LICEUL DIMITRIE NEGREANU BOTOSANI

CLASA A XII A
M2 – Mașini utilaje și instalații
FIȘĂ DE DOCUMENTARE
DENUMIREA TEMEI: MAȘINI DE RECTIFICAT

Rectificarea este o operaţie de prelucrare prin aşchiere a pieselor metalice, efectuată cu scule abrazive, în scopul
finisării. Prin rectificare se obţin precizii dimensionale da ordinul micronilor şi calităţi deosebite ale suprafeţelor
prelucrate. Rectificarea se aplică, în mod special, în cazul pieselor confecţionate din materiale cu duritate mare. Sculele
utilizate pentru rectificare se prezintă, în general, sub forma unor discuri confecţionate din granule abrazive, cu duritate
mare, înglobate într o masă de liant. Ca principiu, rectificarea este oarecum asemănătoare frezării,
fiecare particulă abrazivă jucând rolul unui micro-tăiş de dinte, cu deosebirea că viteza de aşchiere la rectificare este
mult mai mare (de ordinul zecilor de metri pe secundă).
Granulele abrazive de la suprafaţa discului abraziv aşchiază simultan un strat de material de la suprafaţa piesei,
detaşând un număr foarte mare de aşchii mărunte. Pe măsură ce muchiile lor ascuţite se uzează, granulele abrasive
tocite se desprind din masa de liant, lăsând locul pentru altele noi, ceea ce face ca discul abraziv să-şi menţină
capacitatea de aşchiere până la consumarea sa integrală; acest proces poartă numele de auto-ascuţire. Pentru ca
desprinderea
granulelor uzate să se realizeze în mod corect, trebuie ca liantul utilizat la confecţionarea corpului abraziv să fie ales
corect, în funcţie de materialul prelucrat: dacă liantul este prea moale, granulele se desprind prea uşor, iar dacă este
prea dur, granulele uzate nu se pot desprinde iar discul se va încărca cu aşchii, pierzându-şi capacitatea de aşchiere.
O particularitate a granulelor abrazive este dată de faptul că unghiurile de degajare ale micro-tăişurilor sunt, în general,
negative; aceasta, împreună cu vitezele mari de aşchiere şi cu tocirea granulelor pe timpul prelucrării, conduc la forţe
de frecare mari şi deci la cantităţi mari de căldură degajată în zona de
aşchiere, ceea ce reclamă utilizarea lichidelor de răcire-ungere. Pentru desfăşurarea procesului de rectificare în bune
condiţiuni, discul abraziv se alege în ceea ce priveşte materialul abraziv, liantul, granulaţia şi duritatea; aceste
caracteristici sunt în funcţie de felul rectificării (rotundă, plană, ascuţire etc.), de mărimea şi tipul maşinii de rectificat,
de caracteristicile piesei
prelucrate (material, dimensiuni, felul suprafeţelor, precizie etc.).
Calitatea materialului abraziv depinde în primul rând de materialul din care este confecţionată piesa prelucrată; uzual
se utilizează carbura de siliciu, carborundul, electrocorundul, nitrura cubică de bor sau diamantul.
Liantul poate fi ceramic (nu se foloseşte la discuri subţiri care s-ar putea sparge), bachelită sau cauciuc vulcanizat.
Granulaţia discurilor abrazive se alege în funcţie de gradul de netezime impus suprafeţei rectificate, de toleranţele
prescrise piesei prelucrate, de proprietăţile materialului prelucrat şi de mărimea adaosului de prelucrare. Pietrele cu
granulaţie mare se utilizează pentru prelucrări de degroşare sau în cazul materialelor moi (cupru, alamă), care ar
încărca uşor piatra. Pietrele cu
granulaţie fină se utilizează la rectificarea materialelor dure şi la prelucrări de finisare.
Duritatea corpului abraziv se alege (după cum s-a arătat deja) astfel încât desprinderea granulelor tocite din masa de
liant să se facă la momentul cel mai potrivit. În general, cu cât materialul prelucrat este mai dur, corpul abraziv trebuie
să fie mai moale şi invers.
Mişcările de avans se execută după traiectorii impuse de forma suprafeţei prelucrate şi pot fi continui sau intermitente,
executate de către piesă sau de către sculă, în funcţie de maşina de rectificat şi de natura operaţiei de rectificare.
2. Maşini de rectificat plan
Maşinile de rectificat plan se utilizează la rectificarea suprafeţelor plane ale pieselor degroşate anterior prin rabotare,
frezare etc. sau pentru rectificarea directă, fără degroşare prealabilă. Rectificarea plană se poate realize prin două
scheme de aşchiere fundamentale: cu suprafaţa periferică a discului (fig. 1-a) sau cu suprafaţa frontală a acestuia (fig.
1-b, c); la rectificarea plană frontală se utilizează corpuri abrazive de tip „oală”, care pot fi dintr-bucată (fig. 1-b) sau
compuse din mai multe segmente abrazive (fig. 1-c).

1
Notaţiile mişcărilor din schemele de aşchiere de mai sus sunt următoarele: I – mişcare principală; II – mişcare de
avans longitudinal; III – mişcare de avans transversal; IV – mişcare de avans de pătrundere (vertical). La rectificarea
cu partea frontală a corpului abraziv, dacă diametrul acestuia este mai mare decât lăţimea suprafeţei prelucrate,
mişcarea III nu mai este necesară.
În fig. 2 este prezentată schema cinematică de principiu a unei maşini de rectificat plan cu suprafaţa periferică a
discului abraziv.

Notaţiile din figură au următoarele semnificaţii: 1 – transmisie mecanică; 2 – păpuşă port-sculă; 3 – disc abraziv; 4 –
montant; 5 – masă; – dispozitiv electromagnetic de fixare a piesei pe masă; 7 – piesa prelucrată; 8 – dispozitiv de
răcire; 9 – dispozitiv pentru corecţia formei discului abraziv. Mişcarea principală I se obţine de la motorul electric M1.
Mişcarea de avans vertical IV este realizată hidro-mecanic, acţionată de un motor hydraulic oscilant, MH2 şi cu
mecanism de transformare a mişcării de tip şurub – piuliţă; mişcarea de ridicare şi coborâre rapidă a păpuşii 2 se
realizează prin cuplarea motorului electric ME2.
3. Maşini de rectificat rotund exterior
Rectificarea pieselor pe maşini de rectificat rotund exterior se poate realiza, în funcţie de construcţia maşinii şi de
modul în care se fixează piesa în vederea prelucrării, în două variante: între vârfuri sau fără vârfuri. 3.1. Maşina de
rectificat rotund exterior între vârfuri Rectificarea între vârfuri se caracterizează prin fixarea piesei cu ajutorul a două
vârfuri de centrare, montate în cele două păpuşi (fixă şi mobilă) ale maşinii de rectificat. Procedeul se poate aplica în
mai multe variante, conform schemelor de aşchiere prezentate în fig. 3.

2
a – Rectificarea cu avans longitudinal normal se utilizează pentru rectificarea pieselor de lungime mare; piesa se
roteşte (mişcarea de avans circular, II) şi se deplasează rectiliniu alternativ (mişcarea de avans longitudinal, III) în
lungul axei, în timp ce discul abraziv execută mişcarea principală, I, de rotaţie şi avansul de pătrundere, IV.
b – Rectificarea fără avans de pătrundere – se execută dintr-o singură trecere a discului abraziv pe toată lungimea
piesei; în acest scop, discul abraziv este prevăzut cu un con de atac. Poziţia discului pe direcţie radială se reglează la
începutul prelucrării, în funcţie de diametrul suprafeţei care trebuie prelucrate; în acest caz, avansul longitudinal III
se execută cu o viteză sensibil redusă faţă de cea din cazul variantei anterioare.
c – Rectificarea cu avans de pătrundere – se aplică atunci când lungimea piesei de prelucrat este mai mică decât lăţimea
discului abraziv. În acest caz lipseşte mişcarea de avans longitudinal, III.
Schema cinematică de principiu a unei maşini de rectificat rotund exterior, între vârfuri, este redată în fig. 4.

Principalele părţi componente ale acestei maşini sunt: 1 – batiu; 2 – masă a maşinii (execută mişcarea de avans
longitudinal, II); 3 – păpuşă portpiesă (fixă); 4 – păpuşă port-sculă (execută mişcarea de avans de pătrundere, IV); 5
– păpuşă mobilă; 6 – disc abraziv.
Mişcarea principală şi cea de avans circulare se realizează, de regulă, pe cale electromecanică, iar mişcarea de avans
longitudinal şi cea de pătrundere se realizează pe cale mecanică sau electro-hidraulică. Pentru rectificarea suprafeţelor
conice, masa maşinii se poate înclina
faţă de direcţia ghidajelor longitudinale ale batiului.
3.2. Maşina de rectificat rotund exterior fără vârfuri
La rectificarea rotundă exterioară, prin procedeul „fără vârfuri” (fig. 5), piesa de rectificat P se aşează liber între două
discuri abrazive, discul de rectificare DR şi discul de antrenare DA, fiind susţinută de o riglă de reazem R. Discul de
rectificare este un disc abraziv obişnuit şi execută mişcarea principală de aşchiere I. Discul de antrenare (sau de
conducere) nu are proprietăţi aşchietoare – datorită conţinutului foarte ridicat de liant (pe bază de cauciuc); datorită,
însă, coeficientului mare de frecare al acestuia, el imprimă piesei cele două mişcări de avans (avansul circular III şi
avansul axial IV).
Aceste mişcări se realizează deoarece axa discului de antrenare este înclinată cu un unghi de 1 … 5º, astfel încât viteza
periferică v se descompune într-o componentă tangenţială vt, care imprimă piesei mişcarea de rotaţie (avansul circular)
şi o componentă axială va, care imprimă piesei mişcarea de translaţie (avansul axial).

Pentru ca rectificarea să poată avea loc, este necesar ca forţa de frecare ce ia naştere între discul de antrenare şi piesă
să fie mai mare decât forţa de aşchiere generată între discul de rectificare şi piesă.

3
Principalele părţi componente ale maşinilor de rectificat rotund exterior fără vârfuri sunt (fig. 6): 1 – batiu; 2 – păpuşă
a discului de rectificare; 3 – păpuşă a discului de antrenare; 4 – riglă de susţinere a piesei; 5 – dispozitiv de corectare
a formei discului de rectificare; 6 – dispozitiv de
corectare a formei discului de antrenare; 7 – motor electric; 8 – disc de rectificare; 9 – disc de antrenare. Reglarea
distanţei dintre discuri şi înclinarea discului de antrenare se execută manual.
4. Maşina de rectificat rotund interior
Maşina de rectificat rotund interior se utilizează pentru rectificarea alezajelor cilindrice şi conice, precum şi pentru
rectificarea suprafeţelor frontale ale pieselor, dintr-o singură prindere. La această maşină discul abraziv trebuie să aibă
diametrul mai mic decât alezajul de prelucrat. De aceea, pentru rectificarea alezajelor de diametre mici (uneori sub 1
mm), sunt necesare turaţii foarte mari (de până la 200.000 rot/min). În funcţie de modul de prindere a piesei în vederea
prelucrării, rectificarea interioară se poate realiza cu piesa fixată într-un dispozitiv de prindere sau prin metoda fără
vârfuri. La rândul său, rectificarea interioară cu piesa prinsă în dispozitiv se poate face prin două metode: rectificarea
cu piesa în mişcare de rotaţie (figura 7-a) şi rectificarea planetară (figura 7-b).

În cazul rectificării cu piesa în mişcare de rotaţie, maşina de rectificat trebuie să asigure realizarea următoarelor
mişcări: I – mişcarea principal (rotaţia sculei); II – mişcarea de avans circular (rotaţia piesei); III – mişcarea de avans
longitudinal (efectuată, de regulă, de către piesă); IV – mişcarea de avans de pătrundere (executată, de obicei, de către
sculă). La rectificarea planetară, piesa este fixă, avansul circular II fiind realizat printr-o mişcare planetară a axului
pietrei de rectificat. Construcţia maşinii de rectificat rotund interior este prezentată în
fig. 8.

Principalele părţi componente ale maşinii sunt: 1 – batiu; 2 – păpuşă portsculă; 3 – disc abraziv; 4 – motor electric
pentru antrenarea discului abraziv; 5 – păpuşă port-piesă; 6 – dispozitiv de prindere a piesei; 7 – motor electric pentru
antrenarea piesei.
4