manager de tratative.
dr., lect. univ. Timuș Ana
poartă un caracter juridic sau social care sunt obligatorii conform
postului, primirea, semnarea unor
documente
Responsabil de motivarea şi activitatea Practic toate funcţiile de dirijare.
subalternilor, răspunzător de angajarea, Planificarea, organizarea, controlul,
pregătirea lucrătorilor, obligaţii cu privire coordonarea, comanda
la perfecţionarea sistemului de apreciere
şi remunerare a lucrătorilor
Asigurarea lucrului de corespondenţă Prelucrarea corespondenţei,
economică şi relaţiilor de afaceri participarea la consfătuiri, şedinţe,
consilii, etc. Relaţiile externe ale
firmei
II. Rolurile informative
Caută şi primeşte informaţie deversă (de Prelucrarea corespondenţei,
fiecare zi), specială. Primind informaţia menţinerea contactelor pentru analiza
activează succesiv – ca centru de bază al informaţiei dărilor de seamă, etc.
informaţiei interne şi externe
Transmite informaţia primită din izvoare Trimiterea corespondenţei prin
externe sau de la subalterni, altor membri organizaţii pentru a primi informaţia
ai organizaţiei; o parte de informaţie este inversă, contacte de recrutare pentru
de tip factologic pentru formarea altei transmiterea informaţiei (convorbiri,
informaţii întruniri)
Transmite informaţia pentru contracte Participă la adunări prin poştă,
externe ale organizaţiei conform planului, declaraţii orale, telefonice,
politicii, activităţii, rezultatelor. organizarea întrunirilor, susţinerea
Acţionează ca expert în acest domeniu. rapoartelor.
III. Rolurile decizionale.
Caută posibilităţi în cadrul organizaţiei şi Participă la adunări de apreciere a
din afară; realizează proiecte care duc la strategiei organizaţiei; analiza
schimbarea organizaţiei. Controlează situaţiei; elaborarea planurilor ce duc
elaborarea şi realizarea deciziilor. la perfecţionarea şi elaborarea noilor
tipuri de producţie.
Răspunde de acţiunile de corectare când Analiza problemelor operative şi
organizaţia admite greşeli, perioade de strategice. Probleme de criză.
crize neaşteptate. Rezolvarea conflictelor. Adaptarea la
situaţii neprevăzute.
Repartizarea resurselor organizaţiilor ce Elaborarea graficelor, programarea
practic se reduce la luarea şi aprobarea lucrului subalternilor.
tuturor hotărârilor în firmă pentru alocarea
resurselor.
Răspunzător de prezenţa organizaţiei la Ducerea tratativelor, negocierii,
toate tratativele şi negocierile importante. vânzărilor, etc.
Pagina 3 din 7
 Curs 4. Managerul- definirea, activitatile si responsabilitatile

Managerul ce ocupă acest post îndeplineşte în timpul zilei o muncă enormă foarte
intensă. Cauza principală a ritmului intensiv constă în acea că munca managerului superior nu
este limitată de un hotar aşa ca munca unui realizator, care trebuie să vândă un anumit număr
concret de mărfuri sau să execute un anumit număr de sunete (telefon). De aceea, managerul
superior nu poate fi sigur că a terminat la timp şi cu succes lucrul său. Fiindcă mediul ambiant şi
situaţia economică se schimbă permanent, tot timpul există riscul eşecului. De aceea săptămâna
de lucru a managerului superior, de regulă, e de 60-80 ore.
Figură 2. Repartizarea cheltuielilor de timp ale managerului superior.

4.2. Leadership
Subiectul leadership-ului a fost de interes pentru sute de ani, de la filozofii greci cum ar
fi Platon si Socrates, pana la marii guru ai managementului si leadershipului din vremea noastra.
Totusi, niciodata nevoia de leadership eficient nu a fost mai promovata ca in secolul 21.
Principalul argument este acela ca in vremurile acestea schimbatoare, leadershipul este cheia
succesului indivizilor si organizatiilor cat si a regiunilor si tarilor in care traim.

Leadership-ul reprezintă un atribut dorit şi cerut de organizaţii managerilor lor. Liderii

au încredere în propriile forţe şi generează încredere celorlalţi. În preajma adevăraţilor lideri,
angajaţii se simt mai competenţi şi găsesc munca mai interesantă. Leadership-ul se află în relaţie
directă cu capacitatea de a influenţa comportamentul oamenilor.

Definitie:
LEADERSHIP [LÍDER-ȘIP] - funcție, poziție de lider
Leadership-ul este procesul prin care o persoană stabilește un scop sau o direcție pentru una sau
mai multe persoane și îi determină să acționeze împreună cu competență și deplină dedicație în
vederea realizării lor

Leadership-ul ca pe o activitate prin care se influenţează comportamentul, credinţele şi

sentimentele membrilor grupului într-o direcţie intenţionată” (Wright, Peter L. and Taylor,
David)

dr., lect. univ. Timuș Ana Pagina 4 din 7

 Curs 4. Managerul- definirea, activitatile si responsabilitatile

Un leader are abilitatea de a face oamenii să fie mulţumiţi cu ceea ce fac şi ajută
oamenii săsimtă că munca lor ajută la atingerea scopului pe termen lung pe care îl are
organizaţia.
Un leader provoacă angajaţii să treacă de nivelul de bază de eficienţă şi să încerce să
atingă potenţialul lor maxim; se străduiesc să obţină ceea ce este mai bun de la angajaţi. Un
leader este cel care recunoaşte realizările, succesele şi recompensează persoanele în cauză cum
se cuvine. Una dintre cele mai importante trăsături ale leaderului este că tratează greşelile ca
experienţe de învăţare.” (Kouzes, J.M., Pozner ).
Termenul „leadership” este polisemantic, şi nu poate fi tradus în limba română printr-
un singur cuvânt care să exprime adevăratele lui semnificaţii. Dicţionarele româneşti îl traduc
prin:
a) conducere, comandă; şefie; comandament;
b) direcţie, conducere; conduită;
c) conducere
Leadership-ul reprezintă un atribut al managerului care intrigă, uimeşte, dar şi
nedumereşte în acelaşi timp. Teoreticieni managementului şi ai ştiinţelor comportamentale,
scriau următoarele:
�Obiectivul nostru (în studierea a 60 de manageri executivi) a fost acela de a găsi oameni cu
abilităţi de leadership, nu doar managerii buni
� lideri adevăraţi care imprimă cultură, care sunt arhitecţii sociali ai acestor organizaţii şi
care creează şi menţin valori. Liderii sunt oameni care fac lucrurile care trebuie; managerii sunt
oameni care fac lucrurile cum trebuie. Ambele roluri sunt esenţiale, dar profund diferite.
Unii specialişti din domeniu consideră că manager şi lider sunt termeni sinonimi şi îi
folosesc în mod alternativ. Însă, leadership-ul şi managementul reprezintă de fapt dimensiuni
distincte ale persoanelor din conducere:
a) leadership-ul reprezintă capacitatea de a determina oameni să acţioneze.
b) managerul, în schimb, este individul care asigură atingerea obiectivelor
organizaţionale prin planificare, organizare şi orientarea muncii către finalitate.
Prin urmare, o persoană poate fi un manager eficient fără a avea capacităţile
unui lider. În ultimul deceniu, se acordă o tot mai mare atenţie orientării managerilor spre
obţinerea de rezultate mai bune în leadership.
Leadership-ul reprezintă o caracteristică pe care toate organizaţiile doresc să o
regăsească la managerii lor. Liderii:
 sunt capabili să îi orienteze pe oameni, creând o viziune pe care o comunică acestora;
 inspiră încredere şi au încredere în ei înşişi;
 au suficientă experienţă pentru a privi greşelile drept o altă distragere de la drumul către
succes;
 îi fac pe oamenii să se simtă mai puternici în preajma lor. Oamenii se simt mai
competenţi şi mai încrezători în ei înşişi, găsind astfel munca mai interesantă şi mai
provocatoare.

Cercetătorii au descoperit că liderii de succes acordă:

o o mai mare importanţă anumitor activităţi de conducere precum planificarea
sau instruirea oamenilor;
o mai multă încredere subalternilor, fiind mai puternic orientaţi către oameni.
Deşi unele abilităţi din leadership pot fi deprinse, este sortită eşecului încercarea de a-i
instrui pe cei care nu consideră că au o nevoie de a-şi îmbunătăţi aceste abilităţi.

dr., lect. univ. Timuș Ana Pagina 5 din 7

 Curs 4. Managerul- definirea, activitatile si responsabilitatile

4.3. Caracteristicile unui leader

Problematica complexă a leadership-ului reprezintă un punct de interes de câteva
decenii, specialiştii fiind interesaţi să afle cine sunt cei care au capacitatea de a-şi imprima
viziunea lor organizaţiilor şi de a influenţa activităţi importante ale acestora, şi dacă aceste
calităţi sunt naturale sau pot fi dezvoltate. Pentru identificarea caracteristicilor liderilor au fost
analizaţi mari conducători, dar încă nu au putut fi descoperite tipare în care să se încadreze toţi
cei care au calităţi de lider.
Într-una din cercetările sale, W. Bennis a intervievat 60 de lideri ai unor corporaţii
importante, având o vârstă medie de 56 de ani. Din acest eşantion, 48 erau bărbaţi albi, numai 6
erau femei şi 6 bărbaţi negri. Toţi erau căsătoriţi, la prima căsnicie, şi erau susţinători ai
instituţiei familiei.
Bennis a descoperit existenţa a patru competenţe comune tuturor celor intervievaţi,
respectiv:
1) managementul atenţiei;
2) managementul semnificaţiei;
3) managementul încrederii;
4) managementul propriei persoane.

1. Managementul atenţiei se referă la capacitatea liderului de:

 a atrage oamenii prin crearea unei viziuni;
 a comunica această viziune celorlalţi;
 a-i determina pe oameni, prin puterea propriului exemplu, să încerce să
împlinească împreună această viziune.

2. Managementul semnificaţiei reprezintă capacitatea liderului de a le comunica celorlalţi

propria viziune în aşa fel încât aceştia să poată înţelege semnificaţia obiectivelor,
direcţiilor sau aspectelor pe care aceasta le implică. Liderii au abilitatea de a integra
fapte, concepte şi anecdote în semnificaţii pe care alţii le înţeleg cu uşurinţă.

3. Managementul încrederii se referă la capacitatea liderilor de a inspira încredere

celorlalţi. Un element fundamental al construirii încrederii îl reprezintă soliditatea,
trăinicia şi consistenţa acestui sentiment. Oamenilor le place să urmeze lideri pe care se
pot baza, chiar dacă nu le împărtăşesc punctele de vedere, şi nu lideri cu care sunt de
acord, dar care îşi schimbă poziţia. Încrederea are în vedere şi capacitatea liderului de a-şi
respecta cuvântul dat, de a păstra secretul confidenţelor încredinţate şi de a menţine
sistemul de valori instituit.

4. Managementul propriei persoane porneşte de la concepţia potrivit căreia liderii

eficienţi se înţeleg pe ei înşişi (îşi cunosc punctele tari şi punctele slabe) şi acţionează în
limitele capacităţilor lor. Datorită acestui fapt, liderii au încredere în propria persoană şi
nu privesc greşelile drept eşecuri.

În opinia lui Bennis, în prezenţa liderilor, oamenii:

 se simt importanţi;
 se simt competenţi şi au încredere în ei înşişi;
 se simt parte a unui întreg, a unei echipe;
 consideră munca drept o provocare interesantă.
dr., lect. univ. Timuș Ana Pagina 6 din 7
 Curs 4. Managerul- definirea, activitatile si responsabilitatile

În trecut, studiul leadership-ului a fost dominat de patru abordări principale. În opinia

lui C.G.Browne şi T.S. Coltor se disting:
1) teoria omului mare;
2) abordarea situaţională;
3) abordarea liderului carismatic;
4) abordarea comportamentală.
1) Teoria omului mare reprezintă o abordare a leadership-ului bazată pe presupoziţia
conform căreia unii oameni s-au născut pentru a conduce sau că liderii apar în anumite
momente istorice prielnice, atunci când evenimentele fac posibilă plasarea lor în poziţii de
conducere. De aici, ia naştere următoarea întrebare: istoria creează lideri sau liderii creează
istoria ? Exemplele sunt numeroase, precum V. I. Lenin sau A. Hitler.
2) Abordarea situaţională, spre deosebire de teoria omului mare, consideră că
cerinţele situaţiei determină cine va conduce. Unind cele două abordări, reiese că liderul este
acea persoană înzestrată cu atribute care îi permit să profite de apariţia unei anumite situaţii. De
exemplu, Indira Gandhi.
3) Abordarea liderului carismatic este asemănătoare teoriei omului mare, bazându-se
pe ideea că anumiţi oameni sunt înzestraţi cu unele atribute deosebite- chiar selectate de
intervenţia Divinităţii- astfel încât ceilalţi îi urmează. De exemplu, Moise sau Isus Hristos. În
perioada modernă, conceptul de carismă este legat mai mult de atributele de personalitate,
precum: farmec, clarviziune, entuziasm, energie şi inteligenţă. şi mai puţin de graţia divină.
Exemplele sunt numeroase, precum J.F. Kennedy sau R. Reagan.
4) Abordarea comportamentală a fost des folosită în cercetarea leadership-ului,
pornind de la încercarea de a observa:
§ ce fac liderii eficienţi;
§ ce funcţii îndeplinesc ei pentru a asigura atingerea obiectivelor;
§ cum îi motivează pe ceilalţi.
Astfel, accentul nu mai cade pe caracteristicile personale, ci pe comportamentele
adoptate de lideri în desfăşurarea unor activităţi, acţiuni sau funcţii. Avantajul acestei abordări
este acela că sunt considerate drept irelevante caracteristicile înnăscute, fiind în schimb
importante comportamentele observabile. Prin urmare, dacă poate fi identificat comportamentul
care asigură eficienţa în leadership, atunci acesta poate fi învăţat, iar dacă este nevoie de calităţi
înnăscute, atunci vor fi selectaţi oamenii care le posedă, instruirea devenind irelevantă.

dr., lect. univ. Timuș Ana Pagina 7 din 7