Tehnologia materialelor II 185

Capitolul 9. PRELUCRAREA PRIN RECTIFICARE

traducere și adaptare (prin adăugare) după K.G. Swift, J.D. Booker –

MANUFACTURING PROCESS SELECTION HANDBOOK, editura Butterworth
Heimemann, Elsevier, Oxford, 2013

9.1. DESCRIEREA PROCEDEULUI

Rectificarea este o operaţie de finisare a suprafeţelor care constă în îndepărtarea

adaosului de prelucrare Ap (strat subțire de pe suprafața piesei care trebuie îndepărtat)
prin acțiunea așchietoare a unei scule numită piatră abrazivă și a unor mișcări reciproce
între sculă și piesa de prelucrat (Fig. 9.1). Mișcările de așchiere sunt mișcări de rotație și
de avans, executate de către sculă și/sau piesă, depinzând de tipul suprafeței prelucrate.

De regulă adaosul de prelucrare este mic: Ap = 0,1...0,5 mm. El este îndepărtat de pe

suprafața piesei prin efectul abraziv, microașchietor al granulelor abrazive din piatra
abrazivă. Piatra abrazivă este compusă din granule abrazive prinse într-o masă de liant.

Fig. 9.1. Schema de principiu pentru rectificarea cilindrică exterioară (a), rectificarea
plană (b), rectificarea fără centre (c) și forme uzuale ale pietrelor abrazive (d)
186 Capitolul 9. Prelucrarea prin rectificare

Prin rectificare se prelucrează bine materiale de duritate mare. Nu se recomandă pentru

materiale de duritate mică sau piese lipsite de rigiditate (flexibile).

Mișcarea principală de rotație este cea în urma căreia se îndepărtează efectiv adaosul de
prelucrare. La rectificare mișcarea principală este mișcarea de rotație a sculei. Turația
acesteia este mare, rezultând din viteza recomandată de așchiere V, viteză care este în
jurul valorii de 30 m/s.

Turația pietrei abrazive se calculează:

1000 × V
n= x 60 [rot/min] (9.1)
π ×D
unde: - V - viteza de aşchiere [m/s]
- D - diametrul pietrei abrazive [mm]

9.2. VARIANTE ALE PROCEDEULUI

• Rectificarea suprafețelor cilindrice exterioare (Fig. 9.1.a): piatra abrazivă execută

mișcarea principală de așchiere - rotație și deasemenea și o mișcare secundară de
așchiere – avans ↔ , mișcare după o traiectorie liniară, executată succesiv în
ambele sensuri; piesa execută mișcare secundară de așchiere, mișcare de rotație, cu
o turație mult mai mică decât a pietrei abrazive.
• Rectificarea suprafețelor plane (Fig. 9.1.b): piesa este fixată în dispozitiv sau direct
pe masa magnetică a mașinii de rectificat plan; piatra abrazivă execută mișcarea
principală de așchiere - rotație , iar piesa execută mișcarea secundară de așchiere,
mișcare de avans ↔, mișcare după o traiectorie liniară, executată succesiv în
ambele sensuri.
• Rectificarea fără centre (Fig. 9.1.c): se aplică pentru rectificarea suprafețelor
cilindrice exterioare; piatra abrazivă are mișcare de rotație, piesa este antrenată în
mișcare de rotație de către un disc de antrenare care se rotește cu o turație care e
aprox. 5% din turația pietrei abrazive; avansul piesei prin fața pietrei de rectificat
este rezultat al unei înclinări a axei de rotație a discului de antrenare cu câteva
grade față de axa de rotație a pietrei abrazive.
• Rectificarea cilindrică interioară: scula – piatră abrazivă cu tijă, se rotește și
prelucrează interiorul unui alezaj al piesei care execută și ea mișcare de rotație;
mișcarea de avans este mișcare rectilinie.
• Rectificarea de tip low stress: prelucrare cu turații și avans mici pentru a nu induce
tensiuni compresive reziduale în suprafața piesei.
• Rectificarea sculelor așchietoare: refacerea tăișurilor muchiilor așchietoare ale
sculelor așchietoare (cuțite de strung, burghie, freze, etc.) se realizează pe mașini
speciale de rectificat numite mașini de ascuțit.
Tehnologia materialelor II 187

• Polizare: variantă în care piatra de rectificat este fixată pe un stand și se rotește, iar
piesa de rectificat este manevrată manual de către operator, pentru a fi prelucrată
pe anumite suprafețe.
• Variante portabile de mașini care lucrează cu pietre abrazive: de regulă se folosesc
pentru tăiere, curățare, debavurare.
• Mașini de rectificat de tip CNC: mișcările pietrei abrazive și piesei de prelucrat și
controlul acestora sunt comandate de către un program de calculator.
• Sculele de rectificat sunt extrem de diversificate în ceea ce privește:
- forma (Fig. 9.1.d);
- tipul de granule abrazive: oxid de aluminiu – E electrocorindon, carbură de
siliciu – C carborund, nitrură cubică de bor - CBN, diamant – D;
- granulația (mărimea granulelor abrazive), duritatea și porozitatea pietrei
abrazive;
- tipurile de liant (ceramic, metalic, cauciuc, etc.).

9.3. CONSIDERENTE ECONOMICE

• Productivitate între 1 și 1000 piese pe oră, depinzând de dimensiuni și complexitate.

• Durata fabricației (lead time) - timpul de la începerea fabricației, incluzînd pregatirea
pentru fabricație, prelucrarea propriu zisă, controlul, depozitarea - variază de la scurt la
moderat, depinzând de geometria și complexitatea piesei și de gradul de automatizare.
• Gradul de utilizare a materialului este scăzut. Așchiile rezultate sunt dificil de reciclat.
• Flexibilitate ridicată a procedeului.
• Strunjirea poate da rezultate comparative cu cele ale rectificării în situații specifice de
alegere corectă a cuțitelor de strung, a parametrilor regimului de lucru și a utilizării de
strunguri de precizie, stabile și bine reglate.
• Rectificarea se poate utiliza pentru producție de la unicate, serie mică, până la serie
mare și masă.
• Costul sculelor este scăzut spre moderat.
• Costul echipamentelor de prelucrare (mașini de rectificat) este moderat spre ridicat,
depinzând de gradul de automatizare.
• Costurile directe cu munca pot varia de la scăzut la înalt, depinzînd de complexitatea
piesei prelucrate și de gradul de automatizare.
• Costurile de finisare sunt relativ scăzute. Curățarea pieselor după rectificare este
necesară.
188 Capitolul 9. Prelucrarea prin rectificare

9.4. APLICAȚII TIPICE

• Rectificarea se utilizează pentru generarea tipurilor de bază de geometrii ale

suprafețelor (plane, cilindrice exterioare și interioare, conice, canale) și pentru finisarea
unei game largi de componente mecanice.
• Piese care necesită suprafețe cu rugozitate scăzută Ra = 0,2...0,8 µm și care au
dimensiuni precise, specificate prin toleranțe scăzute: trepte de precizie 4, 5, 6.
• Suprafețe ale lagărelor, rulmenților.
• Scaune ale supapelor
• Roți dințate
• Came
• Pene și canale de pană
• Cavități ale matrițelor
• Suprafețe ale sculelor așchietoare (suprafațe de așezare, degajare, atac)

9.5. ASPECTE LEGATE DE PROIECTARE

• Complexitatea este limitată la piese pe care să se prelucreze suprafețe de formă

cilindrică, conică sau plană, dacă nu se folosesc pietre abrazive profilate sau mașini
speciale de rectificat.
• Rectificarea trebuie utilizată pentru îndepărtarea unui adaos de prelucrare mic Ap =
0,1...0,5 mm.
• Forma suprafeței de rectificat trebuie proiectată să fie simplă, pentru a se evita
reascuțirile dese ale pietrei de rectificat.
• Teșiturile și racordările trebuie să fie proiectate cât de puțin restrictiv este posibil.
• La trecerile între diferite trepte de diametru ale pieselor trebuie prevăzute canale de
degajare.
• Găurile, canalele și cavitățile adânci trebuie evitate.
• Piesele trebuie montate cât mai rigid pentru prelucrare pentru a evita deformările ce
pot apare ca urmare a forțelor de așchiere mari generate în timpul rectificării.
• Rectificarea se poate dovedi greu de utilizat în cazul pieselor nerigide.
• Pentru rezultate cât mai bune se recomandă să se utilizeze pietrele abrazive cele mai
mari posibil de folosit pentru piesa respectivă.
• Diametru minim pentru piese cilindrice: dmin = 0,5 mm.
• Pentru rectificare cilindrică diametru piesei poate fi între 0,5...2000 mm.
• Pentru rectificare plană lungimea suprafeței poate fi până la 6000 mm.
• Pentru rectificare fără centre diametru maxim al piesei este dmax = 1000 mm.
Tehnologia materialelor II 189

9.6. ASPECTE LEGATE DE CALITATE

• Întreruperile în suprafața piesei, de exemplu canale de pană sau cavități, pot cauza
vibrații în timpul rectificării.
• Presiunea variază cu aria de contact piesă – piatră abrazivă. Pentru presiuni ridicate se
utilizează pietre abrazive dure, cu granulație mică.
• Pentru materiale dure se utilizează pietre moi, iar pentru materiale de duritate medie
se utilizează pietre dure. O piatră moale are proprietatea că liantul lasă cu ușurință ca
granulele abrazive uzate din stratul exterior să fie smulse din corpul sculei și să fie
înlocuite cu altele noi, din straturile de dedesubt (autoascuțire). Acest lucru este
benefic la prelucrarea materialelor dure, când granulele abrazive se tocesc repede și
trebuie să fie îndepărtate rapid prin proprietatea de autoascuțire.
• În urma rectificării în stratul de suprafață al piesei rămân tensiuni reziduale. Acest lucru
este important de avut în vedere pentru piese ce au cerințe ridicate de rezistență la
oboseală sau la temperaturi ridicate sau temperaturi scăzute. Pentru acestea se
recomandă rectificarea de tip low stress.
• Precizia de prelucrare a piesei la cota rectificată este determinată și de viteza de
răspuns a sistemului de măsurare și de forțele de prelucrare.
• Măsurarea se poate face și în timp real, prin metode non contact.
• Proprietățile pietrei de rectificat se pot schimba în timpul lucrului. Piatra de rectificat
trebuie reascuțită, la intervale de timp precizate în documentația tehnologică, pentru a
asigura proprietăți de așchiere uniforme.
• Utilizarea lichidelor de lucru este importantă pentru îndepărtarea așchiilor și pentru
răcirea piesei.
• Pietrele de rectificat trebuie stocate cu grijă și trebuie verificate și inspectate înainte de
utilizare pentru depistarea posibilelor crăpăturilor în corpul lor, care ar putea provoca
spargerea pietrei în timpul lucrului; acest lucru este deosebit de periculos, din cauza
turațiilor mari la care se lucrează, putând duce la accidente extrem de grave.
• Pietrele de rectificat trebuie echilibrate înainte de utilizare pentru minimizarea
vibrațiilor cauzate de turațiile mari ce se utilizează la rectificare.
• Rugozitatea suprafeței prelucrate este determinată de alegerea corectă a pietrei de
rectificat, starea acesteia, regimul de lucru și de curățenia lichidului de răcire utilizat.
• În mod obișnuit se obțin rugozități Ra = 0,4 ... 0,8 µm. În condiții îngrijite se pot obține
rugozități Ra = 0,2 µm. Pentru aplicații speciale cu pietre de rectificat de mare precizie și
cu mașini speciale se pot obține rugozități Ra pînă la 0,025 µm.
• Graficele de capabilitate a rectificării din punct de vedere al toleranțelor dimensionale
care pot fi atinse pentru recticarea suprafețelor plane și cilindrice sunt prezentate în
figura 9.2.
190 Capitolul 9. Prelucrarea prin rectificare

Procedeul nu operează în mod normal în această zonă

ZONA DE CAPABILITATE A PROCEDEULUI

Toleranțele dimensionale din această zonă nu pot fi obținute în mod

economic prin acest procedeu. Eventuala obținere implică dificultăți tehnice
ridicate și costuri mari. Se vor avea în vedere alte procedee de prelucrare.

Fig. 9.2. Graficele de capabilitate a rectificării din punct de vedere al toleranțelor

dimensionale care pot fi atinse pentru rectificarea suprafețelor plane și cilindrice