LTM

M9 Exploatarea masinilor , utilajelor si instalatiilor

Profesor:
Clasa Xlll S1
 Masini si scule aschietoare , freze si tipuri

MASINA UNEALTA. DEFINITII

Masina: Sistem tehnic alcatuit din corpuri solide, cu miscari relative

determinate, servind la

transformarea unei forme oarecare de energie în lucru mecanic util sau la

transformarea unei

forme de energie în alta forma de energie, dintre care una este energie mecanica
[Dictionarul

Politehnic 1967].

Masina de lucru: transformarea unei forme oarecare de energie în lucru mecanic

util.

Masina de forta: transforma o forma de energie oarecare în alta forma de

energie, dintre care

una este energie mecanica.

Masina unealta: o masina de lucru care realizeaza un proces tehnologic de

prelucrare prin

aschiere. Este utilizata pentru generarea suprafetelor pieselor obtinute prin

aschiere.

CLASIFICAREA MASINILOR UNELTE

Principalele criterii de clasificare a masinilor unelte sunt:

1. Dupa tipul operatiei de baza: strunguri, masini de frezat, masini de gaurit etc.

2. Dupa universalitate: m-u universale, speciale, specializate.

- m-u universale sunt destinate pt. o nomenclatura larga de piese si pot realiza
diferite cicluri de

lucru si câteva procedee dintre care unul este de baza; aceste masini prezints
avantajul ca se

elimina transportul semifabricatelor între operatii, se elimina pozitionarile

repetate ale piesei sau

sculei; sunt economicoase în prod de serie mica;

Exemple: Strungurile normale, masinile de frezat, masinile de rectificat

universale etc.

- m-u speciale sunt destinate prel anumitor suprafete pe o gama restrânsa de

piese utilizand un

anumit ciclu de lucru; sunt masini “la tema” si sunt economicoase pentru prod
de serie mare si de masa;

Exemple: masinile ce alcstuiesc linia de prelucrare a blocului motor la ARO etc.

- m-u specializate sunt destinate pt un anumit tip de piesa sau suprafata la o

gama dimensionala

diversificata; permit cateva cicluri de lucru pt un anumit tip de piese si un

procedeu de baza.

Exemple: masinile de frezat roti dintate, masinile de rectificat filete etc.

3. Dupa gradul de automatizare: m-u cu comanda manuala, semiatomatizata,

automatizata (rigida, flexibila).

4. Dupa marime: mici, mijlocii, mari.

5. Dupa clasa de precizie: de precizie normala, de precizie ridicata.

SIMBOLIZAREA MASINILOR UNELTE

Pentru simbolizarea masinilor unelte fabricate în România s-a adoptat ca
simbolul sa contina un grup de litere derivat din denumirea masinii unelte, urmat
de cifre care ofera informatii asupra principalelor caracteristici ale masinii
respective.

Exemple:

SN 400 x 1000 – strung normal cu dimensiunile maxime ale piesei de prelucrat

(diametrul maxim - 400 mm si lungimea maxima 1000 mm);

FU 32 – freza universala cu latimea oglinzii mesei de 320 mm;

AF 100 – masina de alezat si frezat cu diametrul brosei de 100 mm;

RU 100 – masina de rectificat universala cu diametrul maxim al piesei de

prelucrat - 100 mm.

CRITERII DE PERFORMANTA IMPUSE MASINILOR UNELTE

Performantele m-u sunt într-o dinamica permanenta. Ele se schimba calitativ si

cantitativ în fiecare an.

Principalele criterii de performanta care trebuie luate în considerare la

proiectarea unei masini unelte sunt:

- Capacitatea de productie;

- Precizia de prelucrare;

- Costurile de productie;

- Costurile de exploatare;

- Estetica si ergonomia masinii.

Fig. 2. Strung normal. Părţile componente

ROLUL SCULELOR AŞCHIETOARE ÎN CONSTRUCŢIA DE MAŞINI.

DIRECŢII DE DEZVOLTARE
Scula aşchietoare este acea parte a sistemului tehnologic cu ajutorul căreia se
realizează nemijlocit îndepărtarea sub formă de aşchii a surplusului de material
dintr-un semifabricat în vederea obţinerii formei, dimensiunilor şi calităţii de
suprafaţă, prescrise prin documentaţia tehnică, a unui organ de maşină.

Suprafeţele prelucrate iau naştere ca urmare a mişcării relative dintre tăişul

sculei şi semifabricat, realizată cu ajutorul maşinii-unelte.

În ce priveşte destinaţia sculelor, trebuie arătat că diversitatea mare a formelor şi

dimensiunilor pieselor, a dus la apariţia unui număr mare de tipuri de scule
aşchietoare. Această diversitate de tipuri şi dimensiuni este determinată de
diferitele condiţii impuse sculelor şi suprafeţelor prelucrate, de schemele de
generare şi aşchiere adoptate, de caracterul producţiei. Întrucât procedeele de
lucru sunt foarte variate, rezultă şi scule cu forme geometrice diferite, ale căror
tăişuri au însă o geometrie comună.

Freza (din franceză: fraise) este o unealtă așchietoare, cu unul sau cu

mai multe tăișuri, dispuse simetric în jurul unui ax și având o mișcare
de rotație, folosită la prelucrarea unor materiale dure ca metal, lemn,
os ș.a.
Tipuri de freze
În funcție de scopul urmărit, frezele se construiesc pentru frezare
periferică (cu freze cilindrice) sau pentru frezare frontală, precum și
pentru frezare simultană periferică și frontală.[1] Frezele sunt
prevăzute fie cu alezaj pentru fixare, fie cu coadă.

Sculele pentru frezarea periferică sunt freze de formă cilindrică,

prevăzute cu alezaj, având tăișuri periferice ale dinților drepți sau
înclinați. Ca freze cilindrice pot fi considerate și frezele profilate,
prevăzute cu tăișuri dispuse pe circumferința corpului de revoluție al
frezei.

Sculele pentru frezarea frontală se împart în scule pentru frezarea

plană, utilizate pentru generarea suprafețelor plane, și scule pentru
frezarea suprafețelor plane cu praguri.
Frezarea simultană periferică și frontală se efectuează cu freze care
așchiază în același timp cu tăișurile periferice și cu tăișurile frontale.
Din această categorie de scule fac parte frezele cilindro-frontale cu
alezaj sau cu coadă, frezele frontale asamblate, frezele disc, frezele
unghiulare etc. Tăișurile principale sunt dispuse pe cilindrul sculei
(sau pe conul sculei la freze unghiulare) și detașează așchia după
lățimea acesteia, iar tăișurile secundare sunt dispuse perpendicular pe
axa de rotație și detașează așchia după grosimea acesteia.

Clasificarea frezelor se poate face și după forma dinților, respectiv

după modul de realizare a acestora. Astfel se deosebesc freze cu dinți
frezați, freze cu dinți detalonați și freze cu dinți demontabili,frezați
sau detalonați. Frezele cu dinți frezați se reascut pe fața de așezare a
dinților. În cazul în care forma piesei impune respectarea profilului
tăișurilor frezei după reascuțire, se utilizează freze cu dinți detalonați,
care prin ascuțire numai pe fața de degajare asigură invariabilitatea
profilului dinților frezei. Acesta este cazul pentru freze profilate.
Sculele pentru frezare cu diametre mari necesită cantități mari de
materiale speciale pentru scule. De aceea, corpul frezei se execută
dintr-un oțel de construcție cu rezistență medie, în care sunt montați
dinții așchietori din oțeluri rapide sau armați cu plăcuțe din carburi
metalice. Această construcție permite și schimbarea dinților uzați,
ceea ce contribuie la utilizarea rațională a acestor freze.

Din punctul de vedere al fixării frezelor pe axul de frezare, se

deosebesc două variante:

freze care așchiază cu axa de rotație orizontală, montate pe un dorn

portfreză și susținute din ambele părți;
freze care așchiază cu axa de rotație verticală, a căror fixare se
realizează unilateral prin coada sculei, respectiv, dornul de susținere.
Freze cilindrice. Frezele cilindrice sunt prevăzute numai cu tăișuri
principale periferice, dispuse uniform pe circumferința unui corp de
revoluție și se utilizează îndeosebi pentru generarea suprafețelor plane.
Se execută exclusiv cu dinți elicoidali (înclinați). Diversitatea mare a
lățimilor de frezare posibile impun lungimi variate pentru freze,
cunoscând că lungimea frezei trebuie să depășească cu puțin lățimea
de frezare a piesei. Pentru a nu rezulta un stoc mare de freze, în
principiu, frezele pentru uz general se construiesc pentru o lățime de
frezare care să nu depășească 1,5D. Aceste freze sunt indicate pentru
lățimi de frezare de cel mult 100...140 mm. La frezarea suprafețelor cu
lățimi de peste 100...140 mm se utilizează freze cilindrice cuplate,
montate alături. Un astfel de grup de freze se compune din două freze
cu același diametru și cu același unghi de înclinare a dinților, însă cu
elicele dinților în sens opus. În acest fel, componentele axiale ale
forței de așchiere provenind de la ambele freze se anulează, permițând
astfel folosirea unor unghiuri de înclinare a dinților mai mari, până la
cca 60o, ceea ce asigură o funcționare mai liniștită a frezelor cuplate.

Frezele cilindrice se execută, de obicei cu alezaj și se fixează cu pană

și canal de pană sau cu antrenor frontal. Frezele cu diametre mici sunt
prevăzute cu coadă.

Freze cilindro-frontale. Aceste freze prelucrează simultan două

suprafețe perpendiculare, fiind prevăzute cu dinți pe suprafața
cilindrică și pe suprafața frontală. Frezele se construiesc cu dinți deși
(monobloc) sau cu dinți rari (monobloc), sau cu dinți demontabili.
Diametrul frezei cilindro-frontale D trebuie să fie mai mare decât
lățimea de așchiere (lungimea contactului sculă-piesă t1) și anume: D
= (1,25...1,5)t1. Frezele cilindro-frontale au alezaj și se fixează pe
dornul de frezare prin pană și canal de pană sau prin antrenor frontal.

Frezele cilindro-frontale cu coadă, denumite și freze deget, se prevăd

și cu dinți frontali. Acestea se compun dintr-o parte activă cu dinți
periferici și frontali din oțel rapid și o coadă cilindrică sau conică din
oțel de construcție, ambele părți fiind sudate cap la cap.

Frezele cu coadă au multiple întrebuințări. Destinația frezelor

condiționează construcții diferite care pot fi cuprinse în trei grupe:

freze cu coadă destinate prelucrărilor de planare și copiere, pentru care

nu este necesară o intrare frontală în materialul plin;
freze pentru canelat, destinate pentru frezarea canalelor de pană,
canelurilor;
freze pentru matrițe sau freze pentru copiere, utilizate pentru scopuri
multiple. Aceste freze au tăișuri periferice cilindrice sau conice,iar
tăișurile frontale sunt drepte sau rotunjite.
Freze disc. Aceste freze sunt freze cilindrice a căror lățime în raport cu
diametrul este mică. Se utilizează în principal pentru prelucrarea
canalelor, crestăturilor, suprafețelor plane cu lățime mică și
perpendiculare între ele și pentru debitarea materialelor (freze
ferăstrău). Din punctul de vedere al repartiției dinților, frezele disc se
împart în:

freze pentru canale și crestături, prevăzute numai cu dinți periferici,

denumite și freze cu un tăiș;
freze disc la care tăișurile periferice sunt prelungite pe ambele
suprafețe frontale, denumite și freze disc cu trei tăișuri.
La frezele disc cu trei tăișuri lățimea se micșorează după fiecare
reascuțire, de aceea nu pot fi folosite pentru prelucrarea canalelor cu
toleranțe mici. Canalele precise cu lățimea mai mare de 10 mm se
excută, de preferat, cu freze disc compuse, care permit reglarea sculei
la lățimea inițială a canalului.

Frezare în sens contrar avansului și frezare în sensul avansului.

Frezarea cu freze cilindrice cu dinți înclinați se poate efectua după
două metode, în funcție de sensul de rotație al frezei și sensul de avans
al piesei de prelucrat: frezare în sens contrar avansului și frezare în
sensul avansului. Este mai obișnuită frezarea în sens contrar
avansului. La frezarea în sens contrar avansului, mișcarea dinților
frezei în zona de lucru este de sens opus față de sensul mișcării de
avans. Fiecare dinte al frezei, la începutul așchierii, „atacă” așchia în
partea cea mai subțire. Înainte de a intra în așchie are loc o alunecare a
dinților pe suprafața de prelucrat, în funcție de ascuțirea tăișurilor,
ceea ce produce o ecruisare a suprafeței pe o anumită adâncime o
uzură prematură a dinților frezei și o rugozitate destul de mare a
suprafeței.[2]La frezarea în sensul avansului, mișcarea dinților frezei
în zona de lucru este în același sens cu sensul mișcării de avans a
piesei. Acum așchia este atacată de tăișul dintelui în partea mai groasă
a acesteia. La semifabricatele fără crustă superficială dură (din
turnare), această schemă este mai avantajoasă decât prima, deoarece
productivitatea se mărește cu circa 50% și se îmbunătățește calitatea
suprafeței prelucrate, nu mai apar fenomenele negative din primul caz.
Dimpotrivă, la semifabricatele cu crustă superficială dură nu se
recomandă această schemă de frezare, deoarece dintele frezei întâla
bazămpină din momentul inițial rezistența crustei și se uzează mai
rapid.

Freze pentru danturare. Dantura roților dințate se poate executa cu

freze disc modul, freze deget modul, freze melc. Frezele disc modul
sunt mai productive decât frezele deget modul și sunt folosite în mod
curent. Frezele deget modul sunt utilizate doar pentru prelucrarea
danturilor în V fără degajare, mai ales pe mașini speciale de frezat, cu
ciclu de lucru automat. Frezele modul sunt freze profilate, detalonate,
care generează profilele dinților prin copiere. În cazul frezei deget se
face o detalonare laterală oblică și o detalonare frontală axială.[3]
Frezele melc au o utilizare largă pentru executarea danturilor, fiind
folosite pentru executarea danturilor cilindrice, a danturii roților
melcate, a roților de lanț, a canelurilor la axe canelate. Frezarea
danturilor cilindrice cu freze melc are la bază generarea evolventei ca
înfășurătoare a pozițiilor succesive ale unor muchii așchietoare,
dispuse pe o elice cilindrică. Prin rotația sculei, aceste muchii primesc
o deplasare aparentă, corelată cu rotația piesei, înfășurând astfel
profilul evolventic.

Freze pentru filetare. Frezarea filetelor este un procedeu de filetare

foarte productiv, utilizat la producția de serie mare și de masă, pentru
filete triunghiulare, trapezoidale etc., cu excepția filetelor pătrate,
aplicat atât pentru filete cilindrice cât și conice. Pentru generarea
filetului prin frezare sunt necesare mașini-unelte specializate de frezat
filete scurte, respectiv filete lungi. Pentru frezarea filetelor scurte cu
profil triunghiular (filete metrice) se folosesc freze-pieptene.
Lungimea filetului prelucrat poate fi de maximum 100 mm, având în
vedere că filetul se frezează deodată pe toată lungimea sa. Frezele-
pieptene pot fi considerate ca fiind formate dintr-o serie de discuri
profilate, distanțate cu pasul filetului; canalele longitudinale permit
desprinderea și evacuarea așchiilor.[4]

Frezele disc pentru filet se folosesc pentru așchierea filetelor cu

lungime mare și cu pas mare, de exemplu șuruburi conducătoare
pentru mașini-unelte, filete trapezoidale etc. Pentru filete cu unghi de
înclinare α mare (peste 100), frezarea se aplică numai pentru
degroșarea filetului (pentru că apare deformarea profilului filetului),
iar finisarea se va face prin strunjire cu cuțit.

Frezarea filetelor conice se face cu freze conice cu tăișuri multiple la

care dinții au profilul identic cu profilul filetului de executat, iar
direcția spirelor frezei este perpendiculară pe axa de rotație a frezei.
Alegerea frezelor
La alegerea frezei trebuie să se aibă în vedere ca scula să așchieze
materialul de prelucrat cu precizia de prelucrare impusă și cu costuri
minime. Alegerea frezei trebuie să ia în considerare următorii
parametri constructivi și geometrici.

Materialul: frezele din oțeluri rapide sunt cele mai ieftine, însă au
durabilitatea cea mai scăzută. Frezele cu dinți aplicați din carburi
metalice sunt mai scumpe decât cele din oțeluri rapide, însă au
durabilitate mai mare și permit mărirea vitezei de așchiere și de avans
de trei până la patru ori, dovedindu-se astfel mai economice.
Diametrul: frezele cu diametre mai mari pot așchia materialul mai
rapid decât cele cu diametre mici, de aceea se alege de obicei scula cu
cel mai mare diametru posibil în condițiile prelucrării considerate.
Acoperiri cu materiale ceramice: acoperirea dinților cu nitrură de titan,
deși mărește costul sculei, prezintă avantajul micșorării uzurii și
creșterii durabilității sculei.
Unghiul de înclinare al dinților: unghiul elicei tășurilor se alege cât
mai mare posibil (de exemplu, între 40 și 50o), însă pentru frezarea
materialelor dure (oțeluri aliate) se folosesc freze cu unghiul elicei mai
mic.
La frezarea suprafețelor plane, prelucrarea cu freze frontale este mai
avantajoasă decât cu freze cilindrice, deoarece în timpul așchierii
variația forțelor de așchiere este mai redusă, întrucât grosimea așchiei
nu se modifică mult în timpul lucrului. În timpul frezării cu freze
frontale, în așchiere se află un număr mai mare de dinți concomitent
decât la frezarea cilindrică, ceea ce asigură forțe de așchiere pe dinte
mai mici și o variuație redusă a acestura la intrarea și la ieșirea dinților
din așchiere.
Bibliografie : Wikipedia