1. Verificarea şi reglarea teodolitului.

Axa nivelei torice a alidadei cercului orizontal trebuie să fie perpendiculară pe axa verticală a
aparatului.

Verificarea şi reglarea se face în felul următor: nivela se aşează paralel la două şuruburi de calare şi prin
rotirea lor bula de aer a nivelei se aduce în punctul 0. Alidada se roteşte la 180°(cînd limbul este fixat) bula
trebuie să rămînă în 0.

Dacă s-a abătut nivela e nevoie de reglat. Pentru aceasta cu ajutorul şuruburilor de corecţie a nivelei, bula de
aer se deplasează spre punctul 0 cu o jumătate din abaterea bulei de la mijlocul fiolei. Cu ajutorul
şuruburilor de corecţie bula de aer se aduce în 0. Aceste operaţii se repetă, pînă cînd va fi satisfăcută
condiţia.

Axa de vizare a lunetei trebuie să fie perpendiculară pe axa orizontală a aparatului.

Unghiul de abatere a axei de vizare V-V de la perpendiculara dusă pe axa orizontală H-H a aparatului se

numeşte eroare de colimaţie c. Pentru îndeplinirea acestei verificări limbul trebuie să fie în poziţie
orizontală iar axa principală trebuie să fie verticală.

În lipsa erorii de colimaţie: S-D±180=0.

Eroarea de colimaţie se calculează după formula: (CS 1−CD 1 ±1800 )+ ( CS2 −CD 2±1800 )
c=
4
Dacă c≤2t (t- precizia de cetire a lecturilor la teodolitului 2T30), rezultă că este satisfăcută condiţia.
Dacă c≥2t atunci reglăm cu ajutorul şuruburilor de corecţie aducînd suprapunerea centrelor firelor reticulare
cu imaginea punctului M. Această verificare se repetă de cîteva ori pînă cînd c≤2t.

Axa orizontală de rotaţie a lunetei trebuie să fie perpendiculară pe axa verticală a aparatului.

Se instalează teodolitul la o distanţă de 30-40m la peretele unei clădiri, iar centrul firelor reticulare se
suprapune cu imaginea M a unui punct amplasat în partea de sus a peretelui. După blocarea mişcării alidadei
luneta se înclină pînă cînd axa de vizare va ocupa aproximativ poziţia orizontală. Pe perete se marchează
punctul m1, în care se proiectează centrul firelor reticulare. Se întoarce luneta peste zenit, alidada se slăbeşte
şi din nou se vizează la punctul M şi în mod analogic se determină poziţia punctului m2 care se marchează pe
perete. Dacă m1 şi m2 coincid, atunci condiţia este satisfăcută. În caz contrar nesatisfacerea condiţiei este
provocată de inegalitatea furcilor pe care se instalează luneta. Îndeplinirea acestei verificări este garantată de
uzină sau ateliere speciale.

Firele reticulare trebuie să ocupe poziţia corectă (o grupă din ele e necesar să fie orizontală, iar alta –
paralelă cu axa de rotaţie a teodolitului).

După verificările şi reglările, descrise mai sus, centrul firelor reticulare se vizează la un punct oarecare şi lin
se roteşte alidada în jurul axei verticale. Dacă în timpul mişcării alidadei imaginea punctului va rămîne pe
firul reticular orizontal, atunci condiţia este îndeplinită. În caz contrar se efectuiază corectarea poziţiei firelor
reticulare prin rotirea lor, acţionînd asupra şuruburilor de rectificare a plăcii reticulare pînă la realizarea
condiţiei. După efectuarea acestei rectificări trebuie repetate condiţiile 2 şi 3.
2. Măsurarea distanţelor.
Instrumente de măsurare a distanţelor

În funcţie de precizie, instrumentele de măsurare a distanţelor se împart în:

 expeditive (pasul, compasul, ruleta);

 de precizie (panglica de oţel, firul de oţel, luneta topografică).

Măsurarea directă a distanţelor se face înainte şi înapoi:

1) Se desfăşoară panglica pe direcţia aliniamentului ce trebuie măsurat. Ajutorul care merge înainte
poartă pe un inel 11 fişe cu care se vor marca punctele de panglică, iar ajutorul din urmă va strînge pe cel
de-al doilea inel.

2) Operatorul va alinia întinzătorul 2 pe direcţia AB.

3) Se întinde panglica înclinînd înainte sau înapoi întinzătoarele astfel ca 0 al panglicii să fie exact
pe centrul ţăruşului din punctul A, iar operatorul urmăreşte ca indice a dinamometrului s-ă arate forţa de
întindere(a panglicii) la etalonare.

4) În acest moment operatorul sau ajutorul de înainte înfinge o fişă vertical în pămînt în dreptul
reperului de 20, 50m a panglicii.

5) În acelaşi mod se desfăşoară măsurarea pe lungimea întregului aliniament.

Măsurarea indirectă a distanţelor se face cu ajutorul teodolitului.

3. Metode de măsurare a unghiurilor orizontale.
Metoda simplă – se foloseşte numai pentru măsurarea unghiurilor izolate
' '' ''
β ' =c '2−c '1 β ' ' =c'2' −c '1' Δβ=|β −β |≤2 t

unde pentru teodolitul 2T30 t″=30″, deci 2t=1´. Dacă condiţia este îndeplinită atunci se calculează mărimea
medie a unghiului măsurat: β' + β ' '
β=
2

Metoda repetiţiei – se foloseşte la măsurarea de precizie a unghiurilor, şi constă prin aceia că unul şi acelaşi
unghi se măsoară de mai multe ori.

n ( c 1− c0 ) −c n +c 0 0
0
n ( c 1 −c 0 ) =k⋅360 + c n−c 0 k⋅360 + ( cn −c0 )
k= 0 β=
360 n

Metoda seriilor – se foloseşte în cazul măsurării a mai multor unghiuri dintr-un punct de staţie.
 200 A
0
C "1
D C '4 C '1
C4 C " '1
C1

C2
C3 C '2
C '3
B
C

O serie este compusă din două tururi de orizont:

• un tur poziţia 1(CS);

• al doilea tur poziţia 2(CD).

Deşi închiderea turului de orizont se face pe acelaşi punct A se obţine o diferenţă en numită neînchiderea
unghiulară în turul de orizont.
' '' ' ''
c B −c B ≤T c B+ c B
e n =c Ai −c A
c B=
2
Trebuie satisfăcută condiţia en≤Ti, unde Ti=t″√n (t″ - precizia de cetire, n – numărul de puncte vizate).

Compensarea în staţie se face în mod progresiv a valorilor medii măsurate excepţie fiind viza iniţială. Mai
întîi se calculează o corecţie unitară:
en c cA =c A +0⋅q n
q n=−
n c cB =c B +1⋅q n
.. . .. .. . .. .. .. . .. .. . .. .. .
c cAi=c Ai +n⋅qn =c A −control
4. Calculul şi compensarea drumuirii planimetrice.

Ca relaţii de bază sunt: X i =X i−1 + D i cos θi =X i−1 + Δx i

Y i=Y i−1 +Di sin θi =Y i−1 + Δy i

Efectuăm următoarele operaţii:

• Calculul distanţelor reduse la orizont: Di=Li cos γ i

• Calculul şi compensarea orientărilor.

Calculul orientărilor de sprijin:

Δy AB Y B −Y A
θ0 =θ AB=arctg =arctg
Δx AB X B− X A

Δy CD Y D−Y C
θn =θCD =arctg =arctg
Δx CD X D−X C
Calculul orientărilor provizorii:
'
θ1=θ0+1800+β 1
'

θ'2=θ'1+180 0+β 2
−−−−−−−−−−− =θ +[ β ]+ n⋅1800 ¿
0
θ'n−1=θ 'n−2+1800+β n−1
' '
θn=θn−1+1800 +β n
sau {θ n

e θ =θ'n −θn =( θ0 + [ β ] +n⋅180 0 )−θn

Determinăm eroarea de neînchidere pe orientări eθ:

Trebuie satisfăcută condiţia ca: e θ ≤T =t' ' √ n

Compensarea se face prin aplicarea unei corecţii c θ =−e θ

Mai întîi calculăm corecţia unitară:

cθ eθ
qθ = ⇒q θ =−
n n

Se aplică astfel:

• Calculul şi compensarea creşterilor de coordonate ∆x, ∆y.

1. Calculul creşterilor de coordonate provizorii:

' '
' '
Δ x 1= X 2 −X 1 =D1 cosθ1 Δ y 1 =Y 2 −Y 1= D1 sinθ 1
−−−−−−−−−−−−−−− −−−−−−−−−−−−−−−
' ' '
' ' '
Δ x n−1 =X n− X n−1 =D n−1 cosθn−1 Δ y n−1=Y n−Y n−1 =Dn−1 sin θ n−1
[ Δ x ' ]=X 'n − X 1= [ D cosθ ] [ Δ y ' ]=Y 'n−Y 1=[ D sinθ ]

2.Calculul corecţiilor de închidere pe coordonate.

[ Δ x ' ]+ c x =ΔX BC e x =[ Δ x ]−ΔX BC

'

[ Δ y ' ] +c y =ΔY BC e y =[ Δ y ] −ΔY BC

'

De aici rezultă că corecţiile de închidere pe coordonate:

c x=ΔX BC − [ Δ x ]=ΔX BC −[ D cos θ ] c x=−e x

'

c y =ΔY BC −[ Δ y ] = ΔY BC − [ D sin θ ] c y =−e y

'

Se pune condiţia ca: c=√ c 2x +c 2y

(
T =± 0 , 003 √ Dm +
5000
Dm
−int ravilan ; )
(
T =± 0 , 0045 √ Dm +
Dm
1733
−extravilan )
3. Calculul creşterilor de coordonate compensate definitive

Calculăm corecţia unitară:

cx c x [mm ]
k x= =
[ D ] p [m ]
cy c y [mm ]
k y= =
[ D ] p [m ]
Se calculează în continuare corecţiile creşterilor de coordonate:

q x =k x ¿ D1 q y =k y ¿ D 1
1 1

q x2 =k x ¿ D2 q y =k y ¿ D2
2

−−−−−−−− −−−−−−−−
 x n −1 x n−1 yn−1 y n−1

[ q x ]=k x⋅[ D ] =c x ⇒ verificare [ q y ] =k y⋅[ D ] =c y ⇒ verificare

Dacă satisface verificarea atunci creşterile de coordonate compensate definitiv vor fi:
'
Δx 1 =Δ x '1 + q x1 Δy 1 =Δ y 1 +q y1
Δx 2 =Δ x '2 + q x '
Δy 2 =Δ y 2 +q y
2 2

−−−−−−−−− −−−−−−−−−
' '
Δx n−1= Δ x n−1 + q x Δy n−1= Δ y n−1 +q y
n−1 n−1

[ Δx ] =[ Δ x ] +c x=ΔX BC ⇒ control
'
[ Δy ] =[ Δ y ]+c y= ΔY BC ⇒ control
'

4. Calculul coordonatelor punctelor de drumuire:

X 2 =X 1 + Δx 1 Y 2 =Y 1 +Δy 1
X 3 =X 2 +Δx 2 Y 3 =Y 2 +Δy 2
−−−−−−−−− −−−−−−−−−
X n =X n−1 + Δx n−1 Y n =Y n−1 +Δy n−1
5. Metode de ridicare planimetrice.
Sunt următoarele metode de ridicare a detalilor planimetrice:

Metoda coordonatelor echerice (perpendicularelor; absciselor şi ordonatelor).

x
+x 1 04

1 02 y 1001
- x 1001
103
1 00 1
+y
10 1
-x

Metoda coordonatelor polare.

1001 1 0 02

1005
1003
1004

101
10 3
A

10 2

y
Metoda intersecţiilor unghiulare
Metoda intersecţiilor liniare

d101-K=15m