4.1.4.

Rabotarea
Rabotarea, ca procedeu de prelucrare prin aşchiere, se
recomandă la prelucrarea de degroşare şi/sau semifinisare a
suprafeţelor plane sau profilate, de lungime mare şi înguste,
orizontale sau verticale, dispuse, de obicei, la exteriorul pieselor
prismatice.
Prin rabotare (Figura 4.20.) se prelucrează, în general,
semifabricate cu adaosuri de prelucrare mari, cum ar fi cele
obţinute prin turnare, forjare şi debitare cu flacără oxiacetilenică
sau prin procedee de tăiere cu plasmă sau laser.
 Rabotarea, ca procedeu, se execută pe raboteze, șepinguri și morteze. În cazul şepingurilor,
mișcarea principală de așchiere este longitudinală și o execută berbecul pe care se montează scula
(mișcarea II).

Mișcarea secundară, de avans transversal, este executată de masa pe care se montează piesa de
prelucrat (mişcarea I).

În cazul rabotezelor piesa are deplasare longitudinală (mișcarea III), iar scula deplasare
transversală (mișcarea IV). La șeping și raboteză ambele mișcări au loc în plan orizontal.

Figura 4.20. Schema operației de așchiere la șeping și raboteză

 Maşina de rabotat
https://www.proma.ro/masina-de-rabotat-orizontal-cu-copiere-hs-36b.html/
 Maşina de rabotat (şepingul) este o maşină unealtă destinată prelucrării
prin rabotare a suprafeţelor plane orizontale, verticale sau înclinate, precum şi
a suprafeţelor riglate de diferite forme (Figura 4.21.) 25.

Figura 4.21. Maşina de rabotat [25]

 În cazul mortezelor mișcările au loc tot ca la șeping, dar în
plan vertical. Așchierea se face numai într-o cursă, numită
activă. Cealaltă cursă este pasivă, când cuțitul se ridică, chiar
de pe piesă. Avansul este intermitent și se efectuează la
începutul cursei active.
Prelucrarea prin rabotare se execută cu scule monodinte,
numite cuţite de raboteză, cu tăişuri rectilinii sau curbilinii,
care constau dintr-un corp prismatic şi o parte aşchietoare
realizată din oţel rapid sau carburi metalice sinterizate
(CMS).
 4.1.5. Polizarea
Polizarea este operația tehnologică de
prelucrare prin așchiere a pieselor metalice, cu
ajutorul unor pietre de polizor.
Pietrele de polizor sunt corpuri abrazive rigide,
fixate pe mașini unelte denumite polizoare, care
imprimă corpurilor abrazive o mișcare de rotație.
Mișcarea principală este reprezentată de
mișcarea de rotație a pietrei de polizor, asigurată
de sistemul de acționare al mașinii unelte.
 Mișcarea de avans este asigurată de utilizator în
funcție de tipul de polizor, și anume:
- la polizoarele fixe prin presarea piesei pe piatra
abrazivă;
- la polizoarele portabile prin presarea pietrei
abrazive pe piesa de prelucrat.
Polizoarele sunt de două tipuri, fixe și portabile.
Polizarea se aplică diferitelor piese în vederea:
- curățirii de bavuri și impurități a suprafețelor și
muchiilor semifabricatelor (piese turnate, forjate etc.);
- prelucrării de degroșare și ajustare a pieselor
sudate;
- ascuţirii sculelor tăietoare etc.
Figura 4.22. Pietre abrazive
Figura 4.23. Polizor fix [13]
 4.1.6. Rectificarea
Rectificarea este procedeul tehnologic de prelucrare
prin așchiere a pieselor metalice, în vederea asigurării
unei precizii dimensionale superioare și a unui grad
ridicat de netezire al suprafețelor.
Mișcarea principală este reprezentată de mișcarea de
rotație a pietrei abrazive (Figura 4.24.).
Figura 4.24. Schema operației de așchiere prin rectificare
 Pietrele abrazive se diferențiază între ele prin duritate și
granulație și se aleg în funcție de tipul și calitatea suprafeței de
prelucrat.
Rectificarea se aplică după alte operații de așchiere,
strunjire, frezare etc., cu scopul de a netezi suprafețele prelucrate
și de a corecta mai precis dimensiunile pieselor. Se mai aplică, de
asemenea, după operații de tratamente termice care nu mai
permit folosirea altor scule pentru prelucrarea materialului. Scula
de rectificat (discul) este format din granule abrazive foarte dure
și ascuțite, care execută așchierea.
 Se execută următoarele mișcări:
- mișcarea 1, mişcare de rotație, executată de sculă (piatră)
(Figura 4.24.);
- mișcarea 2 este rectilinie, longitudinală sau transversală
fiind executată de piesă (Figura 4.24.).
 Prin rectificare se prelucrează suprafețe cilindrice sau
conice, interioare sau exterioare, suprafețe plane sau
profilate etc.
Dacă este necesară obținerea unei suprafețe cu
grad ridicat de netezire, se pot aplica procedee precum:
- Honuirea, pentru suprafețe interioare;
- Lepuirea, cu granule abrazive în suspensie;
- Rodarea, cu pietre abrazive între suprafețele
prelucrate;
- Lustruirea, cu discuri din pâslă și pastă abrazivă.
 Honuirea este procedeul de prelucrare fină a alezajelor de formă
cilindrică cu ajutorul unor bare abrazive cu granulaţie foarte fină, montate pe
un cap special (extensibil sau fix) numit hon.

Mașina de honuit Scule pentru honuit

https://www.mtools.ro/scule-speciale
 Lepuirea, este un procedeu de prelucrare ultra-precisă, poate fi urmată de
un proces de lustruire, pentru a obține suprafețe extrem de fine, chiar cu luciu
de oglindă.
Prin lepuire se pot finisa suprafețe plane, suprafețe cilindrice exterioare

sau interioare, de asemenea suprafețe profilate (de exemplu, sferice), acestea

din urmă, prin profilarea adecvată a sculei de lepuit.

Scule pentru lepuire

https://www.gerotools.ro/lepuirea-suprafetelor
 Rodarea, este operatia de netezire simultană a două suprafețe metalice
conjugate, cu pulberi sau paste abrazive, în scopul îmbunătățirii contactului
efectiv dintre ele; de exemeplu, între supapă și scaunul supapei, ventile,
robinete, sertarașe, ghidajele mașinilor-unelte, angrenaje etc.

Scule pentru rodare

 4.1.7. Alte procedee de prelucrare
Alte procedee tehnologice de prelucrare prin așchiere a
pieselor metalice sunt: broșarea, filetarea etc.
Broșarea este prelucrarea prin așchiere care se efectuează cu
scule numite broșe, cu o mișcare unică rectilinie, circulară sau
elicoidală, piesa rămânând fixă.
Broșa este acționată de mașina de broșat, trasă sau împinsă
prin gaura rotundă sau profilată.
Figura 4.25. Construcția și geometria broșei: 1 - gaura de prindere;
2 - gâtul broșei; 3 - ghidajele; 4 - partea activă a broșei;
5 - piesa de prelucrat
 Broșa are mai multe tăișuri succesive, din ce în ce mai înalte,
astfel încât fiecare dinte al broșei avansează în piesă efectuând
așchieri. Operația se încheie la o singură mișcare principală, care
este mișcarea rectilinie de tragere.
Avansul este transversal, executat de fiecare dinte (sd), datorită
înălțării fiecăruia față de cel precedent. Câteva elemente geometrice
ale broșei sunt prezentate în Figura 4.25.b: desen important
-avansul pe dinte – sd;

-pasul dinților – pa;

-unghiul de așezare - α;
-unghiul de degajare -  .
 Filetarea suprafeţelor este operaţia tehnologică de
prelucrare prin aşchiere a suprafeţelor interioare sau
exterioare, cu ajutorul unor scule aşchietoare numite
tarozi şi filiere.
Elementele geometrice ale filetului sunt:
-profilul filetului este conturul spirei filetului într-un
plan axial. Acesta poate fi: triunghiular, pătrat,
trapezoidal, rotund sau ferăstrău.
 - înălţimea triunghiului generator H este distanţa
dintre vârful şi baza profilului generator, măsurată pe o
direcţie perpendiculară pe axa filetului;
 - înălţimea filetului h1 este distanţa dintre vârful şi fundul
filetului, măsurată pe o direcţie perpendiculară pe axa filetului
într-un plan axial;
- unghiul filetului α este unghiul dintre două flancuri
adiacente, măsurat într-un plan axial;
 - diametrul exterior, d sau D, este distanţa dintre
vârfurile filetului exterior sau dintre fundurile filetului
interior;
- diametrul interior d1, sau D1, este distanţa dintre
fundurile filetului exterior, respectiv vârfurile filetului
interior;
 - diametrul mediu d2, sau D2, este diametrul unui cilindru
imaginar coaxial cu filetul, pe a cărui generatoare grosimea unei
spire este egală cu mărimea golului dintre spire şi egală cu p/2;
- pasul filetului p este distanța dintre două spire consecutive,
care sunt măsurate pe aceeași generatoare.
Filetele se clasifică după mai multe criterii:
- după forma suprafeţei filetate:

- filet cilindric,
- filet conic;

- după forma profilului:

- filet triunghiular (cel mai răspândit),
- filet pătrat,
- filet trapezoidal,
- filet ferăstrău
- filet rotund;
 - după modul de trecere a filetului la partea nefiletată:
- filet cu ieşire,
- filet cu degajare;

- după sensul de înşurubare:

- filet dreapta (cel mai utilizat),
- filet stânga (Figura 4.27.) [36];

- după numărul de începuturi:

- filet simplu (cu un început),
- filet multiplu (cu mai multe începuturi);
- după sistemul de măsurare:
- filet metric (dimensiuni în ‚,mm’’),
- filet în ţoli (inci), (1 ţol=25,4 mm);
- după mărimea pasului filetului:

- filet cu pas normal,

- filet cu pas mare,
- filet cu pas fin (Figura 4.27.) [40].
Figura 4.27. Tipuri de filete [36]
Figura 4.28. Filet exterior și filet interior [40]
 Principalele tipuri de filete standardizate:
Filetul metric (M) este filetul al cărui profil generator
este un triunghi echilateral (α=600) (Figura 4.29.a), acesta
putând fi cu pas normal sau cu pas fin;
 Filetul Whitworth (W) are profilul generator un
triunghi isoscel cu unghiul la vârf α=550 (Figura 4.29.b).
Diametrul nominal al filetului se indică în ţoli, iar în loc
de pas se indică numărul de paşi pe ţol (z=25,4/p);
 Filetul pentru ţevi (G) este un filet cu profil
triunghiular isoscel, cu unghiul la vârf α=550 şi care are
flancurile la vârf şi la fund racordate (Figura 4.29.c).
 La filetarea manuală cu tarodul sau cu filiera,
mişcările necesare realizării operaţiei sunt:
- mişcarea principală de aşchiere este mişcarea de
rotaţie. Se notează cu n şi se exprimă în rot/min;
- mişcarea de avans. Se notează cu s şi se exprimă în
mm/rot.
 Filetarea cu tarodul se realizează după operaţiile de
găurire, strunjire interioară.
Pentru antrenarea uşoară a tarodului în aşchie, în
prima fază se execută operaţia de teşire.
Teşirea se execută cu un burghiu având diametrul mai
mare decât gaura.
 Tehnologia filetării manuale parcurge următoarele
etape:

- se fixează piesa în menghină;

- se alege setul de tarozi corespunzător tipului de

filet şi diametrului exterior;

- se fixează tarodul nr.1 în dispozitivul porttarod;

- se unge tarodul;

- se aşează tarodul în alezaj şi se orientează pentru a

fi coaxial cu alezajul de prelucrat;
 - se presează uşor şi se execută 1÷2 rotaţii în
sensul de aşchiere;
- se execută o mişcare de rotaţie înapoi, pentru
ruperea aşchiilor;
- se continuă operaţia de filetare cu tarodul
până la prelucrarea completă a suprafeţei;
-se extrage tarodul din alezaj, imprimând
mişcare de rotaţie în sens invers;
-- se procedează în mod identic cu tarozii nr.2

şi nr.3.
Figura 4.30. Tehnologia filetării
 Suprafeţele exterioare se filează cu filiera și se prelucrează
manual sau cu ajutorul mașinilor unelte. Filiera se fixează în
dispozitivul portfilieră.
Tehnologii de filetare:
- prin strunjire (Figura 4.31.):

Figura 4.31. Filetare prin strunjire

 - prin frezare, pentru această operație fiind necesară
o maşină-unealtă cu comandă CNC 3D. Se formează în
general aşchii scurte, motiv pentru care evacuarea
aşchiilor nu reprezintă o problemă.
Pentru filetarea prin frezare nu sunt necesare nici
mandrine speciale – se pot utiliza aproape toate
mandrinele de frezare uzuale.
 Se face distincţie între două procese de frezare de bază:
- frezare în contraavans (la filetul pe dreapta de sus în jos), care se
utilizează de preferinţă la prelucrarea materialelor călite sau ca remediu
împotriva filetelor conice (Figura 4.32.a);
- frezare în sensul avansului (la filetul pe dreapta de jos în sus), care
măreşte durabilitatea şi previne urmele de vibraţie la aşchiere, însă
favorizează conicitatea filetelor (Figura 4.32.b).

Figura 4.32. Filetare prin frezare [39]

 În vederea reducerii forţelor radiale care acţionează asupra
sculei, se pot executa distribuţii ale aşchierii axiale și radiale
(Figura 4.33.).
 - prin deformare plastică, acesta fiind un procedeu de
executare a filetelor interioare prin deformare plastică la rece fără
aşchii (Figura 4.34.).

Figura 4.34. Filetare prin deformare plastică [39]

 - prin ecruisare în asociere cu caracteristica continuă a fibrelor
filetelor deformate plastic (Figura 4.35, din dreapta jos), creşte
considerabil atât rezistenţa la smulgere, în cazul solicitării statice,
cât şi rezistenţa la oboseală, în cazul solicitării dinamice.

Figura 4.35. Fenomenul de ecruisare [39]

 Roluirea este un procedeu de procesare a filetelor prin
deformare plastică (Figura 4.36.).

Figura 4.36. Filetare prin roluire [39]

Procesul de filetare se execută cu următoarele tipuri de scule:
- Filiere (Figura 4.37.).
 Tarozi (Figura 4.38.).
Figura 4.39. Suport filieră și port tarod [41]
Figura 4.40. Trusă de filiere și tarozi [41]
 Materiale pentru scule
În procedeele de prelucrare prin așchiere sculele joacă
un rol foarte important. Acestea se confecționează din
materiale care trebuie să îndeplinească următoarele
condiții:
- să aibă o duritate mai mare decât a materialului de
prelucrat;
- să fie tenace, pentru a evita știrbirea tăișului;
- să fie stabile la temperatură, pentru a-și menține
duritatea și tenacitatea;
- să fie rezistente la uzura prin frecare cu piesa;
- să aibă rezistențe mecanice ridicate (r , î , c ).
 oțeluri:

-oțeluri de scule carbon (OSC) cu 0,7 – 1,2%

C; (OSC – 7,8,9,10,12,13), temperatura
maximă 2500C, fiind folosite pentru cuțite,
burghie, tarozi;

-oțeluri
slab aliate pentru scule: CuCr, W, V,
Mo, Si, Mn. Sunt stabile la 220 0C;

-oțeluri
rapide (OR): _ RK – 100, RW – 180,
RMo – 5. Sunt stabile la 600 0C.
 metale dure MD:
- obținute prin topire: sunt VK (W, Co), au
tenacitate bună;
- obținute prin sinterizare: TK (W, Co, Ti), sunt
foarte dure, stabile pentru oțeluri, la 1200 0C;

 materiale ceramice:
- metalo-ceramice: cermenturi;
- mineralo-ceramice: AuAl2O3.
 4.2. Metode și procedee de prelucrare a
materialelor prin tăiere și deformare plastică la rece
Deformarea plastică este procesul tehnologic prin care
se schimbă forma și dimensiunile inițiale ale materialului
de prelucrat, sub acțiunea forţelor exterioare aplicate.

Avantajele procedeelor tehnologice de deformare

plastică la rece:
- simplitatea execuției;
- durata redusă de prelucrare;
- precizie ridicată a dimensiunilor;
- calitate superioară a suprafețelor ștanțate;
- productivitate mare și cost scăzut;
- pierderi reduse de material prin deșeuri;
- interschimbabilitatea pieselor obținute;
- durată mare de funcționare a sculelor;
 
Dezavantajele :

- sculele utilizate sunt foarte complexe și sunt

executate din oțeluri scumpe;

- matrițele au cost ridicat, fiind rentabile doar la

producția de serie și de masă.
 4.2.1. Tăierea
Tăierea este operația tehnologică prin care materialul
este separat în mai multe părți distincte, după un contur
închis sau deschis, cu ajutorul a două tăișuri conjugate sau
a unui singur tăiș.
Tăierea poate fi executată prin forfecare, stanțare sau
prin alte procedee.
 4.2.1.1. Forfecarea
Forfecarea este operația tehnologică de tăiere prin care
se obține suprafața de rupere cu ajutorul a două tăișuri
asociate. Forța necesară tăierii unui material de grosime g
este dată de relația:
Ff = k L g τ,
- k este un coeficient ce depinde de neuniformitatea
materialului;
- L este lungimea conturului;
- τ este rezistența materialului la forfecare.
Jocul între cuțite la operația de forfecare trebuie să fie:

J = (0,01 … 0,2) g
Valori ale rezistenței de rupere la forfecare pentru diferite materiale

Material τ [daN/mm2] Material τ [daN/mm2]

Oțel carbon 22 – 34 Duraluminiu 22 – 38

Tablă 45 – 58 Pertinax 7 – 11
silicioasă
Bronz 24 – 56 Textolit 8 – 15
Alamă 24 – 48 Micanită 10
Cupru 16 – 24 Cauciuc 0,6 – 1
Aluminiu 5 – 12 Hârtie 3–4
Figura 4.41. Procedee de forfecare [15]
Figura 4.42. Procedee de forfecare [13]
 Dacă tăierea se execută cu foarfece cu lamă înclinată,
forța de tăiere necesară este mai mică:
Ff = (k g2τ )/(2 tgφ)
- φ este unghiul de înclinare al lamei (uzual φ =
2 .. 5°).
Utilajul tehnologic folosit pentru aceste operaţii este
format din:
- foarfece cu cuțite paralele, înclinate sau profilate,
folosite pentru tăierea tablelor și a benzilor;
- foarfece cu discuri, pentru debitarea tablelor sub
formă de rulouri, şi care permite tăierea mai multor fâșii
simultan.