1.

1 STADIUL ACTUAL AL TEHNOLOGIILOR DE PRELUCRARE A SUPRAFEȚELOR

PLANE PRIN FREZARE

Frezarea este operaţia de prelucrare prin aşchiere care se execută cu ajutorul unei scule
aşchietoare numită freză, pe o maşină–unealtă denumită maşină de frezat.
Freza este o sculă aşchietoare cu mai multe muchii aşchietoare pentru prelucrarea
suprafeţelor prin două mişcări simultane:
- mişcarea de rotaţie în jurul axei proprii;
- mişcarea de avans.
Părţile proeminente ale frezei se numesc dinţi. Dinţii constitue partea activă a frezei.
La prelucrările prin frezare, mişcarea principală, adică mişcarea în care se produce aşchierea este
executată de freză, iar mişcarea secundară, adică cea de avans, este executată de obicei de piesă.
.

1.2 Metode de frezare. Alegerea metodei de frezare

Dacă se consideră sensul mişcării de avans faţă de sensul de rotaţie al frezei, se

deosebesc două metode de frezare:
- frezarea contra avansului (fig. 1.1)
- frezarea în sensul avansului (fig. 1.2)

Fig. 1.1. Frezarea contra avansului Fig. 1.2. Frezarea în sensul avansului

Frezarea contra avansului este cea mai utilizată. În acest caz, piesa se mişcă spre muchiile
aşchietoare în sens invers rotaţiei frezei. Avantajul acestei metode de frezare constă în faptul că
dintele frezei despinde aşchia începând cu partea subţire (fig. 1.1), însă forţa Fv tinde să desprindă
piesa de pe masa frezei, ceea ce impune un dispozitiv sigur de fixare. La începutul aşchierii, dintele
este solicitat mai puţin, solicitatrea crescând pe măsură ce dintele pătrunde în material. Înainte de a
intra în material, dintele următor alunecă pe suprafaţa prelucrată de dintele precedent, retezând
urmele de prelucrare ale acestuia. Se obţine astfel o suprafaţă de bună calitate, însă se măreşte
frecarea dintre dinte şi piesă, care produce încălzirea piesei şi a sculei. Pentru a reduce frecarea şi
pentru răcire se întrebuinţează, în locul emulsiei obişnuite, uleiuri speciale de ungere şi răcire.
La frezarea în sensul avansului, materialul este atacat puternic la înfingerea dintelui,
aşchia începând cu partea mai groasă (fig. 1.2). Pătrunderea bruscă a dintelui în material solicită
puternic freza, însă forţa Fv apasă piesa pe masa frezei ceea ce face ca masa maşinii să fie foarte
solicitată şi aceasta impune ca ea să fie foarte rigidă. De asemenea, se observă că freza are un
mers mai neliniştit, suprafaţa prelucrată este mai aspră (rugoasă). Pentru a evita deplasarea piesei
de pe locul de fixare, ceea ce ar produce rebutarea piesei, trebuie eliminate jocurile din organele
maşinii, din dorn şi dispozitivul de prindere a piesei; acestea trebuie să fie foarte rigide.
Faţă de cele indicate se recomandă să se utilizeze metoda de frezare contra avansului
prin care se protejează scule aşchietoare şi se obţine o calitate a suprafeţei mai bune.

1.3 Operaţii de frezare

Din punct de vedere al prelucrării prin frezare a adaosului semifabricatului se disting:
- frezarea de degroşare prin care se desprind primele straturi de metal fără pretenţii de
precizie dimensională şi de calitate a suprafeţei;
- frezarea de finisare prin care se desprinde ultimul strat de metal şi prin care se obţin
dimensiunile nominale la precizia cerută şi calitatea suprafeţei prescrise în desenul de
execuţie.
Din punct de vedere al formei suprafeţei prelucrate se deosebesc urmăroarele operaţii de
frezare: frezarea plană, frezarea rotundă şi frezarea profilată.
Din punct de vedere al direcţiei de acţionare a frezei în raport cu axa acesteia se
deosebesc: frezarea cilindrică, frezarea cilindrică-frontală, frezarea frontală, frezarea
elicoidală şi frezarea prin rulare.
Pentru realizarea unei productivităţi mari la frezarea suprafeţelor plane se folosesc
frezele cilindro-frontale cu dinţii demontabili armaţi cu metal dur.
În funcţie de operaţia ce urmează a se executa, alegerea frezei corespunzătoare se face în
aşa fel încât se obţine o productivitate maximă şi să se asigure calitatea şi precizia de
prelucrare dorită.
 1.4Tehnologia prelucrării suprafeţelor prin frezare

Executarea suprafeţelor plane prin frezare se poate realiza dacă în prealabil s-au analizat:
- alegerea maşinii – unelte;
- stabilirea modului de prindere a piesei pe maşină;
- alegerea metodei de frezare şi alegerea sculei de frezat.

Maşina de frezat se alege în funcţie şi de specificul operaţiei de executat, de serie şi

mărimea pieselor de frezat, precum şi de încărcarea şi deci posibilităţile capacitive ale
atelierului, deoarece sunt operaţii care se pot executa atât pe maşini de frezat orizontale cât şi pe
maşini de frezat verticale.
La alegerea metodei de frezare se analizează dacă se poate aplica metoda de frezare în contra
avansului şi numai dacă aceasta nu se poate aplica, se utilizează metoda de frezare în sensul
avansului.
Sculele de frezat se aleg în funcţie de următoarele:
- forma şi dimensiunile frezei trebuie să corespundă cerinţelor tehnologice ale piesei;
- materialul din care este confecţionată piesa este în funcţie de materialul piesei de

prelucrat;
- diametrul frezei să permită realizarea vitezei optime de frezare.

Frezarea suprafeţelor plane orizontale

Frezarea unei singure suprafeţe orizontale se poate executa pe o maşină de frezat orizontală, cu o
freză cilindrică (fig.1.3) sau pe o maşină de frezat verticală, folosind o freză frontală (fig. 1.4).

Fig. 1.3. Frezarea suprafeţei plane Fig. 1.4. Frezarea suprafețelor

cu o freză cilindrică plane cu o freză frontală
 Folosirea frezelor frontale şi utilizarea unor viteze de aşchiere mari, conduce la
obţinerea unei productivităţi superioare.
Frezarea suprafeţelor plane frontale
Prelucrarea unei piese prin frezare poate fi realizată fie ca suprafaţă orizontală, fie ca
suprafaţă frontală, deoarece transformarea uneia în cealaltă se face uşor.
Piesele cu suprafaţă mare de frezare şi înălţime mică sunt acelea cu suprafeţe
orizontale, iar piesele cu suprafaţă mică de frezare şi înălţime mare reprezintă piesele cu
suprafeţe frontale.
 Concepția asistată de calculator a reperului indicata realizat cu
ajutorul programului de modelare 3D INVENTOR

In figura 1 este realizat desnul de executie al reperului.

Fig.1
In figura 2 este aratat modelul 3D al reperului.

Fig.2