REZISTENŢA MATERIALELOR - SEMINAR 6 & 7 – an II Mediu – Gr.

3721
şi Materiale – Gr. 3821

Încovoierea grinzilor drepte

F
M0

H=3B
x z

H=3B
a b c
B

y
y

Fig. 1.

Grinda simplu rezemată din Fig. 1. este solicitată la încovoiere plană de

următoarele eforturi exterioare: forța concentrată F, momentul încovoietor concentrat
M0 și sarcina uniform distribuită q. Grinda este confecționată din oțel, cu modulul de
2
elasticitate longitudinală Eoțel = 2,1·105 N/mm , iar secțiunea transversală este
dreptunghiulară (BxH).
Se cere:
a) Calculul reacţiunilor din reazeme
b) Calculul eforturilor de pe grindă (a forţelor axiale Nx, a forţelor tăietoare Ty și a
momentele încovoietoare Mz) și trasarea diagramelor de variație ale acestora
c) Dimensionarea secțiunii transversale (B și H)
 d) Reprezentarea grafică a diagramelor de variație a tensiunilor normale și
tangențiale efective în secțiunea maxim solicitată
e) Determinarea deplasărilor (săgeata și rotirea) la distanţa a de capătul din stânga al
grinzii şi pe capătul consolei.

Date de lucru

Varianta Sarcini exterioare Lungimile Rezistența

de (aplicate) grinzii admisibilă
lucru F M0 q a b c σa
[kN] [kNm] [kN/m] [m] [m] [m] [N/mm2]
0n 14+0,1·n 2 8 1,2+0,02·n 0,3·a 0,8·a 100
3721 15+0,1·n 2,5 9 1,4+0,01·n 0,3·a 0,8·a 110
3821 18+0,1·n 4 12 1+0,02·n 0,2·a 0,7·a 125

REZOLVARE pentru Varianta n = 0

Date iniţiale:
F = 14 kN = 14·103 N
M0 = 2 kNm = 2·106 N·mm
q = 8 kN/m = 8 N/mm
a = 1,2 m = 1200 mm
b = 0,3·a = 0,3·1,2 = 0,36 m = 360 mm
c = 0,8·a = 0,8·1,2 = 0,96 m = 960 mm
σa = 100 N/mm2 = 100 MPa
E = 2,1·105 N/mm2 =2,1·108 kN/m2
a) Calculul reacţiunilor din reazeme
Pentru calculul reacţiunilor trebuie parcurşi următorii paşi (Fig. 2.):
1. se numerotează reazemele cu 1 şi 2 şi apoi capătul consolei cu 3, punctul unde se
termină forţa uniform distribuită şi acţionează momentul concentrat M0 se
numerotează cu 4;
2. se identifică tipul de reazeme pe care stă grinda – la această problemă 1 este
articulaţie, iar 2 este reazem simplu;
3. în funcţie de tipul de reazeme, se pun reacţiunile în reazeme – în 1 există două
reaţiuni, o reacţiune orizontală H1 şi o reacţiune verticală V1, iar în 2 există o
singură recţiune verticală V2 ;
4. se verifică tipul sistemului în funcţie de numărul de reacţiuni din sistem şi numărul
ecuaţiilor de echilibru pe care le dă Statica în plan:
- se notează cu r – numărul reacţiunilor din sistem; la această problemă r = 2 + 1 = 3,
1 este articulaţie şi introduce 2 reacţiuni, iar 2 este reazem simplu şi introduce o
singură reacţiune;
- se notează cu s – numărul ecuaţiilor de echilibru pe care le dă Statica în plan: s = 3,
adică 2 ecuaţii de proiecţii (pe direcţie orizontală şi pe direcţie verticală) şi o ecuaţie
de momente;
- se notează cu n – gradul de nedeterminare, adică n = r – s; dacă n = 0 – avem un
sistem static determinat, adică toate reacţiunile din reazeme se pot calcula cu ajutorul
ecuaţiilor de echilibru pe care ni le dă Statica în plan; la această problemă:
n = r – s = 3 – 3 = 0, adică avem o problemă static determinată: cele 3 reactiuni din
reazeme se pot calcula cu ecuaţiile de echilobru date de Statică în plan;
- dacă n ≥ 1, avem un sistem static nedeterminat;
5. se trece la calculul reacţiunilor (Fig. 2.).
 q
F
H1 1 2 M0 2
a+ b
3
4 3
V2
V1
a b c

Fig. 2.

Se scrie ecuaţia de proiecţie a tuturor forţelor pe direcţie orizontală:

∑ Fx = 0 => H1 = 0
Se scrie ecuaţia de proiecţie a tuturor forţelor pe direcţie verticală:
∑ Fy = 0 => V1 + V2 – q·a – F = 0
Pentru această problemă, ecuaţia de proiecţie pe verticală se păstrează pentru
verificare, după ce se vor calcula cele 2 reacţiuni verticale din cele 2 ecuaţii de
momente, scrise în raport cu cele 2 reazeme:

 a
M 2 = 0  V1  (a + b ) − q  a   a + b −  − M 0 + F  c = 0
 2
de unde:

 a
q  a  b +  + M0 − F  c
V1 =  2
a+b

 1
M = 0  V2  (a + b ) − F (a + b + c ) − q  a 
a
+ M0 = 0
2
de unde:
 a2
F (a + b + c ) − M 0 + q
V2 = 2
a+b
Acum se verifică ecuaţia de proiecţie pe verticală:

 a a2
q  a   b +  + M 0 − F  c + F (a + b + c ) − M 0 + q
2 F (a + b ) + qa + qab
2
V1 + V2 =  2
=
a+b a+b
adică:

F (a + b ) + qa 2 + qab F (a + b ) + qa(a + b )
V1 + V2 = = = F + qa
a+b a+b
deci, ecuaţia de proiecţie pe verticală se verifică, ceea ce înseamnă că cele 2 reacţiuni
verticale sunt corect calculate. Numeric, reacţiunile au următoarele valori:
H1 = 0
 a  1,2 
q  a   b +  + M 0 − F  c 8  1,2 0,36 +  + 2 − 14  0,96
 2  2  8  1,2  0,96 + 2 − 14  0,96
V1 = = =
a+b 1,2 + 0,36 1,56
8  1,2  0,96 + 2 − 14  0,96 9,216 + 2 − 13,44 2,224
V1 = = =− = −1,425641026kN
1,56 1,56 1,56

a2 1,22
F (a + b + c ) − M 0 + q 14(1,2 + 0,36 + 0,96) − 2 + 8
V2 = 2 = 2 = 14  2,52 − 2 + 4  1,44
a+b 1,2 + 0,36 1,56
35,28 − 2 + 5,76 39,04
V2 = = = 25,02564103kN
1,56 1,56

Verificare numerică pentru reacţiuni:

V1 + V2 = - 1,425641026 + 25,02564103 = 23,6 kN
F + q·a = 14 + 8·1,2 = 14 + 9,6 = 23,6 kN
Şi numeric, reacţiunile verticale se verifică.
Pentru simplificarea calculelor se iau urmatoarele valori pentru reacţiuni:
H1 = 0
 V1 = - 1,4 kN
V2 = 25 kN
b) Calculul eforturilor de pe grindă (forţelor axiale Nx, a forţelor tăietoare Ty și
a momentele încovoietoare Mz) și trasarea diagramelor de variație ale
acestora
Pentru determinarea eforturilor de pe grindă se aplică metoda secţiunilor pe cele 3
porţiuni ale grinzii. Se secţionează grinda cu un plan pe intervalul (1-4) la o distanţă x de
capătul din stânga, se îndepărtează partea din dreapta secţiunii, se păstrează porţiunea de
grindă de lungime x şi se scriu expresiile eforturilor în această secţiune, respectând
regulile de semne la scrierea eforturilor din secţiunea x:

Intervalul (1-4), x  [0, a ]

- forţa axială: Nx(x) = - H1 = 0

- forţa tăietoare : Ty(x) = V1 – q·x => forţa tăietoare variază liniar pe porţiunea (1-4),
variabila x este la puterea întâi; se dau lui x valorile 0 şi a de la limitele intervalului:
pt. x = 0 => Ty(0) = Ty1 = V1 = - 1,4 kN
pt. x = a => Ty(a) = T'y4 = V1 – q·a = - 1,4 – 8·1,2 = - 1,4 – 9,6 = - 11 kN

x2
momentul încovoietor: M z (x ) = V1  x − q  x  = V1  x − q 
x
- => momentul încovoietor
2 2
variază parabolic pe porţiunea (1-4), variabila x este la puterea a doua; se dau lui
x valorile 0 şi a de la limitele intervalului:
pt. x = 0 => Mz(0) = Mz1 = 0

a2 1,22
pt. x = a => M z (a ) = M 'z 4 = V1  a − q  = (− 1,4) 1,2 − 8 = −1,68 − 5,76 = −7,44kNm
2 2

Intervalul (4-2), x  [a, a + b]

- forţa axială: Nx(x) = - H1 = 0

 - forţa tăietoare: Ty(x) = V1 – q·a => forţa tăietoare este constantă pe porţiunea (4-2),
variabila x nu există în expresia forţei tăietoare, nu mai este cazul să se dea valori lui
x, pentru că în expresia lui Ty(x) nu mai apare x; se poate scrie:
Ty(x) = V1 – q·a = T"y4 = T'y2 = - 1,4 – 8·1,2 = - 1,4 – 9,6 = - 11 kN

momentul încovoietor: M z (x ) = V1  x − q  a   x −  − M 0 => momentul încovoietor variază

a
-
 2

liniar pe porţiunea (4-2), variabila x este la puterea întâi ; se dau lui x valorile a şi
(a + b) de la limitele intervalului:

pt. x = a => M z (a ) = M z'' 4 = V1  a − q  a a −  − M 0 = V1  a − q − M 0 = −7,44 − 2 = −9,44kNm

a a2
 2 2

   1,2 
pt. x = a + b => M z (a + b ) = M ' z 2 = V1 (a + b ) − q  a + b  − M 0 = (− 1,4)(1,2 + 0,36) − 8 1,2 0,36 +
a
−2
2   2

M ' z 2 = −2,184 − 9,216 − 2 = −13,4kNm

Intervalul (2-3), x  [a + b, a + b + c]

- forţa axială: Nx(x) = - H1 = 0

- forţa tăietoare: Ty(x) = V1 – q·a + V2 = F => forţa tăietoare este constantă pe
porţiunea (2-3), variabila x nu există în expresia forţei tăietoare, nu mai este cazul să
se dea valori lui x, pentru că în expresia lui Ty(x) nu mai apare x; se poate scrie:
Ty(x) = T"y2 = Ty3 = F = 14 kN
 a
- momentul încovoietor: M z (x ) = V1  x − q  a   x −  − M 0 + V2 x − (a + b ) => momentul
 2

încovoietor variază liniar pe porţiunea (4-2), variabila x este la puterea întâi; se

dau lui x valorile (a+b) şi (a+b+c) de la limitele intervalului:
 a  1,2 
pt. x=a+b => M z (a + b ) = M z''2 = V1 (a + b ) − qa b +  − M 0 = (− 1,4)(1,2 + 0,36) − 8  1,2 0,36 +  − 2
 2  2

M z'' 2 = −2,184 − 9,216 − 2 = −13,4kNm

  a
pt. x = a+b+c => M z (a + b + c ) = M z 3 = V1 (a + b + c ) − q  a b + c +  − M 0 + V2  c
 2

M z 3 = −3,528 − 18,432 − 2 + 24 = 0,04  0

Cu aceste valori şi ştiind variaţiile eforturilor pe cele 3 porţiuni, se trasează cele 3

diagrame de eforturi: N, T şi M (Fig. 3.).
q

F
H1 M0 F
x
1 4 2 3

a
V1 b c
V2
y
+
N
[kN] – 14

⊕
T +
V2 F
[kN] –
F
V1 Ө
-1,4

-11 -13,44
-9,44

-7,44 Ө

M –
[kN·m] +

Fig. 3.
c) Dimensionarea secțiunii transversale (B și H)
Secţiunea transversală a grinzii este un dreptunghi, cu baza B şi înălţimea H = 3B.
Dimensionare se face cu formula lui Navier:
 M zmax
Wznec =
a

unde:
- Mz max este momentul încovoietor maxim în secţiunea cea mai solicitată şi se ia de
pe diagrama M, în valoare absolută:
Mz max = - 13,44 kNm
- Wz nec este modulul de rezistenţă la încovoiere şi, pentru secţiunea dreptunghiulară
se calculează cu formula:
BH 2
Wz =
6

iar, cum:
H = 3B

B(3B ) 9 B 3 M zmax
2
Wznec = = =
6 6 a

de unde:
2M zmax
Bnec = 3
3  a

Numeric, se obţine:

2 13,44 106 3
Bnec = 3 = 89600 = 44,75mm
3 100

Se ia:
Bef = 50 mm
şi:
Hef = 3Bef = 150 mm

c) Reprezentarea grafică a diagramelor de variație a tensiunilor normale și

tangențiale efective în secțiunea maxim solicitată este dată în Fig. 4.
 Momentul încovoietor maxim în secţiunea cea mai solicitată se ia de pe diagrama M:
Mz max = - 13,44 kNm = - 13,44·10 6 Nmm
Se calculează momentul de inerţie axial Iz în mm 4:

Iz =
Bef H ef3
=
(0,05)(0,15)3 = 1,40625 10 −5 m 4 = 1,40625 10 −5 1012 mm4  1,41 107 mm4
12 12

Tensiunile normale efective σef se calculează cu formula:

M zmax
 ef = y
Iz

Tensiunile normale efective σef se calculează în punctele A şi C de pe secţiunea

dreptunghiulară, ţinând cont de semnele momentului încovoietor maxim Mz max de pe
diagrama M şi de semnele coordonatelor punctelor A şi C.
Pentru punctul A:
H ef
yA = − = −75mm
2

cu care:
M zmax
 ef = yA
A
Iz

Numeric, avem:
M zmax (−13,44) 106
 (− 75) = 71,5
N
 ef = yA =   a  grinda rezista
A
Iz 1,41 10 7
mm2

Pentru punctul C:
H ef
yC = + = +75mm
2

cu care:
M zmax
 ef = yC
C
Iz

Numeric, avem:
 M zmax (−13,44)  10 6
 (+ 75) = −71,5
N
 ef = yC =
C
Iz 1,41  10 7
mm2

 ef   a  grinda rezista
C

În punctele A şi C, valorile tensiunii normale efective sunt egale şi de semne

contrare. Aceste valori se pot reprezenta pe secţiunea dreptumghiulară, ca în Fig. 4.
Pentru verificarea tensiunii tangenţială maxime se scrie formula lui Juravski:
Tmax  S z
 max = a
by  I z

unde:
- Tmax este forţa tăietoare maximă şi se ia din diagrama T:
Tmax = 14 kN = 14·10 3 N
- Sz este momentul static al secţiunii care lunecă (al secţiunii de sub axa Oz) în
raport cu axa z; pentru secţiunea dreptunghiulară:
Bef  H ef2
Sz =
8

Numeric:
Bef  H ef2 0,05(0,15)
2
Sz = = = 1,40625 10 −4 m3 = 1,40625 10 −4 109 mm3  1,41  105 mm3
8 8

- by la secţiunea dreptunghiulră este:

by = Bef = 50 mm
- Iz este momentul de ineţie axial central în raport cu axa z al secţiunii
dreptunghiulare:
Iz = 1,41·107 mm4
- τa = 0,8 σa
Numeric:
N
 a = 0,8   a = 0,8 100 = 80
mm2
Cu aceste valori se calculează:
Tmax  S z 14 103  1,41  105 N
 max = = = 2,8   a => grinda rezistă
by  I z 50  1,41  10 7
mm2

σef
A
+ -
+
τmax
O z
H

-
C
y
B

Fig. 4.

d) Determinarea deplasărilor (săgeata și rotirea) la distanţa a de capătul din

stânga al grinzii şi pe capătul consolei

Calculul săgeţii în punctul 4 se face cu formula lui Veresciaghin:

 i  y0 i
V =  m
4
E  Iz

unde:
- δV4 este săgeata în 4
- semnul ∑ se referă la cumularea termenilor pe toate intervalele grinzii
- Ωi este digrama de momente pentru încărcarea reală de pe grindă
- y0i este ordonata la centrul de greutate al diagramei de momente pentru încărcarea
reală în diagrama unitară (diagrama unitară este diagrama de momente pentru o
încărcare unitară pusă în punctul şi pe direcţia deplasării)
- E este modulul de elasticitate longitudinală:
 kN
E = 2,1  108
m2
- Iz este momentul de inerţie axial central în raport cu axa z:
Iz = 1,41·10 -5m 4
Se ia diagrama de momente pentru încărcarea reală trasată deja (Fig. 5.).
Se ia grinda pe care se pune o farţă verticală în punctul 4 şi se trasează diagrama de
momente pentru încărcarea unitară.

F
H1 M0 F
x
1 4 2 3

a b c
V1
V2
y 3
a -13,44
4
-9,44

-7,44 Ө

+
M –
[kN·m] 0,5b
1
b
O
1 3
y01 y02
+
m –
[kNm] +
y03

1 a  b 1,2  0,36 0,432

mmax 4 = = = = 0,277kNm
a+b 1,2 + 0,36 1,56

Fig. 5.

Pentru calculul săgeţii (deplasarea pe verticală) în 4 trebuie determinate ariile din

diagrama de momente încovoietoare M şi valorile y0i din diagrama m, conform figurii de
mai sus. Pentru determinarea y0i din diagrama m se va utiliza teorema lui Thales pentru
triunghiurile asemenea de pe figură. Se va proceda astfel, se vor calcula:
- aria diagramei de momente din diagrama M pe porţiunea (1-4): diagrama de
momente este o parabolă ce are aria egală cu 1/3 din aria dreptunghiului
circumscris:

1 = a  (−7,44) =  1,2  (− 7,44) = −2,976

1 1
3 3
- centrul de greutate al parabolei este la 3/4 de vârful parabolei, se coboară pe această
ordonată din diagrama M în diagrama de momente m, unde la 3/4 de vârful
triunghiului se calculează ordonata y01 astfel:
3
y01 a
4 3
=  y01 = 0,277 = 0,20775
0,277 a 4

- aria diagramei de momente din diagrama M pe porţiunea (4-2): diagrama de

momente în M este un trapez, ce se descompune în:
- un dreptunghi cu următoarele dimensiu=ni: baza egală cu b = 0,36 m şi
înălţimea (-9,44) kNm, ce are aria egală cu produsul dintre bază şi înălţime:
2 = b  (−7,44) = 0,36  (− 9,44) = −3,3984

- centrul de greutate al dreptunghiului este la 1/2 din baza dreptunghiului, adică la:
o,5b = 0,5·0,36 = 0,18 m
de punctul 4, adică de vârful triunghiului din diagrama unitară, se coboară pe
această ordinată în diagrama de momente m, unde la 0,18 m de vârful triunghiului
se calculează ordonata y02 astfel:
y02 0,5b
=  y02 = 0,5  0,277 = 0,1385
0,277 b

- un triunghi cu următoarele dimensiuni: baza egală cu b = 0,36 m şi înălţimea

[- 13,44 - ( - 9,44)] = - 4 kNm, ce are aria egală cu produsul dintre bază şi înălţime
împărţit la 2:
 b  (− 4) 0,36  (− 4 )
3 = = = −0,72
2 2
- centrul de greutate al triunghiului este la 1/3 de baza triunghiului, adică de punctul 4 la:
1 1
b =  0,36 = 0,12m
3 3
de punctul 4, adică de vârful triunghiului din diagrama unitară, se coboară pe această
ordonată în diagrama de momente m, unde la 0,12 m de vârful triunghiului se calculează
ordonata y03 astfel:
y03 0,12 0,277  0,12 0,03324
=  y03 = = = 0,0923
0,277 b b 0,36

Cu aceste valori se calculează deplasarea pe verticală a punctului 4:

V =
1
( )
1  y01 +  2  y02 + 3  y03 =
(− 2,976)  0,20775 + (− 3,3984)  0,1385 + (− 0,72)  0,0923
4
E  Iz 2,1 108 1,41  10 −5

− 0,618264 − 0,4706784 − 0,066456

V =
4
2,1 1,41 103

V = −3,90205471110−4 m = −0,00039m = −0,39mm

4

Calculul rotirii în punctul 4 se face cu formula lui Veresciaghin:

 i  y) i
4 =  rad 
E  Iz

φ4 este rotirea în 4.
Mărimile care intră în formula de calcul a rotirii în 4 au aceeaşi semnificaţie ca în
formula săgeţii. Se ia diagrama de momente pentru încărcarea reală (Fig. 6.). Se ia
aceeaşi grindă şi se încarcă cu un moment concentrat unitar în 4, pentru care se trasează
diagrama de momente (Fig. 6.).
Pentru calculul rotirii în 4 trebuie determinate ariile din diagrama de momente
încovoietoare M şi valorile y0i din diagrama m, conform Fig. 6. Pentru determinarea y0i
din diagrama m se va utiliza teorema lui Thales pentru triunghiurile asemenea de pe
figură. Se va proceda ca la calculul săgeţii. Se vor calcula:
 q
F
H1 M0 F
1 2 3
4

a b c
V1
V2
y
3 -13,44
a
4 -9,44

-7,44 Ө

+
M –
[kN·m] 0,5b 1
b
1 3
O
y01 y02
-0,23
+ -
m –
[kNm] + y03

0,77

Fig. 6.

- aria diagramei de momente din diagrama M pe porţiunea (1-4): diagrama de

momente este o parabolă ce are aria egală cu 1/3 din aria dreptunghiului
circumscris, aceeaşi ca la calculul săgeţii în 4:

1 = a  (−7,44) =  1,2  (− 7,44) = −2,976

1 1
3 3
- centrul de greutate al parabolei este la 3/4 de vârful parabolei, se coboară pe această
ordonată din diagrama M în diagrama de momente m, unde la 3/4 de vârful
triunghiului se calculează ordonata y01 astfel:
 3
y01 a
3
= 4  y01 =  0,77 = 0,5775
0,77 a 4

- aria diagramei de momente din diagrama M pe porţiunea (4-2), aceeaşi ca la

calculul săgeţi): diagrama de momente în M este un trapez, ce se descompune în:
- un dreptunghi cu următoarele dimensiuni: baza egală cu b = 0,36 m şi înălţimea
(-9,44) kNm, ce are aria egală cu produsul dintre bază şi înălţime:
2 = b  (−7,44) = 0,36  (− 9,44) = −3,3984

- centrul de greutate al dreptunghiului este la 1/2 din baza dreptunghiului, adică la:
o,5b = 0,5·0,36 = 0,18 m
de punctul 4, adică de vârful triunghiului din diagrama unitară, se coboară pe această
ordinată în diagrama de momente m, unde la 0,18 m de vârful triunghiului se calculează
ordonata y02 astfel:

 y02 = 0,5  (− 0,23) = −0,115

y02 0,5b
=
− 0,23 b

- un triunghi cu următoarele dimensiuni: baza egală cu b = 0,36 m şi înălţimea

[- 13,44 - ( - 9,44)] = - 4 kNm, ce are aria egală cu produsul dintre bază şi înălţime
împărţit la 2:
b  (− 4) 0,36  (− 4 )
3 = = = −0,72
2 2
- centrul de greutate al triunghiului este la 1/3 de baza triunghiului, adică de punctul 4 la:
1 1
b =  0,36 = 0,12m
3 3
de punctul 4, adică de vârful triunghiului din diagrama unitară, se coboară pe această
ordonată în diagrama de momente m, unde la 0,12 m de vârful triunghiului se calculează
ordonata y03 astfel:
1
b
 y03 = (− 0,23) = −0,077
y03 3 1
=
− 0,23 b 3

Cu aceste valori se calculează rotirea punctului 4:

4 =
1
( )
1  y01 +  2  y02 + 3  y03 =
(− 2,976)  0,5775 + (− 3,3984)  (− 0,115) + (− 0,72)  (− 0,077 )
E  Iz 2 108  1,41  10 −5

− 1,71864 + 0,390816 + 0,05544

4 =
2,1 1,41 103

4 = −4,297142857 10−4 rad = −0,00043rad

Calculul săgeţii în punctul 3 se face cu formula lui Veresciaghin:

 i  y0 i
V =  m
3
E  Iz

unde:
- δV3 este săgeata în 3
- semnul ∑ se referă la cumularea termenilor pe toate intervalele grinzii
- Ωi este digrama de momente pentru încărcarea reală de pe grindă
- y0i este ordonata la centrul de greutate al diagramei de momente pentru încărcarea
reală în digrama unitară (diagrama unitară este diagrama de momente pentru o
încărcare unitară pusă în punctul şi pe direcţia deplasării)
- E este modulul de elasticitate longitudinală:
kN
E = 2,1  108
m2
- Iz este momentul de inerţie axial central în raport cu axa z:
Iz = 1,41·10 -5m 4
Se ia diagrama de momente pentru încărcarea reală trasată deja (Fig. 7.).
Se ia grinda pe care se pune o farţă verticală concentrată unitară în punctul 3 şi se
trasează diagrama de momente pentru încărcarea unitară (Fig. 7.).
Pentru calculul săgeţii (deplasarea pe verticală) în 3 trebuie determinate ariile din
diagrama de momente încovoietoare M şi valorile y0i din diagrama m, conform figurii de
mai sus. Pentru determinarea y0i din diagrama m se va utiliza teorema lui Thales pentru
triunghiurile asemenea de pe figură. Se va proceda astfel, se vor calcula:
- aria diagramei de momente din diagrama M pe porţiunea (1-4): diagrama de
momente este o parabolă ce are aria egală cu 1/3 din aria dreptunghiului
circumscris:

q
F
F
H1 M0 x
1 4 2 3

a b c
V1 2 2b
a+ b V2
y 3 3

a+0,5b -13,44
-9,44

2
a -7,44 Ө
3


+
M – 1 2
[kN·m] 0,5b b c
3 3 1

y02 y04
y01 -0,96

Ө
m –
[kNm] + y03

Fig. 7.

1 = a  (−7,44) =  1,2  (− 7,44) = −2,976

1 1
3 3
- centrul de greutate al parabolei este la 3/4 de vârful parabolei, se coboară pe această
ordonată din diagrama M în diagrama de momente m, unde la 3/4 de vârful
triunghiului se calculează ordonata y01 astfel:
 y01
2
a (− 0,96)  2 1,2
= 3  y01 = 3 = −0,4923
− 0,96 a + b 1,56

- aria diagramei de momente din diagrama M pe porţiunea (4-2): diagrama de

momente în M este un trapez, ce se descompune în:
- un dreptunghi cu următoarele dimensiuni: baza egală cu b = 0,36 m şi
înălţimea (-9,44) kNm, ce are aria egală cu produsul dintre bază şi înălţime:
2 = b  (−7,44) = 0,36  (− 9,44) = −3,3984

▪ centrul de greutate al dreptunghiului este la 1/2 din baza

dreptunghiului, adică la:
o,5b = 0,5·0,36 = 0,18 m
de punctul 4, adică de vârful triunghiului din diagrama unitară, se coboară pe această
ordinată în diagrama de momente m, unde la 0,18 m de vârful triunghiului se calculează
ordonata y02 astfel:
y02
=
a + 0,5b
 y0 2 =
(− 0,96)(1,2 + 0,5  0,36) = −0,849
− 0,96 a+b 1,56

- un triunghi cu următoarele dimensiuni: baza egală cu b = 0,36 m şi

înălţimea [- 13,44 - ( - 9,44)] = - 4 kNm, ce are aria egală cu produsul dintre
bază şi înălţime împărţit la 2:
b  (− 4) 0,36  (− 4 )
3 = = = −0,72
2 2
▪ centrul de greutate al triunghiului este la 1/3 de baza triunghiului,
adică de punctul 4 la:
1 1
b =  0,36 = 0,12m
3 3
de punctul 4, adică de vârful triunghiului din diagrama unitară, se
coboară pe această ordonată în diagrama de momente m, unde la
0,12 m de vârful triunghiului se calculează ordonata y03 astfel:
 2
a+ b (− 0,96)1,2 + 2  0,36 
y03
= 3 y =  3  = −0,886
− 0,96 a+b
03
1,56

- aria diagramei de momente din diagrama M pe porţiunea (2-3): diagrama de momente

în M este un triunghi cu următoarele dimensiuni: baza egală cu c = 0,96 m şi înălţimea
( - 13,44) kNm, ce are aria egală cu produsul dintre bază şi înălţime împărţit la 2:
c  (− 13,44) 0,96  (− 13.44)
4 = = = −6,4512
2 2
▪ centrul de greutate al triunghiului este la 2/3 de vârful triunghiului,
adică de punctul 3 la:
2 2
c =  0,96 = 0,64m
3 3
adică de vârful triunghiului din diagrama unitară, se coboară pe
această ordonată în diagrama de momente m, unde la 0,12 m de
vârful triunghiului se calculează ordonata y04 astfel:
2
c
= 3  y03 =  (− 0,96) = −0,64
y04 2
− 0,96 c 3

Cu aceste valori se calculează deplasarea pe verticală a punctului 3:

 V3 =
1
( )
1  y01 +  2  y02 +  3  y03 +  4  y04 =
(− 2,976)  (− 0,4923) + (− 3,3984)  (− 0,849) + (− 0,72)  (− 0,886) + (− 6,4512)  (− 0,64)
E  Iz 2,1  108  1,41  10 −5

1,4650848 + 2,8852416 + 0,63792 + 4,128768

V =
3
2,1 1,41 103

V = 3,079032219 10−3 m = 0,00308m = 3,08mm

4

Calculul rotirii în punctul 3 se face cu formula lui Veresciaghin:

 i  y) i
3 =  rad 
E  Iz

φ3 este rotirea în 3.
 Mărimile care intră în formula de calcul a rotirii în 3 au aceeaşi semnificaţie ca în
formula săgeţii.
Se ia diagrama de momente pentru încărcarea reală (Fig. 8.). Se ia aceeaşi grindă
şi se încarcă cu un moment concentrat unitar în 3, pentru care se trasează diagrama de
momente (Fig. 8.).
q
F
H1 M0 F
x
1 4 2 3

a b c
V1
2 V2
y a+ b
3
a+0,5b -13,44
-9,44

2
a -7,44 Ө
3

+
M – 1
2
c
[kN·m] 0,5b b 3
3
1
y01 y02
+
m –
[kNm] 
y04
y03
1 1
Fig. 8.

Pentru calculul rotirii în 3 trebuie determinate ariile din diagrama de momente

încovoietoare M şi valorile y0i din diagrama m, conform Fig. 8. Pentru determinarea
ordonatelor y0i din diagrama m se va utiliza teorema lui Thales pentru triunghiurile
asemenea de pe figură. Se va proceda astfel, se vor calcula:
 - aria diagramei de momente din diagrama M pe porţiunea (1-4): diagrama de
momente este o parabolă ce are aria egală cu 1/3 din aria dreptunghiului
circumscris:

1 = a  (−7,44) =  1,2  (− 7,44) = −2,976

1 1
3 3
- centrul de greutate al parabolei este la 3/4 de vârful parabolei, se coboară pe această
ordonată din diagrama M în diagrama de momente m, unde la 3/4 de vârful
triunghiului se calculează ordonata y01 astfel:
2 2
y01 a 1,2
= 3  y01 = 3 = 0,513
1 a+b 1,56

- aria diagramei de momente din diagrama M pe porţiunea (4-2): diagrama de

momente în M este un trapez, ce se descompune în:
- un dreptunghi cu următoarele dimensiuni: baza egală cu b = 0,36 m şi
înălţimea (-9,44) kNm, ce are aria egală cu produsul dintre bază şi înălţime:
2 = b  (−7,44) = 0,36  (− 9,44) = −3,3984

▪ centrul de greutate al dreptunghiului este la 1/2 din baza

dreptunghiului, adică la:
o,5b = 0,5·0,36 = 0,18 m
de punctul 4, adică de vârful triunghiului din diagrama unitară, se coboară pe această
ordinată în diagrama de momente m, unde la 0,18 m de vârful triunghiului se calculează
ordonata y02 astfel:
y02 a + 0,5b 1,2 + 0,5  0,36
=  y0 2 = = 0,885
1 a+b 1,56

- un triunghi cu următoarele dimensiuni: baza egală cu b = 0,36 m şi

înălţimea [- 13,44 - ( - 9,44)] = - 4 kNm, ce are aria egală cu produsul dintre
bază şi înălţime împărţit la 2:
b  (− 4) 0,36  (− 4 )
3 = = = −0,72
2 2
 ▪ centrul de greutate al triunghiului este la 1/3 de baza triunghiului,
adică de punctul 4 la:
1 1
b =  0,36 = 0,12m
3 3
de punctul 4, adică de vârful triunghiului din diagrama unitară, se
coboară pe această ordonată în diagrama de momente m, unde la
0,12 m de vârful triunghiului se calculează ordonata y03 astfel:
2 2
a+ b 1,2 +  0,36
y03 3 y = 3
= = 0,923
a+b
03
1 1,56

- aria diagramei de momente din diagrama M pe porţiunea (2-3): diagrama de momente

în M este un triunghi cu următoarele dimensiuni: baza egală cu c = 0,96 m şi înălţimea
( - 13,44) kNm, ce are aria egală cu produsul dintre bază şi înălţime împărţit la 2:
c  (− 13,44) 0,96  (− 13.44)
4 = = = −6,4512
2 2
▪ centrul de greutate al triunghiului este la 2/3 de vârful triunghiului,
adică de punctul 3 la:
2 2
c =  0,96 = 0,64m
3 3
adică de vârful triunghiului din diagrama unitară, se coboară pe
această ordonată în diagrama de momente m, unde la 0,12 m de
vârful triunghiului ordonata y04 este:
y04 = 1
Cu aceste valori se calculează rotirea punctului 3:
3 =
1
(  y +   y +   y +   y ) = (− 2,976) 0,513 + (− 3,3984) 0,885 + (− 0,72) 0,923 + (− 6,4512)1
E  Iz
1 01 2 02 3 03 4 04
2,1 108 1,4110 −5

− 1,526688 − 3,007584 − 0,66456 − 6,4512

3 =
2,1 1,41 103

3 = −3,934492401 10 −3 rad = −0,00393rad