ANALIZA STABILITĂŢII TALUZULUI PENTRU CONDIŢII INIŢIALE

Alegerea parametrilor pentru calculul stabilităţii

o elemente geometrice: - înălţimea versantului h = 14 m
- înclinarea taluzului  = 26 057’

o caracteristici fizico- mecanice:

- greutate volumetrică  =19 kN/m3
- coeziunea c = 27 kN/m2
- unghiul de frecare interioară  = 16 0

1. ANALIZA STABILITĂŢII TALUZURILOR ÎN CAZUL ALUNECĂRII DUPĂ

SUPRAFEŢE PLANE
Alunecarea după suprafeţe plane este caracteristică materialelor necoezive şi omogene, precum şi
masivelor stratificate de înclinare mare, unde planul de alunecare urmăreşte suprafaţa de separaţie dintre
strate.
Pentru analiza de stabilitate, se trasează pentru început în mod arbitrar planul de alunecare AB pe
profilul unei trepte solicitate de greutatea proprie Pentru calculul coeficientului de stabilitate se foloseşte
relaţia:
F r
s= unde:
 F al
- pentru roci necoezive:
Fr = G cosβ tg 
- pentru roci coezive:
Fr = G cos β tg  + c . l
Fal = G sin β
G - mărimea forţelor active, adică a greutăţii proprii a masivului de deasupra planului AB [tf];
tgn = f - coeficientul de frecare pe planul AB de alunecare
c - coeziunea rocilor [tf/m2];
β - unghiul dintre planul de alunecare şi orizontală;
l - lungimea AB a planului de alunecare [m];
tg
Pentru roci necoezive: s=
tg 
tg cl
Pentru rocile coezive: s=
tg 
+
G sin 

Deoarece planul de alunecare reprezentat de dreapta AB a fost ales arbitrar, va trebui găsit acel plan
după care s va avea o valoare minimă. Acest plan este planul potenţial de alunecare, iar coeficientul de
stabilitate corespunzător exprimă gradul de stabilitate al taluzului.
tg cl
s = F(  ) = +
tg  G sin 
 l H sin(  -  )
G= v
2 sin
tg 2c sin
s= +
tg   v H sin  sin(  -  )
Rezolvam ecuaţia în raport cu β Y β0 .
 2
a a
sin  0=  0  0 -b0
2 4
în care:
2(a + 1)(a + 2) sin 2
a0 =
a 2 + 4(a + 1) sin 2
(a + 1 )2 sin 4
b0 =
a 2 + 4(a + 1) sin 2
 H tg
a= v
2c
Din cele 4 rădăcini ale ecuaţiei, este valabilă numai una şi anume:

2
a a
sin  0= 0 - 0 -b0
2 4
Deci, pentru ca taluzul să fie stabil, trebuie îndeplinită condiţia α / 2 < β0 < α.
Planul de alunecare corespunzător valorii s0 minim este suprafaţa potenţială de alunecare, iar s0 minim
exprimă gradul de stabilitate al masivului considerat în ipoteza suprafeţelor de alunecare plane.

1. ANALIZA STABILITĂŢII TALUZURILOR ÎN CAZUL ALUNECĂRII DUPĂ SUPRAFEŢE

PLANE (PLANŞA NR. 1).

 a  H  tg 19  14  tg16
a   a = 1,412
2c 2  27

2(a + 1)(a + 2) sin 2 2(1,412  1)  (1,412  2)  sin 2 26,57 3,29

a0 =    0,84
2
a + 4(a + 1) sin 2 2 2
(1,412)  4(1,412  1)  sin 26,57 3,91

a0 = 0,84

(a + 1 )2 sin 4 (1,412  1) 2  sin 4 26,57 0,232

b0 =    0,059
2 2
a + 4(a + 1) sin  2 2
(1,412)  4(1,412  1)  sin 26,57 3,91

b0 = 0,059

2
a a
sin  0=  0  0 -b0
2 4
0,84
sin  0   [(0,84) 2 / 4]  0,059  0,42  0,342  0,278
2

sin 0 = 0,278  0 = arcsin 0,278  0 = 160 21’


     13,28  16,21  26,57 (A)
2
 tg 2c sin tg16 2  27  sin 26,57
Fs = +   
tg   v h sin  sin(  -  )  sin  tg16,21 19  14  sin(26,57  16,21)  sin 16,21
FS  2,7951
Fs = 2,7951  1  taluz stabil cu o buna rezerva de stabilitate.

Rezolvarea grafo-analitica

TABEL NR. 1
  c  h  sin  sin  tg φ tg  sin   Fs
16 13 27 19 14 26,57 0,447 0,225 0,287 0,231 0,235 2,962412
16 16 27 19 14 26,57 0,447 0,276 0,287 0,287 0,183 2,795883
16 16,21 27 19 14 26,57 0,447 0,279 0,287 0,291 0,180 2,795110
16 19 27 19 14 26,57 0,447 0,326 0,287 0,344 0,132 2,949917
16 21 27 19 14 26,57 0,447 0,358 0,287 0,384 0,097 3,357503
16 24 27 19 14 26,57 0,447 0,407 0,287 0,445 0,045 5,622833

PLANŞA NR. 1
 REZOLVAREA GRAFO - ANALITICA

5,62283

3,35750

3
Fs

2,96241 2,94992

2,79588 2,79511

0
10 13 16 19 22 25
B [grade]

Prezenta unei suprasarcini uniform distribuita

In acest caz valoarea factorului minim de stabilitate sa obţine astfel:

tg 2c sin tg16 2  27  sin 26,57
Fs = +    Fs  2,26
tg   v H sin  sin(  -  )  sin  tg16,21 19  19,88  sin(26,57  16,21)  sin 16,21
2q 2 * 55,86
unde H  h    14  19
 19,88m q= 5,7 tf/m2 = 5,7*9,8 kN/m2 q = 55,86 kN/m2
TABEL NR. 2
  c  h  sin  sin  tg φ tg  sin   Fs
16 13 27 19 19,88 26,57 0,447 0,225 0,287 0,231 0,235 2,453567
16 16 27 19 19,88 26,57 0,447 0,276 0,287 0,287 0,183 2,264706
16 16,21 27 19 19,88 26,57 0,447 0,279 0,287 0,291 0,180 2,260122
16 19 27 19 19,88 26,57 0,447 0,326 0,287 0,344 0,132 2,323718
16 21 27 19 19,88 26,57 0,447 0,358 0,287 0,384 0,097 2,585382
16 24 27 19 19,88 26,57 0,447 0,407 0,287 0,445 0,045 4,150232

PLANŞA NR. 1

2. ANALIZA STABILITĂŢII TALUZURILOR ÎN CAZUL ALUNECĂRII DUPĂ SUPRAFEŢE

CURBE
Pentru efectuarea analizei de stabilitate în acest caz este necesară parcurgerea a două etape:
o Determinarea poziţiei suprafeţei de alunecare.
o Determinarea valorii coeficientului de stabilitate.

2.1. METODA LUI FELLENIUS

Este cunoscută în literatura de specialitate şi sub alte denumiri: metoda suedeză sau metoda fâşiilor.
Pentru determinarea centrului primei suprafeţe de alunecare pentru taluzul AB de înălţime h şi unghi de
taluz α (exprimat prin panta 1: m), se folosesc unghiurile β 1 şi β2 date de Fellenius în funcţie de panta
taluzului 1:m (tabelul nr. 1). Cele două unghiuri se reprezintă pe figura executată la scară astfel: unghiul β 1 la
baza taluzului, iar unghiul β2 la partea superioară a acestuia.
Valorile unghiurilor 1şi 2 în funcţie de panta taluzului

Panta taluzului Unghiul de taluz , grade Unghiul 1, grade Unghiul 2, grade
 1 : 0,58 60 29 40
1:1 45 28 38
1 : 1,5 33,41 26 35
1:2 26,57 25 35
1:3 18,26 25 35

Dreptele care delimitează unghiurile β1 şi β2 se intersectează în punctul O, care reprezintă centrul

primei suprafeţe de alunecare. Situându-ne în ipoteza în care suprafaţa de alunecare trece prin baza taluzului,
acest lucru fiind determinat de condiţiile geologice, cu raza R =OA se trasează arcul de cerc AC care
reprezintă suprafaţa de alunecare.
Masa alunecătoare ABC este formată dintr-un prism activ şi unul pasiv, separate de verticala ce trece
prin centrul suprafeţei de alunecare. În prismul pasiv predomină forţele de rezistenţă iar în cel activ forţele de
alunecare.
Cunoscând centrul O al primei suprafeţe de alunecare şi elementele geometrice ale taluzului, se
calculează coeficientul de stabilitate s. Se construieşte apoi dreapta OM, denumită linia centrelor, unind
centrul O cu punctul M situat în interiorul masivului la adâncimea 2 h şi la o distanţă de 4,5h de baza
taluzului. Pe linia centrelor se aleg mai multe alte centre O 1 , O2 , ... On , distanţa dintre doua centre alăturate
fiind de 0,3h.
Pentru fiecare centru se construieşte suprafaţa de alunecare corespunzătoare, ce trece de fiecare dată
prin baza taluzului, după care se face analiza de stabilitate, calculând coeficientul de siguranţă. Valorile astfel
obţinute, s, s1, s2 , ...., sn , se reprezintă la scară pe o direcţie perpendiculară pe linia centrelor. Prin
extremităţile segmentelor rezultate se construieşte curba de variaţie a coeficientului de siguranţă. Ducând o
tangentă la această curbă, care să fie în acelaşi timp şi paralelă cu OM, se identifică coeficientul minim de
siguranţă, care corespunde centrului suprafeţei critice de alunecare. (PLANŞA NR. 2).
Pentru determinarea coeficientului de stabilitate, masa alunecătoare determinată de suprafaţa de
alunecare determinată prin aceeaşi metodă se împarte în mai multe fâşii .
De regulă, lăţimea unei fâşii bi . 0,1R.
Dacă ţinând seama de această relaţie rezultă un număr prea mare de fâşii (sau prea mic), se adoptă o
lăţime medie care să conducă la un număr total de fâşii cuprinse între 5 şi 10. În acest caz, expresia
coeficientului de stabilitate este dată de raportul dintre suma momentelor forţelor care se opun alunecării şi
suma momentelor forţelor care tind să pună în mişcare taluzul.

R(tg N i+c li ) tgN i+c li

s=
M r
s= =
R  T i  T i
 M al

N i = G i cos i ; T i = G i sin i ;
R
G i =  v hi bi ; l i= L =
180
Pentru ca taluzul să nu alunece, coeficientul de siguranţă calculat trebuie să fie supraunitar, adică s > 1.
Pentru valori subunitare, masivul îşi pierde echilibrul natural şi are loc alunecarea taluzului examinat.
Coeficientul de stabilitate implică multă "nesiguranţă", el fiind de fapt o expresie a gradului de
necunoaştere a fenomenului de alunecare. De aceea este necesară raportarea permanentă la experienţa
practică, pentru a compara rezultatele calculelor teoretice cu obiective similare analizate anterior.

SUPRAFAŢA DE ALUNECARE CU CENTRUL IN „O”

 PLANŞA NR. 3
TABEL NR. 3
Ti  G i  sin  i (kN) N i  G i  cos  i (kN) G i  b i  h i   a (kN)
  R tg   N i  c  L
L FS 
180  Ti

nr.  hi bi Gi  sin  cos  Ni Ti

fâşie kN/m3 m m kN grade kN kN
1 19,00 3,43 2,12 138,16 34,00 0,56 0,83 114,54 -77,26
2 19,00 3,42 5,80 376,88 25,80 0,44 0,90 339,32 -164,03
3 19,00 3,42 8,90 578,32 18,08 0,31 0,95 549,77 -179,48
4 19,00 3,43 11,49 748,80 10,75 0,19 0,98 735,66 -139,67
5 19,00 3,43 13,64 888,92 3,57 0,06 1,00 887,19 -55,35
6 19,00 3,62 15,39 1058,52 3,75 0,07 1,00 1056,26 69,23
7 19,00 3,61 16,72 1146,82 11,40 0,20 0,98 1124,20 226,68
8 19,00 3,63 17,55 1210,42 19,19 0,33 0,94 1143,16 397,87
9 19,00 3,14 17,02 1015,41 26,77 0,45 0,89 906,58 457,35
10 19,00 3,12 15,17 899,28 34,33 0,56 0,83 742,63 507,16
11 19,00 3,13 12,68 754,08 42,55 0,68 0,74 555,52 509,93
12 19,00 3,13 9,27 551,29 51,92 0,787 0,62 340,01 433,95
13 19,00 3,13 4,16 247,4 64,80 0,905 0,43 105,34 223,85
8600,18 2210,22
π R  L C [kN/m2]  tg c*L tg *Ni Fs
3,14 27,58 112,43 54,12 27,00 16 0,287 1461 2466,06 1,78

SUPRAFAŢA DE ALUNECARE CU CENTRUL IN „O1”

PLANŞA NR. 4
TABEL NR. 4

Ti  G i  sin  i (kN) N i  G i  cos  i (kN) G i  b i  h i   a (kN)

  R tg   N i  c  L
L FS 
180  Ti

nr.  hi bi Gi  sin  cos  Ni Ti

fâşie kN/m3 m m kN grade kN kN
1 19,00 3,45 1,77 116,02 25,79 0,44 0,90 104,47 -50,48
 2 19,00 3,46 4,89 321,47 18,05 0,31 0,95 305,65 -99,61
3 19,00 3,46 7,51 493,71 10,72 0,19 0,98 485,09 -91,83
4 19,00 3,46 9,67 635,71 3,55 0,06 1,00 634,49 -39,36
5 19,00 3,55 11,42 770,28 3,63 0,06 1,00 768,73 48,77
6 19,00 3,53 12,73 853,80 10,99 0,19 0,98 838,14 162,77
7 19,00 3,54 13,59 914,06 18,50 0,32 0,95 866,83 290,04
8 19,00 3,56 13,87 938,17 26,46 0,45 0,90 839,89 418,02
9 19,00 2,94 12,87 718,92 34,18 0,56 0,83 594,74 403,88
10 19,00 2,94 10,57 590,44 41,81 0,67 0,75 440,09 393,62
11 19,00 2,94 7,51 419,51 50,47 0,77 0,64 267,01 323,56
12 19,00 2,94 3,15 175,96 61,58 0,879 0,48 83,74 154,75
6228,87 1914,14
π R  L c [kN/m2]  tg c*L tg *Ni Fs
3,14 27,85 98,33 47,80 27,00 16 0,287 1290 1786,10 1,61

SUPRAFAŢA DE ALUNECARE CU CENTRUL IN „O2”

PLANŞA NR. 5
TABEL NR. 5
Ti  G i  sin  i (kN) N i  G i  cos  i (kN) G i  b i  h i   a (kN)
  R tg   N i  c  L
L FS 
180  Ti
nr.  hi bi Gi  sin  cos  Ni Ti
fâşie kN/m3 m m kN grade kN kN
1 19,00 3,50 1,50 99,75 17,70 0,30 0,95 95,03 -30,33
2 19,00 3,50 4,13 274,65 10,59 0,18 0,98 269,97 -50,47
3 19,00 3,50 6,31 419,62 3,47 0,06 1,00 418,85 -25,40
4 19,00 2,92 7,94 440,51 2,93 0,05 1,00 439,94 22,52
5 19,00 2,92 9,09 504,31 8,84 0,15 0,99 498,32 77,50
6 19,00 2,92 9,95 552,03 14,88 0,26 0,97 533,51 141,76
 7 19,00 2,92 10,47 580,88 21,10 0,36 0,93 541,93 209,11
8 19,00 2,92 10,63 589,75 27,18 0,46 0,89 524,63 269,39
9 19,00 2,92 10,36 574,77 33,93 0,56 0,83 476,90 320,83
10 19,00 2,76 8,93 468,29 41,14 0,66 0,75 352,67 308,09
11 19,00 2,76 6,18 324,08 48,81 0,75 0,66 213,42 243,88
12 19,00 2,75 2,47 129,06 58,10 0,849 0,53 68,20 109,57
4433,37 1596,44
π R  L c [kN/m2]  tg c*L tg *Ni Fs
3,14 28,74 85,10 42,69 27,000 16 0,287 1153 1271,25 1,52

FS O  1,52  taluz stabil.

2
Suprafaţa probabilă de alunecare este suprafaţa cu centrul cercului în O2.

SUPRAFAŢA DE ALUNECARE CU CENTRUL IN „O3”

PLANŞA NR. 6
TABEL NR. 6

Ti  G i  sin  i (kN) N i  G i  cos  i (kN) G i  b i  h i   a (kN)

  R tg   N i  c  L
L FS 
180  Ti
nr.  hi bi Gi  sin  cos  Ni Ti
fâşie kN/m3 m m kN grade kN kN
1 19,00 2,40 0,87 39,67 11,45 0,20 0,98 38,88 -7,88
2 19,00 2,40 2,45 111,72 6,84 0,12 0,99 110,92 -13,31
3 19,00 2,40 3,84 175,10 2,28 0,04 1,00 174,97 -6,97
4 19,00 2,97 5,17 291,74 2,82 0,05 1,00 291,39 14,35
5 19,00 2,96 6,36 357,69 8,49 0,15 0,99 353,77 52,81
6 19,00 2,97 7,25 409,12 14,25 0,25 0,97 396,53 100,71
7 19,00 2,97 7,82 441,28 20,15 0,34 0,94 414,27 152,01
8 19,00 2,97 8,03 453,13 26,30 0,44 0,90 406,23 200,77
 9 19,00 2,97 7,83 441,85 32,78 0,54 0,84 371,49 239,22
10 19,00 2,97 7,13 402,35 39,78 0,64 0,77 309,21 257,44
11 19,00 2,60 5,24 258,86 47,07 0,73 0,68 176,31 189,53
12 19,00 2,60 2,02 99,788 54,94 0,819 0,57 57,32 81,68
3101,28 1260,37
π R  L c [kN/m2]  tg c*L tg *Ni Fs
3,14 30,20 73,27 38,62 27,000 16 0,287 1043 889,28 1,53

FS O  1,78
FS O  1,61
1
FS O  1,52
2
FS O  1,53  Suprafaţa probabilă de alunecare este suprafaţa cu centrul cercului în O2.
3

2.2. METODA LUI JAMBU

A fost elaborată pentru roci omogene, nestratificate, considerând că suprafaţa de alunecare trece prin
piciorul (baza) taluzului. Pentru determinarea poziţiei centrului suprafeţei de alunecare se foloseşte graficul
lui Jambu .
Cu ajutorul acestui grafic se determină coordonatele centrului suprafeţei de alunecare, utilizând doi
coeficienţi adimensionali X0 şi Y0 , fiecare reprezentat printr-un fascicul de curbe, cel inferior fiind X0 iar cel
superior Y0 . Valorile coeficienţilor X0 şi Y0 sunt trecute în ordonată, în abscisă fiind reprezentate diferite valori
ale unghiului de taluz α.
Fiecare curbă din cadrul celor două fascicule reprezintă un interval de valori, ale unui coeficient
 h tg
adimensional λ, care are expresia: = v unde :
c
γv - greutatea volumetrică a rocilor, kN / m3 ;
h - înălţimea taluzului, m ;
n - unghiul de frecare interioară, grade ;
c - coeziunea rocii , kN / m2 .
Se observă din grafic că spre deosebire de coeficientul Y0 care poate avea numai valori pozitive,
coeficientul X0 poate avea şi valori negative. Cunoscând înălţimea h a taluzului, se determină centrul
suprafeţei de alunecare . În baza taluzului se ridică o perpendiculară pe care se măsoară mărimea Y0 h. La
extremitatea acestui segment, pe axa X0 se construieşte a doua coordonată X0h, determinând astfel centrul O
al celei mai probabile suprafeţe de alunecare.
   h  tg 19  14  tg16
=   2,825
c 27

X 0  x0  h  0,8  14  11,2 m

Y0  y 0  h  1,76  14  24,64
PLANŞA NR. 7
TABEL NR. 7

nr.  hi bi Gi  sin  cos  Ni Ti

fâşie kN/m3 m m kN grade kN kN
1 19,00 3,50 1,50 99,75 17,70 0,30 0,95 95,03 -30,33
2 19,00 3,50 4,13 274,65 10,59 0,18 0,98 269,97 -50,47
3 19,00 3,50 6,31 419,62 3,47 0,06 1,00 418,85 -25,40
4 19,00 2,92 7,94 440,51 2,93 0,05 1,00 439,94 22,52
5 19,00 2,92 9,09 504,31 8,84 0,15 0,99 498,32 77,50
6 19,00 2,92 9,95 552,03 14,88 0,26 0,97 533,51 141,76
7 19,00 2,92 10,47 580,88 21,10 0,36 0,93 541,93 209,11
8 19,00 2,92 10,63 589,75 27,18 0,46 0,89 524,63 269,39
9 19,00 2,92 10,36 574,77 33,93 0,56 0,83 476,90 320,83
 10 19,00 2,76 8,93 468,29 41,14 0,66 0,75 352,67 308,09
11 19,00 2,76 6,18 324,08 48,81 0,75 0,66 213,42 243,88
12 19,00 2,75 2,47 129,06 58,10 0,849 0,53 68,20 109,57
4433,37 1596,44
π R  L c [kN/m2]  tg c*L tg *Ni Fs
3,14 28,74 85,10 42,69 27,000 16 0,287 1153 1271,25 1,52

2.3. METODA MASLOV - BERER

Cunoscută în literatura de specialitate şi sub denumirea de "metoda forţelor orizontale", se aplică atât
pe suprafeţe de alunecare de formă cilindrico-circulară, cât şi pe suprafeţe plane. Pentru suprafaţa de
alunecare de formă cilindrico-circulară, principiul metodei constă în următoarele.
Pentru taluzul AB, ale cărui elemente geometrice sunt α şi h, se determină suprafaţa cea mai probabilă
de alunecare cu centrul în Ocr prin una din metodele prezentate.
Masa alunecătoare se împarte în cele două prismuri, pasiv şi activ, şi apoi ca şi în cazul metodei
suedeze în fâşii se calculează greutatea fiecărei fâşii, Gi = γv hi bi şi se reprezintă apoi grafic, la scară, pe
suprafaţa de alunecare, la mijlocul arcului de cerc al fiecărei fâşii. În aceleaşi puncte se duce şi normala la
suprafaţa de alunecare, adică raza cercului, care se prelungeşte până la orizontala ce trece prin vârful forţei
Gi..
Unghiul dintre normala la suprafaţa de alunecare şi forţa Gi se notează cu θi, lui corespunzându-i o forţă
orizontală Ti.
- în prismul pasiv: Ri = G i [tg(  i + i ) - tg i ]

Ri = Gi [tg i+tg( i - i )] pentru  i i

- în prismul activ:
Ri = Gi [tg i-tg( i - i )] pentru  i i
Cunoscând forţele de rezistenţă şi alunecare, coeficientul de stabilitate se calculează cu relaţia:
 Ri
s=
 T i
PLANŞA NR. 9
TABEL NR. 8

c
G i  b i  h i   a (tf ) Ti = Gi* tg  i (tf ) tg  tg 
  hi

nr.  hi bi Gi  tg  Ti c c/ tg tg  Ri

fâşie tf/m3 m m tf grade tf (*hi)
1 1,92 2,5 7,0 33,60 3,00 0,05 -1,76 2,00 0,42 0,40 0,82 39,24 28,74
 2 1,92 9,0 13,0 224,64 6,00 0,11 23,61 2,00 0,12 0,40 0,52 27,28 111,10
3 1,92 13,0 10,0 249,60 17,00 0,31 76,31 2,00 0,08 0,40 0,48 25,65 114,28
4 1,92 16,0 10,0 307,20 27,00 0,51 156,53 2,00 0,07 0,40 0,47 24,94 145,47
5 1,92 15,0 10,0 288,00 38,00 0,78 225,01 2,00 0,07 0,40 0,47 25,15 159,31
6 1,92 9,0 11,0 190,08 52,00 1,28 243,29 2,00 0,12 0,40 0,52 27,28 155,78
722,99 714,68

 Ri 714,68
Fs =   0,99
  Ti 722,99

FS = 0,99  taluz instabil.

INFLUENŢA FACTORILOR EXTERIORI ASUPRA STABILITĂŢII

1. Influenţa suprasarcinilor asupra rezervei de stabilitate

În acest caz, coeficientul de stabilitate se va calcula cu relaţia:

(tg Gi cos i+c L) R
Fs =
R  Gi sin i+q  a

(tg Gi cos i+c L) R (tg16  4433,37  1153)  28,74

s=   1,02
R  Gi sin i+q  a 28,74  1596,44  55,86  48

s = 1,02  taluz stabil

3.2.1. Condiţii normale de exploatare a lacului, Hw =8 m.

tg(G cos +S cos +S sin -U )+ Lc

v o
i ii ii ii
s=
(G sin +S sin -S cos )
v o
i ii ii i
Tabel nr. 10
Planşa nr. 11
nr.fâşie  Hiaţ hia hi tg  bi Gi  sin  cos  Siv Sio Ui NiGi NiSiv N iS TiGi TiSiv TiSi0
N/m3 m m m [0] m tf [0] [0] [0] tf tf tf tf tf tf tf tf tf
1 1,94 6,5 1,5 1,5 0,5 4 11,64 4 0,07 1,00 26 13 6,01 11,61 25,94 0,91 -0,81 -1,81 12,97
2 1,94 4,5 3,5 3,5 0,5 5 33,95 8 0,14 0,99 22,5 11,25 17,67 33,62 22,28 1,57 4,72 3,13 11,14
3 1,94 3 5 5 0,5 5 48,50 18 0,31 0,95 15 7,5 26,29 46,13 14,27 2,32 14,99 4,64 7,13
4 1,94 0 4,5 5,5 0,5 5 53,35 30 0,50 0,87 0 0 25,98 46,20 0,00 0,00 26,68 0,00 0,00
5 1,94 0 1,5 4,5 0,5 4 34,92 42 0,67 0,74 0 0 8,07 25,95 0,00 0,00 23,37 0,00 0,00
6 1,94 0 0 2 0,5 2,5 9,70 53 0,80 0,60 0 0 0,00 5,84 0,00 0,00 7,75 0,00 0,00
 84,03 169,35 62,48 4,79 76,70 5,96 31,24

c = 0,36
L = 29,94 m
Fs =[ tg 26*(169,35+62,48+4,79-84,03)+(0,36*29,94)]/ (76,7+5,96-31,24) Fs = 1,65

3.2.2. Condiţii de golire a lacului, HW =3,5 m şi prezenţei unui curent acvifer în corpul versantului

Tabel nr. 11
Planşa nr. 12

nr.fâşie Hiaţ hia hi tg  bi Gi  sin  cos  Siv Sio Ui NiGi NiSiv NiS TiGi TiSiv TiSi0
N/m3 m m m [0] m tf [0] [0] [0] tf tf tf tf tf tf tf tf tf
1 1,94 2 1,5 1,5 0,5 4 11,64 4 0,07 1,00 8 4 6,01 11,61 7,98 0,28 -0,81 -0,56 3,99
2 1,94 0 3,5 3,5 0,5 5 33,95 8 0,14 0,99 0 0 17,67 33,62 0,00 0,00 4,72 0,00 0,00
3 1,94 0 2,5 5 0,5 5 48,50 18 0,31 0,95 0 0 13,14 46,13 0,00 0,00 14,99 0,00 0,00
4 1,94 0 0 5,5 0,5 5 53,35 30 0,50 0,87 0 0 0,00 46,20 0,00 0,00 26,68 0,00 0,00
5 1,94 0 0 4,5 0,5 4 34,92 42 0,67 0,74 0 0 0,00 25,95 0,00 0,00 23,37 0,00 0,00
6 1,94 0 0 2 0,5 2,5 9,70 53 0,80 0,60 0 0 0,00 5,84 0,00 0,00 7,75 0,00 0,00
 36,83 169,35 7,98 0,28 78,31 -0,56 3,99

L = (2***R)/360 L = 2*3,14*66*26 L = 29,94 m

FS = [ tg26*(169,35+7,98+0,28-36,83)+ (0,36*29,94)] / (78,31-0,56-3,99) FS = 1,07

3.2.3. Efectul combinat al unor crăpături verticale, submersiei parţiale Hw = 3,5 m şi prezenţei
unui curent în corpul versantului.

Pentru acest caz vom folosii metoda parametrilor adimensionali.

Soluţiile matematice şi graficele de lucru sunt deduse din graficele lui Jambu.
Stabilitatea se exprimă printr-un factor de stabilitate “FS”.

Fs = d * Nc * [ c / ( * h – Hw)]

d = w * T în care : w şi T se determină din grafic pe baza raportului Hw / h şi a

unghiului .

Nc se determina grafic în funcţie de unghiului  şi parametrul adimensional c calculat cu

relaţia : c = ( *h*tg ) / c.
 w = T = 0,9

c = (1,94*12*tg26) / 0,36 c = 31,54 Nc = 80

FS = 0,9*80*[0,36 / (1,94*12-3,5)] FS = 1,31

3.3. Aprecieri asupra stabilităţii obiectivului şi comparaţia între factorii de stabilitate

obţinuţi prin diferite metode.

Tabel nr. 12

METODA FS
Suprafeţe plane 1,64
Fâşiilor verticale ( Fellenius) 1,07
Forţelor orizontale ( Maslov-Berer) 1,14
Parametrilor adimensionali ( Yambu) 1,21
Condiţii normale de exploatare a lacului, Hw =8 m 1,65
Condiţii de golire a lacului, HW =3,5 m şi prezenţei unui curent acvifer în corpul 1,07
versantului

Efectul combinat al unor crăpături verticale, submersiei parţiale Hw = 3,5 m şi 1,31

prezenţei unui curent în corpul versantului

Se poate observa din tabelul nr. 12 că:

 versantul este stabil, Fs  1 în orice situaţie,( influenţa diferiţilor factori) şi prin orice metodă
de analizată aplicată.
 la metodele aplicate pentru analiza după suprafeţe curbe valoarea cea mai mare a Fs s-a obţinut
prin aplicarea metodei parametrilor adimensionali;
 faţă de valoarea maximă a Fs(Yambu) prin aplicarea metodei forţelor orizontale s-a constatat o
reducere de 0,05% iar prin aplicarea metodei fâşiilor orizontale o reducere de 0,11%.
Diferenţele între valori sunt mici, deci se poate spune că metodele au fost aplicate corect.
 la influenţa diferiţilor factori se observă valoare maximă a Fs în condiţii normale de exploatare
a lacului deci presiunea hidrostatică Si exercitată de acumularea de apă de pe taluz sau versant
are o acţiune favorabilă manifestîndu-se asemănător unui prism de reazem;
 în condiţii de golire a lacului Fs se reduce cu 0,35% iar versantul îşi păstrează stabilitatea dar
este la limită ( fără rezervă de stabilitate). Din acest motiv nu se recomandă golirea rapidă a
lacurilor de acumulare întrucât se produce un dezechilibru accentuat de manifestarea presiunii
apei din pori şi eventual de presiunea hidrodinamică.

2. Influenţa apei subterane asupra rezervei de stabilitate

În cazul rocilor nisipoase şi a celor argiloase şi care au o oarecare permeabilitate, apa subterană
reduce rezerva de stabilitate prin efectul negativ al presiunii apei din pori, care micşorează presiunea efectivă
pe suprafaţa de alunecare, ceea ce duce la reducerea rezistenţei la forfecare şi implicit a coeficientului de
stabilitate.
În acest caz, presiunea hidrostatică a apei din pori se calculează pentru fiecare fâşie în parte cu relaţia:
 bi
U i =  w hia ;
cos i

tg( Ni - Ui)+c L
iar coeficientul de stabilitate va avea expresia: Fs =
  Ti
PLANŞA NR. 8
TABEL NR. 9

nr.  hi bi Gi  sin  cos  Ni Ti hia Ui Ni-Ui

fâşie tf/m3 m m tf grade tf tf m tf tf
1 1,92 2,5 7,0 33,60 3 0,05 1,00 33,55 1,76 2,5 17,524 16,03
2 1,92 9,0 13,0 224,64 6 0,10 0,99 223,41 23,48 9,0 117,64 105,76
3 1,92 13,0 10,0 249,60 17 0,29 0,96 238,69 72,98 12,0 125,48 113,21
4 1,92 16,0 10,0 307,20 27 0,45 0,89 273,72 139,47 12,5 140,29 133,43
5 1,92 15,0 10,0 288,00 38 0,62 0,79 226,95 177,31 7,0 88,831 138,12
6 1,92 9,0 11,0 190,08 52 0,79 0,62 117,02 149,79 0,0 0 117,02
1113,35 561,26 489,77 623,57
pi R  L c  tg c*L tg *Ni Fs
3,14 62,0 67,0 72,5 2,0 22 0,40 145 249,43 0,70

Fs = 0,7  taluz instabil

3. Influenţa cutremurelor de pământ şi a exploziilor asupra rezervei de stabilitate

Cutremurele de pământ exercită asupra taluzurilor atât forţe verticale cât şi orizontale, care generează
alunecări.
Forţele verticale reduc presiunea efectivă normală pe suprafeţele potenţiale de alunecare, ceea ce duce
la micşorarea unghiului de frecare interioară şi a coeziunii.
Forţele orizontale joacă un rol mult mai mare în declanşarea alunecărilor .
Fci = Kc . Gi
Kc =a / g - coeficient adimensional care ţine seama de intensitatea şocului seismic;
a - acceleraţia seismică maximă, [ m / s2 ].
g - acceleraţia gravitaţională, [ m / s2 ]

tg Gi ( cos i - k c sin i )+c L

s= Kc = 1,25
Gi ( sin i+ k c cos i )
TABEL NR. 10

cos  i – Gi( cos  i – sin  i + Gi(sin  i +

nr. Gi  sin  cos  Kc*sin  i Kc*cos  i Kc*sin  i Kc*sin  i) Kc*cos  i Kc*cos  i)
fâşie tf grade
1 33,6 3 0,05 1,00 0,07 1,25 0,93 31,36 1,30 43,70
2 224,64 6 0,10 0,99 0,13 1,24 0,86 194,06 1,35 302,74
 3 249,6 17 0,29 0,96 0,37 1,20 0,59 147,47 1,49 371,34
4 307,2 27 0,45 0,89 0,57 1,11 0,32 99,38 1,57 481,61
5 288 38 0,62 0,79 0,77 0,99 0,02 5,31 1,60 460,99
6 190,08 52 0,79 0,62 0,99 0,77 -0,37 -70,21 1,56 296,07
407,37 1956,46

tg 22  407,37  145
s  0,16
1956,46
s = 0,16  taluz instabil.
 ALUNECAREA TALUZURILOR DUPĂ SUPRAFEŢE CU CONTUR POLIGONAL

G i  Si   v Ti  G i  sin  i N i  G i  cos  i
 v = 1,92  = 22 c=2

PLANŞA NR. 10, 11, 12

TABEL NR. 11

Nr. hi bi Si i li Gi Ti Ni c*li Ni*tg cos Ei

sector m m m2 grade m tf tf tf  +
s = 0,5 s = 1 s= 1,5
sin*
tg
1 14,5 15 108,75 44 20,75 208,8 145,04 150,19 41,5 60,68 1 -29,66 42,86 115,38
2 16,5 16,5 255,75 7 16,5 491,04 59,84 487,37 33 196,91 1,042 -221,58 -120,35 -19,12
3 24 11 222,75 34 13,25 427,68 239,15 354,56 26,5 143,25 1,054 -269,18 -54,5 160,17
4 0 51 603,67 9 51,5 1159,04 181,31 179,07 103 72,34 1,051 -349,75 -48,81 252,1

S1 = 0,7
S2 = 1,59
S3 = 1,38
S4 = 1,33  1  taluz stabil.