Prelucrerea metalelor prin aschiere si strunjire

Aschierea metalelor este procedeul de prelucrare a metalelor care consta in desprinderea de pe suprafata pieselor brute a unui surplus de matrial cu ajutorul unei scule aschietoare pentru a se realiza forma , dimensiunile si calitatea ceruta suprafetelor. Piesele brute care vor fi supse prelucrarii prin aschiere se numesc semifabricate , iar cantitatea de material care trebuie sa fie nlaturata de pe suprafata lor pentru a se obtine piesa finala constituie adaosul de prelucrarare . Adaosul de prelucrare este nlaturat de scula sub forma de aschii. Prin urmare prelucrarea metalelor prin aschiere consta in desprinderea adaosului de prelucrare de pe suprafata semifabricatelor , sub forma de aschii , cu ajutorul unei scule aschietoare. Pentru realizarea corecta a pieselor este necesar ca dimensiunile semifabricatului sa asigure un adaos de prelucrare suficient de mare pentru prelucrarile care urmeaza a fi efectuate . Marimea adaosului de prelucrare este determinata de procedeul de obtinere a semifabricatului cat si de precizia prelucrarii prin aschiere , care asigura realizarea piesei finite . Tinandu-se seama de varietatea suprafetelor care pot fi realizate prin strunjire si de modul in care lucreaza strungul , prelucrarile la strung sunt operatile cele mai fecvent ntlnite in prelucrarea metalelor prin aschiere . La strung pot fi executate piese care se prelucreaza din bare ca : bolturi , mnere , axe , buloane , suruburi , arbori drepti , si in trepte , diferite axe , roti . Strungul permite de asemenea prelucrarea pieselor turnate ale caror suprafete de prelucrat sunt suprafete de rotatie ca : bucse, cilindri, flanse, capace, segmenti, diferite gauri de la carcase, nipluri. O alta categorie de piese care pot fi prelucrate la strung sunt cele obtinute din semifabricate forjate sau matritate cum ar fi: arbori cotiti, axe cu came, roti, biele. Prin strunjire se mai prelucreaza piese profilate ca: role, bile, inele de rulmenti, diferite scule . Nu pot fi prelucrate la strung piese ale caror suprafete de prelucrat nu sunt de revolutie: blocurile motor, carcasele cutiilor de viteze, piesele de ghidaje sau canale rectilinii, arbori canelati, canale de pana, matritele etc. Materialele care se prelucreaza pe strung pot fi metalice ca: otelul, fonta, bronzul, alama, aluminiu, etc. sau nemetalice ca: lemnul, ebonita.

Rolul constructiv. Tipul suprafetelor.

Calitatea suprafetelor exprima att gradul de utilizare a suprafetei cat si a stratului superficial rezultate in urma prelucrarii prin aschiere. Calitatea suprafetei prelucrate se poate analiza din punct de vedere geometric, cat si din punct de vedere fizic. Din punct de vedere fizic, calitatea suprafetei se defineste prin diferenta proprietatilor fizice ale stratului de material. Din punct de vedere geometric, calitatea suprafetei este determinata de abaterile suprafetei reale.

Semifabricate folosite la prelucrarea prin aschiere.

Pentru stabilirea unei piese cu forma geometrica bine determinata, marginita de suprafete cu o anumita netezime si anumite dimensiuni se pleaca de la un semifabricat. Semifabricatul este o bucata de material sau o piesa bruta care a suferit o serie de prelucrari mecanice sau termice, dar care necesita in continuare alte prelucrari pentru a deveni o piesa bruta. Piesa finita rezulta in urma prelucrarii semifabricatului, cu respectarea tuturor conditiilor impuse prin desenul de executie ( forma, dimensiuni, calitatea suprafetelor si tolerante). Semifabricatul supus prelucrarii prin aschiere are una sau mai multe dimensiuni mai mari dect ale piesei finite. Surplusul de material care trebuie ndepartat de pe suprafata semifabricatului poarta denumirea de adaos de prelucrare Un semifabricat bun are cat mai multe suprafete identice cu cele ale piesei finite, iar adaosul de prelucrare este redus la minimum. In functie de marimea sa, adaosul de prelucrare se nlatura prin una sau mai multe treceri. Pricipalele tipuri de semifabricate folosite la prelucrarea prin aschiere sunt: -bucati debitate din produse laminate ( bare, pofile, srme, benzi); -piese brute obtinute prin turnare -piese brute forjate liber -piese brute forjate in matrita -piese brute obtinute prin presare din pulberi. Prelucrabilitatea prin aschiere, denumita si aschiabilitate, este o proprietate tehnologica ce caracterizeaza diferitele materiale. Ea poate fi definita ca fiind: -capacitatea unui materal de a se prelucra prin aschiere in conditii bine determinate (printr-un anumit procedeu cu anumite scule, cu sau fara racire,etc.). Prelucrabilitatea prin aschiere este o notiune relativa, ea depinznd de foarte multi factori cum sunt: -caracteristicile materialului prelucrat ( duritate, rezistenta la rupere, structura). -caractersticile sculelor aschietoare ( tipul sculei, parametri geometrici, materialul din care este confectionat) regimul de aschiere folosit. Cu toate acestea, in practica se obisnuieste sa se considere ca anumite materiale au prelucrabilitate buna in raport cu altele, fara a se cauta o masura exacta a acestei caracteristici tehnologice. .

Alegerea materialului.
La prelucrarea pieselor prin aschiere se utilizeaza o varietate de materiale, att pentru confectionarea de piese, scule, dispozitive, cat si ca materiale auxiliare pentru executarea operatiilor de ajustare, finisare, montare, etc.

Dintre acestea, materialele care se prelucreaza sau se folosesc in ateliere se pot grupa astfel: -metale feroase : fonte si oteluri; -metale neferoase: Cu, Al, Ni, Pb, etc. Fonta este un aliaj de fier si carbon, in general cu continut de C de peste 1,7%,care contine uneori procente nsemnate de siliciu si mangan, precum si sulf si fosfor in cantitati mai mici. Dupa intrebuintarea lor, fontele se clasifica in felul urmator: -fonte brute folosite pentru elaborarea otelului notate FAK sau folosite pentru retopire si turnare in piese sub forma de calupuri, notate FX si marcate cu vopsea verde; -fonte turnate in piese care se obtin prin retopirea fontelor brute, in cubilouri sau in cuptoare rotative. Otelurile sunt aliaje de fier si carbon, cu un continut de carbon sub 1,7%, care contin in procente normale si alte elemente de aliere ( crom, nichel, mangan, siliciu, wolfram, molibden). Dupa intrebuintare, otelurile se pot clasifica in oteluri de constructie si oteluri pentru scule, iar otelurile de constructie se mpart in: oteluri carbon obisnuite (de uz general), oteluri carbon de calitate, oteluri aliate si oteluri de constructie cu destinatie precisa. Oteluri carbon de calitate sunt oteluri nealiate, cu un grad de puritate ridicat, datorita unei elaborari ngrijite, folosite in general cu tratament termic sau termochimic, care se intrebuinteaza pentru fabricarea pieselor supuse unor solicitari mici si mijlocii. Oteluri carbon de calitate si superioare laminate la cald 880-80 Marcarea materialului Domeniu de utilizare OLC 08OLC 10OLC 15OLC 20 Piese cementate si calite care nu necesita proprietati superioare (pene, sabloane, chei si verificatoare).Piese obtinute prin deformare la rece(inele, suruburi). OLC 25OLC 30OLC 35 Piese supuse la solicitari reduse: axe, buloane, mansoane, osii, discuri, cilindri de prese, butuci de roti stelare, tije. OLC 40OLC 45OLC 50 Piese statice sau in miscare: flanse, discuri, rondele, biele, nipluri, coroane. OLC 55OLC 60 Piese rezistente, dar cu tenacitate mai redusa: pinioane, bandaje, bucse elastice, roti dintate, pene.

Elementele regimului de aschiere.

Procesul de aschiere este caracterizat de o serie de marimi sau elemente, ale caror totalitate formeaza regimuri de aschiere. Principalele elemente ale regimului de aschiere sunt: -adncimea de aschiere -avansul -viteza de aschiere. In afara acestor elemente la fiecare procedeu de prelucrare se adauga altele, specifice procedeelor respective.

Adncimea de aschiere reprezinta grosimea stratului de material, din adaosul de prelucrare, care se indeparteaza de pe suprafata piesei prelucrate la trecerea sculei aschietoare. Ea se noteaza cu t si se masoara in milimetri. Daca adaosul de prelucrare A este mare, el se va ndepartat prin mai multe treceri ale sculei aschietoare. Avansul reprezinta marimea deplasarii pe care o executa piesa sau scula, in scopul indepartarii unui nou strat de material de pe suprafata piesei. In cazul strunjirii avansul se poate exprima prin deplasarea pe care o capata cutitul in timpul in care piesa executa o rotatie completa; el se va el se va exprima in mm/rot. Viteza de aschiere este viteza relativa a taisului sculei fata de piesa in timpul executarii miscarii principale de aschiere. Ea se noteaza cu v si se exprima in m/min. Pentru multe procedee de prelucrare prin aschiere, la care miscarea principala este o miscare de rotatie, intre viteza de aschiere si turatia elementului care executa miscarea (scula sau piesa) exista o legatura directa si anume: [m/min]. In aceasta relatie D, reprezinta drumul parcurs la o rotatie pe traiectorie cu diametrul D, iar n drumul parcurs pe aceiasi traiectorie in decursul unui minut, in care scula sau piesa s-a rotit de n ori. Cifra 1000 apare la numitor datorita faptului ca diametrul D se exprima in milimetri, iar viteza in metri/minut. Frecvent apare situatia in care se recomanda o anumita viteza de aschiere si trebuie sa se regleze masina-unealta astfel nct sa se obtina aceasta viteza in timpul prelucrarii cunoscndu-se diametrul D se foloseste pentru calculul o relatie rezultata de mai sus.

Alegerea regimului de aschiere.

Alegerea regimului de aschiere consta in stabilirea vitezei, a avansului, a avansului, a adncimii de aschiere, cat si a tuturor conditiilor in care urmeaza sa aiba loc prelucrarea, deoarece elementele regimului de aschiere se conditioneaza reciproc. Din aceasta cauza pentru stabilirea regimului de aschiere se porneste de la natura prelucrarii si se stabileste viteza de aschiere pe baza celorlalte elemente. La stabilirea vitezei de aschiere se va tine seama de urmatorii factori: -proprietatile materialului de prelucrat ; -materialul sculei; -adncimea avansului de lucru; -forma geometrica si dimensiunile cutitului; -asigurarea durabilitatii economice a sculei; -conditii de racire; In functie de acesti factori se stabileste viteza de corespunzatoare felului prelucrarii (degrosare sau finisare) stiindu-se ca: -viteza de aschiere scade cu cresterea duritatii si a rezistentei mecanice a materialului piesei -in cazul prelucrarii unor semifabricate care, fiind obtinute prin turnare, forjare, matritare, etc. au o coaja (crusta) tare, se va lucra cu viteze mai mici dect cele indicate. -viteza de aschiere va fi cu att mai mica, cu cat avansul si adncimea vor fi mai mari. In general alegerea regimului de aschiere consta in alegerea vitezei, a avansului, si a adncimii de lucru pentru care se realizeaza durabilitatea economica a sculei. Valorile vitezei de aschiere, a avansului si a adncimii stabilite in aceste conditii reprezinta viteza

economica, avansul economic, adncimea economica sau mai precis regimul de aschiere economic. In mod obisnuit la alegerea regimului de aschiere se stabileste arbitrar avansul si adncimea de lucru si, in functie de acesti factori, se determina viteza de aschiere astfel nct ea sa corespunda vitezei economice. Se va urmari de asemenea sa fie utilizata cat mai rational puterea masinii-unelte. La stabilirea avansului si a adncimii de aschiere se va tine seama de natura prelucrarii(degrosare sau finisare) cat si de dimensiunile semifabricatului pentru a se evita eventualele deformari ale piesei sub actiunea fortelor de aschiere. Viteza de aschiere va creste cu cat materialul sculei rezista mai bine la temperaturi nalte si cu cat conditiile de racire vor fi mai bune. In cazul strunjirii vitezele de aschiere se pot imparti in -viteze de aschiere mici pana la 10 m/min (se folosesc in cazul in care regimurilor de aschiere grele de lucru adncimi mari) -viteze de aschiere medii 10-15 m/min (se folosesc la prelucrarea cu cutite din otel carbon). -viteze de aschiere mari 50 150 m/min (se folosesc la prelucrari cu cutite din otel rapid) -viteze de aschiere rapide 150-200 m/min (se folosesc la prelucrari cu placute de aliaj dur, de forma speciala). Adncimea de aschiere poate fi cuprinsa intre 0,05 si 25 mm si depinde de felul prelucrarii (degrosare, finisare) de puterea masinii si de dimensiunile si materialul piesei de prelucrat. Adncimea de aschiere se alege in functie de marimea adaosului de prelucrare, astfel nct acesta sa fie nlaturat intr-un numar minim de treceri. Avansul pentru strunjire este cuprins intre 0,05 si 1,5 mm/rot .si ca si adncimea de aschiere, depinznd de natura prelucrarii si de materialul de prelucrat. Valorile mici ale avansului vor fi preferate la prelucrarea de finisare, iar cele mari la degrosare. Avansul si adncimea de aschiere se aleg astfel nct sa asigure prelucrarea piesei in cat mai bune conditii tehnico-economice, cu productivitate ridicata, la precizia ceruta si asigurnd durabilitatea normala sculei.

Prelucrarea suprafetelor cilindrice exterioare prin strunjire.

Aceasta operatie se executa strunguri foarte rigide, cu cutite cu diamant si cu cutite armate cu placute din carburi metalice. Se recomanda ca strunjirea cu cutite de diamant sa se aplice la metalele si aliajele neferoase, iar fonta si otelul sa fie perfect prelucrate cu cutite armate cu placute din carburi metalice cu un singur tais. Racirea se face cu emulsie si trebuie sa fie abundenta. Precizia dimensionala (cu abateri pana la 8 mm) si calitate buna a suprafetei ( =0,8..3,2 ) se pot obtine numai daca strunjirea de netezire se executa dupa operatia de finisare.