UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI

FACULTATEA DE INGINERIE ȘI AGRONOMIE BRĂILA

DEPARTAMENT ȘTIINȚE INGINEREȘTI ȘI
MANAGEMENT

CAIET DE PRACTICĂ

Autor:
Student Gabriela STROE
Anul de studii II
Domeniul INGINERIE ECONOMICĂ ÎN
DOMENIUL MECANIC

Coordonator:
Conf. dr. ing. Petru DUMITRACHE
2023
 Temă

PRELUCRĂRI MECANICE

RECTIFICARE PLANĂ
 Capitolul I
GENERALITĂȚI
Termenul de prelucrare este folosit pentru a descrie o varietate de procese prin care este
eliminat surplusul de material de pe un semifabricat, cu un instrument de tăiere. Procesele
convenționale de îndepărtare a materialului sunt cele care separă mecanic fragmentele mici de
material sub forma unei așchii, cu ajutorul unor scule specializate.
Semifabricantul destinat prelucrării este de obicei debitat din produse laminate sub formă
de bare, table, profile, țevi sau este obținut prin turnare sau matrițare.
CLASIFICARE:

1.1 După tipul suprafețelor care se prelucrează:

 suprafețe cilindrice realizabile prin: strujire, găurire, alezare, rectificare
circular.
 suprafețe plane realizabile prin: frezare, mortezare, strujire forntală,
rectificare plană.
 suprafețe profilate realizate prin: strujire de copier, frezare prin copier,
brașare.

1.2 După finețea suprafețelor:

 degreșari
 finisare
 suprafinisare: lustruire, hânuire, iepuire.
 CAPITOLUL II
PROCEDEE DE PRELUCRARE

2.1 STRUNJIREA
Reprezintă procedeul de prelucrare prin așchiere, cu cea mai frecventă utilizare, fiind
metoda de bază pentru obtinerea corpurilor de revolutie. În constructia de mașini, piesele care
prezintă suprafețe de revolutie au o pondere însemnată, cele mai caracteristice fiind arborii şi
bucsele.

Strunjirea se realizează prin combinarea mișcării principale de rotatie executată de obicei

de piesă, cu mișcăre de avans a cutitului. Mașinile unelte pe care se pot realiza aceste
prelucrări sunt strungurile, construite într-o mare varietate de tipo-dimensiuni şi anume:
o strunguri normale
o strunguri frontale
o strunguri carusel
o strunguri revolver
o strunguri automate (monoaxe sau multiaxe)
o strunguri cu mai multe cutite
o strunguri cu comandă numerică.
 Fig. 2.1 - strung

Cuţitul care indeparteaza materialul in exces este fixat ferm.

Strungurile sunt utilizate la prelucrarea suprafetelor interioare cat si exterioare ale unei piese.

2.2 FREZAREA
Este procedeul tehnologic de așchiere la care mișcarea principală este cea de rota tie a
sculei așchietoare numită freză, iar mișcarea de avans este executată fie de piesă fie de scula
așchietoare. Operatiile de frezare sunt efectuate pe mașini freze universal şi se pot clasifica
după tipul frezei folosite. Frezarea poate fi verticala sau orizontala, prin care in piesa de
prelucrat sunt realizate fante si caneluri, suprafete mari fiind prelucrate pentru a isi modifica
forma.

Fig.2.2 – freză
2.3 RABOTAREA
Prelucrare prin aschierea suprafetelor plane de dimensiuni mari si uneori profilate la piese
lungi si inguste, cum sunt ghidajele batiurilor si meselor de lamasini-unelte, placi, table,
carcase, blocuri motoare. Abaterea de la planitate a suprafetei prelucrate prin rabotare este de
ordinul 0,01mm pe o lungime de 1 metru si 0,02mm pe o lungime de 3 metri, astfel rabotarea
se poate aplica si ca operatie de finisare
Mașinile de rabotat sunt de 2 tipuri: mașini de rabotat transversal (shepinguri) si mașini de
rabotat longitudinal (robotize).
Rabotarea poate fi facuta de mai multe freze in acelasi timp.

Fig.2.3 – raboteza cu motor electric

2.4 GĂURIREA (BURGHIREA)

Este operaţia care are ca scop obţinerea unor găuri (alezaje) în material plin
prelucrarea putând fi executată pe maşini de găurit, maşini de frezat sau strunguri.
După burghiere găurile mai pot fi prelucrate prin: tesire, lărgire, alezare, adâncire sau filetare.
Gaurirea in metal determina formarea de şpan (in cazul metalelor moi, precum alama) sau
ştraifuri (in cazul metalelor dure, precum fier si otel).
Maşinile de găurit sunt maşini unelte pe care se pot executa operaţiile tehnologice de
găurire lărgire, alezare, filetare. Ele pot fi maşini portabile: burghie (cu acţionare manual,
electrică sau pneumatică) sau stabile.
Maşinile de găurit stabile se clasifică astfel:
 după poziţia arborelui principal: maşini de găurit verticale şi orizontale.
 după construcţia şi domeniul de utilizare: maşini de găurit de banc, cu coloană, cu
montat, radiale, multiax, de găurit şi alezat orizontale şi în coordinate.
Strungurile de strujire pot fi folosite si la gaurire. In acest caz burghiul este stationar, in timp ce
piesa de prelucrat se roteste.

Fig. 2.4 – masina de gaurit cu coloana

2.5 BROŞAREA
Este procedeul de prelucrare la care aschierea este executata de o scula (brosa)
prevazuta cu un numar mare de dinti, care detaseaza metalul prin atac succesiv in cursul unei
singure miscari relative fata de semifabricant.
Broşele sunt scule aşchietoare de productivitate ridicată, fiind folosite la prelucrarea
alezajelor circulare, alezajelor canelate, poligonale a diverselor canale interioare, precum şi la
prelucarea suprafeţelor exterioare plane simple sau profilate. Sunt scule de complexitate
ridicată motiv din care sunt utilixate numai la fabricaţia în serie.
Deoarece pentru generarea suprafeţei la broşare este necesară o singură mişcare,
maşinile de broşat au o cinematică şi o construcţie simplă. Deplasarea liniară a broşei se
efectuează cu viteză relative mică iar în cele mai multe cazuri sunt necesare forte de acţionare
mari, sunt preferabile acţionarile hidraulice. Majoritatea maşinilor de broşat sunt de fapt prese
 hidraulice cu acţiune pe orizontală sau verticală.
Broşa este solidară cu culisorul, iar piesa supusă prelucrării este fixate rigid pe masa
maşinii.
Operatiile de brosare se impart in 2 categorii, in functia de pozitia suprafetei prelucrate:
 brosari interioare: se pot obtine suprafete care se incadreaza in clasa a-7-a de precizie
ISO.
 brosari exterioare: nu se atinge decat precizia apartinand claselor 8-9 ISO.
In ceea ce priveste calitatea suprafetei, in conditii normale rugozitatea (parametru Ra) este
cuprinsa intre 0,8 si 3,2 mm.
Metode de brosare:
1.3 brosarea libera: masina-unealta se autoghideaza pe suprafetele momentane
generate de dintii aflati in aschiere
1.4 brosarea coordonata: sunt necesare dispositive care sa pozitioneze brosa fata de suprafetele
semifabricantului.

Fig.2.5 – broşă

2.6 MORTEZAREA
Procedeu de prelucrare prin aşchiere asemănător cu rabotarea,
Mişcarea principală este executatăde cuţitul de mortezat, care se deplasează în lungul sau într-
un plan vertical, într-o mişcare rectilinie alternativă.
Semifabricatul execută o mişcare înterminentă de translaţie II sau rotaţie III.
Este aplicată pe maşini de mortezat numite morteze, executând degroşarea şi semifinisarea la
producţia individuala sau serie mica a suprafeţelor interioare sau exterioare cu profil relativ
simplu.
Mortezele se deosebesc in principal dupa lungimea cursei utile, si se clasifica astfel:
  masini-unelte de mortezat mici avand cursa pana 250mm
 masini-unelte de mortezat mijlocii avand cursa intre 250 si 800 mm
 masini-unelte de mortezat mari avand cursa peste 800 mm.

Fig.2.6 - morteza

2.7 SLEFUIREA
Se utilizeaza la finisarea de inalta precizie a suprafetelor, cu ajutorul unor discuri si curele
abrazive de slefuire. Masinile de slefuire sunt echipate in mod frecvent cu accesorii de racire,
pentru a asigura taierea la rece si pentru a ajuta la spalarea particulelor slefuite de pe banda sau
disc. Se iau masuri pentru prevenirea supraincalzirii monstrei in timpul etapei de slefuire.
Slefuirea grosiera produce o suprafata dreapta, plana si elimina efectele daunatoare rezultate
in timpul operatiei de taiere.
Dimensiunile granulatiei abrazive este cuprinsa intre 120-320.
Slefuirea fina: realizata utilizand un lichid de racire pe baza de apa, si o hartie abraziva pe
baza de carbura de siliciu montata pe un disc rotativ.
Dimensiunile granulatiei abrazive este cuprinsa intre 320-600.
Dupa fiecare etapa de slefuire semifabricatul trebuie curate cu sapun si apa curgatoare pentru a
prevenii transferal particulelor abrazive, grosiere la monstra urmatoare.

2.8 HONUIREA
 Este procedeul de prelucarare fină a alezajelor cilindrice cu ajutorul unor bare abrazive
cu granulaţie foarte fină, montate pe un cap special (extensibil sau fix) numit hon. Honuirea se
execută, în general mecanizat cu ajutorul unor maşini asemănătoare cu maşinile de găurit
vertical sau orizontale, în axul cărora se montează honul . Axul principal al maşinii imprimă
honului o mişcare de rotaţie alternativă, combinată cu o mişcare de translaţie alternativă.
Capul de honuit (honul) asigură:
 reglarea şi menţinerea în anumite limite a presiunii barelor abrazive pe suprafaţa care se
prelucrează.
 deplasarea uniform a barelor abrazive în direcţia radială.
 întreruperea automată a desfacerii barelor abrazive, la atingerea dimensiunii prescrise
alezajului.
 rigiditate mare în direcţia radială spre axa honului, aceasta contribuind la eliminarea
ovalizărilor şi conicitaţilor alezajelor.
Piatra abrazivă este constituită din materiale abrazive sub formă de granule care
reprezintă şi elemntul activ care detaşează aşchia, şi liantul, care leagă granulele într-un
format dând în acelaşi timp şi rezistenţă necesară pietrei. Piatra trebuie să reziste la solicitările
mecanice datorate forţei de aşchiere şi de inerţie, la solicitările termice cât şi la acţiunea
lichidelor de răcire.
Cele mai utilizate tipuri de lianţi sunt:
 lianţii ceramici
 natura: anorganici pe bază de caolin şi felspat, prin încălzire se înmoaie şi leagă
granulele abrazive.
 caracteristici: rezistă la acţiunea apei, uleiurilor, acizilor la solicitări termice au
rezistenţă mica la solicitări mecanice, viteza periferică admisă a pietrei 35 m/sec.
 lianţi silicoşi
 natura: anorganici din SI02 şi silicat
 caracteristici: conductibilitate ridicată, permit rectificarea unor suprafeţe sensibile la
variaţii de temperatură, viteza periferică a pietrei sub 20m/sec
 răşini sintetice
 natura: organici, ex. bacheleta
 caracteristici: rezistenţa mecanică mare a pietrei, viteze periferice mari 45-90 m/sec.
 cauciuc
 natura: organici, cauciuc natural şi artificial
  caracteristici: elastici, pietre bine rezistente la la şocuri , viteze mari de lucru, se
utilizează la finisare.
 lianţi bachelitici:
 natura: răşini fenolice reticulate
 caracteristici: pot conţine armături metalice, dau fibră de sticlă: ajută la răcire zonei de
contact cu piesa de prelucrat. Singura alternativă pentru fabricarea rumenţilor, arcurilor.

Duritatea pietrei se defineşte ca raportul dintre rezistenţa liantului la desprinderea granulei sub
acţiunea forţelor de aşchiere şi rezistenţa la uzură a muchiilor granulei.

CONCLUZIA
Pentru a obtine rezultatul dorit si pentru a fabrica piese in cantitati mari exista multe aspecte
care trebuie luate in considerare. Nici cei mai experimentati fierari nu pot garanta o inalta
calitate atunci cand realizeaza un produs identic in cantitati mari.
Prin urmare, robotii devin din ce in ce mai important in constructia de masini, asa cum
industria alimentara foloseste procesoare alimentare, asa si metalurgia foloseste strugurile
computerizate.
Programele lor fac posibila procesarea a mii de piese si pot garanta o inalta calitate.
Intre timp, oamenii fac calculi matematice si dezvolta softwire.
 CAPITOLUL III

RECTIFICARE
GENERALITĂTI
Este procedeeul de prelucrare fina si finala prin aschiere a pieselor, executata la masini de
rectificat cu ajutorul sculelor abrazive care au tăisuri geometric nedefinite, pentru a obţine
suprafete cu precizie dimensională ridicată, rugozitati reduse, şi precizie ridicată de formă si
poziţie.
Prin rectificare se pot prelucra atât materiale netratate termic, cât şi cele mai dure oţeluri călite.
Recrificarea este asemănătoare cu frezarea, scula utilizată fiind un corp de rotaţie ca şi freza dar
care în locul dinţilor în număr limitat al acestuia, posedă un număr foarte mare de tăişuri mici,
formate din granule abrazive înglobate în corpul abraziv.

3.1 Clasificarea materialelor abrazive:

 smirghelul: oxid de aluminiu cristalin (25-30%)+margnetita, cuart şi silicate.
Se prezintă sub formă unor granule lipite pe pânză sau pasla.
 cuartul: SiO2 (bioxid de siliciu), cristalin, anhidru.
 cremenele: la pânzele abrasive.
 piatra ponce: este sticla vulcanică poroasă – pentru rodare.
 diamantul: varietate de carbon cristalizat natural sau sintetic – se utilizează la diferite
scule abrasive, pentru materiale mai dure.
 Coridonul sintetic: oxid de aluminiu cristalin, cu conţinut mic de impurităţi.
Utilizat atât la degroşare, cât şi la finisare.
 Carbon de siliciu: mai fragila decat coridonul. Utilizata la prelucrarea materialelor cu
rezistenta mica (alama, cupru, etc.)
Rectificarea se caracterizează prin temperature mari în zona de aşchiere (900-
1200°C), doarece granulele abrazive trec prin adosul de prelucare cu viteze foarte mari
(15-100m/s) şi cu forte de frecare mari. Din acest motiv aşchiile detaşate se obţin sub
 formă de scântei sau de picături incandescente. Parametrul de rugozitate, Ra= 0.2….0.8
μm
Temperatura ridicată şi presiunea mare pe suprafaţa de aşchiere fac ca în stratul
superficial al piesei aşchiate să se producă transformări structurale şi fizice.

Operaţii de rectificare:
1. rectificare plană cu periferia discului abraziv.
2. rectificarea lateral cu avans longitudinal.
3. rectificarea rotundă cu avans longitudinal.
4. rectificarea rotundă cu avans transversal (rectificarea unei caneluri)
5. rectificarea rotunda fără vârfuri.

Precizia dimensiunilor se poate obţine în trepte de precizie ISO IT8…..IT 1 cu toleranţe

dimensionale se obţin 0,001 mm (1μm).
 CAPITOLUL IV
RECTIFICAREA PLANĂ.

Rectificarea plană poate înlocui frezarea atunci când trebuie prelucrate piese călite, deci
cu duritate ridicată. De asemenea, se foloseşte şi ca operaţie de curăţire a suprafeţelor plane
brute ale pieselor turnate în forme de nisip, care au o crustă superficială dură şi în acest caz
rectificarea înlocuieşte frezarea sau rabotarea: un exemplu de aplicare este la batiuri turnate de
maşini-unelte.
Rectificarea plană se poate efectua cu partea cilindrica a unei piese de tip disc sau cu partea
frontală a unei piese de tip oală.

Fig.4 – rectificarea plană

4.1 RECTIFICAREA PLANĂ PERIFERICĂ

De obicei utilizează pietrei abrazive cilindrice. Suprafaţa de conctact piesă-sculă este
mica şi căldura produsă se disipează repede.
Ca urmare procedeul se poate utiliza la prelucrarea pieselor sensibile la fisurare, la decălire , la
deformare, la prelucrarea pieselor mici de precizie, de regulă la producţii individuale şi de serie
mica.
Rectificarea plană periferică este utilizată în operaţii de mare precizie, în care menţinerea sub
control a dimensiunii şi preciziei formei geometriei este mai important decât înlăturarea unor
adaosuri de prelucrare mari. La rectificarea cu periferia discului, suprafaţa de contact cu piesa
şinumărul granulelor care aşchiază simultan sunt mult mai mici decât la rectificarea cu partea
frontală, de aceea se micşorează cantitatea de caldura degajata in proces si de formatiile piesei,
insa totodata se miscoreaza productivitatea rectificării.

Fig.4.1 - masina de rectificat plan periferica

1 – scula
2 - sanie
3 – carucior
4 – masa pe care este fixata piesa
Rectificarea cu periferia discului se poate efectua:
 pe maşini de rectificat plan cu masa dreptunghiulară.
 pe maşini de rectificat plan de masa rotunda rotativă.
(a) Pe maşinile cu masă dreptunghiulară, discul abraziv cilindric execută mişcarea de rotaţie
şi avansul de pătrundere vertical, iar piesa fixată pe masa magnetică- mişcarea de avans
longitudinal alternativ şi mişcarea de avans transversal, interminet, pe lăţimea suprafeţei piesei.
Această rectificaree este posibilă prin procedeul de rectificare de adâncime într-o singură
trecere.
Suprafaţă piesei de prelucrat este rectificată adâncinii de aşchiere mari deseori chiar într-o
singură trecere pe suprafaţă corpului ce se prelucrează.
Deoarece alegerea vitezei de detasare a materialului depinde de combinaţia disc abraviz-piesă
de prelucrat, viteza de avans longitudinal a piesei se reglează invers proportional cu adâncimea
de aşchiere. O data cu mărirea adâncimii de aşchiere, lungimea contactului dintre piesa de
prelucrat se măreşte, având drept consecință faptul că transportul lichidului de răcire în zona
de contact și detașarea așchiilor sunt mai dificile. Motiv pentru care se folosesc discuri
abrazive cu structură poroasă, mai puțin dure, iar pe de altă parte,este necesară o alimentare
eficace cu lichid de răcire (debite mari la presiuni mari).
 Procedura este folosită industrial, în special la procesarea finală a formelor precise.
Exemplu: profilele de fixare ale paletelor de turbină.
(b) Pe mașini cu masă rotundă rotativă și cu disc abraziv cilindric se rectifică în general
piese cu dimensiuni mici până la medii, cu contur circular, pânze de fierăstrău circular.
Unele mașini de acest tip pot fi reglate pentru a-și modifica automat incrementele avansului de
pătrundere vertical, de la rectificarea de degreșare la cea de finisare.

Fig. 4.1b - masina de rectificat cu masa rotunda rotative

4.2 RECTIFICAREA PLANĂ FRONTALĂ

Se utilizeaza in cazul pieselor de dimensiuni mari si a unei raciri mai eficiente prin
utilizaarea lichidelor de racire.
Miscarea principala de aschiere este o miscare de rotatie in jurul axului vertical.
Principalele lichide de racire:
 solutii apoase de soda 1…2%: folosite pentru operatii simple de rectificare a otelurilor
insa nu pe aliaje neferoasse.
 sapunuri in concentratie de 5%: folosite pentru aliaje feroase, uneori aliaje de cupru.
 uleuri minerale: ulei de fusuri, uleuri tratate special, amestec de ulei de fusuri cu petrol
50%. Folosite pentru rectificarea filetelor si rectificarea profilate grele, materiale dure.
 emulsii de apa + ulei emulsionabil: folosite pentru materiale metalice, exceptie fiind
magneziu.
Se efectuează cu corpurile abrazive sub formă de oală, dintr-o bucată sau din mai mulți
segmenți abrazivi sau din corpuri abrazive.
 Fig.4.2 – masina de rectificat plan frontală
1 – sculă
2 – papuşă port sculă
3 – masa pe care este fixate piesa
Piatra abrazivă lucrează cu întreaga suprafață frontală care acoperă toată lațimea de
prelucrat a piesei. Această variantă se aplică de asemenea pe mașini de rectificat plan
bilaterale, la care se rectifică simultan 2 fețe plan paralele opuse.
Exemplu: pentru rectificarea plană a segmentelor de piston.
Pentru evitarea încălzirii și deformațiilor suprafeței de rectificat, la rectificări cu volum mare al
metalului detașat, se folosesc discuri abrazive, cu segmenți abrazivi, fixați la periferia unui
corp metalic. Spatiile dintre segmenti asigura mai usoara a lichidului de racire.
Procedeul de rectificare cu segmenți abrazivi nu poate fi aplicat la prelucrarea suprafețelor
înguste, deoarece spațiile dintre segmenți abrazivi determină în acest caz un proces de așchiere
neuniform. O productivitate superioară se obține când rectificarea are loc la mai multe rotații
ale mesei, cu viteza periferica de 15-20m/min, corpul abraziv exercitând avansul vertical
(de pătrundere) periodic, la fiecare rotație sau la mai multe rotații ale mesei.
Daca pe masa acestor masini de rectificat plan se fixeaza o masa rotativa se realizeaza legatura
cinemtica pentru rotirea mecanica a mesei, prin inclinarea planului mesei se prelucreaza
suprafete conice.
Mașinile de rectificat plan cu masa rotundă de tip greu pot avea mese cu diametru de 4 m și
sunt echipate cu corpuri abrazive cu d= 2m. Aceste mașini-unelte sunt utilizate pentru
componente de dimensiuni mari.
Exemplu: turbine cu abur.
Fiecare procedeu de prelucrare prezentat impune utilizarea unor mașini adecvate de rectificat
care să realizeze mișcările necesare procesului.
4.3 Caracteristicile impuse masinilor de rectificat:
 mers liniştit - fără trepitaţii, echilibrarea minuţioasă a tuturor organelor în mişcare.
 batiu masiv şi rigid cu sisteme de ghidare corespunzătoare.
 posibilitatwa schimbării sensului de mişcăre a mesei fără şocuri/
 antrenarea pieterei de rectificat direct de la motorul electric sau prin transmisii cu curele.
Principalele părți componente ale mașinilor de rectificat plan sunt:
1. bațiul
2. păpușa port sculă
3. masa port piesă
4. coloana, motoare electrice ME, ME 2.
5. instalații hidraulice de activare
6. grup de pompare
7. pupitru de comandă
La aceste mașini de regulă miscarile de avans longitudinal, transversal și de pătrundere se
execută hidraulic.
 BIBLIOGRAFIE

1. https://biblioteca.utcluj.ro
2. https://studylib.net
3. https://ro.scribd.com>document
4. https://ro.m.wikipedia.org>wiki
 TEST GRILĂ

1. Rugozitatea suprafeţelor rectificate este cuprinsă:

a. 1,6 – 3,2 μm
b. 0,1 – 0,8 μm
c. 12,5 – 50 μm

2. Ce procedeu tehnologic poate înlocui rectificarea plană:

a. frezarea
b. hanuirea
c. mortezarea
d. alezarea

3. Rezistenţa pietrelor abrazive este data de:

a. mărimea pietrelor
b. tipul de granule
c. lianţi
d. lichidul de răcire

4. Ce temperature sunt recomandate, în zona de aşchiere, în procesul de rectificare:

a. 200°C
b. 600-800°C
c. 1500°C
d. 900-1200°C

5. Ce prelucrării mecanice se execute urmărindu-se fineţea operaţiei:

a. degresare şi finisare
b. stregire şi finisare
c. degresare şi alezare
d. frezare şi mortizar
6. Viteza pietrei abrazive se exprimă în:
a. m/min
b. m/sec
c. km/h
d. rot/min

7. Asociaţi operaţii de hanuire, dispozitivele şi materialele utilizate:

a. răzuitor, platou de turat, vopsea indicatoare
b. cap de lepuit, bare neabrazive, paste abrazive
c. discuri de pâslă, perii, paste abrazive
d. cap de hânuit, bare abrazive, lichid (petrol + ulei mineral)

8. Un inclr. (tot) are:

a. 24,5 mm
b. 25 mm
c. 25,4 mm
d. 24 mm

9. Ce material abraziv este folosit pentru prelucrarea materialului cu rezistenţă mică:

a. A
b. diamant
c. carbură de siliciu
d. corindonul sintetic