Capitolul 1

INTRODUCERE ÎN MANAGEMENT

1.1. Conducerea şi elementele sale

1.2. Managementul – formă a conducerii economice
1.3. Managementul: ştiinţă şi artă
1.4. Managerul: definiţie, roluri îndeplinite; niveluri de
conducere şi aptitudinile manageriale
1.6. Funcţiile managementului – scurtă descriere
 Conducerea poate fi definită ca activitate conştientă
direcţionată a individului cu ajutorul căreia acesta
ordonează şi subordonează interesului său elementele
mediului înconjurător.
Într-un sistem de conducere se disting:
 obiectul conducerii – este elementul asupra căruia este
orientată această activitate, are anumite limite în spaţiu şi o
anumită existenţă în timp;
 subiectul conducerii – este elementul care direcţionează
activitatea
Managementul contemporan – grup de oameni care
realizează în cadrul unei organizaţii cele două funcţii
majore: antreprenorială şi de conducere.
 Ca ştiinţă, managementul „este un ansamblu de
cunoştinţe sistematice acumulate şi recunoscute care
permit înţelegerea adevărurilor generale ce se referă
la conducere

 Managementul, ca artă, constă în aptitudinea

creatoare, capacitatea de a folosi cât mai bine
principiile, tehnicile şi metodele formulate de mana­
gementul ca ştiinţă.
 Managementul este ştiinţă, are ca obiect
studierea relaţiilor de conducere din sistemele
economico-sociale, descoperirea legilor şi
principiilor care guvernează aceste relaţii,
conceperea de noi sisteme, metode, tehnici şi
modalităţi de conducere menite să asigure
optimizarea stabilirii obiectivelor şi funcţionării
acestor sisteme; stabilind obiectivele şi
ansamblul acţiunilor prin care acestea se
realizează, managementul asigură trecerea
sistemelor din starea iniţială într-o stare viitoare
dorită.
 Managementul : complex de acţiuni exercitate de
subiect (conducătorul) asupra obiectului său
(sistemul condus: organizaţie, compartiment etc.)
pentru:
- a-i păstra stabilitatea şi funcţionarea
- a-l adapta, în funcţie de modificările mediului;
- a-l trece din starea existentă în starea dorită, în
funcţie de scop
 1.4. MANAGERUL; DEFINIŢIE, ROLURI; NIVELURILE
DE CONDUCERE ŞI APTITUDINILE MANAGERIALE

 Managerul este persoana care, într-o organizaţie,

planifică, organizează, coordonează, antrenează
şi controlează personalul şi activităţile desfăşurate
în cadrul acesteia în aşa fel încât organizaţia să-şi
atingă obiectivele propuse.

 Rolul, potrivit lui H. Mintzberg, este setul de

anumite reguli comportamentale care corespund
unei anumite instituţii sau unei anumite funcţii.
 Cele 10 roluri manageriale potrivit lui
Mintzberg
Rolul Descrierea
Roluri interpersonale
- Şef simbolic în obligaţiile
căruia intră îndeplinirea
Manager general
sarcinilor curente cu caracter
juridic şi social.
- Răspunde pentru motivarea şi
antrenarea subordonaţilor, de
Lider recrutarea, pregătirea
salariaţilor şi de obligaţiile
legate de această sarcină.
- Asigură funcţionarea reţelei de
contacte externe şi a
Verigă de legătură izvoarelor de informaţii
necesare.
Caracterul activităţii
managerului
- Ceremoniale, acţiuni
izvorâte din poziţia
ocupată etc.
- Efectiv, toate acţiunile
manageriale cu
participarea
subordonaţilor.
- Corespondenţă, participarea
la şedinţe în afară, alte
activităţi legate de
organizaţiile exterioare şi
personalităţi
 Rolurile informaţionale
- Primeşte diferite informaţii, în
principal curente, cu caracter special pe
Receptor de care le foloseşte în interesele
informaţii organizaţiei sale; este centrul vital al
informaţiilor interne şi externe care
sosesc în organizaţie.
- Transmite membrilor organizaţiei
informaţiile obţinute din surse exterioare
sau de la alţi subordonaţi; o parte a
Difuzor de
acestor informaţii are pur şi simplu
informaţii
caracter faptic, altă parte necesită
interpretarea faptelor în vederea formării
orientării organizaţiei.
- Transmite informaţii pentru contactele
exterioare ale organizaţiei cu privire la
Reprezentan planurile, politica, acţiunile, rezultatele
t activităţii organizaţiei, acţionează ca
expert pe problemele domeniului
respectiv.
- Prelucrarea întregii
corespondenţe poştale,
realizarea contactelor legate în
principal de obţinerea
informaţiilor (periodice,
călătorii de informare)
- Repartizarea corespondenţei
poştale cu scopul obţinerii
informaţiilor, contacte verbale,
transmiterea informaţiilor către
subordonaţi.
- Participă la şedinţe, se
adresează prin intermediul
poştei, luări de cuvânt, inclusiv
transmiterea informaţiilor către
organizaţiile din afară şi altor
persoane.
 Roluri decizionale
- Caută oportunităţi în interiorul
organizaţiei şi în afara acesteia,
elaborează şi lansează proiecte de
Întreprinzător perfecţionare care produc schimbări,
controlează activitatea de elaborare a
diferitelor proiecte.
Persoana care - Răspunde de acţiunile colective, când
elimină organizaţia se confruntă cu încălcări
abaterile grave şi neaşteptate ale prevederilor.
- Responsabil pentru reaprtizarea tuturor
resurselor posibile ale organizaţiei, ceea
Distribuitor de ce efectiv înseamnă adoptarea sau
resurse aprobarea tuturor deciziilor importante
din cadrul organizaţiei.
Răspunde de reprezentarea organizaţiei
Negociator la toate negocierile, tratativele
importante.
- Participă la şedinţe în care se
discută strategii, se trece în
revistă o situaţie care se referă la
iniţierea sau elaborarea
proiectelor de perfecţionarea
activităţii.
- Discutarea problemelor
strategice şi curente, inclusiv a
situaţiilor de criză.
- Întocmirea graficelor, orice
acţiune legate de întocmirea şi
executarea bugetelor,
programarea activităţii
subordonaţilor.
- Conduce negocierile.
General Preşedintele Consiliului
de brigadă de Administraţie

Colonel Prim vice-preşedinte al

C.A.

Maior Vicepreşedinte

Căpitan Şef compartiment

Figura 1.1. – Nivelurile iearhice

Tipuri de manageri
 Managerii de nivel inferior, numiţi şi
conducători de primă linie sau operaţionali
sunt managerii care conduc nemijlocit pe
muncitori sau alt personal nemanagerial.
 Managerii de nivel mediu, aceştia
coordonează şi controlează pe managerii de
nivel inferior.
 Managerii de nivel superior, răspund de
luarea celor mai importante decizii atât pentru
ansamblul firmei cât şi pentru cea mai mare
parte a acesteia.
 Tipologia aptitudinilor
 Aptitudinile conceptuale: reprezintă capacităţile cognitive
ale unui individ de a percepe organizaţia ca un tot unitar, dar,
în acelaşi timp, de a o împărţi precis în părţi componente.
 Aptitudinile umane: reprezintă capacităţile managerului de a
lucra cu oamenii şi prin oameni, precum şi capacitatea de a
interacţiona eficient în calitate de membru al echipei;
 Aptitudinile tehnice: reprezintă cunoştinţele şi deprinderile
speciale necesare îndeplinirii sarcinilor de muncă, cu alte
cuvinte, aptitudinile de a folosi tehnologiile, metodele,
maşinile, utilajele necesare exercitării anumitor funcţii
concrete, cum ar fi: cercetarea-dezvoltarea, financiar-
contabilă, producţia etc.
Figura 1.3. – Relaţia dintre aptitudinile conceptuale, umane
şi tehnice şi nivelurile ierarhice
 FUNCŢIILE
MANAGEMENTULUI
 Funcţia de previziune(planificarea): ansamblul de decizii şi
acţiuni prin care:
- se determină obiectivele organizaţiei şi ale subsistemelor ei;
- se conturează modalităţile de realizare a obiectivelor;
- se dimensionează resursele;
- se stabilesc termenele (finale, intermediare).
- se stabileşte „locul unde organizaţia – firma, corporaţia etc.
– ar dori să se afle în viitor precum şi căile care ar trebui
parcurse pentru a ajunge acolo.
 Organizarea constă în delimitarea proceselor de muncă în
sarcini, gruparea lor pe posturi şi compartimente şi atribuirea,
spre executare, personalului. Ea reprezintă procesul prin
care se stabilesc funcţiile precise care trebuie îndeplinite
pentru ca obiectivele organizaţiei să fie atinse.
 Coordonarea constă în armonizarea deciziilor şi acţiunilor
salariaţilor şi orientarea lor către realizarea obiectivelor. Ea
reprezintă modalităţile de colaborare instituite între subunităţile
organizatorice componente, arată legăturile dintre aceste
subunităţi şi nivelul de centralizare şi descentralizare care
rezultă din aceasta.
 Antrenarea –motivarea constă în ansamblul deciziilor,acţiunilor
care determină participarea salariaţilor la stabilirea şi realizarea
obiectivelor, prin motivarea lor corespunzătoare Motivarea se
referă la forţele existente în interiorul şi în afara individului care
generează în acesta dorinţa de a desfăşura anumite activităţi,
de a îndeplini anumite sarcini.
 Controlul reprezintă funcţia a cărei exercitare constă în a se
asigura că activităţile desfăşurate conduc la rezultatele dorite. În
sens mai larg, controlul semnifică fixarea unui obiectiv,
măsurarea randamentului şi operarea unor corecturi la nevoie.
Fig. 1.4. – Relaţiile dintre funcţiile managementului