Sunteți pe pagina 1din 15

Prelucrarea alezajelor prin adâncire şi alezare BGS 7

PRELUCRAREA ALEZAJELOR PRIN


ADÂNCIRE ŞI ALEZARE

1. Scopul şi conţinutul lucrării


 Cunoaşterea metodelor de generare şi prelucrare a alezajelor prin adâncire şi alezare.
 Prezentarea geometriei reprezentative a adâncitoarelor şi alezoarelor.
 Cunoaşterea parametrilor regimului de aşchiere la prelucrarea alezajelor.

2. Consideraţii generale
Deseori, prelucrarea alezajelor prin aşchiere comportă nu numai realizarea unor
suprafeţe interioare de revoluţie, ci şi generarea suprafeţei frontale limitrofe, căreia i se poate
da o formă conică, profilată sau plană, perpendiculară pe axa de rotaţie a găurii. Generarea
simultană a acestor suprafeţe se execută în special pe maşina de găurit, ori pe maşina de alezat
şi frezat, dar şi pe strung. Diferenţierea acestor operaţii este făcută de poziţia semifabricatului
şi a sculei utilizate, precum şi de modul de repartizare a mişcărilor de lucru.

2.1. Adâncirea
Adâncirea este operaţia de prelucrare intermediară sau finală a alezajelor obţinute
anterior prin aşchiere, turnare, forjare sau deformare plastică, în scopul modificării
dimensiunilor, a formei geometrice, ori pentru creşterea preciziei acestora.
În acest scop este utilizat adâncitorul, sculă aşchietoare cu mai mulţi dinţi (în mod
frecvent 3 sau 4) şi cu partea activă de formă corespunzătoare locaşului de obţinut.
Precizia alezajelor prelucrate prin adâncire se încadrează în clasele de precizie 10…11 ISO.
 În funcţie de forma geometrică a sculei şi poziţia suprafeţei prelucrate în raport cu un alezaj
existent, adâncitoarele se clasifică în:
 adâncitoare pentru majorarea dimensiunilor alezajelor (lărgitoare)1 (fig. 7.1 şi 7.2);
 adâncitoare pentru realizarea locaşurilor cilindrice (fig. 7.3 a);
 adâncitoare pentru modificarea formei alezajelor, între care se disting:
 adâncitoare conice (fig. 7.3 b, c);
 adâncitoare profilate (fig. 7.3 d);
 adâncitoare pentru prelucrarea suprafeţelor frontale ale alezajelor, cunoscute sub denumirea
de lamatoare (fig. 7.4).

1
Unii specialişti consideră lărgitorul ca un caz particular de adâncitor, destinat strict modificării
dimensiunilor alezajului.

BGS 07  aprilie 2016 1


BGS 7 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

Fig. 7.1. Schema de lărgire cu lărgitorul Fig. 7.2. Geometria lărgitorului cu 3 dinţi

Fig. 7.3. Scheme de prelucrare prin adâncire: (a) – cu adâncitorul cilindric; (b) – cu adâncitorul conic fără cep
de ghidare; (c) – cu adâncitorul conic cu cep de ghidare; (d) – cu adâncitorul profilat

 Particularităţile adâncirii
Comparând procesul de prelucrare prin burghiere cu prelucrările prin adâncire, se pot
mai uşor pune în evidenţă particularităţile procesului de lucru, precum şi geometria
adâncitoarelor, apropiată de geometria burghielor elicoidale.
 Adâncitoarele nu prezintă tăişuri pe partea frontală, în zona miezului, deoarece prelucrează
un alezaj deja existent (v. fig. 7.1 şi 7.3). Acest lucru a permis realizarea unui miez cu
diametru mai mare şi suplimentarea numărului de dinţi (minimum 3).
 Adâncimea de aşchiere este mai mică decât la burghierea în plin, iar adaosul este împărţit
nu la 2 dinţi, ci la minim 3.

2 Iulian ROMANESCU
Prelucrarea alezajelor prin adâncire şi alezare BGS 7

a b c
Fig. 7.4. Prelucrarea prin lamare:
(a) ‒ exemplu de lamare unui bosaj; (b) ‒ lamarea directă; (c) ‒ lamarea inversă

 Absenţa tăişului transversal – care la burghierea în plin este responsabil de 70% din forţa
axială de aşchiere – face ca forţa de avans să fie mult diminuată.
 Aşchierea este realizată de către tăişurile principale, orientate la unghiuri de atac K cuprinse
între 45º şi 90º. Cu cât este mai mare unghiul de atac principal, cu atât este mai slabă
capacitatea de autocentrare a sculei. Pentru valori mari ale lui K se impune utilizarea cepurilor
de ghidare (monobloc sau amovibile, cu acelaşi diametru nominal cu al alezajul iniţial).
Există adâncitoare monobloc, precum şi demontabile ‒ cu cep de ghidare şi/sau partea
activă interschimbabilă. După pătrunderea completă a tăişurilor principale în material, rolul
de autocentrare a sculei (în lipsa cepului de ghidare) revine faţetelor cilindrice (dispuse drept
sau pe elice) ale tăişurilor secundare (v. fig. 7.1).
 La utilizarea adâncitoarelor cu dinţi elicoidali şi cu unghi ω al elicei pronunţat există
pericolul – în cazul valorilor mari ale avansului – «înfingerii în material», adică pericolul de
antrenare a sculei în sensul de avans. Rezolvarea constă în practicarea elicei în sensul invers
sensului de rotire a sculei (de exemplu elice pe stânga la adâncitorul cu sensul de lucru spre
dreapta).
 Geometria adâncitoarelor
 Adâncitoarele pentru lărgire (lărgitoarele) sunt în general scule monobloc, cu 3 sau 4
dinţi şi cu coadă cilindrică sau conică, ori cu alezaj (fig. 7.5).
Lărgitoarele se aseamănă mult cu burghiul elicoidal, în special în privinţa părţilor
constituente. Cele executate dintr-o bucată sunt fabricate din oţel rapid sau din carburi
metalice sinterizate. Există construcţii de lărgitoare cu coadă sudată sau lipită (prin brazare),
precum şi construcţii cu corpul din oţel rezistent la tracţiune şi plăcuţe din CMS – lipite sau
interschimbabile, uneori chiar reglabile pe diametru.
Conform standardului STAS 8054/1-82, lărgitoarele se execută în sensul de aşchiere
pe dreapta sau pe stânga, în două variante: lărgitoare destinate lărgirii alezajelor înainte de
alezare şi lărgitoare de finisare2.

2
Lărgitoarele de finisare sunt executate la diametrul nominal al alezajului de prelucrat (valori întregi,
în mm), în timp ce lărgitoarele pentru prelucrarea găurilor ce urmează a fi alezate au diametrul mai
mic cu 0,2 ÷ 0,3 mm decât valoarea nominală a diametrului final; adaosul de 0,2 ÷ 0,3 mm este
destinat operaţiei de alezare. Standardul românesc STAS 8054/4-80 indică şi diametrul minim de
burghiere înaintea operaţiei de lărgire.

BGS 07  aprilie 2016 3


BGS 7 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

Lărgitoarele prezintă tăişuri principale dispuse pe o suprafaţă conică (v. fig. 7.2), cu
unghi de atac K de 60º – pentru prelucrarea fontelor şi oţelurilor– sau de 45º – în cazul aliajelor
uşoare. Pentru micşorarea solicitării vârfului dinţilor, unele lărgitoare au practicat şi un tăiş
auxiliar cu lungime de 0,5 ÷ 1mm, orientat la un unghi de atac K0 de 30º la prelucrarea
oţelurilor şi de 25º la prelucrarea aliajelor metalice uşoare (fig. 7.6) [2].

Fig. 7.5. Tipuri de lărgitoare: (a) – cu coadă cilindrică (D=4÷20); (b) – Fig. 7.6. Conul de atac al
cu coadă conică (D=7,7÷50); (c) – cu coadă conică şi cu plăcuţe din
lărgitoarelor
CMS brazate (D=12÷32); (d) – cu alezaj conic 1:30 (D=24÷100); (e) –
cu alezaj conic şi armat cu CMS brazat (D=32÷75)

Ca şi la burghiele elicoidale, unghiurile constructive (implicit şi cele funcţionale) sunt


variabile în lungul tăişurilor principale.
 Unghiul de aşezare principal αN este cuprins în intervalul 8º ÷ 12º.
 La adâncitoarele cu 3 dinţi, suprafaţa de aşezare a tăişurilor principale are profil curbiliniu
(obţinut în condiţii similare cu cele ale burghielor elicoidale), iar la cele cu 4 dinţi este de
obicei plană.
 Unghiul de degajare recomandat pentru prelucrarea oţelurilor este γN = 8º÷15º, de 6º÷10º la
prelucrarea fontelor şi de 15º÷25º la aliajele uşoare.
 Tăişurile secundare (dispuse în general pe elice) prezintă faţete de ghidare cu unghi de
aşezare nul – asemănător cu burghiul elicoidal. Pe zona de ghidare lărgitorul are conicitate
inversă de 0,04 ÷ 0,08 mm/100 mm lungime – în cazul sculelor cu diametrul de până la 18
mm – şi de 0,05 ÷ 0,1 mm/100mm lungime – pentru lărgitoarele cu diametrul mai mare de 18
mm.
 Unghiul optim de înclinare ω a canalelor elicoidale este cuprins în intervalul 10º÷25º.
 Conform STAS R 9175-72, lărgitoarele pentru prelucrarea oţelului şi fontei (fig. 7.7), cu
3 dinţi, au diametre între 10 şi 32 mm, unghiul ω al elicei canalelor este de 20º, iar lăţimea
faţetei laterale de ghidare f este de 1 ÷1,5mm. Lărgitoarele cu 4 dinţi acoperă gama de
diametre între 30 şi 80 mm, au unghiul ω = 15º şi lăţimea faţetei de ghidare f = 1,5÷2 mm.
 Acelaşi standard prezintă geometria lărgitoarelor elicoidale pentru prelucrarea metalelor
neferoase (fig. 7.8):
 lărgitoarele cu 2 dinţi – corespunzător diametrelor D ≤ 6 mm şi cele cu 3 dinţi (pentru D >

4 Iulian ROMANESCU
Prelucrarea alezajelor prin adâncire şi alezare BGS 7
6 mm) au unghiul elicei ω = 20º, conicitatea inversă de 0,04÷0,08 la 100 mm lungime,
suprafeţe de aşezare secundate înguste (0,4 ÷ 0,8 mm) la unghi de aşezare de 20º şi faţete
secundare ”cilindrice” de 0,2 ÷ 0,3 mm.

Fig. 7.7. Geometria lărgitoarelor pentru prelucrarea oţelului şi fontei, conform STAS R 9175-72:
(a) – lărgitorul cu 3 dinţi; (b) – lărgitorul cu 4 dinţi

 lărgitoarele cu 3 dinţi acoperă gama de diametre între 10 şi 35 mm, au unghiul elicei ω =


30º, faţa de aşezare secundară de lăţime 1 ÷ 3,5 mm şi poziţionată la unghiul de aşezare
secundar de 20º, iar faţeta de ghidare „cilindrică” are lăţimea de 0,2 ÷ 0,3 mm;
 lărgitoarele cu 4 dinţi se execută în gama dimensională D = 36 ÷ 80 mm, au acelaşi unghi
ω = 30º, faţa de aşezare secundară de lăţime 3 ÷ 4 mm, cu unghi de aşezare 20º, iar lăţimea
faţetei de ghidare este de 0,3 ÷ 0,5 mm.

a b

c d
Fig. 7.8. Geometria lărgitoarelor pentru prelucrarea metalelor neferoase, conform STAS R 9175-72:
(a) – lărgitorul cu 2 dinţi şi D ≤ 6 mm (b) – lărgitorul cu 2 dinţi şi D > 6 mm; (c) – lărgitorul cu 3 dinţi;
(d) – lărgitorul cu 4 dinţi

BGS 07  aprilie 2016 5


BGS 7 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

Indiferent de numărul de dinţi, adâncitoarele pentru oţel şi fontă au, conform


standardului, unghiul de aşezare pe tăişul principal de 15º.
 Adâncitoarele cilindrice se utilizează la prelucrarea locaşurilor cilindrice necesare
montării diverselor organe de asamblare (şuruburile cu cap cilindric) (fig. 7.9), ori a găurilor
în trepte. Valoarea mare a unghiului de atac (K = 90º) impune utilizarea cepurilor de ghidare,
care pot fi fixe (fac corp comun cu adâncitorul) sau pot fi demontabile (fig. 7.10).

Fig. 7.9. Locaş cilindric pentru şurubul cu Fig. 7.10. Tipuri de adâncitoare cilindrice:
cap cilindric obţinut prin adâncire cilindrică (a) – monobloc; (b) – cu cep de ghidare demontabil

La adâncirea pe maşina de găurit sau pe maşina de alezat şi frezat cinematica şi modul


de repartizare a mişcărilor de lucru este similară cu burghierea: mişcarea principală de rotaţie
I, simultană cu avansul axial II, continuu, ambele fiind realizate de către sculă (v. fig. 7.3 a).
Adâncitoarele pentru alezaje cilindrice se execută de obicei cu număr par de dinţi (2
sau 4), dispuşi pe elice; unghiul canalelor de înclinare ω = 10º÷15º impune şi unghiul de
degajare al tăişurilor principale.
Suprafeţele de aşezare sunt realizate prin frezare plană sau dublu plană, cu faţetă.
Unghiurile de aşezare ale tăişurilor frontale (principale) sunt în intervalul 7º ÷ 10º.
Tăişurile secundare – dispuse elicoidal pe partea de revoluţie – formează o conicitate
inversă de 0,04 ÷ 0,08 mm la 100 mm lungime. Suprafeţele de aşezare aferente acestora sunt
frezate la unghiul αN’ = 30º, cu o faţetă „cilindrică” de lăţime f1 = 0,1 D la adâncitoarele cu
doi dinţi (cu diametre sub 5 mm) şi de maxim 0,2 mm, la adâncitoarele cu 4 dinţi (cu D > 6
mm). Adâncimea radială a canalelor de cuprindere şi evacuare a aşchiilor trebuie să fie mai
mare decât lungimea activă a tăişurilor frontale. Pentru aceasta, diametrul miezului
adâncitorului cilindric este mai mic decât diametrul cepului de ghidare (fig. 7.11).

[Croitoru-05]
Fig. 7.11. Geometria adâncitorului pentru locaşuri cilindrice

6 Iulian ROMANESCU
Prelucrarea alezajelor prin adâncire şi alezare BGS 7
Conform STAS R 9176-72, adâncitoarele cilindrice pentru diametre de lucru D ≤ 5
mm se execută cu doi dinţi, în timp ce pentru diametre D > 5 mm, cu patru sau cu şase dinţi.
 Adâncitoarele conice (fig. 7.12) sunt folosite la executarea locaşurilor tronconice pentru
şuruburile cu cap înecat (fig. 7.13) şi pentru alte organe de asamblare (caz în care unghiul
conului de atac este standardizat la 2K = 60, 82, 90, 100, 110 sau 120º), la prelucrarea
scaunelor de supape şi robineţi, precum şi la teşirea şi debavurarea muchiilor alezajelor, la
unghiuri standardizate de 45º, 60º sau 75º (v. fig. 7.3c) .
Numărul de dinţi ai adâncitoarelor conice se stabileşte în funcţie de diametrul exterior,
preferându-se numerele pare.

Fig. 7.12. Construcţii de adâncitoare conice cu cep de ghidare: Fig. 7.13. Locaş tronconic pentru
(a) – monobloc; (b) – cu cep demontabil şuruburile cu cap înecat

Adâncitoarele conice respectă în general aceeaşi geometrie ca şi adâncitoarele


cilindrice, la tăişurile secundare (dispuse pe suprafaţa «cilindrică)»; în schimb, la tăişurile
principale (dispuse pe conul de „atac”) se remarcă prezenţa faţetelor f1 cu unghi de aşezare
nul (f1 = 0,05 ÷ 0,1 mm) (fig. 7.14). Rolul acestora este de a diminua tendinţa de înfigere a
tăişurilor principale în material, în pofida creşterii forţei axiale. Pentru a îmbunătăţi condiţiile
de aşchiere, faţetele f1 cu α nul pot fi eliminate parţial pe anumite lungimi de tăiş – alternativ
de la un dinte la altul, cu condiţia păstrării unui număr minim de patru dinţi opuşi, ce prezintă
faţetă de aşezare nulă pe întreaga lungime a tăişului.

[Croitoru-05]
Fig. 7.14. Geometria adâncitorului conic cu cep de ghidare

BGS 07  aprilie 2016 7


BGS 7 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

Unghiul de aşezare recomandat este de 6º ÷ 8º, iar cel de degajare zero.


Pentru a creşte precizia de poziţionare, adâncitoarele conice pot fi prevăzute cu cep de
ghidare, asemănător construcţiei întâlnite la adâncitoarele cilindrice.
 Adâncitoarele conice destinate exclusiv teşirii şi debavurării nu prezintă cep de ghidare şi
nici tăişuri pe suprafaţa cilindrică. Acestea se mai numesc şi teşitoare. Au numai tăişuri pe
conul de atac (fig. 7.15), ce pot avea faţete cu unghi de aşezare nul (fig. 7.16). STAS R 9176-
72 prezintă teşitoare cu 4, 6 şi 8 dinţi, la care fiecare al doilea dinte este scurtat cu 1 ÷ 5 mm,
în funcţie de diametru (fig. 7.17).

[Croitoru-05]
Fig. 7.15. Construcţii de teşitoare: Fig. 7.16. Geometria teşitorului conic
(a) – monobloc; (b) – cu cep demontabil

Fig. 7.17. Geometria teşitoarelor, conform STAS R 9176-72

 Lamarea sau planarea constă în realizarea prin aşchiere a unei suprafeţe plane şi
supraînălţate, perpendiculară pe axa unei găuri (v. fig. 7.4).
Este procedeul de prelucrare a bosajelor pe piesele ce urmează a fi asamblate cu şuruburi.
Operaţia se execută cu adâncitoare ce au unghiul 2K = 180º, numite şi lamatoare.
Există lamatoare monobloc, precum şi demontabile.

8 Iulian ROMANESCU
Prelucrarea alezajelor prin adâncire şi alezare BGS 7

 Parametrii regimului de aşchiere la adâncire


La adâncirea pe maşina de găurit şi alezat cinematica şi modul de repartizare a
mişcărilor de lucru este similară cu burghierea: mişcarea principală de rotaţie I este simultană
cu avansul axial II, continuu, ambele fiind realizate de sculă (v. fig. 7.1, 7.3 şi 7.4).
Parametrii regimului de aşchiere sunt:
 viteza de aşchiere v, variabilă în lungul tăişului principal, în funcţie de poziţia punctului faţă
de axa de rotaţie a piesei;
 avansul de aşchiere s;
 adâncimea de aşchiere t.
Pe schemele de aşchiere sunt puse în evidenţă şi elementele secţiunii transversale a
aşchiei nedeformate.
 Adâncimea de aşchiere (t) – definită ca distanţa dintre suprafaţa iniţială şi cea
prelucrată/generată, măsurată perpendicular pe direcţia de avans – este dată de diferenţa celor
două diametre:
𝐷−𝑑
𝑡= , [mm] (7.1)
2
 Avansul (s) – deplasarea axială a sculei la o rotaţie completă – se calculează cu relaţia (7.2),
ţinând cont de natura şi duritatea materialul aşchiat (coeficientul Cs) şi diametrul D al sculei
[1].
s = 𝐶𝑠 ∙ 𝐷 0,6 , [m/rot] (7.2)
Mărimea avansului poate fi şi adoptată, în funcţie de materialul părţii aşchietoare, diametrul
sculei, materialul de prelucrat şi rugozitatea finală [6].
Avansul pe dinte depinde direct de numărul de dinţi ai sculei:
𝑠𝑧 = 𝑠⁄𝑧, [mm/dinte] (7.3)
 Viteza optimă de aşchiere (v) este variabilă în lungul tăişului principal, fiind luată în calcul
valoarea corespunzătoare diametrului maxim de lucru:
𝜋𝐷𝑛
𝑣= , [m/min] (7.4)
1000
Viteza optimă de aşchiere la lărgire se calculează cu relaţia (7.5), în care coeficientul de
durabilitate kvT este dat de raportul dintre durabilitatea economică Tec şi durabilitatea efectivă
Tef, conform relaţiei (7.5’) [6].
𝐷𝑥
𝑣 = 𝑦 𝑧 ∙ 𝑘 ∙ 𝑘𝑣𝑇 ∙ 𝑘𝑀 , [m/min] (7.5)
𝑠 ∙𝑡
𝑚
𝑇𝑒𝑐
𝑘𝑣𝑇 = ( ) (7.5’)
𝑇𝑒𝑓
Valorile coeficienţilor k şi kM şi ale exponenţilor x, y, z, m din relaţia vitezei au fost stabilite
experimental, în functie de materialul aşchietor şi cel prelucrat.
Pentru adâncire şi lamare, valorile avansului s [mm/rot] şi ale turaţiei n [rot/min] se
găsesc tabelate în literatura de specialitate, în funcţie de materialul aşchietor, rezistenţa la
rupere (la oţeluri) sau duritatea (la fonte) materialului prelucrat şi diametrul sculei [6].
Frecvenţa mişcării principale de rotaţie se calculează cu relaţia (7.6), iar viteza de
avans cu (7.7):
1000 ∙ 𝑣
𝑛= , [rot/min] (7.6)
𝜋∙𝑑
𝑣𝑠 = 𝑠 ∙ 𝑛 = 𝑠𝑧 ∙ 𝑧 ∙ 𝑛 [mm/min] (7.7)

BGS 07  aprilie 2016 9


BGS 7 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

 Elementele secţiunii transversale a aşchiei – grosimea a şi lăţimea aşchiei b sunt date de


relaţiile (7.8) şi (7.9):
𝑎 = 𝑠𝑧 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝐾 [mm] (7.8)
𝑡 𝐷−𝑑
𝑏= = , [mm] (7.9)
𝑠𝑖𝑛𝐾 2 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝐾
Aria secţiunii transversale a aşchiei repartizată unui dinte este dată de relaţia:
𝑠𝑧 ∙ (𝐷 − 𝑑 )
𝐴 =𝑎∙𝑏 = , [mm2 ] (7.10)
2
iar aria totală a secţiunii transversale este:
𝑠 ∙ (𝐷 − 𝑑 )
𝐴𝑡 = 𝑧 ∙ 𝐴 = , [mm2 ] (7.11)
2
Ca lichide de răcire se recomandă:
 amestec de 5% ulei emulsionat STAS 2598/1-79, în apă – pentru lărgitoarele de tip N şi cu
plăcuţe din CMS;
 amestec de 75% petrol pentru tractoare şi 25% motorină STAS 240-66 – pentru lărgitoare
de tip M.

2.2. Alezarea
Alezarea este un procedeu de prelucrare finală a suprafeţelor interioare de revoluţie
cilindrice sau conice (rezultate prin burghiere, lărgire-adâncire, strunjire interioară),
în scopul creşterii preciziei dimensionale şi a calităţii suprafeţei. Precizia obţinută
corespunde treptelor 6 ÷ 9 ISO, iar calitatea de suprafaţă Ra = 0,16 ÷ 0,32 µm.
Sculele utilizate, numite alezoare (fig. 7.18), se deosebesc de adâncitoare prin numărul
mai mare de dinţi (z = 6 ÷ 18), prin partea activă de lungime mai mare, prin unghiul de atac
K mai mic şi prin secţiunea de aşchie nedetaşată: lăţime mare de aşchie; grosime foarte mică;
adâncime de aşchiere t = 0,05 ÷ 0,2 mm.
Există diferite criterii de clasificare a alezoarelor:
 după forma alezajului prelucrat, sunt alezoare cilindrice şi conice;
 după modul de fixare: cu coadă (cilindrică – cu sau fără cap pătrat de acţionare – şi conică)
şi cu alezaj (pentru diametre mari);
 după modul de antrenare: alezoare de maşină şi de mână (au coada cilindrică şi antrenor)
(v. fig. 7.18 c);
 după construcţie, sunt monobloc şi cu dinţi demontabili (reglabili sau nu);
 după forma cozii: cilindrică normală; cilindrică îngroşată, cilindrică cu cap pătrat de
antrenare; conică cu antrenor;
 după direcţia dinţilor: cu dinţi drepţi (fig. 7.18 b, c) şi cu dinţi elicoidali (fig. 7.18 a);
 după materialul aşchietor: alezoare din oţel carbon de scule, din oţel rapid sau din carburi
metalice sinterizate;
 după forma secţiunii transversale a părţii aşchietoare:
 secţiune circulară, cu canale;  secţiune pentagonală;  secţiune triunghiulară;
 secţiune semicirculară (cu sau fără faţetă cilindrică).
La alezoarele cu coadă se disting următoarele părţi componente (v. fig. 7.18):
 partea activă (utilă), formată din partea aşchietoare (conul de atac) şi partea de calibrare;
 degajarea (gâtul);
 partea de fixare (coada) ‒ cilindrică (cu sau fără antrenor) sau conică (cu antrenor).

10 Iulian ROMANESCU
Prelucrarea alezajelor prin adâncire şi alezare BGS 7

Fig. 7.18. Tipuri de alezoare: (a) – cilindric, monobloc, cu coadă cilindrică fără antrenor; (b) – cilindric,
monobloc, cu coadă conică şi antrenor; (c) – conic, monobloc, cu coadă cilindrică şi cap pătrat de antrenare;
(d) – cilindric, reglabil, spintecat, de mână, STAS 1266-79; (e) – cilindric, cu dinţi amovibili, reglabil, de mână,
STAS 5723; (f) – cilindric, monobloc, cu alezaj conic; (g) – cilindric, cu dinţi amovibili, reglabil

 Particularităţile alezării şi parametrii geometrici ai alezoarelor


Ca şi la burghiere, lărgire sau adâncire, procesul de lucru se desfăşoară în prezenţa a
două mişcări de lucru: mişcarea principală de rotaţie I, de viteză v şi frecvenţă n şi mişcarea
continuă de avans, pe direcţie axială II (fig. 7.19). Ca şi în cazul burghierii, lărgirii ori

BGS 07  aprilie 2016 11


BGS 7 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

adâncirii, cele două mişcări de lucru pot fi realizate în mai multe variante tehnologice, în
funcţie de tipul maşinii-unelte utilizate. Spre exemplu:
 piesa este rotită şi avansul axial este efectuat de alezor – la prelucrarea pe strung (fig.7.20);
operaţiunea de alezare poate fi efectuată cu alezorul sau cu bara de alezat (fixată în suportul
portcuţit prin intermediul unei bucşe elastice, de secţiune circulară la interior şi rectangulară
la exterior);
 piesa execută mişcarea de avans şi scula mişcarea de rotaţie (pe unele maşini de găurit);
 semifabricatul este fix iar ambele mişcări le realizează scula (la maşinile de găurit, alezat şi
frezat);
 este posibilă rotirea simultană a piesei şi a sculei, alezorul executând şi avansul axial.

b
Fig. 7.19. Alezarea: (a) exemplu de lucru; (b) schema de aşchiere cu alezorul cilindric şi conic

 Curba directoare Δ este circulară şi este obţinută cinematic (ca traiectorie a unui punct de
pe tăiş în mişcare de rotaţie), în timp ce curba generatoare Γ rezultă cinematic la prelucrarea
suprafeţelor cilindrice (când direcţia mişcării de avans coincide cu direcţia generatoarei Γ) şi
prin materializare de muchia aşchietoare – în cazul suprafeţelor conice.
 Particularităţile procedeului de prelucrare prin alezare sunt dictate de particularităţile
constructiv-geometrice ale sculelor şi parametrii regimului de aşchiere.
 La aşchierea propriu-zisă participă numai tăişurile de pe partea de atac a sculei, caracterizate
prin unghiuri de aşezare pozitive şi lipsa faţetelor cu α = 0º.
 Conul de atac al alezoarelor este caracterizat prin unghi de atac K mic ca valoare (în special
la alezoarele de mână), ceea ce face ca grosimea aşchiei să rezulte foarte mică, comparativ cu
lăţimea ei3.
Raportul exagerat între lăţimea şi grosimea aşchiei4 conduce la mărirea efortului de

3
K = 0,5º ÷ 1,5º ‒ la alezoarele de mână; K = 4º ÷ 30º la alezoarele de maşină pentru prelucrarea
fontei; K = 15º ÷ 45º la alezoarele de maşină pentru prelucrarea oţelului.
4
Elementele secţiunii transversale a aşchiei nedeformate se definesc ca la burghiere şi adâncire.

12 Iulian ROMANESCU
Prelucrarea alezajelor prin adâncire şi alezare BGS 7
aşchiere, prin creşterea deformaţiilor şi intensificarea uzării feţelor active ale sculei, cu
predispunere la vibraţii. Grosimea redusă a aşchiei determină creşterea rolului razei de
ascuţire (bontire) a tăişului şi rugozitatea suprafeţelor active, impunând măsuri pentru
finisarea suplimentară a acestora (prin lepuire).Uzura maximă admisă a alezoarelor
confecţionate din oţel rapid este de 0,6 ÷ 0,8 mm, iar pentru cele cu dinţi din CMS este de 0,4
÷ 0,7 mm. Durabilitatea alezorului variază între 18 şi 84 minute la prelucrarea oţelului şi 36
÷ 150 min la prelucrarea fontei. În principiu, durabilitatea creşte proporţional cu diametrul
alezorului.

Fig. 7.20. Cinematica alezării pe strung: cu bara de alezat (a) şi cu alezorul (b)

Partea de calibrare are rol în ghidarea alezorului şi netezirea suprafeţei prelucrate,


constituind şi rezervă de reascuţire pentru partea aşchietoare. O contribuţie esenţială în acest
rol revine faţetei de ghidare (cilindrică, cu unghi de aşezare nul), de lăţime f = 0,05 ÷ 0,4 mm,
în funcţie de materialul de prelucrat5. [Coz] Alezoarele cilindrice au pe partea de calibrare,
pe toată lungimea dintelui, o conicitate inversă de 0,005 ÷ 0,01 mm pentru alezoarele de mână
şi de 0,04 ÷ 0,06 mm la alezoarele de maşină. Se înţelege că după un număr de reascuţiri
alezorul «iese din cotă». Folosirea alezoarelor reglabile elimină acest inconvenient.
Alezoarele cu canale au dinţii drepţi sau înclinaţi (elicoidali). Cele cu dinţi drepţi nu
se pot utiliza la prelucrarea găurilor discontinue (de exemplu a butucilor care au canalul de
pană prelucrat anterior)
Alezoarele cu dinţi înclinaţi (elicoidali) asigură un grad mai mare de acoperire şi o
calitate mai bună a suprafeţei. Se recomandă valori negative ale unghiului ω (înlinarea dintelui
să fie în acelaşi sens cu cel de lucru), pentru a evita autoantrenarea alezorului în mişcarea de
avans. În mod uzual, ω = ‒ 30º ÷ ‒ 6º. Alezoarele cu pas unghiular variabil asigură o prelucrare
mai bună decât cele cu pas constant; divizarea variabilă a dinţilor este eficientă pentru

5
Lăţimea faţetei pe suprafaţa de aşezare în zona de calibrare se stabileşte în funcţie de diametrul
alezorului: f = 0,04 D pentru cele cu unghi de degajare nul; f = 0,06 D pentru alezoarele cu unghi de
degajare negative.

BGS 07  aprilie 2016 13


BGS 7 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

unghiuri de înclinare a elicei ω sub 10º.


 Parametrii regimului de aşchiere la alezare
Respectarea valorilor impuse pentru uzura limită şi durabilitatea economică Tec a sculei
permit adoptarea unor valori corecte pentru adâncimea de aşchiere t [mm], avansul pe rotaţie
s [mm/rot] şi turaţia n [rot/min], în funcţie de diametrul şi materialul alezorului, de materialul
prelucrat şi rigozitatea de obţinut [6]. La prelucrarea alezajelor înfundate nu se recomandă
valori ale avansului mai mari de 0,8 mm/rot pentru fonte şi 0,5 mm/rot pentru oţeluri.

3. Materiale şi utilaje necesare desfăşurării lucrării practice


 Tipuri de scule utilizate pe maşina de găurit, de alezat şi frezat (lărgitoare, adâncitoare
cilindrice, conice şi profilate, teşitoare, lamatoare şi alezoare), pentru identificarea geometriei
şi a modului de fixare pe maşina-unealtă.
 Desene de execuţie ale unor adâncitoare şi alezoare.
 Planşe de prezentare cu scheme de aşchiere la adâncire şi alezare.
 Maşini de găurit pentru observarea modului de fixare a piesei şi a sculei, precum şi pentru
identificarea mişcărilor de lucru şi de reglare - poziţionare.

4. Metodologia desfăşurării lucrării practice


 Se studiază schemele de prelucrare caracteristice prelucrării alezajelor prin adâncire şi
alezare.
 Se studiază elementele constructiv-geometrice ale sculelor aşchietoare şi se identifică
modul de fixare pe axul principal al maşinii-unelte.
 Se studiază structura cinematică a maşinilor de găurit cu ax vertical;
 Se urmăresc mişcările de lucru şi modul de formare şi de detaşare a aşchiilor în cadrul
operaţiilor executate pe maşina de găuri şi pe strungul normal.
 Se notează valorile turaţiei şi ale avansului utilizate efectiv.

5. Conţinutul referatului
 Ca parte teoretică, referatul va trebui să conţină în mod obligatoriu următoarele puncte:
 definiţiile operaţiilor efectuate: lărgire, adâncire cilindrică şi conică, lamare;
 schemele de prelucrare – cu evidenţierea parametrilor regimului – pentru:
 adâncirea cilindrică (fig. 7.3,a);
 adâncirea conică (fig. 7.3,c);
 teşirea conică cu teşitorul (fig. 7.3,b);
 lamarea directă sau inversă (fig. 7.3,b sau c);
 parametrii regimului de aşchiere la adâncire;
 definiţia operaţiei de alezare şi schemele de prelucrare (fig. 7.19,b)
 parametrii regimului de aşchiere la alezare/
Schemele vor fi completate cu notaţii referitoare la forma curbelor generatoare.
 Ca parte practică, referatul va trebui să conţină:
 precizări asupra geometriei lărgitului cu 3 dinţi (inclusiv figura 7.2);
 particularităţile geometrice ale adâncitoarelor cilindrice (conform fig. 7.11) şi conice
(conform fig. 7.14);

14 Iulian ROMANESCU
Prelucrarea alezajelor prin adâncire şi alezare BGS 7
 geometria teşitorului conic (fig. 7.16) şi caracteristicile geometrice ale acestuia;
 elementele constructive ale alezorului (fig. 7.18,a) şi particularităţile geometriei;
 schemele de alezare pe strungul normal (fig. 7.20).

6. Referinţe bibliografice
1. Cozmîncă, M., Panait, S., Constantinescu, C. – Bazele aşchierii. Iaşi: Editura "Gh. Asachi",
1995.
<pag. 298-308>
2. Croitoru, C. – Scule pentru aşchierea în mecanică fină. Iaşi. Editura Performantica, 2005.
<pag. 198-218>
3. Duca, Z. – Bazele teoretice ale prelucrărilor pe maşini-unelte. Bucureşti: Editura Didactică
şi Pedagogică, 1969.
<pag. 275-282>
4. Gheghea, V., Plăhteanu, B., Mitoşeriu, C., Ghionea, A. – Maşini-unelte şi agregate. Bucureşti:
Editura Didactică şi Pedagogică, 1983.
<pag.300-305>
5. Oprean, A., Sandu, I.Gh., Minciu, C., Deacu, L., Giurgiuman, H., Oancea, N. – Bazele
aşchierii şi generării suprafeţelor. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1981.
<pag.327-330 şi pag.307-311>
6. Picoş, C., Pruteanu, O. et.al – Proiectarea tehnologiilor de prelucrare mecanică prin aşchiere.
manual de proiectare, vol. 2. Chişinău, Editura Universitas, 1992.
<pag.91-94>
7. Ţura, Livia, ş.a. – Maşini-unelte, prelucrări prin aşchiere şi control dimensional. Îndrumar
pentru lucrări practice. Tipar rotaprint, Iaşi, 2003.
<pag. 42-50>
8. Panait, S.,Romanescu, I. – Prelucrarea suprafeţelor prin procede specifice. Iaşi, Tehnopress,
2004.
<pag. 65-76>

7. Verificaţi-vă cunoştinţele
 Prezentaţi caracteristicile operaţiilor de lărgire, adâncire, lamare şi alezare, precum şi
parametrii regimului de aşchiere.
 Descrieţi geometria părţii active ale lărgitorului, adâncitorului cilindric şi conic, ale
lamatorului şi alezorului.
 Prezentaţi schemele de generare şi de prelucrare la alezarea cilindrică şi conică.

8. Subiecte de examen
S. Prelucrarea găurilor prin lărgire cu burghiul elicoidal şi cu lărgitorul. Geometria
lărgitorului. Parametrii regimului de aşchiere.
S. Adâncirea cilindrică şi conică. Geometria adâncitorului. Parametrii regimului de
aşchiere.
S. Alezarea. Geometria alezoarelor. Parametrii regimului de aşchiere.

BGS 07  aprilie 2016 15