UNIVERSITATEA – VALAHIA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

MANAGEMENT, ID, Anul 2

Marketing

Conf. Univ. Dr. Habil. Florea Nicoleta Valentina

Student: Fănel-Cristian Berceanu

 CUPRINS

1. Importanţa politicii de produs......................................................................2

2. Structura portofoliului de produse.............................................................. 4
3. Ciclul de viaţă al produselor firmei..............................................................7
4. Gestionarea gamei de produs......................................................................12
5. Tipologia strategiilor de produs.................................................................15

CONCLUZII................................................................................................................ 19

BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................22

POLITICA DE PRODUS LA S.C ARCTIC S.A. GĂEŞTI

1 Importanţa politicii de produs

Cu ajutorul sistemului său informaţional de marketing, întreprinderea

percepe semnalele mediului său ambiant, concentrându-se prin politica de
marketing pe care o desfăşoară, să-şi adapteze cât mai exact deciziile la exigenţele
pieţei, pentru creşterea semnificativă a gradului său de competitivitate.
Materializarea acestor decizii se înfăptuieşte în cadrul mixului de marketing, a
cărui componentă cea mai importantă este reprezentată de politica de produs.

Politica de produs este deseori comparată cu "inima marketingului", prin

această metaforă încercându-se a se exprima ideea că dezvoltarea de produse,
servicii şi idei, şi conducerea acestora pe piaţă de-a lungul ciclului lor vital,
constituie nucleul activităţii de marketing.

Politica de produs reprezintă conduita pe care o adoptă întreprinderea,

referitor la dimensiunile, structura şi evoluţia gamei de produse şi servicii, ce fac
obiectul propriei sale activităţi, atitudine ce se raportează permanent la cerinţele
mediului de piaţă, la tendinţele manifestate de ceilalţi concurenţi. La rândul ei,
întreprinderea, prin oferta pusă la dispoziţia pieţei, joacă un rol activ în modelarea
cererii, atât a agenţilor economici cât şi a populaţiei.

Obiectul de activitate al politicii de produs îl reprezintă bunurile

economice în sensul cel mai cuprinzător al termenului, subsumându-se acestui
concept atât bunurile reale (tot ceea ce poate fi perceput direct cu simţurile
umane), cât şi bunurile nominale (bani, hârtii de valoare etc). La rândul lor
bunurile reale privesc atât bunurile materiale (obiecte) cât şi bunurile
imateriale (servicii şi drepturi-brevete, licenţe, know-how etc) 1. Întrepătrunderea
şi combinarea acestor componente ale bunurilor economice este atât de diversă în
societatea contemporană, încât devine tot mai dificil, pentru specialistul chemat a
desluşi comportamentul cumpărătorului, de a separa rolul fiecărei entităţi în parte,
în decizia de cumpărare. Cu toate acestea, consecinţele practice pentru
întreprindere ale acestui proces nu pot fi neglijate.

Prioritatea politicii de produs asupra tuturor celorlalte elemente ale mixului de

marketing are ca fundament cel puţin trei raţiuni2:

a) produsul explică şi justifică activitatea economică a întreprinderilor,

dar nu orice produs, ci numai acela care răspunde aşteptărilor
consumatorilor, pentru că, după cum demonstrează experienţa practică, când
1
Balaure V-``Marketing – Editia a doua revazuta si adaugita``, Ed.Uranus, Bucuresti, 2000
2
Ana-Lucia Ristea (coord.)-``Marketing-Premise si provocari ale economiei inalt competitive``, Ed. Expert,
Bucureşti, 2002
un produs nu este bun, eforturile de publicitate, de promovare şi vânzare care
s-ar putea pune în operă nu sunt deloc eficace;
b) celelalte mijloace de acţiune pe piaţă întreprinse de o întreprindere sunt
subordonate politicii de produs;
c) politica de produs este de regulă, componenta care implică un volum
de investiţii foarte ridicat şi în consecinţă, domeniul de activitate unde
eventualele erori sunt cele mai costisitoare şi cele mai dificil de corectat.

2 Structura portofoliului de produse

Reunirea deciziilor strategice şi tactice în materie de politică de produs

găsesc terenul cel mai complex de aplicare în alcătuirea gamei de fabricaţie a
întreprinderilor producătoare. Componentă de sinteză a politicii produsului, ea
valorifică efectele ansamblului de factori endogeni şi exogeni ce acţionează asupra
mărfurilor aflate la un moment dat în fabricaţie. Alcătuirea gamei trebuie realizată
ţinându-se cont nu numai de rentabilitatea fiecărei componente a acesteia, ori de
considerente de tip tehnic, ci şi de exigenţele pieţei, de necesitatea adaptării
întreprinderii la solicitările mediului său social-economic. O mobilitate ridicată se
traduce şi prin capacitatea întreprinderii de a interveni asupra liniilor de produse ce
alcătuiesc gama de fabricaţie, prin restrângerea, diversificarea, diferenţierea sau
înnoirea nomenclatorului său de mărfuri.

Totalitatea demersurilor realizate de întreprindere pentru definirea gamei

sale de fabricaţie, dobândesc, în optica de marketing, conturul unui program.
Gradul de flexibilitate al programului de fabricaţie se constituie principalul
indicator al capacităţii întreprinderii de adaptare la exigenţele mediului de piaţă.

Pentru o întreprindere comercială, corespondentul acestor preocupări îl

formează politica sortimentală. Aceasta se referă la stabilirea dimensiunilor şi
structurii sortimentului de mărfuri desfăcut de o întreprindere comercială în raport
cu potenţialul de care dispune şi cu cerinţele pieţei căreia i se adresează.
Specificitatea activităţilor desfăşurate în sfera circulaţiei îşi pune amprenta şi
asupra conţinutului politicii sortimentale; alcătuirea sortimentului şi difuzarea sa în
reţeaua de desfacere trebuie să îmbine criteriile de ordin merceologic cu cele ce ţin
de formele de manifestare ale cererii, acestea din urmă câştigând din ce în ce mai
mult teren.

Criteriile de asociere a produselor în cadrul sortimentului pornesc de la

cunoaşterea relaţiilor dintre acestea în procesul vânzării şi al consumului (relaţii de
indiferenţă, complementaritate sau de substituire) şi de la cuantificarea factorilor
de influenţă ai cererii.

Spiritul care guvernează producţia Arctic este acela de a oferi produse la cele
mai înalte standarde calitative şi la cele mai avantajoase preţuri, care să genereze o
satisfacţie totală a clienţilor. Arctic ţine cont de părerile consumatorilor, fapt
reflectat de produsele sale, îmbunătăţind cu adevărat calitatea vieţii.

Compania Arctic îşi desfaşoară activitatea printr-o orientare şi un spirit de

marketing care pune la baza prosperităţii organizaţiei satisfacţia consumatorilor şi
la modul general, mulţumirea partenerilor de afaceri.

Prin această orientare de marketing, Arctic urmăreşte în primul rând succesul,

care are o sferă mai largă, incluzănd imaginea, reputaţia, statutul pe piaţă şi
satisfacţia consumatorilor.
 Cu toate că sub sigla Arctic se comercializează la noi în ţară, televizoare,
maşini de spălat, hote de bucatărie, centrale termice şi altele, la fabrica de la Găeşti
se produc doar aparate frigorifice, restul produselor fiind importate din diferite ţări,
unde grupul Arcelik are unităţi de producţie. Comercializarea se face sub sigla
Arctic pentru notorietatea de care se bucură în România.

În prezent Arctic oferă clienţilor săi o gamă completă de aparate frigorifice:

 Răcitoare (FA) : 140 l ; 290 l .

 Frigidere cu o uşă (FB) : 120 l ; 140 l ; 180 l ; 240 l ; 270 l ; 340 l .
 Frigidere cu 2 uşi (RD) : 230 l ; 240 l ; 260 l ; 290 l ; 330 l .
 Combine frigorifice (KS) : 225 l ; 240 l ; 260 l ; 300 l ; 320 l .
 Congelatoare verticale (CV) : 120 l ; 160 l ; 210 l ; 250 l .
 Vitrine frigorifice (VF) : 140 l ; 180 l ; 240 l ; 290 l ; 480 l .
 Congelatoare orizontale de uz comercial (CO) : 110 l ; 240 l ; 400 l .

Caracteristici ale aparatelor frigorifice Arctic:

 uşi reversibile (deschidere pe dreapta sau pe stânga) cu mânere integrate în

profil;
 rafturi ajustabile;
 picioare ajustabile;
 iluminare interioară, la deschiderea uşii;
 design cu forme rotunjite (“soft”);
 vaporizator înglobat în izolaţia termică;
 sistem de semnalizare automată, montat în partea frontală a topului:
 led roşu aprins – alimentare cu energie electrică;
  led galben aprins – funcţionare în regim de congelare rapidă;
 led roşu aprins – caz de avarie;
Unice, aparatele frigorifice Arctic se remarcă printr-o comodă aranjare
interioară, prin designul cu forme rotunjite şi elegante, prin totalul respect faţă de
mediul înconjurător datorită componentelor care nu dăunează păturii de ozon,
printr-o eficienţă energetică sporită şi prin oferirea plăcerii unei mese cu alimente
mereu proaspete.

3 Ciclul de viaţă al produselor firmei

Un loc important în sincronizarea cercetărilor organizate în cadrul

întreprinderilor industriale şi îndeosebi în stabilirea principalelor direcţii în
strategia de marketing a produsului, revine cunoaşterii ciclului de viaţă al acestuia.

Noţiunea de ciclu de viaţă al unui produs are în vedere intervalul de timp

cuprins între momentul apariţiei pe piaţă a unui nou produs şi cel al dispariţiei sale
definitive din cadrul pieţei. Acest interval este divizat într-un anumit număr de
etape diferite ca lungime şi intensitate în funcţie de natura fiecărui produs, etape
care alcătuiesc fazele ciclului de viaţă3.

Cunoaşterea ciclului de viaţă al produselor industriale permite stabilirea

modului în care nevoia utilizatorilor este satisfăcută în timp de un anumit tip de
produs şi stadiul său de dezvoltare. De asemenea, cunoscându-se evoluţia curbei ce
caracterizează ciclul de viaţă al diferitelor produse realizate de întreprinderile cu
producţie similară, orice întreprindere industrială poate să stabilească evoluţia
produselor sale, ritmul de penetrare a acestora în procesul de utilizare, gradul de
îmbătrânire şi chiar poate aprecia momentul căderii produsului respectiv.

3
Patriche D-``Marketing industrial``, Ed. Marketer, Bucureşti, 1994
 Ciclul de viaţă al bunurilor industriale este compus din cinci faze succesive:

 punerea la punct a produsului;

 lansare;
 dezvoltare;
 maturitate;
 declin4.

Ciclul de viaţă al produsului are cinci etape distincte:

1. Crearea produsului începe când firma identifică şi valorifică o idee

de produs nou. Pe parcursul creării produsului, vânzările sunt egale cu zero, iar
costurile de
investiţii ale firmei sunt ridicate.

2. Introducerea este perioada de creştere uşoară a vânzărilor pe

măsură ce produsul este lansat pe piaţă. Profiturile sunt inexistente în această fază
datorită cheltuielilor mari cu introducerea produsului.

3. Creşterea este perioada acceptării masive de către piaţă şi a profiturilor în

creştere.

4. Maturitatea este perioada de încetinire a ritmului vânzărilor,

deoarece produsul a fost acceptat de majoritatea cumpărătorilor potenţiali. Nivelul
profiturilor tinde să scadă
din cauza creşterii cheltuielilor de marketing alocate pentru a contracara
concurenţa.

5. Declinul este perioada când vânzările şi profiturile scad într-un ritm rapid.

4
Balaure V-``Marketing-Editia a doua revazuta si adaugita``,Ed.Uranus, Bucuresti, 2002
 Nu toate produsele urmează curba în formă de S a ciclului de viaţă. Unele
produse sunt introduse şi „cad" rapid; altele „staţionează" în faza de maturitate
foarte mult timp. Unele intră în faza de declin şi sunt readuse în faza de creştere
printr-o susţinută campanie de promovare sau repoziţionare.

Înlocuirea bunurilor industriale în procesul de utilizare este o consecinţă a

progresului tehnic. Inovaţia are drept efect înlocuirea atât a tehnologiilor învechite
cât şi a produselor ce ţin de tehnologiile respective, promovând produse cu
parametrii superiori.

Una dintre problemele importante pentru întreprinderile industriale o

constituie cunoaşterea vârstei produsului, respectiv faza de viaţă în care se află
produsul la un moment dat.

Literatura de specialitate oferă câteva procedee de estimare a evoluţiei

produsului în cadrul pieţei şi a gradului său de dezvoltare. Între acestea mai
importante apar examinarea curbei vânzărilor, sondarea structurii utilizatorilor,
analiza imaginii de marcă şi a fidelităţii faţă de produs. 5

Conceperea, crearea, fabricarea şi comercializarea produsului reprezintă o

secţiune importantă în cadrul conceptului de marketing.

Aceasta deoarece produsul este instrumentul de satisfacere a nevoilor de

consum, iar rezultatele obţinute de întreprindere sunt în cea mai mare parte
consecinţe ale modului în care au fost primite produsele în cadrul pieţei.

Politica de produs, în noua optică a unităţilor industriale urmăreşte asigurarea

unui înalt grad de competitivitate al produselor atât pe piaţa internă, cât şi pe
pieţele externe; datorită acestui fapt ea trebuie să fie exactă pe valorificarea
permanentă a caracterului de noutate al produsului.
5
Patriche D-``Marketing industrial``, Ed. Marketer, Bucureşti, 1994
 Alcătuirea structurii produselor ce urmează a fi realizate de către o
întreprindere producătoare reprezintă de fapt o etapă de bază în formularea ofertei
cu care aceasta va fi prezentă pe piaţă.

Complexitatea modificărilor pe care le prezintă un produs nou în raport cu

oferta existentă dă măsura gradului său de noutate. În literatura de specialitate
există păreri potrivit cărora cele mai novatoare produse sunt cele creatoare de noi
nevoi.

Se invocă drept argument faptul că apariţia unui produs nou, considerat „de
bază" generează la consumator „nevoia" pentru un altul, considerat accesoriu sau
piesă de schimb. În realitate, însă, nevoia pentru aceasta din urmă este componentă
a nevoii pentru produsul de bază.

Intensitatea „noutăţii" este maximă când înnoirea antrenează modificarea

tuturor componer telor produsului (de natura materiilor prime, de ordin tehnologic,
funcţional, economic sau estetic), conferindu-i o multitudine de noi însuşiri.

Modificarea operată trebuie să fie sesizată de consumator, pentru a-i antrena o

schimbare de atitudine faţă de produsul respectiv.

Înţelegerea de către consumatori a caracterului de noutate al mărfii este

esenţială, având în vedere riscul pe care şi-1 asumă întreprinderea, antrenând
resurse importante în activitatea inovaţională.

Noutatea trebuie judecată în raport cu sistemul de evaluare folosit. Astfel,

conceptul de „produs nou" în sens tehnic nu este identic cu sensul acestuia în
accepţiunea marketingului. Sistemul de referinţă în cea de-a doua situaţie este mult
mai larg, datorită opticii de abordare a produsului, ca un sistem de elemente
corporale şi acorporale aflate în intercondiţionare. Producătorul este preocupat în
majoritatea situaţiilor doar de componentele materiale (corporale) ale mărfii,
neglijând total sau parţial pe cele acorporale. Piaţa sancţionează însă, uneori foarte
drastic, noul produs ce a pătruns în sfera schimbului insuficient pregătit sub
raportul acestor componente.

Produsele Arctic se află în diferite faze ale ciclului de viaţă, în funcţie de

gradul de noutate şi de perioada când au fost lansate.

Produsele din gama congelatoarelor orizontale (O37+, O29+, O23+, O14+)

se află în faza de creştere. Aceste produse au fost lansate în urmă cu cel mult 2 ani,
iar cererea pentru aceastea este în creştere. Deşi reprezintă numai 10 % din
producţie, iar profitul obţinut pe urma lor este relativ redus datorită investiţiilor
importante realizate pentru fabricarea lor, pentru congelatoarele orizontale se
prevede o creştere spectaculoasă în următorii ani.

Produsele din gama frigiderelor cu o singură uşă (FB125, FB18, FB14) se

află în faza de declin, acestea fiind fabricare de foarte mult timp la Găeşti. Declinul
se datoreaza şi apariţiei combinelor frigorifice şi a frigiderelor cu doua uşi.
Frigiderele cu o singură uşă au ajuns să deţină numai 10 % din producţie pentru că
cererea pentru ele a scazut semnificativ. Cu toate acestea profitul obtţnut pe urma
lor este unul mare, pentru că utilajele folosite pentru fabricarea lor au fost
amortizate.

Combinele frigorifice si frigiderele cu doua uşi se află în faza de maturitate.

Pentru aceste produse cererea este constant mare, costurile sunt relativ mici,
întrucât s-au recuperat o parte din investiţiile făcute pentru realizarea lor. Aceste 2
produse reprezintă 65% din producţia de la Găeşti.
4 Gestionarea gamei de produse

Activităţile unei întreprinderi pot fi definite utilizând mai multe criterii, după
cum se doreşte a fi abordate, din perspectiva explicării unor fenomene şi decizii
economice la nivel macro sau microeconomic. O încercare de a defini activităţile
unei întreprinderi în logica demersului de marketing, vizând fundamentarea
politicii sale de produs, au realizat J. Lendrevie şi D. Lindon 6. Astfel, în deciziile
strategice ale marketingului, ei apreciază ca fiind cea mai pertinentă abordare,
definirea activităţilor în termeni de cupluri produs/piaţă (sau nevoie/piaţă),
respectiv prin punerea sub formă matricială a familiilor de produse (sau nevoi) şi a
categoriilor de clienţi.

Într-adevăr, doar prin luarea în considerare a produsului nu este suficient să

se explice reuşita sau eşecul unei întreprinderi. În realitate, reuşita întreprinderii are
două dimensiuni inseparabile:

 dimensiunea - produs;
 dimensiunea - segment, care este contrapartea produsului, necesară la
nivelul pieţei.
Această dublă dimensiune ilustrează noţiunea de domeniul strategic de
activitate, iar ansamblul domeniilor strategice constituie portofoliul de activităţi al
întreprinderii. Problema portofoliului de activităţi al unei întreprinderi se referă atât
la activităţile sale actuale, cât şi la activităţile sale potenţiale viitoare. În ceea ce
priveşte domeniile (respectiv cuplurile produse/pieţe) în care întreprinderea este
deja prezentă, este vorba de o problemă de echilibru şi de ierarhizare a lor, în
funcţie de resursele materiale, financiare şi umane de care se dispune. Pentru
activităţile potenţiale viitoare, decizia va fi legată de o alegere între ele şi de fixare
a resurselor ce li se cuvin. O asemenea viziune pune în evidenţă faptul că problema
6
Danciu V-``Marketing international``,Ed.Oscar Print, Bucuresti, 1996
portofoliului de activităţi priveşte politica generală a întreprinderii şi în consecinţă
depăşeşte responsabilitatea compartimentului de marketing, deşi acest
compartiment trebuie să fie implicat în mod direct şi puternic în acest tip de
decizie.

În demersul de elaborare a unei politici de portofoliu de activităţi , problema

de esenţă rămâne evaluarea interesului relativ în domeniile de activitate strategice.
Cele mai cunoscute modele pentru a da răspuns acestei probleme au fost propuse
de Boston Consulting Group (BCG) şi societatea McKinsey (pentru General
Electric).

Matricea BCG este cea mai cunoscută abordare modernă a

portofoliilor de produse. Ea se articulează în jurul a două variabile :

 rata de creştere a pieţei (sau segmentului de piaţă) studiată;

 cota relativă a întreprinderii pe această piaţă. Această cotă se măsoară
prin raportul dintre cota de piaţă a întreprinderii şi cota de piaţă a
concurentului principal (lider).
Principalele tipuri de aparate frigorifice realizare la fabrica de la Găeşti sunt
prezentate în cele ce urmează :

1.Vitrine frigorifice
 Preferat pentru scopuri comerciale.

10% din producţie.

Lider pe piaţă în România.

2. Frigider cu o uşă

Preferat de familiile cu venituri reduse.

10% din producţie.

Deţin o proporţie mare din exporturile către nordul Europei.

3. Frigider cu două uşi

 Preferat de familiile cn un nivel al veniturilor mediu.

20% din producţie.

Producţia pentru aceste modele este în creştere.

4. Combine frigorifice

Preferat de familiile cu un nivel al veniturilor mediu spre ridicat.

45% din producţie.

Cel mai bine vândut in România.

5. Congelatoate orizontale

Preferat de consumatori pentru păstrarea în condiţii optime a legumelor

15% din producţie.

Este un produs nou lansat .

 5 Tipologia strategiilor de produs

Strategiile de produs pot fi abordate pe două niveluri opţionale7:

 strategiile de adaptare a cuplului „produse - piaţă" (A);

 strategiile de portofolii de produse (B).

A. Strategiile de adaptare a cuplului „produse-pieţe"

Sub numele de strategii de adaptare a cuplului „produse-pieţe", unii autori 8

identifică trei opţiuni care rezumă tipul de politică de produs pe care o
întreprindere doreşte să o implementeze, şi anume:

 marketingul nediferenţiat;
 marketingul diferenţiat:
 marketingul concentrat.
a. Marketingul nediferenţiat. O asemenea strategie califică practica
întreprinderilor care caută cu un singur produs să satisfacă pe toţi consumatorii.
Întreprinderea face apel la circuite de distribuţie de masă şi la publicitatea prin
mass-media, căutând să confere produsului o imagine unică în spiritul publicului
consumator. Marketingul nediferenţiat poate fi considerat ca echivalentul
comercial al standardizării şi al producţiei de masă.

b. Marketing diferenţiat. Descrie activitatea întreprinderilor care adaptează

produsele şi alte elemente ale mixului de marketing fiecărui segment al pieţei. O
7
Patriche D- ``Marketing industrial``, Ed.Marketer, Bucuresti, 1994
8
Stanciu S-``Marketing general-Particularitati in organizatiile non-profit``,Ed.Dareco, Bucuresti, 2002
asemenea strategie generează o cifră de afaceri mai ridicată decât cea obţinută cu o
strategie de
marketing nediferenţiat, dar conduce, totodată, la creşterea costurilor de exploatare
(în special, costurile de modificare a produsului, de producţie, administrative, de
stocaj, de comunicare).

c. Marketing concentrat. Traduce forma de marketing diferenţiat prin care

toate eforturile întreprinderii sunt concentrate pe un mic segment al pieţei totale,
respectiv pe o nişă specifică unui cuplu „produs - piaţă" identificat. Se recomandă
când întreprinderea are resurse limitate, când segmentul de piaţă este încă
neexploatat, când strategia de concentrare constituie o trambulină pentru viitoare
extinderi.

Firma Arctic practică un marketing diferenţiat, prin care se urmăreşte

satisfacerea nevoilor fiecărui segment de populaţie căruia se adresează. Astfel,
frigiderele cu o usă se adresează în special familiilor cu venituri reduse, iar cele cu
două uşi şi combinele frigorifice celor cu venituri medii şi mari. Vitrinele
frogorifice şi congelatoarele orizontale se adresează în special agenţilor economici
dar nu numai. Acest tip de marketing diferenţiat a ajutat la creşterea spectaculoasă
a cifrei de afaceri. Această creştere nu putea fi realizată fara investiţii importante în
utilajele de producţie.

B. Strategiile de portofolii de produse

Majoritatea întreprinderilor nu gestionează un singur produs, ci un

portofoliu, şi aceasta din următoarele considerente economice:

 creşterea profiturilor sale, existând astfel posibilitatea utilizării mai

bune a resurselor proprii;
  opţiunea strategică de creştere a cotei sale de piaţă;
 reducerea riscurilor datorate schimbărilor preferinţelor consuma-
torilor şi îmbătrânirii produselor (aspect subliniat şi în secţiunea
referitoare la ciclul de viaţă al produselor).
Din perspectiva portofoliului de produse, există două mari căi de dezvoltare
a unei întreprinderi:

 specializarea;
 diversificarea.
Dezvoltarea prin specializare presupune îmbunătăţirea continuă a
produselor existente, iar cea prin diversificare se realizează prin crearea de noi
produse care să răspundă cererilor noi ale consumatorilor.

Arctic a adoptat atăt o dezvoltare prin specializare, cât şi una prin

diversificare. Astfel medelele care riscau să se ,,învechească’’, au fost
retehnologizate, iar designul a fost modificat pentru a se potrivi cu aspectul noilor
locuinţe. Pentru a răspunde cerinţelor cât mai diversificate ale clienţilor, Arctic a
introdus în producţie diferite modele de frigidere cu două uşi, combine frigorifice
şi congelatoare orizontale.

Condusă fiind de schimbările rapide şi permanente în preferinţele şi nevoile

clienţilor, compania şi-a diversificat în timp gama de produse, precum şi
caracteristicile acesteia. Nevoile şi dorinţele se schimbă permanent, consumatorii
sunt din ce în ce mai sensibili la sistemul de calitate ajungând să îl pretindă sau
chiar să îl impună cu multă exigenţă. De aceea Arctic a investit în ultimii ani peste
30 milioane dolari pentru retehnologizare şi modernizare.

Monitorizarea tuturor parametrilor realizaţi de produsele noastre pe tot

parcursul fluxului tehnologic, precum şi sistemul de control al calităţii complet
automatizat, conferă produselor Arctic calităţi recunoscute inclusiv pe piaţa
externă, precum siguranţă în exploatare, fiabilitate şi funcţionalitate.

CONCLUZII

Politica de produs este deseori comparată cu ’’inima marketingului”

încercându-se a se exprima ideea că dezvoltarea de produse, servicii şi idei, şi
conducerea acestora pe piaţă, de-a lungul ciclului lor vital se constituie în nucleu al
activităţii de marketing. Aceste produse, servicii şi idei trebuie să se raporteze
permanent la cerinţele mediului de piaţă, la tendinţele manifestate de ceilalţi
concurenţi.

Bucurându-se de 37 de ani de experienţă, Arctic este mai mult decât o

companie, este un univers cu o istorie cu care nu multe companii se pot lăuda,
bucurându-se de prezent şi pregătindu-si viitorul. În centrul tuturor realizărilor se
află principiul pe care a plecat la drum şi de la care nu se abate: respectul pentru
client. Cel mai important capital sunt angajaţii a căror activitate este condusă zilnic
de integritate, onestitate şi etica profesională constituind baza calităţii produselor şi
serviciilor.

Arctic oferă produse eficiente din punct de vedere energetic, cu tehnologie şi

design de ultimă generaţie. Compania oferă o reţea naţională de service şi garanţie
extinsă cea mai mare de pe piaţa de electrocasnice şi nu în ultimul rând cel mai bun
raport calitate – preţ condiţie esenţială pentru a avea succes, a rezista pe piaţă şi
pentru a atarage cilenţii de partea sa.
 Toate produsele fabricate de Arctic corespund normelor ecologice interne şi
internaţionale, în plus organizaţia este în curs de certificare după standardul ISO 14
000, acest lucru presupune în prima fază ecologizarea mediului, a proceselor,
reciclarea deşeurilor. Idear ar fi ca într-o altă fază să se gândească ecologizarea
produsului în sensul dezvoltării unor proiecte care să ţină seama de reciclarea şi
ecologizarea produsului în perioada de „bătrâneţe”.

Produsele Arctic se bucură de expunere pe spaţii tot mai largi odată cu

expansiunea spectaculoasă a magazinelor de mari dimensiuni.

În domeniul în care Arctic lansează noi produse, o face numai după o analiză
atentă a situaţiei existentă pe piaţa de profil, a cerinţelor consumatorilor. În primul
rând se urmăreşte identificarea nevoilor potenţialilor clienţi după care se crează
prototipuri ce urmează a fi testate. În ceea ce priveşte elementele de noutate,
acestea nu pot fi spectaculoase la aparatele frigorifice, însă Arctic a reuşit să aducă
un element de noutate la produsele sale prin dilpaz-ul digital prezent la majoritatea
modelelor noi. Arctic urmăreşte dezvoltarea continuă a produselor sale prin crearea
unui design modern, îmbunătăţirea din punct de vedere al clasei de energie.

Condusă fiind de schimbările rapide şi permanente în preferinţele şi nevoile

clienţilor, compania si-a diversificat în timp gama de produse, precum şi
caracteristicile acesteia. Nevoile şi dorinţele se schimbă permanent, consumatorii
sunt din ce în ce mai sensibili la sistemulm de calitate ajungând să îl pretindă sau
chiar să îl impună cu multă exigenţă.

Pentru a-şi asigura succesul o companie trebuie să ţină pasul cu tot ceea ce
înseamnă nou şi inovator, dar totodată să satisfacă nevoile, cerinţele şi aşteptările
clienţilor. Pentru a face acest lucru compania trebuie să practice un marketing
diferenţiat prin care să adapteze produsele fiecărui segment al pieţei. Această
strategie poate genera o cifră de afaceri mai ridicată, această creştere neputând fi
realizată fără investiţii importante în utilajele de producţie, dar în acelaşi timp o
creştere a costurilor de exploatare. Compania Arctic practică această strategie de
produs urmărind satisfacerea nevoilor fiecărui segment de populaţie căruia se
adresează, astfel: frigiderele cu o uşă se adresează în special familiilor cu venituri
reduse, iar cele cu două uşi şi combinele frigorifice celor cu venituri medii şi mari.
Vitrinele frigorifice şi congelatoarele orizontale se adresează în special agenţilor
economici, dar nu numai.

Nici o firmă important nu mai poate să “trăiască” vânzând doar pe piaţa

internă. De aceea, în economia de azi, e cel puţin la fel de important să vinzi, ca şi
să produci. Nu e sufficient să produci, dacă nu poţi să vinzi, iar pentru aceasta este
nevoie de bani pentru publicitate, este nevoie de investiţii şi teholologii noi. Arctic
a înţeles acest lucru dovada fiind noua linie de “frig” semnificând o diferenţă
enormă faţă de tehnologiile anterioare recompensându-şi clienţii fideli prin uşoara
aranjare interioară, design-nul cu forme rotunjite şi elegante, prin totalul respect
faţă de mediul înconjurător datorită componentelor care nu dăunează păturii de
ozon, printr-o eficienţă energetic sporită şi prin oferirea plăcerii unei mese cu
alimente mereu proaspete.

De când s-a înfiinţat, Arctic şi-a propus să fie cât mai aproape de români, a
evoluat în timp şi a reuşit să îndeplinească dorinţele şi exigenţele tuturor.
Consumatorii sunt cei care au inspirat această organizaţie să realizeze produse cât
mai performante şi mai fiabile şi tot ei au păstrat produsele Arctic mereu aproape
în casele şi familiile lor.
 BIBLIOGRAFIE

 www.biztime.ro
 www.wall-street.ro
 www.bursa.ro
 www.stiri.rol.ro
 www.smartfinancial.ro