Metoda COEFICIENTULUI K

În aplicarea metodei se porneşte de la o situaţie

decizională multicriterială de forma:
Cj C1 C2 ………….Cj ………….
Cn
Vi
V1 a11 ………….a12 ………….
a1j ………….a1n
V2 a21 ………….a22 ………….a2j ………….a2n
: ai1 : ai2 : aij : ain :
: : am2 : amj : amn:
Vi …………. …………. ………….
: am:1 : : :
: : : : :
Vm ………… ………… …………

λj λ1 λ2 λj λn

unde:

V1…….Vm variante posibile ale situaţiei decizionale;

C1…….Cn criterii de apreciere a variantelor;
aij - consecinţa variantei “i” în criteriul “j”; i = 1…m;
λj - coeficienţii de importanţă ai criteriilor “j”.

Pe baza matricei consecinţelor se calculează “matricea

gradelor de depărtare” folosind relaţii din teoria mulţimilor
fuzzy, în funcţie de natura criteriilor procedând astfel:

- dacă criteriul se optimizează prin maximizare atunci

gradul de depărtare al variantei Vi faţă de varianta cea mai
−

bună, în criteriul C j , notat cu X ij , va fi:

 −
a jmax −aij
X ij= a
jmax unde:
a jmax - valoarea consecinţei maxime după criteriul j.
- dacă criteriul se optimizează prin minimizare, atunci
gradul de depărtare al variantei Vi faţă de varianta cea mai

bună în criteriul C j , va fi:

− a −a
X ij = ij a jmin
ij unde:
a jmin - valoarea consecinţei minime după criteriul j.

În continuare, pentru fiecare variantă Vi se calculează

expresia:
n
K i= ∑
−
X ij ¿ λj
j=1 , prioritatea variantelor stabilindu-se
în ordinea crescătoare a expresiei K i , varianta optimă fiind
aceea pentru care valoarea expresiei K i este minimă.

APLICAŢIA 11
O firmă “X” îşi propune îmbunătăţirea poziţiei pe piaţa
“Y”. Optimizarea structurii producţiei este unul din domeniile
în care urmează a se acţiona. Pentru aceasta au fost conturate
mai multe variante ale căror consecinţe decizionale sunt
prezentate în tabloul următor:

Tabelul 11

Cj Profitul Gradul de utilizare Productivitatea Investiţie

(mil. lei) a capacităţii de muncii (mil. lei)
producţie (%) (t/h)
Vi C1 C2 C3 C4
V1 1600 60 32,8 920
V2 1400 61 33 900
V3 1480 63 34 990
V4 1520 62 33,2 940

Coeficienţii de importanţă sunt:

K1= 0,35; K2 = 0,10; K3 = 0,30; K4 = 0,25
Se cere să se aleagă varianta optimă folosind metoda
coeficientului K.

REZOLVARE:

C1 se optimizează prin maximizare

1600−1600
X 11 = =0
1600
1600 −1400
X 21= =0,13
1600
1600−1480
X 31= =0,075
1600
1600 −1520
X 41= =0,05
1600

C2 se optimizează prin maximizare

63−60
X 12 = = 0,047
63
63 −61
X 22= =0,032
63
 63 −63
X 32 = =0
63
63 −62
X 42= =0,016
63

C3 se optimizează prin maximizare

34 −32,8
X 13 = =0,035
34
34 −33
X 23 = = 0,029
34
34 −34
X 33 = =0
34
34 −33,2
X 44 = =0,023
34

C4 se optimizează prin minizare

920− 900
X 14 = =0,022
920
900− 900
X 24= =0
900
990− 900
X 34 = =0,09
990
940−900
X 44 = =0,042
940

Tabelul 12
X ij C1 C2 C3 C4
V1 0 0,047 0,035 0,022
V2 0,13 0,032 0,029 0
V3 0,075 0 0 0,090
V4 0,05 0,016 0,023 0,042
λj λ1 = 0,35 λ2 = 0,10 λ3 = 0,30 λ4 = 0,25
K1 = 0·0,35+0,047·0,10+0,035·0,30+0,022·0,25 = 0,0207
K2 = 0,13·0,35 +0,032·0,10 + 0,029·0,30+0·0,25 = 0,0574
K3 = 0,075·0,35+ 0 · 0,10 + 0 · 0,30 + 0,09 · 0,25 = 0,0487
K4 =0,05·0,35+ 0,016·0,10+0,023·0,3+0,042·0,25 = 0,036
 Rezultă deci că V1 este varianta optimă având valoarea
expresiei Ki cea mai mică.

APLICAŢIA 12

O firmă trebuie să aleagă una din cele cinci variante de

investiţii de dezvoltare a acesteia.
Stabilirea variantei optime, se face în funcţie de trei
criterii:
- valoarea investiţiei
- durata de realizare
- profitul
Nivelurile consecinţelor corespunzătoare fiecărei
variante sunt următoarele:
Tabelul 13
Cj Valoarea investiţiei Durata de Profitul
(mil. lei) realizare (mil. lei)
Vi (luni)
-C1- -C2- -C3-
V1 130000 35 1380
V2 115000 42 1500
V3 120000 38 1460
V4 125000 40 1420
V5 135000 30 1300
λj 0,5 0,3 0,2

Să se determine varianta optimă de investiţii folosind

metoda coeficientului K.