Capitolul II.

Operații de lăcătușerie
II. 1. Îndreptarea şi rihtuirea metalului.
Îndreptarea și rihtuirea sânt operații prin care se îndreaptă semifabricate și piese de metal,
care au adîncituri, convexități, ondulări, corogiri, curburi ș.a. Îndreptarea și rihtuirea au una și
aceiași destinație, dar se deosebesc prin procedeele de executare a îndreptării și prin uneltele și
dispozitivele folosite la îndreptare.
Metalul se îndreaptă atât în stare rece cât și în stare încălzită. Alegerea procedeului
depinde de mărimea îndoirii, de dimensiunile și de materialul piesei.
Îndreptarea poate fi executată manual – pe o placă de fontă sau de oțel ori pe nicovală și
mecanizat – la valțuri de îndreptare, la prese.
Plăcile de îndreptat se fac masive fig 1.
Fig. 1. Placa de îndrepatat – a, păpuși de rihtuire – b
Păpușile de rihtuire se folosesc pentru îndreptarea (rihtuirea) pieselor călite.
La îndreptare se folosesc ciocane cu cap rotund, neted și lustruit. Ciocanele cu cap patrat
lasă urme de lovituri.
Ciocanele cu capuri din metale moi se aplică la îndreptarea pieselor cu suprafața
prelucrată definitiv și a metalelor și aliajelor neferoase.
 Tehnica îndreptării
Neregularitățile pieselor se controlează vizual ori după distanța dintre placa de îndreptat
și piesa așezată pe ea. Locurile îndoite se marchează cu creta.
În timpul îndreptării este important să alegem corect locurile în care vom lovi. Puterea
loviturilor trebuie să corespundă cu mărimea neregularităților și să se micșoreze treptat pe
măsura trecerii de la îndoitura mai mare sre cea mai mică. Îndreptarea se consideră terminată
când dispar neregularitățile și piesa devine dreaptă. Calitatea îndreptării se verifică prin aplicarea
riglei. Îndreptarea se execută pe placă ori pe garnituri stabile, care exclud posibilitatea alunecării
piesei în timpul loviturilor.
Îndreptarea platbenzilor se realizează în următoarea ordine. Îndoitura se înseamnă cu
creta, dupa care pe mâna stângă se îmbracă mănușa, cu mâna dreaptă se apucă ciocanul, cu
mâna stângă se apucă platbanda și se ia poziția de lucru.
Banda se așează în așa fel pe placa de îndreptat ca suprafața ei să se afle pe placă cu
locurile bombate în sus, atingându-se în două puncte. Lovitura se aplică pe părțile curbate ale
platbenzii.
Îndreptarea metalului cu secțiunea rotundă.
După controlul vizual pe partea curbată se marchează cu creta granițele îndoiturilor. Pe
urmă bara se așează pe placă ori nicovală, în așa fel ca partea îndoită să fie îndreptată cu curbura
în sus.
Loviturile de ciocan se aplică pe partea curbată de la marginea îndoiturii spre partea de
mijloc, regulând forța loviturii în dependență de diametrul barei și mărimea îndoiturii. Pe măsură
îndreptării curburii puterea loviturii se micșorează.
Îndretarea tablei este o o operație mai complicată. Tabla și semifabricatele din acest
material pot avea suprafața ondulată ori cu curburi la suprafață. Ondulațiile semifabricatului se
conturează cu cretă ori cu creion de grafit. După aceasta semifabricatul se așează pe placă în așa
fel ca marginile lui să nu atârne prin părți și ținându-l cu mâna începem îndreptarea.
Pentru a evita formarea crăpăturilor și ecruisajul materialului nu se admite aplicarea
loviturilor în unul și același loc al semifabricatului.
Sub acțiunea loviturilor ciocanului materialul în jurul locului bombat se întinde și treptat
se îndreptat. Dacă la suprafața semifabricatului la distanțe nu prea mari una de alta sânt câteva
convexități, loviturile se aplică între convexități.
 II.2. Trasarea
DEFINIŢIE:
Trasarea semifabricatelor este operaţia tehnologică de conturare prin linii şi puncte , pe
baza desenului de execuţie, a formei unei piese.
Trasarea se aplică în producţia de serie mică şi unicate.Prin trasare se obţin următoarele
avantaje:
  se reduce posibilitatea de a se obţine rebuturi;
  adaosurile de prelucrare sunt mai mici;
  creste productivitatea muncii la debitare;
  se reduce consumul de materiale.
În vederea aplicării operaţiei de trasare se vor lua următoarele măsuri:
  se studiază desenul de execuţie;
  se analizează calitativ semifabricatul destinat trasării;
  se stabileşte ordinea la trasare;
  se verifică sculele şi dispozitivele utilizate.

Dispozitivele utilizate pentru aşezarea materialelor în

vederea trasării sunt:
  Masa de trasat;
  Prismele;
  Colţari de fixare;
  Calele unghiulare.
Masa de trasat.Se confecţionează din fontă,este
prevăzută cu picioare regla-bile,suprafaţa de lucru este
plană,netedă.
Prismele.Se utilizează la aşezarea pieselor de rotaţie în vederea
trasării.Se confecţionează din fontă,au suprafeţele active plane şi netede.
Colţarul.Se confecţionează din fontă şi se utilizează la aşezarea
pieselor pen-tru trasarea în plan vertical.
Cala unghiulară.Se confecţionează din fontă şi permite
aşezarea semifabri-catelor sub un anumit unghi.
5.2.2.SCULE UTILIZATE LA TRASARE.
Acul de trasat.
Se confecţionează din oţel carbon de calitate,vârfurile se durifică
prin căli-re.Manşonul are rolul de a evita alunecarea acului de trasat în
timpul operaţiei de trasare.Vârfurile pot fi prevăzute cu carburi metalice.
Un vârf poate fi îndoit la 900 pentru trasarea suprafeţelor interioare.
Punctatorul.
Se utilizează pentru marcarea centrului unui cerc (gaură) sau pentru a
mar-ca adaosul de prelucrare.Se confecţionează din oţel de scule şi se durifică
prin că-lire.Vârful este ascuţit la 600.
Compasul de trasat.
Compasul de trasat se utilizează pentru trasarea unor circumferinţe
sau arce de cerc.
Distanţierul.
Se utilizează pentru trasarea unor linii paralele cu conturul piesei.Sunt de
două tipuri:fixe şi reglabile.
Trasatorul paralel.
Sunt dispozitive utilizate la trasarea unor linii paralele orizontale sau verti-
cale.
 INSTRUMENTE UTILIZATE LA TRASARE.
Riglele sunt utilizate pentru trasarea liniilor drepte.
Echerele se utilizeaza pentru trasarea unor linii perpendiculare sau care determină un alt
unghi.
Pentru determinarea unui unghi oarecare, in vederea trasării, se
poate utiliza raportorul.
Şablonul .
Reprezintă materializarea conturului unei piese (cu sau fără
adaos de prelu-crare).Se confecţionează din tablă de oţel cu grosimea de 0,4-0,7 mm.
Operaţiile pregătitoare în vederea realizării operaţiei de trasare sunt:
Verificarea dimensiunilor de gabarit ale semifabricatului destinat operaţiei de trasare;
Îndreptarea semifabricatului (dacă este necesar);
Alegerea suprafeţei de bună calitate destinată operaţiei de trasare;
Înlăturarea urmelor de grăsimi (degresarea);
Înlăturarea oxizilor de pe suprafaţa destinată trasă-rii(curăţarea,decaparea);
Acoperirea suprafeţei cu emulsie de cretă sau sulfat de cu-pru;
Stabilirea ordinei la trasare (baza de referinţă,axele).
TEHNOLOGII DE TRASARE
Trasarea în plan.
Constă în trasarea conturului piesei pe o singură suprafaţă a semifabricatu-lui.Pentru o trasare
corectă,linia trasată se va trasa o singură dată,iar acul trebuie sa prezinte o poziţie corectă.Pentru
o evidenţiere mai bună,liniile trasate pot fi marcate cu punctatorul.
Trasarea în spaţiu.
Trasarea în spaţiu constă în trasarea conturului piesei pe mai multe suprafe-ţe ale
semifabricatului.Se acordă o atenţie deosebită alegerii bazelor de măsurare.
Trasarea după model.
Metoda se foloseşte în atelierele de reparaţii,în regim de urgenţă.Trasarea se face direct după
piesa uzată sau deteriorată,sau după o altă piesă similară.
Trasarea după şablon.
Se aplică în producţia de serie (număr mare de piese).Se acordă atenţie deo-sebită aşezării
şablonului pe suprafaţa semifabricatului pentru a reduce volumul de deşeuri.
După pregătirea suprafeţelor în vederea trasării, se verifică starea sculelor, dispozitivelor şi a
instrumentelor utilizate la trasare.
Riglele, ruletele, compasurile, echerele, raportoarele sunt verificate pentru a nu prezenta
deteriorări, abateri care ar influenţa calitatea operaţiei de trasare.
Se acordă atenţie ascuţirii acului de trasat şi a punctatorului(la ascuţire se face răcirea
repetată în apă). La trasare este foarte importantă poziţia acului de trasat şi a
punctatorului.

Fig.5.4.3.Poziţia acului de trasat Fig.5.4.4.Poziţia punctatorului

Pentru trasarea cercurilor(arcelor de cerc) este necesă ascuţirea vârfurilor compasului, reglarea
jocului între braţele sale(fig.5.4.5.).
 Trasarea cercurilor cu compasul
Pentru determinarea centrului unui cerc sau trasarea unor circumferinţe, se utilizează
instrumente speciale.

Determinarea centrului cercului

Pentru trasarea unor linii orizontale, verticale cu o precizie ridicată, se utili-zează
trasatoare paralele(şubler trasator).

Trasarea cu şublerul trasator