Sunteți pe pagina 1din 5

Filetarea pe maşini de găurit.

Scule aşchietoare. Parametrii regimului de aşchiere


2.1. Scule aşchietoare folosite la tarodare

Tarodarea este prelucrarea prin aşchiere, executată cu scula numită tarod, care execută
mişcarea principală de rotaţie şi mişcarea de avans axial pentru obţinerea unui filet interior (fig.
2.1). Tarodul are forma unui şurub prevăzut cu canale longitudinale (drepte sau elicoidale). Tarozii
se clasifică astfel:
 tarozi de mână, se construiesc în seturi de doi tarozi (degroşare şi finisare) pentru filete cu
pasul mai mic de 3 mm şi în seturi de trei tarozi (degroşare, semifinisare şi finisare) pentru
filete cu pas mai mare de 3 mm;
 tarozi de maşină care pot fi cu coadă scurtă pentru găuri înfundate şi cu coadă lungă pentru
găuri străpunse.

Fig. 2.1

În construcţia de maşini, filetele ocupă o importanţă deosebită, având în vedere utilizarea


acestora la realizarea asamblărilor demontabile, la reglarea diverselor mecanisme, etc. Marea
varietate a filetelor utilizate, precum şi dispunerea acestora pe arbori sau alezaje, a determinat
dezvoltarea mai multor metode de filetare şi, în consecinţă, şi a unor scule aşchietoare adecvate.
Tarozii sunt scule aşchitoare folosite exclusiv la executarea filetelor interioare. Se apreciază
că filetele interioare se execută cel mai uşor cu ajutorul tarozilor, mai ales în cazul diametrelor mici,
obţinându-se în acelaşi timp o precizie dimensională şi o productivitate însemnată.
Ca părţi componente, la orice tarod, figura 2.2, se disting:
• Partea de atac sau partea de aşchiere a tarodului, care participă efectiv la procesul de eliminare a
adaosului de prelucrare, fiind prevăzut cu un unghi de atac K, egal cu jumătatea unghiului conului
de vârf al tarodului;
• Partea de calibrare, care are rolul de a netezi filetul realizat de partea aşchietoare, de a ghida
tarodul în timpul lucrului şi de a regla avansul longitudinal, preluând rolul de şurub conducător;
• Partea de poziţionare-fixare a tarodului, prin intermediul căreia se realizează antrenarea în
procesul de aşchiere.

7
Fig. 2.2

După modul de antrenare, tarozii pot fi clasificaţi în tarozi de mână şi tarozi de maşină.
Tarozii de mână se execută pentru filetarea manuală în seturi de doi sau trei tarozi, fiecare
îndepărtând o anumită cotă parte din adaosul total de prelucrare. Regimul de aşchiere realizat
manual este foarte puţin intens şi permite realizarea acestor scule din oţeluri de scule aliate sau
nealiate.
Tarozii de maşină execută filetul complet dintr-o singură trecere. Fiind supuşi unor regimuri
de lucru intense, sunt executaţi din oţel rapid şi au în mod obligatoriu diametrul exterior şi
flancurile rectificate prin detalonare.
Rectificarea profilului tarozilor asigură acestora unele avantaje, cum sunt: frecare mică,
precizie şi mai ales durabilitate mai mare, prin îndepărtarea stratului de metal decarburat de la
tratamentul termic.

Particularităţile constructiv-geometrice ale tarozilor

Conul de atac reprezintă unul din elementele de bază, pe această porţiune efectuându-se
aşchierea propriu-zisă. Pentru conuri lungi, cu unghi K mic, se angajează un număr mare de spire în
aşchiere, iar grosimea aşchiei pe dinte rezultă mică. În aceste situaţii, forţa specifică de aşchiere fiind
mare, se impun scule cu tăişuri bine ascuţite, însă calitatea suprafeţei prelucrate este foarte bună.
La conuri de atac scurte, cu unghi K mare, forţele specifice razultă mai mici, iar forţele axiale
au mărimi apreciabile.
Se recomandă ca lungimea conului de atac să fie aleasă după cum urmează:
a). Pentru tarozi de mână în trei seturi:
• Tarodul I, l1 = (5 ÷ 6)p;
• Tarodul II, l1 = (3 ÷ 4)p;
• Tarodul III, l1 = 2p.
b). Pentru tarozi de maşină, lungimea conului de atac se alege mai mare, în funcţie de natura
materialului prelucrat şi de tipul găurii:
• Pentru alezaje deschise, l1 = (5 ÷ 20)p sau l1 = (0,25 ÷ 0,65)la;
• Pentru alezaje înfundate, l1 = (2 ÷ 4)p.
Se recomandă, de asemenea, pentru o ghidare mai bună la începutul tarodării, alegerea
diametrului la vârful conului mai mic decât diametrul interior al filetului de prelucrat, relaţia
următoare, în care lo≅p.
d 0 = d1 − 2l0 ⋅ tgK

Lungimea părţii active (la), se stabileşte în funcţie de pasul filetului executat, de felul
alezajului (înfundat sau de trecere) şi de lungimea conului de atac. Se poate utiliza relaţia:
la = K 0 ⋅ p ,
în care K0 = 12 ÷ 17.
Forma şi dimensiunile canalelor pentru aşchii
Forma canalelor determină formarea şi evacuarea aşchiilor, precum şi rezistenţa la rupere a
sculei. Prin forma canalelor se asigurp atât valoarea unghiului de degajare γ, cât şi modul de
comportare al sculei la cursa de întoarcere, întrucât la deşurubarea sculei, muchiile aşchietoare

8
posterioare pot acţiona ca tăişuri, deteriorând flancurile filetului executat. Din acest motiv, unghiul
de degajare pentru aceste muchii trebuie să fie negativ, figura 2.3.

Fig. 2.3

Numărul de canale poate fi ales între 2 şi 6, în raport cu diametrul filetului şi calitatea


materialului aşchiat. Pentru materiale care dau aşchii de fragmentare (bronz, fontă, etc.), numărul de
dinţi se alege spre limita superioară.
În practică se folosesc două forme de canale pentru evacuarea aşchiilor. Astfel, pentru
diametre mici se foloseşte forma cu faţa de degajare curbilinie, figura 2.3, b, ai cărei parametri
principali se determină cu relaţiile următoare:
dm = (0,4 ÷ 0,45)d
r = (0,1 ÷ 0,15)d
bz = (0,5 ÷ 0,4)d
Pentru diametre mai mari se foloseşte profilul din figura 2.3, c, format din faţa de degajare
plană şi două raze de racordare (r) şi (R). În acest caz elementele profilului se determină conform
relaţiilor:
dm = (0,45 ÷ 0,6)d
bz = (0,45 ÷ 0,46)d
r = (0,12 ÷ 0,15)d
R = (0,4 ÷ 0,5)d

Canalele pentru cuprinderea-evacuarea aşchiilor pot fi drepte (paralele cu axa sculei) sau
elicoidale; canalele drepte au dezavantajul obţinerii unghiurilor de aşchiere diferite pe cele două
flancuri ale filetului, flancul stâng având un unghi de aşchiere mai mare decât cel din dreapta. În
cazul utilizării canalelor drepte, se recomandă practicarea unei ascuţiri suplimentare a tăişului pe
partea conului de atac, sub un unghi de înclinare (λ), negativ şi egal în valoare absolută cu unghiul
elicei filetului sau mai mare ca acesta, mergând până la 15°.
Dimensiunile filetului tarodului se stabilesc în funcţie de dimensiunile nominale ale filetului
de prelucrat şi de toleranţele de execuţie ale acestora. Câmpul de toleranţă ce se prescrie pentru
diametrele sculei trebuie plasat în limitele toleranţei filetului piesei, în aşa fel încât să rezulte o
durată de funcţionare economică pentru sculă.
Toleranţele de execuţie ale alezajelor filetate se împart în trei grupe de precizie:
• Fină (4H, 5H, 4G şi 5G);
• Medie (6H şi 6G);
• Grosolană (7H, 8H, 7G).

2.2. Parametrii regimului de aşchiere la filetarea cu tarodul

2.2.1. Scula aşchietoare


Dimensiunile tarozilor sunt impuse de dimensiunile alezajului care trebuie filetat. Din această
cauză rezistenţa mecanică a tarozilor este limitată, nefiind posibilă supradimensionarea.

9
Regimul de aşchiere trebuie astfel ales încât tarodul să nu se rupă şi durabilitatea să fie mare.
Pentru aceasta trebuie cunoscută legea de variaţie a momentului de torsiune Mt care apare la
filetarea cu tarodul.
Pentru tarozii cu diametre mari rezistenţa mecanică creşte, astfel că aceştia nu mai sunt
subdimensionaţi.
Momentul de torsiune maxim ce poate fi preluat de tarod se calculează cu relaţia [5, tab. 2.6]:

Mta= k1⋅ d13 [daN⋅ mm],


în care:
k1 - este un coeficient care depinde de numărul dinţilor (numărul canalelor);
d1- este diametrul interior al filetului tarodului.
Pentru tarozii din oţel rapid (Rp3) s-au calculat valorile lui k 1 în funcţie de numărul de dinţi al
tarodului.
Z k1
2 7,5
3 7,9
4 8,5
6 9,7

Caracteristicile tarodului ales pentru prelucrarea filetului M18 sunt prezentate în figura 2.4 şi
tabelul 2.1.
În acest caz, pentru tarodul de maşină utilizat în dispozitivul indicat în tema de proiectare
momentul de torsiune maxim ce poate fi preluat de tarod va fi:

Mtc =8,5⋅ 15,53 =31652 [daN⋅ mm].

2.2.2. Calculul regimului de aşchiere la operaţia de filetare pe maşina G25 cu ajutorul


tarodului M18 fixat în mandrină

La filetarea cu tarodul este frecventă formarea depunerilor pe tăiş, depuneri care au o duritate
mai mare ca a materialului piesei de prelucrat. În procesul de filetare, depunerile măresc deformarea
materialului din zona de aşchiere, astfel că se modifică rugozitatea flancurilor filetului. Aceste
deformări suplimentare pot produce blocarea tarodului în piesă. Evitarea acestor neajunsuri se poate
face prin folosirea vitezelor de aşchiere la care nu apar depuneri pe tăiş şi prin folosirea lichidului
de răcire-ungere abundent.
Adâncimea de aşchiere este determinată în funcţie de diametrul şi pasul filetului. Pentru
execuţia alezajului ce urmează a fi filetat se cere ca scula de finisare să aibă un diametru ales în
funcţie de abaterile limită ale diametrului interior al filetului ce se execută.
Astfel, pentru un filet M18, cu pasul de 2,5 mm, se recomandă – conform [5, tab. 2.7] ca
gaura să fie prelucrată cu un burghiu de diametru 15,5 mm.

Avansul. În cazuzl filetării cu tarozi, avansul este egal cu pasul filetului ce se execută.
Deoarece la maşinile-unelte apar jocuri ce pot influenţa avansul sculei cu care se filetează, se va
imprima un avans cât mai precis numai la inceputul operaţiei, când scula execută primele spiere ale
filetului; în continuare scula avansează singură, înşurubându-se în piesă.
Viteza de aşchiere. Viteza de aşchiere la operaţia de filetare cu tarodul se determină cu
relaţia [3, tab. 14.12]:
64 ,8 ⋅ d1,2
vp= , [m/min]
T 0,9 ⋅ p 0,5
în care:
d = 18 mm - diametrul tarodului;
T = 190 min - durabilitatea tarodului;
10
p = 2,5 mm - pasul filetului.
64 ,8 ⋅181, 2
vp = = 11,69 [m/min].
190 0,9 ⋅ 2,50,5

Calculul turaţiei. Turaţia de calculează cu relaţia:


1000 ⋅ v 1000 ⋅11,69
n= = = 206 [rot/min].
π⋅ d π ⋅18
Se adoptă din gama de turaţii a maşinii o valoare imediat inferioară:
nmaş = 160 [rot/min].
Viteza de lucru afectivă va fi:
π ⋅ d ⋅ n π ⋅18 ⋅160
vef = = = 9,04 [m/min].
1000 1000

Calculul momentului de torsiune la operaţia de filetare cu tarodul


Pentru calculul momentului de torsiune la operaţia de filetare cu taordul, când lungimea
conului de atac l1 este mai mică decât lungimea găurii filetate, se recomandă recomandă relaţia [5,
tab. 2.9]:
Mt =C2⋅ D1,25⋅ p1,75⋅ tgχ -0,2⋅ z 0,2 [daN⋅ cm],
unde:
- C =1,5 pentru filetarea oţelului carbon cu C= (35÷ 45%);
- D = 18 mm - diametrul exterior al filetului piesei;
- p =2,5 mm - pasul filetului;
- z = 4 - numărul dinţilor tarodului;
- unghiul al conului de atac se determină cu relaţia prezentată anterior şi anume:
2 ⋅ t + d 1 − d 0 2 ⋅1,25 +15 ,5 −15
tg χ = = =0,06
2 ⋅ l1 2 ⋅ 25
d - d1 18 − 15,5
t= = = 1,25 [mm];
2 2
l1=10∙p=25 [mm]
- d1=15,5 mm;
- d0= d-1,2p = 18-1,2⋅ 2,5 = 15 mm – conform STAS 1112/4-75;
- χ = arctg 0,06 =3,43;

Rezultă:
Mt = 1,5⋅ 181,25⋅ 2,51,75⋅ tg 3,43⋅ 40,2 = 21,88 [daN⋅ cm]

Deoarece valoarea calculată este mai mică decât momentul maxim ce poate fi preluat de
tarod, Mtc =3165,2 [daN⋅ cm], înseamnă că tarodul ales pentru prelucrarea filetului M18 rezistă
solicitărilor din timpul procesdului de prelucrare.

11