REZISTENŢA MATERIALELOR ÎNDRUMAR DE SEMINAR

PROBLEME REZOLVATE

Aplicația 2.1. Pentru bara din figura 2.7, se cer următoarele:

a) Să se determine reacţiunea din încastrare,
b) Să se traseze diagrama de eforturi axiale,
c) Să se verifice rezistenţa sistemului de bare,
d) Să se calculeze deplasările orizontale ale punctelor 1 şi 2.
Aplicație numerică: a = 0,5 [m], F1 = 125 [kN], F2 = 175 [kN], D = 2d,
D = 20 [mm], E = 2∙105 [MPa], a = 150 [MPa]

Fig.2.7

REZOLVARE:

a) Din ecuația de echilibru scrisă pe orizontală determinăm

reacțiunea din încastrare.

 X = 0  −X A − F1 + F2 = 0  XA = F2 − F1 = 50 [kN].

b) Se vor scrie eforturile axiale pe cele două tronsoane în baza

convenției de semne pentru eforturi axiale prezentată la capitolul
anterior.

N (x = 0) = NA = XA = 50 [kN]
NA −1(x) = XA →  A −1
 NA −1(x = a) = N1 = XA = 50 [kN]

N (x = 0) = N1 = XA + F1 = 175 [kN]
N1−2 (x) = XA + F1 →  1−2
N1−2 (x = 2a) = N2 = XA + F1 = 175 [kN]

Diagrama de eforturi este prezentată în figura 2.8.

59
2. ÎNTINDERE – COMPRESIUNE

Fig.2.8

c) Verificarea barei se va face în baza condiției de rezistență

N
 =  a
A
Această relație de verificare se va utiliza pentru ambele
tronsoane de bară.
N
- pentru tronsonul A-1: A −1 = A −1  a
A A −1
Indicii din ecuație fac referire la tronsonul A-1.

50 [kN] 50000 [N]

A −1 = = = 636,62 [MPa]  a
d 2

 10 [mm ]
2 2

4 4

Condiția de rezistență nu este îndeplinită pe tronsonul A-1, în

consecință bara nu rezistă sarcinilor aplicate pe acest tronson.
Pentru a satisface condiția de rezistență pe acest tronson, va trebui
să adoptăm diametrul d = 25 [mm]. Se reia calculul cu aceast[
valoare de diametru și se obține:

50 [kN] 50000 [N]

A −1 = = = 101,85 [MPa]  a
  d2 
 25 [mm ]
2 2

4 4

Cu această valoare de diametru, condiția de rezistență este

îndeplinită.

60
 REZISTENŢA MATERIALELOR ÎNDRUMAR DE SEMINAR

- pentru tronsonul 1-2:

N 175000 [N] 175000 [N]
1−2 = 1−2 = = = 89,127  a
A1−2  2 
D  50 [mm ]
2 2

4 4
Condiția de rezistență este îndeplinită și pe cel ce-al doilea
tronson 1-2.

d) Deplasările orizontale ale punctelor 1 și 2 sunt:

NA −1  A −1 XA  a 50  103  500
u1 =  A −1 = = = = 0,255 [mm]
EA −1  A A −1 E    d2 5   25
2
2  10 
4 4
2
N  N 
u2 =   i = A −1 +  1−2 = A −1 A −1 + 1−2 1−2
i=1 EA −1  A A −1 E1−2  A1−2

u2 =
XA  a ( X + F1 )  2a = 0,255 + 175000  1000 = 0,7 [mm].
+ A
  
E   d2 E   D2 2  105   502
4 4 4

Aplicația 2.2. Pentru bara din figura 2.9, se cer următoarele:

a) Să se ridice nedeterminarea (determinare reacțiuni XA, XB),
b) Să se traseze diagrama de eforturi axiale,
c) Să se dimensioneze bara (D,d = ?),
d) Să se calculeze deplasările orizontale ale punctelor 1 şi 2.
Aplicație numerică: a = 0,5 [m], F1 = 125 [kN], F2 = 175 [kN], D = 2d,
E = 2∙105 [MPa], a = 150 [MPa]

Fig.2.9
REZOLVARE:
a. Vom scrie din statică ecuația de echilibru de forțe pe direcția axei:
 X = 0  −XA − F1 + F2 + XB = 0  XA − XB = F2 − F1

61
2. ÎNTINDERE – COMPRESIUNE

După cum se poate observa, ecuația din statică are două

necunoscute (XA, XB), iar pentru determinarea acestora va mai fi
nevoie de încă o ecuație exprimată în funcție de deformațiile
elastice.
N
 AB = 0;  AB =  A1 +  12 +  2B = 0 ,  =
EA

Se va obține un sistem de două ecuații cu două necunoscute

de forma:

din statică : X A − XB = 50000


 X  2a ( XA + F1 )  a ( X A + F1 − F2 )  3a
din deformatii elastice : A + + =0
 E
  d2
E
  D 2

E 
  ( D 2
− d2
)
 4 4 4

 X = 5,77 [kN],
Prin rezolvarea sistemului, obținem soluțiile:  A
 XB = −44,23 [kN].

b) diagrama de eforturi axiale:

Fig.2.10

c) Dimensionarea barei se va face tot din condiția de rezistență.

62
 REZISTENŢA MATERIALELOR ÎNDRUMAR DE SEMINAR

Se va efectua calculul de dimensionare pe fiecare tronson în

parte și în funcție de eforturile axiale din fiecare tronson se
calculează o arie necesară și funcție de aceasta rezultă un diametru
necesar, respectiv o pereche de valori D, d.
În final vor rezulta trei perechi de valori, din care pentru
îndeplinirea rezistenței se vor adopta diametrele cu valorile cele mai
mari.
N
Condiția de rezistență:  =  a .
A
N N
Dimensionarea se va face în baza condiției limită: = a  A =
A a

Calculul de dimensionare pe tronsonul A-1

5770 5770
A A −1 = = = 38,46mm2
a 150
  d2 4  A A −1
A A −1 = d= = 7 [mm].
4 
dA −1 = 7 [mm],

DA −1 = 2  dA −1 = 14 [mm].

Calculul de dimensionare pe tronsonul 1-2

130770 130770
A1−2 = = = 871,8 [mm2 ]
a 150
  D2 4  A1−2
A1−2 = D= = 34 [mm]
4 
D1−2 = 34 [mm],

 D1−2
d1−2 = 2 = 17 [mm].

63
2. ÎNTINDERE – COMPRESIUNE

Calculul de dimensionare pe tronsonul 2-B

44230 44230
A 2−B = = = 294,86 [mm2 ]
a 150
  (D2 − d2 )   ( 4d2 − d2 ) 3    d2
A 2−B =  A 2−B = =
4 4 4
4  A 2−B
d= = 6 [mm]
3
d2−B = 6 [mm],

D2−B = 2  d2−B = 12 [mm].

Dintre toate perechile de valori de diametre determinate, pentru

îndeplinirea condiției de rezistență se vor adopta diametrele cu
valorile cele mai mari:
d = 7 [mm],

D = 2  d = 14 [mm].

d) Calculul deplasărilor punctelor 1 și 2.

XA  2a 5,77  103  2  500

u1 =  A1 = = = 1,049 [mm]
  d2   17 2
E 2,1 105 
4 4

XA  2a ( XA + F1 )  a
u2 =  = A −1 + 1−2 = +
A2
  d2   D2
E E
4 4

50  103  2  500 130,77  103  500

u2 = + = 1,392 [mm].
  17 2
  34 2
2,1 105  2,1 105 
4 4

Valorile pozitive obținute pentru deplasări înseamnă că deplasarea

punctelor se face în sensul axei x care este orientată către dreapta.

64
 REZISTENŢA MATERIALELOR ÎNDRUMAR DE SEMINAR

Aplicația 2.3. Să se determine valoarea forţei F dacă deplasarea

pe verticală în dreptul ei este  = 0,6 mm. Se cere:
a) Să se calculeze eforturile N1 și N2 din barele verticale,
b) Să se calculeze tensiunile din barele verticale.
Aplicație numerică:  = 400 [mm], A1 = 500 [mm2], A2 = 800 [mm2],
E = 2∙105 [MPa], a = 150 [MPa]

Fig.2.11

REZOLVARE:

a) Sub acțiunea forței F, în barele 1 și 2 iau naștere eforturile axiale

N1 și N2, acest lucru fiind prezentat în figura 2.12

Fig.2.12

- ecuația de echilibru pe care o scriem din statică, este:

65
2. ÎNTINDERE – COMPRESIUNE

M A = 0; N1  a + N2  2a − F  3a = 0
N1 + 2N2 = 3F

În baza ecuației din statică avem o ecuație cu două

necunoscute. Sistemul este static nedeterminat cu grad de
nedeterminare unitar. În consecință va trebui să mai sciem o ecuație
din deformații elastice pe baza schemei din figura 2.13.

Fig.2.13

Sub acțiunea încărcării exterioare (forța F), barele 1 și 2 se

alungesc cu cantitățile ∆1 și ∆2. Pentru determinarea eforturilor N1
și N2, vom scrie următoarele asemănări de triunghiuri:
ABB’  ADD’
BB' AB  a 
=  1=   1 = = 0,2 [mm]
DD' AD  3a 3
N1  1 E A
= 0,2  N1 = 0,2  1 1 = 26,25 [kN]
E1  A1 1

ACC’  ADD’
CC' AC  2a 2
=  2 =  2 = = 0,4
DD' AD  3a 3
N2  2 E A
= 0,4  N2 = 0,4  2 2 = 168 [kN]
E2  A 2 2

Înlocuind N1 și N2 în ecuația din statică, vom obține forța F:

N1 + 2N2
F= = 120,75 [kN]
3

66
 REZISTENŢA MATERIALELOR ÎNDRUMAR DE SEMINAR

b) Tensiunile din barele verticale sunt:

N1 26,26  103
1 = = = 52,5 [MPa] < a
A1 500
N2 168  103
2 = = = 210 [MPa] > a
A2 800

În baza calculelor de verificare efectuată, se constată că bara 2

nu îndeplinește condiția de rezistență. Pentru îndeplinire se propune
majorarea ariei secțiunii transversale A2 = 1200 [mm2].

N2 168  103
2 = = = 140 [MPa] < a.
A2 1200

Aplicația 2.4. Pentru sistemul din figura 2.14, se cere:

a) Determinarea eforturilor N1 și N2 din barele verticale,
b) Dimensionarea barelor.
 N 
Aplicație numerică:  = 400 [mm], a = 0,5 [m], q = 10   ,  = 30o
 mm 
E = 2,1∙105 [MPa], a = 150 [MPa]

Fig.2.14

REZOLVARE:
- din statică: MA = 0; N1  a + N2Y  9a − R  5a = 0 ,
R = 8aq – rezultanta sarcinii uniform distribuite

67
2. ÎNTINDERE – COMPRESIUNE

Fig.2.15
3
N2Y = N2∙cos() = N2∙
2
9 3
Ecuația din statică: N1 + N2 = 40aq (1)
2

- din deformații elastice:

Fig.2.16

ABB’  ADD’
BB' AB  a N1  1
=  1=  v D = 9 =9 (2)
E1  A1
1
DD' AD vD 9a

În DD’’D’
D''D'  2  2 N2  2
cos (  ) = =  vD = =
DD' vD cos (  ) E2 A 2 cos (  )

68
 REZISTENŢA MATERIALELOR ÎNDRUMAR DE SEMINAR

cos (  ) =  =
cos (  )
2
2

N2  2
vD = (3)
E2 A 2 cos2 (  )

Prin egalarea relațiilor (2) și (3) obținem:

N1  1 N2  2 N1  N2 
9 =  9 =
E1  A1 E2 A 2 cos2 (  ) E  A EA cos2 (  )
4
9N1 = N2 (4)
3

Relația (4) se introduce în (1) și obținem eforturile din bare:

N1 = 0,745aq = 3725 [N]

N2 = 5,03aq = 25150 [N]

b) dimensionarea barelor se face din condițiile de rezistență:

N1 3725 3725
1 =  a  = 150  A1nec = = 24.83 [mm2 ]
A1 A 150

N2 25150 25150
2 =  a  = 150  A 2nec = = 167.67 [mm2 ]
A2 A 150

Anec = max(A1nec ,A 2nec ) = 167.67 [mm2 ]

d2 4  167.67
A nec = = 167.67  d = = 14.61 [mm]
4 

Se adoptă d1 si d2 = 15 mm.

69
2. ÎNTINDERE – COMPRESIUNE

Aplicația 2.5. Se dă sistemul de bare

articulate din fig.2.17 şi se cere:
a. Să se determine forţa verticală P care
poate fi aplicată în nodul A (cu sensul
către nodul E) astfel încât tensiunea în
bara cea mai solicitată să nu depăşească
a = 100 MPa.
b. În cazul în care bara 2 este mai scurtă
iniţial cu o = 0,5 mm, să se determine
forţa Fo (aplicată în capătul barei 2) pentru
realizarea montajului, în absenţa forţei P.
Se dau:
 = 1 = 3 = 4 = 1 [m];
A1 = A3 = A4 = 0,5A2 = A = 103 [mm2]; Fig.2.17
E = 2105 MPa.

REZOLVARE:

a. Studiind echilibrul sistemului prin izolarea

nodului A se observă că sistemul este de două
ori static nedeterminat.

 X = 0; N  sin() − N  sin() = 0 (1)

1 3

 Y = 0; N  cos() + N + N  cos() + N
1 2 3 4 = P (2)

Fig.2.18 Din (1)  N1 = N3

Ecuația (2) devine: 2N1  cos() + N2 + N4 = P,

Mai sunt necesare două relaţii pentru determinarea eforturilor.
Din poziţia deformată, fig.2.19, sistemul se scrie:
4 = 2 (4)
1 = 4cos (5)
care scrise explicit în funcţie de eforturi şi ataşate la (1), (2) rezolvă
problema:

70
 REZISTENŢA MATERIALELOR ÎNDRUMAR DE SEMINAR

N4  4 N2  2 N
=  N4 = 2  cos  (6)
EA 2EA 2
2 = cos şi 4 = 

N1  1 N4  4
=  cos 
EA EA
cos2 
 N1 = N4  cos  = N2  (7)
Fig.2.19 2

Înlocuind (6), (7) în (3) obţinem:

P
N2 = = 0,48P
cos 
1+ + cos 
3

2
N1 = N3 = 0,18P; N4 = 0,208P
Condiţia de sarcină capabilă la solicitări axiale este:
Ncap = aAmin = Nmax = N2

100  10−3  10−3

0,48P = aA2  P = = 416,66 kN
0,5  0,48

Întrucât A2 nu este aria minimă, verificăm şi bara (4) unde N4

=0,208P şi A4 = 103 mm2 şi obţinem:

100  10−3  10−3

P= = 480,77 kN
0,208

Rămâne ca şi sarcină capabilă valoarea minimă dintre cele

două calculate: P = 416,66 kN.

b. Şi în acest caz după montajul forţat al sistemului, acesta este

de două ori static nedeterminat. Din izolarea nodului A rezultă în
final ecuaţia:
2N1cos + N4 – N2 = 0 (8)
La aceasta mai adăugăm relaţiile în deformaţii:
 = l2 + l4 şi l1 = l4cos (9)

71
2. ÎNTINDERE – COMPRESIUNE

 N1  1 N4  4
 = 2  EA + EA
 (10)
 N  N 
1 1
= 4 4
 cos 
 EA EA

EA   cos 
 = N2  + N4
 2 (11)
N1 = N4  cos 

Fig.2.20

 EA   cos 
N
 4 = − N2 
2
Din (11) 
N = 3A    cos  − N  cos 
2

 1 2
2
Introducând relaţiile (11) în (8) obţinem:

EA (1 + 2  cos  )  10
2 −3

N2 =  = 120 kN
l  cos  
1 + + cos  
3

 2 

Aplicația 2.6. Pentru bara din figura 2.21, se cere:

a) Calcule tensiuni pe tronsoanele barei;
b) Trasare diagramă de forțe axiale și tensiuni;
c) Tensiunile din bară dacă temperatura scade cu t=15oC.

Fig.2.21

72
 REZISTENŢA MATERIALELOR ÎNDRUMAR DE SEMINAR

Aplicație numerică: a = 1 [m], A1 = A = 400 [mm2], A2 = 0.5A1 = 0.5A,

E2 = E = 2∙105 [MPa], E1 = 0.5E2 = 0.5E, a2 = 0.5a1,  = 1,25[mm],
1 = 24∙10-6 [grad-1], F = 100 [kN].

REZOLVARE:
a)
- ecuația de echilibru de forțe din statică:
 X = 0; XA + XB − F = 0 (1)
- ecuația din deformații elastice:
 AB = 0;  AB =  A1 +  12 + 2B =

Alungirile de tronsoane:
XA  2a XA  2a
2a
XA
 A1 = 0 E1  A1 dx = =
E1  A1 0.5E  A

 =
a
( XA − F)dx = ( XA − F)  a = ( XA − F )  a
E1  A1 E1  A1 0.5E  A
12
0

 =
a
( XA − F)dx = ( XA − F)  a = ( XA − F )  a
E2  A 2 E2  A 2 E  0.5A
2B
0

Ecuația scrisă din deformații elastice devine:

XA  2a ( XA − F )  a ( XA − F )  a
+ + = (2)
0.5E  A 0.5E  A E  0.5A

Din (1) și (2) se obțin reacțiunile XA și XB.

2Fa + EA
XA = = 76,25 [kN] , XB = F − XA = 23,75 [kN]
4a
Tensiunile pe tronsoane sunt:

NA −1 XA 76,25  10 N
3

A −1 = = = = 190,625 MPa
A A −1 A 400 mm2 

N1−2 XA − F 23,75  103 N

1−2 = = =− = −59,375 MPa
A1−2 A 400 mm2 

73
2. ÎNTINDERE – COMPRESIUNE

N X −F 23,75  10 N
3

2−B = 2−B = A =− = −118,5 MPa .

A 2−B 0,5A 200 mm2 

b) diagramele de eforturi axiale și tensiuni

Fig.2.22

c) Determinarea reacțiunilor ținând cont de variația de temperatură

se face în mod similar cu calculul prezentat la a), cu adăugarea
termenilor în ecuația deformațiilor elastice ce ține cont de alungirea
sub influența temperaturii.
În notațiile reacțiunilor se va folosi litera “t” care ține cont de
regimul termic.

- ecuația de echilibru de forțe din statică:

 X = 0; XA(t) + XB(t) − F = 0 (3)
- ecuația din deformații elastice:
 AB = 0;  AB =  A1(t) +  12(t) + 2B(t) =

74
 REZISTENŢA MATERIALELOR ÎNDRUMAR DE SEMINAR

Alungirile de tronsoane exprimate funcție de variația de temperatură:

X  2a
 A1(t) = A(t) + 1  2a  t
0.5E  A

 12(t) =
( XA(t) − F)  a +   a  t
0.5E  A
1

 =
(X A(t) − F)  a
+ 2  a  t
E  0.5A
2B(t)

Ecuația de deformații elastice devine:

X A(t)  2a
+ 1  2a  t +
(X A(t) − F)  a
+ 1  a  t +
0.5E  A 0.5E  A (4)
+
( XA(t) − F)  a +   a  t = 
E  0.5A
2

Din (3) și (4) obținem reacțiunile sub influența temperaturii.

4Fa + EA − EAat ( 31 +  2 )
XA(t) = = 89,48 [kN]
8a
XB(t) = 10,52 [kN]

Tensiunile pe tronsoane funcție de t:

NA −1(t) 89,48  103 N

A −1(t) = = = 223,7 MPa
A A −1 400 mm2 

N1−2(t) 10,52  103 N

1−2(t) = =− = −26,3 MPa
A1−2 400 mm2 

N2−B(t) 10,52  103 N

2−B(t) = =− = −52,6 MPa
A 2−B 200 mm2 

Diagramele de eforturi axiale și tensiuni în funcție de scăderea de

temperatură se prezintă în figura 2.23.

75
2. ÎNTINDERE – COMPRESIUNE

Fig.2.23

Aplicația 2.7. O tijă (1) cu secțiune

circulară variabilă din oțel este montată
în interiorul unui tub (2) confecționat din
aluminiu. Modulul de elasticitate pentru
oțel (1) este E1, iar pentru aluminiu E2.
Întregul ansamblu format din cele două
componente (1) și (2) este comprimat
de forța P din partea inferioară prin
intermediul unei plăci foarte rigide. Se
cere să se traseze diagramele de
eforturi axiale și de tensiuni pentru cele
două componente. Se dau: d = 20 [mm],
E1 = 2,1∙105 [MPa], E2 = 0,7∙105 [MPa].
Fig.2.24

REZOLVARE: Notând cu N1 și N2 forțele axiale din tijă și din tub,

vom scrie din statică:

76
 REZISTENŢA MATERIALELOR ÎNDRUMAR DE SEMINAR

N1 + N2 = P , (1)
Geometric, se poate observa că deformațiile axiale ale
componentelor sunt egale.
 1 = 2

Întrucât tija are secțiunea transversală variabilă, scurtarea

acesteia se calculează cu relația:
6d
N1 N1
 1= dx =  E A (x)dx ,
E A
0 1 1
(x) 0 1 1

unde A1(x) este secțiunea transversală a tijei la distanța x, așa cum

se arată în figura 2.25.
  BC2
A1(x) = ,
4
BC = 2  BB'+ B'C' = 2BB'+ d ,
Din asemănare:
BB' x 2BB' x x
=  =  2BB' =
2d − d 6d d 6d 6
2
x x + 6d
BC = +d=
Fig.2.25 6 6
Aria secțiunii transversale la distanța x de capătul tijei este:

 ( x + 6d)
2

A1(x) = = (6d + x)2
4 36 144
Deformația axială a tijei se poate exprima în felul următor:
144  N1
6d 6d 6d
N1 N 144 1
 1=  dx = 1  dx = 0 (6d + x)2 dx
0
E1A1(x) E1 0
(6d + x)2 E1

(6d + x)' 144N1 (6d + x)−1 144N1  1 1

6d 6d
144N1
 1=
E1 0 (6d + x)2 dx =
E1

( −1) 0
= − +
E1  12d 6d 

12N1
 1 =
 E1d

77
2. ÎNTINDERE – COMPRESIUNE

Deformația axială a tubului este:

N2 N  6d N2  6d N  24d 24  N2
 = = 2 = = 2 = ,
    
E2 ( 9d − 4d )
2 2
E2 A 2 E2 A 2 2 2 E 2 5d 5 E 2 d
4
Întrucât deformațiile axiale ale celor două componente sunt
egale, se poate scrie:
12N1 24N2
 =  =  N2 = 0,833N1 (2).
  E1d 5  E2d
1 2

Din ecuațiile (1) și (2) ale acestei probleme, obținem eforturile

N1 și N2. Diagramele de eforturi axiale și tensiuni normale ale celor
două componente se prezintă în figura 2.26.

Fig.2.26

Aplicația 2.8. Se dă sistemul de bare articulate din fig.2.27.

Barele au acelaşi modul de rigiditate EA.
a) Să se determine eforturile din bare pentru a se elimina
eroarea de execuţie  (în lipsa forţei)
b) După eliminarea erorii se aplică forţa F. Să se calculeze
eforturile finale din cele trei bare.

78
 REZISTENŢA MATERIALELOR ÎNDRUMAR DE SEMINAR

c) Să se determine valoarea forţei F pentru ca efortul în bara 2

să fie nul.

Fig.2.27
REZOLVARE:
a) Schema după care se face calculul este cea din figura 2.28.

Fx = 0; N1 – N2cos60o = 0 
N2
N1 − = 0 (1)
2
Fy = 0; N2sin60o – X = 0 
3
N2 − X = 0 (2)
2
Rezultă un sistem static nedeterminat.
Fig.2.28

Ecuaţia de deplasări suplimentară este:  =  3 + Bv (3).

3 – lungirea barei 3;

Bv – deplasarea pe verticală a nodului B pentru barele 1 şi 2.

X
l3 =
EA

79
2. ÎNTINDERE – COMPRESIUNE

Pentru determinarea lui Bv vom folosi metodele energetice iar

sistemul este schiţat în fig.2.29.

Fig.2.29

2 = =2
cos60o
Din schema N0 fig.2.29 rezultă (X se consideră necunoscută):
N2 X
Fx = 0; N1 – N2cos60o = 0  N1 = = (3)
2 3
X 2X
Fy = 0; N2sin60o – X = 0  N2 = = (4)
3 3
2
1 2
Asemănător se determină: n1 = şi n2 = .
3 3
Deplasarea verticală a punctului B va fi:
n
Ni  ni  i
Bv =  = N1   n1 + N2   n2
i=1 Ei  A i
1 2

1 1 2 2 3X
Bv =  X  +  X2  = .
3 3 3 3 EA
X
Din (3)  =4 (4).
EA
EA
Din (4) obținem necunoscuta X  X = - întindere.
4
  EA
Din (1) și (2) obținem N1 și N2: N1 = - întindere,
4 3

80
 REZISTENŢA MATERIALELOR ÎNDRUMAR DE SEMINAR

EA
N2 = - compresiune.
2 3
b) ) Vom face abstracţie de prezenţa deja a acestor eforturi în
bară şi vom aplica forţa F.
1 = ; 3   (pentru uşurarea calculelor), 2 = 2.

Din fig.2.30. se obţine:

Fx = 0; N1F
'
+ N'2F  cos60o = F  cos60o
'
2N1F + N'2F = F (5)

Fy = 0; N'2F  cos30o + N'3F = F  cos30o

3  N'2F + 2N3F
'
=F 3 (6).
Rezultă un sistem static
nedeterminat o dată. Nedeterminarea o

Fig.2.30 ridicăm tot cu metoda eforturilor.

Sistemul echivalent, sistemul de bază şi încărcările

corespunzătoare sunt prezentate în fig.2.31 și fig.2.32. Conform
metodelor energetice de ridicare a nedeterminării, sistemul de bază
SB se obține din sistemul echivalent SE, eliminând din schema SE
necunoscuta principală aleasă X1.

Fig.2.31

81
2. ÎNTINDERE – COMPRESIUNE

Sistemul fiind static nedeterminat o dată, ecuația de condiție

corespunzătoare se scrie:
11  X1 + 1F = 0 (6)
Conform figurii 2.32, SB se încarcă mai întâi cu sarcina
exterioară și se obțin eforturile din bare N, apoi se încarcă cu X1 = 1
și se calculează eforturile din bare n.

Fig.2.32
Vom scrie ecuațiile de echilibru pe cele două sisteme din
fig.2.32.
- pe sistemul No:
F
Fx = 0; N1F
'
= F  cos60o =
2
F 3
Fy = 0; N'3F = F  sin60o =
2
- pe sistemul n:
1
Fx = 0; n1' = −1 cos60o = −
2
3
Fy = 0; n'3 = −1 cos30o = −
2
n'2 = 1

82
 REZISTENŢA MATERIALELOR ÎNDRUMAR DE SEMINAR

Pentru determinarea coeficienților de influență 11 și 1F, vom

utiliza metoda energetică a lui Mohr Maxwell.
2
 1
2  3
−   −  
ni2  i  2  (1)  2
2
2
+ 
n
3
11 =  = + =
i=1 Ei  A i EA EA EA EA

F  1 F 3   3
 −   
  − 
Ni  ni    2 2
=  
2
+    =−F
n
0 1 2
1F = 
2
i
+
i=1 Ei  A i EA EA EA EA
Se obține:
10 F F F
X1 = − = = . Deci: X1 = = N2F
11 3 3 3

F − N'2F F 1 F F
Din (4)  N = '
= −  = - întindere,
1F
2 2 2 3 3

Din (5)  N'3F =

2
3
( F − N'2F ) =
2
3
F−
3 F
 =
2 3 3
3
F

Eforturile din cele trei bare datorită forţei F sunt:

F
N1F = (întindere)
3
F
N2F = X1 = (întindere) (7)
3
3
N3F = F (întindere)
3

Eforturile din cele trei bare datorită montajului sunt:

EA
N1 = (întindere)
4 3
EA
N2 = (compresiune) (8)
2 3
EA
N3 = X = (întindere)
4

83
2. ÎNTINDERE – COMPRESIUNE

Eforturile rezultante din cele trei bare datorită forţei F și datorită

montajului sunt:
EA F
N1rez = N1 + N1F = +
4 3 3
EA F
N2rez = −N2 + N2F = − + (9)
2 3 3
EA 3
N3rez = N3 + N3F = + F
4 3

c) Pentru ca efortul în bara 2 să fie nul punem condiția:

  EA F F EA
N2rez = − + =0 =
2 3 3 3 2 3
3  EA
F= .
2 3 l

Aplicația 2.9. Pentru bara din figura 2.33, se cer următoarele:

a) Să se ridice nedeterminarea (determinare reacțiuni XA, XB),
b) Să se traseze diagrama de eforturi axiale,
c) Să se dimensioneze bara (D,d = ?),
d) Să se calculeze deplasările orizontale ale punctelor 1 şi 2.
Aplicație numerică: a = 0,2 [m], P = 60 [kN], p = 10 [kN/m],
D = 2d, E = 2∙105 [MPa], a = 120 [MPa]

Fig.2.33

84
 REZISTENŢA MATERIALELOR ÎNDRUMAR DE SEMINAR

REZOLVARE
a. Vom scrie din statică ecuația de echilibru de forțe pe direcția axei
barei:
 X = 0  −XA + 4pa − P + XB = 0  XA + XB = 4pa − P. (1)
- din deformații elastice
N
 = 0;  = + + + = 0,  =
EA
AB AB A1 12 23 2B

Fig.2.34

Alungirile de tronsoane:
Pe tronsonul A-1, într-o secțiune curentă la distanța x, efortul axial
are o variație liniară și este de forma NA-1 = XA – p∙x. Alungirea pe
acest tronson se va calcula prin integrare pe lungimea 4a.

4a
( XA − p  x )dx = ( XA − 2ap )  4a
 A1 = 
0
E1  A1 E  A1

 =
( XA − 4pa )  a
E  A1
12

 =
( XA − 4pa )  3a
E  A2
23

 =
( XA − 4pa + P )  3a
E  A2
3B

Ecuația scrisă din deformații elastice devine:

( XA − 2ap )  4a + ( XA − 4pa )  a + ( XA − 4pa )  3a +
E  A1 E  A1 E  A2
(2)
( X − 4pa + P )  3a = 0
+ A
E  A2

85
2. ÎNTINDERE – COMPRESIUNE

44ap − P
Din (2)  XA = = 2,153 [kN],
13
Din (1)  XB = 4ap − P − XA = −54,153 [kN].
b) diagramele de eforturi.

Fig.2.35

c) dimensionarea barei o vom face din condiția de rezistență pe

tronsonul cu cea mai mare solicitare și cel mai mic diametru,
tronsonul 3-B.
N
max = max  a
A min
54,153  103
Punând condiția de rezistență la limită  = 120,
  d2
4
4 54,153  103
d=  = 23,97 [mm].
 120
Se adoptă: d = 24 [mm], D = 48 [mm].

d) u1 = 
( XA − 2ap )  4a = −3,88  10−3
A1 = [mm],
E  A1

u2 =  + =
( XA − 2ap )  4a + ( XA − 4pa )  a = −7,3  10−3 [mm].
E  A1 E  A1
A1 12

86
 REZISTENŢA MATERIALELOR ÎNDRUMAR DE SEMINAR

Aplicația 2.10. Un număr i = 25 de bile de diametru d = 15 [mm]

sunt aşezate între două plăci ca în fig.2.36. Structura din figură
susţine o forţă Q = 10 [kN]. Plăcile şi bilele au pa = 3500 [MPa] (oţel
aliat). Se cere să se verifice la presiunea de contact.

REZOLVARE.
Forţa Q se distribuie pe cele i
bile. Unei bile îi revine:
Q
P = 1,25 = 500 [N],
i
Experimental, s-a constatat că
bilele nu pot fi încărcate uniform
şi de aceea se acceptă o
majorare a sarcinii de calcul cu
Fig.2.36 25 %.

d
Se folosesc relaţiile (2.33) şi rezultă: a = 0,88 3 P = 0,29 [mm],
E
2
 2,1 105 
2
E
pmax = 0,62 P   = 0,62 500 
3 3
 = 2858,47 [MPa].
d  15 
Se constată că: pmax = 2858,47 [MPa]  pa = 3500 [MPa]. .

Aplicația 2.11. Un fir elastic de diametru d = 4 [mm] este

suspendat între două puncte A şi B, aflate la distanţa = 50 [m] unul
faţă de altul şi la acelaşi nivel (fig.2.37). Cunosnd greutatea
specifică al materialului firului  = 80 [KN/m] şi rezistenţa admisibilă
a = 50 [MPa], se cere să se calculeze forţa axială N din fir la nivelul
puctelor de suspensie, forţa orizontală H (efortul din punctul cel mai
de jos al firului) şi săgeata f.

Fig.2.37

87
2. ÎNTINDERE – COMPRESIUNE

REZOLVARE.
Forța axială din fir apare în punctele de prindere A și B și se
obține din condiția de rezistență:
N d2   42
 =  a  N = A  a =  a =  50 = 0,6283 [kN],
A 4 4

Greutatea pe unitatea de lungime a firului este:

d2  ( 4  10 )
−3 2
 kN 
q = 1   A =   =80  =10−3   ,
4 4 m

În punctul A, forța axială N din fir se descompune în două

componente: verticală Y și orizontală H.

Forța axială se poate exprima în

funcție de cele două componente:
N = H2 + Y2 ,
Scriind ecuația de echilibru de forțe
pe direcție verticală, se va obține
componenta Y: Y = q∙x.
Se va obține forța axială din fir
funcție de parametrul x:
Fig.2.38
N = H2 + ( q  x ) ,
2

La x = /2, se obține săgeata maximă y = f.

Efortul H în puntul cel mai de jos al firului este:

2
 
H = N +  q   = 0,6278 [kN],
2

 2
q 2
Săgeata va fi: f = = 0,5 [m].
8H
Diferența procentuală între H și N este mică, iar utilizarea
relației pentru calculul tensiunii maxime din fir poate fi utlilizată.

88