3-2.

Tehnologii tip pentru piese tip roată dinţată conică

1. Rectificarea RD conice

Rectificarea RD conice se aplică numai roţilor tratate termic sau a celor de

mare precizie, principalul scop fiind îndepărtarea deformaţiilor produse la tratamentul
termic dar şi îmbunătăţirea rugozităţii flancurilor şi localizarea corectă a petei de
contact.
Se rectifică de regulă RD conice cu dinţi drepţi, înclinaţi sau în arc de cerc.
Deoarece procedeul este relativ dificil de aplicat, pentru a decide aplicarea sau
nu a rectificării danturii trebuie să se facă mai întâi un calcul economic.
Danturile conice drepte şi înclinate se rectifică cu discuri taler prin procedeul
MAAG. Vitezele de aşchiere sunt de 15-25 m/s, iar adaosurile de prelucrare sunt în
general mici, de max. 10-15 m. Înclinarea maximă a danturii ce se rectifică astfel
este de 30o.
Prin folosirea discurilor abrazive din NCB (nitrură cubică de bor) şi chiar a
discurilor diamantate se pot folosi viteze de aşchiere foarte mari, obţinându-se
rugozităţi de 0,8 m.
Danturile în arc de cerc se rectifică cu pietre oală de secţiuni speciale, după
procedeul FORMATE-GLEASON.

Pentru module mai mici de 4 mm se pot rectifica simultan ambele flancuri,

scula executând periodic avans de pătrundere (fig. a). Pentru module mai mari de 4
mm se rectifică cu un disc flancurile concave şi cu un alt disc flancurile convexe (fig.
b). Pentru module mai mici de 1,5 mm se poate face chiar danturare prin rectificare,
dar obligatoriu în două faze (degroşare + finisare), după degroşare corectându-se
obligatoriu profilul corpului abraziv.
 2. Rodarea şi lepuirea RD conice

Rodarea se aplică RD conice care au fost supuse tratamentelor termochimice

constând în cementare urmată de călire + revenire. De regulă aceste roţi prezintă erori
de formă ale dinţilor datorate tratamentelor termochimice.
Atât rodarea cât şi lepuirea se pot aplica şi RD conice netratate, la care se
impun condiţii tehnice deosebite.
Diferenţa la rodarea RD conice faţă de rodarea obşnuită este că se foloseşte
pentru rodare o roată dinţată separată şi nu se rodează direct cele 2 roţi ale
angrenajului, pentru ca eventualele erori să nu se transmită de la o roată la cealaltă.
Rodarea se face în două variante tehnologice:

a. Cu roată de prelucrat din fontă – caz în care roata respectivă este motoare,
iar roata care se prelucrează este condusă.
Între cele două danturi se introduc granule abrazive în suspensie lichidă.
Rugozitatea flancurilor se obţine în final între 0,4-0,8 m. Dacă adaosul de prelucrare
este ceva mai mare, se poate face o fază de degroşare folosind suspensie cu granule
de dimensiuni mai mari, după care se spală roţile, dacă este nevoie se înlocuieşte
roata de fontă şi se face apoi finisarea, folosind suspensie cu granule de dimensiuni
mai mici.

b. Cu roată conjugată din oţel – la care deosebirea faţă de varianta anterioară

este că roata prelucrată este motoare.
Lepuirea se realizează asemănător cu deosebirea că se utilizează paste abrazive
sau lichide abrazive vâscoase care au în plus şi o acţiune chimică corozivă asupra
vârfurilor neregularităţilor de pe flancurile dinţilor.
RD conice cu profilul dinţilor curbi se pot roda/lepui asemănător, dar pe
maşini-unelte speciale, care asigură pe lângă mişcarea de angrenare dintre cele două
roţi şi deplasare după anumite direcţii de avans, astfel încât granulele abrazive să
răzuiască întreaga suprafaţă a flancurilor dinţilor.
 3. Danturarea roţilor melcate

Deoarece dantura unei roţi melcate este definită printr-un melc de referinţă,
teoretic prelucrarea se face cu o sculă care să materializeze acest melc de referinţă.
Există însă în practică o serie de deosebiri, deoarece în urma prelucrării scula
trebuie să realizeze şi jocul la fundul danturii, care este uzual c=(0,17-0,2)m, deci cel
puţin diametrul exterior al sculei trebuie să difere de diametrul melcului de referinţă,
fiind mai mare cu de 2 ori valoarea jocului la fund. Din acest motiv grosimea dintelui
la melcul-sculă trebuie să fie mai mică decât a melcului de referinţă.
Principalele procedee de danturare a roţilor melcate sunt:

a. Danturare cu freză melc-modul, cu avans radial

Acest procedeu asigură o productivitate ridicată, dar o precizie de execuţie

relativ scăzută, datorită erorilor la reglarea cotei A de început al prelucrării şi a cotei
Ao de sfârşit al prelucrării.
În acelaşi timp pentru angrenaje melcate cu mai mult de 2-3 începuturi, erorile
de formă ale dinţilor roţii melcate cresc prea mult la prelucrarea prin acest procedeu.
În vederea creşterii preciziei danturarea se poate împărţi în 2 faze:
- degroşare, Ra=6,3-3,2 m, cls. IT 8-9;
- finisare, Ra=1,6 m, cls. IT 7
De asemenea pentru îmbunătăţirea preciziei, în momentul în care s-a atins cota
Ao se opreşte avansul radial şi prelucrarea continuă pentru încă un număr de rotaţii
ale piesei, obţinându-se astfel o calibrare a danturii.
 b. Danturare cu freză melc-modul, cu avans tangenţial

Se foloseşte la prelucrare o freză melc-modul specială, cu o porţiune

tronconică şi o porţiune cilindrică.
Avansul tangenţial este diferit pentru cele două porţiuni, respectiv s 2 < s1, astfel
încât se poate obţine relativ uşor Ra=1,6-0,8 m.
Datorită preciziei mai ridicate, procedeul este recomandat la prelucrarea roţilor
melcate din angrenaje cu mai multe începuturi.

c. Danturarea roţilor melcate cu „cuţite-zburătoare”

Acest procedeu se aplică în general la producţia individuală sau când freza-

melc ar trebui să aibe dimensiuni deosebit de mari.
 Prelucrarea se execută oarecum similar alezării cu bară de alezat. Astfel în bara
portsculă sunt montate 2 cuţite, primul face degroşarea şi prelucrarea fundului golului
dintre dinţi, iar cel de-al doilea execută finisarea flancurilor.
Cuţitele se aşează uşor rotit în suport, aşa cum se vede în vederea de sus,
pentru a se realiza şi unghiurile de aşezare pe flancuri.

d. Danturarea roţilor melcate globoidale

Acest tip de roţi melcate se danturează prin frezare cu o freză-melc de

construcţie specială care materializează melcul globoidal, prelucrarea făcându-se cu
avans radial.

Datorită schemei de lucru cu avans radial, dantura rezultă cu o uşoară subtăiere

a dinţilor, lucru care nu deranjează dacă angrenajul are 1 sau 2 începuturi.
Deoarece scula este complicată şi ascuţirea ei este dificilă, procedeul se
recomandă pentru producţia de serie mare şi masă. Pentru producţia de unicat sau
serie mică a roţilor melcate globoidale se foloseşte o variantă de prelucrare cu cuţite-
zburătoare, executată în două faze, ca în figurile următoare:
 I – degroşare, executată cu un singur cuţit-zburător, montat în suport
corespunzător prelucrării diametrului dg al melcului globoidal;
II – finisare, executată cu două cuţite-zburătoare montate în suport
corespunzător prelucrării diametrului do al melcului globoidal.
Ambele faze se execută cu avans radial, aşa cum reiese din figurile anterioare.