Mihai ULEA

Mihaela Violeta MUNTEANU

Statica Tehnică
Aplicații
Ediția a II-a revăzută și adăugită

Editura Universităţii Transilvania din Braşov

2014
CUPRINS

1. Sisteme de forţe……………………………………........................1

2. Centre de greutate ...........................................................................30

3. Statica rigidului...............................................................................66

4. Echilibrul sistemelor de rigide......................................................108

5. Diagrame de eforturi secţionale....................................................146

6. Momente de inerţie........................................................................171

Bibliografie selectivă ...................................................................... 193

Capitolul I
SISTEME DE FORŢE


1.1. O forţă F are componentele după cele trei axe egale cu X =
20 N, Y = 30 N şi Z = 60 N (Figura 1.1). Să se determine mărimea
forţei şi unghiurile făcute de aceasta cu axele sistemului de
coordonate.
Rezolvare:

Forţa F are expresia:
   
F  Xi  Yj  Zk
de unde: Figura 1.1
F  X 2  Y 2  Z 2  202  302  602  70 N
X 20
şi: cos     0,285714 ;   73 24'
F 70
Y 30
cos     0,428571;   6437'
F 70
Z 60
cos     0,857143;   31 00'
F 70

1.2. Doi oameni, unul putând dezvolta o forţă de 500 N iar

celălalt de 1000 N, trag de o greutate
sub unghiurile α şi β faţă de direcţia
de mişcare a greutăţii (Figura 1.2).
Ştiind că forţa de frecare dintre
Figura 1.2
1
greutate şi orizontală este de 1250 N, să se determine cele două
unghiuri.
Rezolvare:
Rezultanta celor două forţe este egală cu forţa de rezistenţă:
R 2  Fr2  P 2  Q 2  2 PQ cos(   )
de unde:
Fr2  P 2  Q 2 1250 2  500 2  1000 2
cos(   )    0,3125
2P  Q 2  500 1000

Rezultă:     71 47' . Teorema sinusului ne dă relaţia:

P Q
 sau: P sin   Q sin( 71 47' )
sin  sin 

P sin   Q sin( 71 47' ) cos   Q sin  cos(71 47' )

500 sin   1000  0,949118 cos  1000  0,3125  sin 
949 ,118
tan    1,168145;   49 o 26' ;   22 o 21'
812,5

   
1.3. Se dă forţa F  i  2 j  3k . Să se descompună după două
direcţii, una care face un unghi egal cu cele trei axe ale sistemului de
coordonate şi una care se găseşte în planul Oxy.
Rezolvare:
         
F  F1  F2 cu: F1  i   j   k ; F2   i  j .
   1
Rezultă sistemul:    2
 3
cu soluţia:   3;   2;   1.
2
       
Deci: F1  3i  3 j  3k şi F2  2i  j .

1.4. Să se găsească componenta forţei

   
F  i  2 j  3k după direcţia dreptei care
trece prin punctele A(6,0,5) şi B(4,3,0).
Rezolvare:
Direcţia dreptei AB este Figura 1.4
  
 AB ( x B  x A )i  ( y B  y A ) j  ( z B  z A )k
e AB  
AB ( x B  x A )2  ( y B  y A )2  ( z B  z A )2
  
 2i  3 j  5 k

38

şi atunci proiecţia forţei F după această direcţie este:
  
        
     i  2 j  3k  2i  3 j  5k   2i  3 j  5k
FAB  F  eAB eAB   
 38  38

   
  2  6  15    11   
 FAB   2i  3 j  5k  2i  3 j  5k
38 38

1.5. Se dă o forţă F, de valoare

F  6 N , care acţionează într-un punct
B al unui corp de forma din Figura 1.5,
de-a lungul dreptei BE. Se cere să se
calculeze momentul acestei forţe în
punctele C şi O.
Figura 1.5
Rezolvare:

3
  
Momentul forţei F în punctul C este dat de relaţia: M C  CB x F .
Expresia vectorială a forţei F este dată de:
  
  BE BA  AO  OE 2j i k   
F FeF F  6  i  2 j  k
BE BE 6

unde e este versorul vectorului BE care indică direcţia forţei. Atunci:
       
M C  CB x F  i x (i  2 j  k )  2k  j

Avem şi:
  
M O  OB x F  ( OA  AB ) x F 
         
 (i  2 j ) x (i  2 j  k )  2k  j  2k  2i  2i  j

   
1.6. Se cunoaşte vectorul forţă F  i  2 j  k şi vectorul
moment dat de această forţă într-un
 
punct O, M O  2i  j . Se cere să se
determine ecuaţia dreptei suport a forţei
(Figura 1.6).
Rezolvare:
Ecuaţia dreptei suport este: Figura 1.6.
  
i j k
1  2 1
 
 F x MO  2 1 0   
r   F  2   ( i  2 j  k ) 
F2 1  2 2  12 
  
i  2 j  5k     1  1  5
   (i  2 j  k )  i (   )  j (  2 )  k (   )
6 6 3 6
sau, pe componente:

4
 1
x  ;
6
1
y   2 ;
3
5
z  .
6
Dacă se elimină λ se obţine ecuaţia dreptei suport sub forma:
1 1 5
x y z
6 3 6
1 2 1
adică o dreaptă care are direcţia forţei şi trece prin punctul de

coordonate P , ,  . Se observă că am luat pentru forţă şi moment

1 1 5
6 3 6
vectorii din aplicaţia de la punctul 1.5. Ca urmare ar trebui să obţinem
ca soluţie dreapta BE. Într-adevăr, se constată că punctele E(0,0,1) şi
B(1,2,0) verifică ecuaţia obţinută.

1.7. Se dă o forţă cu mărimea F  2 N care acţionează ca în

Figura 1.7. Să se determine momentul acestei forţe faţă de dreptele
OB, OE, OH, BG, EC şi faţă de axele
sistemului de coordonate. Se dă: OA
= 1m; OC=2m; OH=1m.
Rezolvare:
Pentru a determina momentul faţă de
o axă este necesar să calculăm
momentul într-un punct al axei şi să Figura 1.7

5
 
cunoaştem direcţia axei respective. Expresia vectorială a forţei F va
fi:
 
  AH AO  OH i k  
F  Fe  F F  2  i  k
AH AH 2
Dreptele OB, OE, OH, BG, EC vor avea, respectiv, direcţiile:
 
 OB OA  AB i  2 j
eOB    ;
OB OB 5
  
 OE OA  AB  BE i  2 j  k
eOE   
OB OB 6
 
   BG BC  CG  i  k
eOH  k ; eBG    ;
BG OB 2
 
 CE CB  BE i  k
eCE   
CB OB 2
Calculăm momentul forţei în punctele O, B, C. Avem:
      
M O ( F )  OAx F  i x(i  k )   j
       
M B ( F )  BAx F  2 j x (i  k )  2k  2i
         
M C ( F )  CA x F  (i  2 j ) x(i  k )  j  2k  2i

Acum se pot calcula momentele faţă de axe:

 
   i 2j 2 2 5
M OB  M O eOB   j   
5 5 5
 
     2 i  2 j   2 
 M O eOB eOB 

M OB  i  2 j 
5 5 5
  
   i 2j k 2 6
M OE  M O eOE   j   
6 6 3

6
    
M OE  M O eOE eOE 

  
2 i 2j k  1 
  
 i 2j k 
6 6 3
   
M OH  M O eOH   j  k  0 (forţa intersectează dreapta OH)
 
 
    i k
M BG  M B eBG   2k  2i  0 (forţa este paralelă cu
2
dreapta BG)
 
     i k 4
M CE  M C eCE  ( j  2k  2i )    2 2
2 2
 
   i k  
M CE  M C eCE eCE  2 2  2(i  k )
2

1.8. Se dă sistemul de forţe

reprezentat în Figura 1.8.a. Să se
determine:
a) torsorul de reducere al sistemului de
forţe în punctul C ;
b) torsorul de reducere în origine;
c) momentul minim;
Figura 1.8.a
d) axa centrală a sistemului de forţe.
Rezolvare:
a) Scriem expresiile vectoriale ale forţelor:
 
  GE GD  DE ij  
F1  F1 e1  F1  2  2 i  j
GE GE 2
 
  EC EB  BC  2k  i  
F2  F2 e2  F2  5  5  i  2k
EC EC 5

7
   
  EO EB  BA  AO  2k  j  i   
F3  F3 e3  F3  6  6  i  j  2k
EO EO  6

  OD OA  AD i  2k  
F4  F4 e4  F4  6  6  i  2k
OD OD 6
  
  OD AO  OC i j k
F F e F
5 5 5 5  2
OD AC
 1 1 1 0
ij  
 2 i  j 2 -1 -2 0
2
  
F6  F6 k  k 3 -1 -1 -2

Rezultanta sistemului de forţe este: 4 1 0 2

    5 1 1 0
Ri  j k
6 0 0 1
Calculăm momentul fiecărei forţe în punctul C:
          Σ 1 -1 1
M 1C  CG x F1  CE x F1  (i  2k ) x (i  j )  k  2 j  2i ;

M 2C  0 ;
        
M 3C  CE x F3  (i  2k ) x (i  j  2k )  k  2i ;
      
M 4C  CO x F4   j x (i  2k )  k  2i ;

M 5C  0 ;
      
M 6C  CA x F6  (i  j ) x k  j  i

Momentul rezultant va fi:

   
M C  i  3 j  k
Torsorul de reducere al sistemului
de forţe în punctul C va fi:
ˆC  1  1 1  1 3 1T
b) Cu teorema momentului se Figura 1.8.b
8
determină momentul rezultant în punctul O:
          
M O  M C  OC x R  i  3 j  k  j x (i  j  k )  3 j

Torsorul de reducere în punctul O va fi:

ˆO  1  1 1 0 3 0T
 
R  MO  3
c) M min    3
R 3

 R i jk   
M min  M min   3  i  j  k
R 3
d) Ecuaţia axei centrale este dată de relaţia:
  
i j k
1 1 1
 
 R x MO  0 3 0   
r   R    ( i  j k )
R2 3
 
 3i  3k     
   (i  j  k )  i(1   )   j  (1   )k
3
sau, pe componente:
x  1   ;
y    ; (forma parametrică a axei centrale)
z  1 .
Dacă se elimină  se poate obţine ecuaţia axei centrale sub forma:
x 1 y z 1
 
1 1 1
În figura 1.8.b sunt reprezentaţi torsorii de reducere în punctul O şi C
şi axa centrală pentru acest sistem de forţe.

9
 1.9. Pe o bară îndoită în unghi drept acţionează trei forţe şi un
cuplu, ca în Figura 1.9. Să se
determine:
a) Torsorul în A;
b) Torsorul minim;
c) Axa centrală.
Figura 1.9.
Rezolvare:
a) Expresiile analitice sunt:
       
F1  120 j ; F2  360 j ; F3  320 i ; M   27 k .
Vom avea:
   
R   Fi  320 i  240 j ; R  320 2  240 2  400 N.

Al doilea element al torsorului, momentul rezultant va fi:

     
M A  M  M A F2   M A F3 ,
unde:
   
M A F2   0,075  360k  27 k ,
   
 
M A F3  0,075  320k  24k .
 
Acum, putem afla M A   30 k ; M A   30 Nm. În final, vom avea:
  
  R  320 i  240 j 
TA Fi      .
M A   30 k 

b) Torsorul minim va fi desigur rezultanta unică

  
R  320 i  240 j .
c) Axa centrală va avea expresia:
 240 x  320 y  30  0 .

10
Ea va intersecta axele de coordonate în punctele:
y  0  x  0,125 m, respectiv x  0  y  0,09375 m.

1.10. Să se determine distribuţia momentelor în jurul axei centrale.

Rezolvare:
În punctele de pe axa centrală momentul
are valoarea minimă. În toate celelalte
puncte valoarea acestuia va creşte. Ne
propunem să reprezentăm grafic distribuţia
momentelor în spaţiu. Să considerăm un
punct P pe axa centrală. Într-un punct P'
aflat la distanţa d de axă, momentul va fi
compus din două componente: una egală cu
Figura 1.10.
momentul minimal şi cealaltă
perpendiculară pe axă şi pe vectorul distanţă. Teorema momentului ne
va da:
  
M P '  M P  PP' x R
Să considerăm un punct Q pe axa centrală. Atunci momentul
sistemului de forţe calculat în punctul Q' va fi:
  
M Q '  M Q  QQ ' x R

Întrucât vectorii PP ' şi QQ' sunt echipolenţi rezultă că cele două

momente sunt egale. Rezultă că toţi vectorii moment care se găsesc pe
o dreaptă paralelă cu axa centrală sunt egali.
Dacă vom calcula valoarea momentului în punctul P' se obţine:
11
 M P2 '  M P2  ( PP' x R)2  M min  PP' R 2  M min  d 2 R2
2 2 2

Rezultă că toate punctele situate pe suprafaţa unui cilindru de rază d

au aceeaşi valoare a momentului (simetrie cilindrică).
Pe baza acestor două rezultate se poate desena distribuţia de momente
ca în Figura 1.10.

1.11. Pentru sistemul de forţe din Figura 1.11. să se determine

torsorul de reducere în origine şi
ecuaţia axei centrale.
Rezolvare:
Avem de a face cu un sistem de forţe
concurente. Putem scrie:
  
  VA  2k  i  j
F1  F1e1  F1  6
VA 6
   Figura 1.11.
 i  j  2k
  
  BV i  j  2 k      
F2  F2e2  F2 2 6  2i  2 j  4k ; Nr. i j k
BV 6
   
  CV i  j  2k    F1 1 1 -2
F3  F3e3  F3 3 6  3i  3 j  6k ;
CV 6 
F2 2 -2 4
  VD  2k  i  j    
F4  F4e4  F4 4 6  4i  4 j  8k ; F3 3 3 6
VD 6
  

F5  F5e5  k F4 4 -4 -8
    
deci: R  10i  2 j  k . F5
0 0 1

Deoarece toate forţele sunt concurente în punctul V R 10 -2 1

12
rezultă că momentul rezultant în punctul V este zero. Rezultă torsorul
de reducere în punctul V:
ˆV  10  2 1 0 0 0T
Momentul în punctul O poate fi calculat cu teorema lui Varignon:
       
M O  OV x R  2k x (10i  2 j  k )  20 j  4i

deci se va găsi în planul Oxy. Torsorul de reducere în punctul O va fi

deci:
ˆO  10  2 1 4 20 0T
În punctul V momentul este zero, deci este momentul minim; rezultă
că punctul V va aparţine axei centrale. Cum aceasta este o dreaptă
paralelă cu rezultanta şi trece prin punctul V, ecuaţia vectorială a ei va
fi:
        
r  OV   R  2k  ( 10i  2 j  k )  10i  2j  k ( 2   )
sau, pe componente:
x  10 ;
y  2  ;
z  2  .
Dacă se elimină  se obţine ecuaţia axei centrale sub forma:
x y z2
 
10  2 1

1.12. Se dă sistemul de forţe în plan din Figura 1.12. Să se

determine torsorul de reducere al sistemului în origine şi ecuaţia axei

13
centrale. Se cunosc mărimile forţelor F1  5 N ; F2  1 N ; F3  1 N ;
F4  2 N ; F5  5 N ; F6  2 N ; F7  2 N .

Rezolvare:
Se determină expresiile vectoriale ale forţelor:
  BG BA  AG
F1  F1e1  F1  F1
BG BG
 
 i 2j  
 F1  5  i  2 j
5
   
F2  F2e2  1 i  i ;
   
F3  F3e3  1 j  j ;
   Figura 1.12.
F4  F4e4  2 j
 
  HO HA  AO  j  2i  
F5  F5e5  F5  F5  5  2i  j
HO HO 5
  CF CE  EF i j  
F6  F6e6  F6  F6  2 i  j
CF CF 2
  HF HE  EF i  j  
F7  F7 e7  F7  F7  2  i  j
HF HF 2
Prin însumare se obţine rezultanta :
  
R  2i  6 j
Momentele date de fiecare forţă se vor calcula cu relaţiile:
   
M1  OB x F1  3i x (i  2 j )  6k ;
   
M 2  OG x F2  (2i  2 j ) x i  2k ;
   
M 3  0 ; M 4  OA x F4  2i x 2 j  4k ;
      
M 5  0 ; M 6  OC x F6  j x (i  j )  k ;

14
       
M 7  OH x F7  (2i  j ) x (i  j )  3k .

Momentul rezultant se obţine prin însumare:

 7  
M O   Fi  10  k
i 1

Axa centrală are ecuaţia:

M oz  xY  yX  0 ;

sau: 10  6x  2 y  0 ;
y  3x  5 .

1.13. Se consideră un sistem de forţe aflate într-un plan ca în

Figura 1.13. Să se determine torsorul de reducere în D şi ecuaţia axei
centrale.

Figura 1.13.

Rezolvare:
   
Facem calculele în planul XBY. Notăm cu e1  i , e 2 şi e3 versorii
axei BX, BY respectiv BZ. Rezultă expresiile vectoriale ale forţelor:

15
   
F1  F1 e2  1  e2 ;
  
BC 2e1  4e2  
F2  F2 2 5  2e1  4e2 ;
BC 2 5
  
F3   F3e2  2e2 ;
  
F4   F4e1  1  e1 ;
  
F5   F5e1  1 e1
 
Rezultanta este: R  3e2
Calculăm momentele date de fiecare forţă în D:

M 1D  0;
     
M 2 D  DB x F2  4e2 x2e1  4e2   8e3 ;
    
M 3 D  DC x F3  2e1 x( 2e2 )  4e3 ;
M 4D  0 ;
   
M 5 D DB x F5  4e2 x(e1 )  4e3

Rezultă momentul în D: MD  0
deci puncul D aparţine axei centrale. Atunci putem scrie axa centrală
sub forma:
    
r  rD   R  4e2   3e2 
sau:
Y  4  3 , cu X = 0,
deci o dreaptă paralelă cu axa OY, care trece prin D, deci OD.
Pentru a determina componentele rezultantei şi momentului rezultant
în sistemul de referinţă Oxyz ţinem seama de relaţiile:
       
e1  i ; e2  cos j  sin  k ; e3  sin  j  cos k
16
     3 15  3 
Rezultă: R  3e2  3(cos  j  sin  k )  cos  j  sin  k
4 4
Momentul în D fiind zero, putem calcula momentul în O cu teorema
momentului:
    
M O  OD x R  4 cos  j x(3 cos  j  sin  k )
  1 15  15 
 M O  4 sin  cos  i  4 i  i
4 4 4

1.14. Două forţe paralele au mărimile F1=3 N şi F2=6 N , iar

dreptele suport se găsesc la distanţa a = 1m una de cealaltă (Figura
1.14). Să se determine axa centrală în acest caz.
Rezolvare:
Dacă a este distanţa dintre dreptele suport ale
celor două forţe, să căutăm un punct C între cele
două drepte în care momentul este egal cu zero.
Acest lucru se întâmplă dacă a se împarte prin Figura 1.14.
punctul C în raportul 2:1. În acest caz axa centrală va fi o dreaptă
paralelă cu forţele şi care trece prin punctul C. În orice punct de pe axa
centrală momentul este nul.

1.15. Se consideră un baraj cu perete vertical asupra căruia

acţionează presiunea apei (Figura 1.15). Ne propunem să determinăm
poziţia centrului de presiune în acest caz şi forţa exercitată de apă
asupra barajului, dacă înălţimea apei este H iar lărgimea barajului este
L.
17
 Rezolvare:
În acest caz presiunea dată de apă la adâncimea y de la suprafaţa apei
este:
p  gy
şi este constantă pe toată lărgimea barajului la aceeaşi adâncime y.

Figura 1.15.

Forţa dată de presiune pe toată suprafaţa barajului este:

gHS 1 1
F  gH  HL  gH 2 L
2 2 2
Distribuţia presiunilor este triunghiulară, deci poziţia centrului de
masă se va găsi la două treimi de suprafaţa apei.

1.16. Să se determine, în funcţie

de nivelul apei H, deschiderea h a
unei vane de greutate G, care are
înălţimea B şi lăţimea L, ca în Figura
1.16.
Rezolvare: Figura 1.16.
18
Ecuaţia de momente scrisă pentru punctul O ne va da:

M O  0;
1 B unde:
F  [ B  h  ( H  h )]  G  sin   0
3 2
g ( H  h) g ( H  h) 2 L
F  ( H  h) L 
2 2

Bh  B  h
2

cos   ; sin   1   
B  B 
Rezultă că h poate fi determinat din relaţia:

 g ( H  h) 2 L  B h
2
2h H B
 [B   ]G 1   0
2 3 3 2  B 
adică în final dintr-o ecuaţie algebrică de gradul şase.

1.17. Un tambur cilindric de rază r barează calea unei ape care se

ridică până la nivelul articulaţiei. Să se determine forţa care solicită
articulaţia.

Figura 1.17.

Rezolvare:
Componenta X a reacţiunii după axa Ox este egală şi de sens contrar
cu rezultanta componentelor după axă a forţelor de presiune:
19
   
X   p x dS  L  p x Rd L  R  2 gR sin   cos d 
2 2
0 0 0
 
1 2 gR 2 L gR 2 L
 gR L  sin 2 d 2  
2
 cos 2  0 
2
4 0 4 2
S-a considerat că elementul de suprafaţă pe care acţionează presiunea
normală este:
dS  LRd
iar componenta presiunii după axa x este:
p x  p cos  gh cos  gR sin  cos

În mod analog putem calcula componenta reacţiunii din articulaţie

după axa y:
  
Y   2 p y dS  L  2 p y Rd L  R  2 gR sin   sin d 
0 0 0

1 2 gR 2 L 
 2
L
 gR L  1  cos 2 d 2  
gR
2
2  sin 2  02 
4 0 4 4
Componenta după axa y a presiunii a fost calculată cu relaţia:
p y  p sin   gh sin   gR sin 2 

Unghiul  făcut de rezultantă cu axa y este dat de:

2 gR 2 L 2
tg  
gR 2 L 

1.18. Să se determine forţa necesară pentru ridicarea unui chepeng

asupra căruia acţionează presiunea apei unui râu (Figura 1.18) şi locul
unde ar trebui să acţioneze această forţă pentru a contracara efectul
forţelor de presiune (poziţia centrului de presiune).

20
 Figura 1.18.

Rezolvare:
Forţa echivalentă cu presiunile distribuite va fi:
L
 p2  p1   p2  p1 x 2 
P
L
 p1  x  Bdx  B p1 x  
0
 L   L 2 0

 p  p1  p  p2
 P  B p1L  2 L   BL 1
 2  2
p1  gh1  gx1 cos  ; p2  g  x1  L  cos 
g 2 x1  L  cos 
P  BL
2
Momentul dat de aceste forţe este:
L
 p 2  p1   x 2 p 2  p1 x 3 
MO  
L
 p1  x  Bxdx  B p1   
0
 L   2 L 3 0

 L2 p 2  p1 3  p p  p1  2 p  2 p2
 B p1  L   BL2  1  2   BL 1
 2 3L   2 3  3

Centrul de presiune se găseşte la distanţa xC faţă de articulaţie:

21
 p1  2 p 2
BL2
M 3 2 L( p1  2 p 2 )
xC  O  
P p  p2 3( p1  p 2 )
BL 1
2

1.19. Să se determine forţa echivalentă şi centrele de presiune

pentru distribuţiile de presiuni din Figura 1.19.
Rezolvare:
În Figura 1.19. sunt prezentate câteva cazuri uzuale de sarcini
distribuite pe lungime, echivalate cu o forţă concentrată, egală cu aria
figurii determinată de distribuţia p(x) şi situată în centrul de masă al
figurii.

Figura 1.19.

Forţa concentrată va fi egală cu rezultanta forţelor distribuite, iar

punctul de aplicaţie va rezulta din condiţia ca momentul pe care
această forţă îl dă să fie egal cu momentul forţelor distribuite.

22
 1.20. Dacă a, b, c sunt diferiţi de zero şi avem, între trei forţe,
  
relaţia: aF1  bF2  cF3  0 , atunci suporţii celor trei forţe se găsesc în
plane paralele.

 x y
1.21. O forţă F acţionează de-a lungul liniei   1 şi are
a b
sensul din Figura 1.21. Să se calculeze y
momentul polar faţă de originea O. B (0, b)
F
R:
 ab  O A (a, 0)
M0   Fk x
a b
2 2

Figura 1.21


1.22. Pe o prismă ca în Figura 1.22, acţionează forţa F , pe latura
DE. Cunoscând că OA=OB=OC=a şi că unghiul AOB este de 90º, să
se calculeze momentele axiale ale forţei faţă de muchiile prismei.
R:
MDC = MDE = MDA =MEC = MEB = MAB = 0;
 2 
M OA   a F i;
2 C
E
 2 
M OB   a F j; D F
2
0
 2  B
M OC  a F k.
2 A
Figura 1.22

23
 
1.23. Fiind dată forţa F (1,3,1) pe suportul definit de ecuaţia
   
r x a  b şi b (2,2, bz ) , să se determine momentul faţă de dreapta
definită de punctele A(3,2,3) şi B(5,2,3).
Rezolvare:
    
Din condiţia a  b  0 rezultă a  b   ( Fb )  0 ,
 AB
deci: bz  4 . u AB  ;
AB
   
M A (rB  rA ) x F ;
   

M AB  M  u AB u AB .


1.24. Fiind date, într-un punct, forţa F (1,2,1) şi momentul ei

M (1,2, m z ) , să se determine suportul forţei, distanţa de la punctul dat
până la suport şi punctele în care suportul înţeapă planele axelor de
coordonate.

1.25. Şase forţe egale în modul acţionează pe laturile unui

hexagon, într-un astfel de sens, încât s-ar putea spune că se urmează
una pe alta. Dacă latura hexagonului este considerată l , iar modulul
forţelor P, să se găsească cuplul echivalent sistemului de forţe.
R:
M  3Pl 3 .

1.26. Pe o placă rectangulară, acţionează trei cupluri, ca în Figura

1.26. Să se determine modulul forţei Q, astfel încât:
24
a) cele trei cupluri să se echilibreze;
-P
b) rezultanta celor trei cupluri iniţiale să fie
 
egală şi opusă cuplului P, P . -F Q F

R: 2a P -Q
5
a) Q   P  2 F , Figura 1.26
2
b) Q  5 P  F  .

1.27. Să se determine axa centrală a sistemului de forţe din

Figura 1.27.

Figura 1.27.

1.28. Să se determine torsorul în origine şi axa centrală pentru

sistemul de forţe din Figura 1.28.

25
 Figura 1.28.

1.29. Se cunosc expresiile vectoriale ale momentelor unui sistem

 
de forţe în punctele O(0,0,0), A(2,0,0) şi B(2,2,2), M O  600k ;
      
M A  400 j  400 k , M B  200i  600 j  200 k . Să se determine:
a) Torsorul minim al sistemului de forţe;
b) Axa centrală.
Rezolvare:

Să notăm cu Mmin momentul minim al sistemului de forţe care
acţionează într-un punct C de pe axa centrală. Se pot scrie relaţiile:
  
M O  M min  OC x R
  
M A  M min  AC x R
  
M B  M min  BC x R
Să facem diferenţele:
  
M O  M A  OA x R
  
M O  M B  OB x R

26
şi produsul vectorial:

M O

 
 
 
 
 

 M B x M O  M A  M O  M B x OA x R 
sau:
    
  
 
  
M O  M B  x M O  M A  M O  M B  R OA  M O  M B OA R
de unde:
     
 MB x MO  M A x MB  MO x M A
R  
M O  M B OA
După efectuarea calculelor se obţine:
   
R  100i  100 j  200 j
Mai departe, pentru calculul momentului minim, putem scrie:
        
  M B x M O  M A x M B  M O x M A  
R  MO  
M A x MB M O  12
    MO  
 M O  M B OA  M O  M B OA
şi atunci momentul minim este:


MR 
RM O     
R  200i  200 j  400k .
R2

1.30. Fie sistemul ( S 1 ) care se reduce în punctul (x1,0,z1) la

   
torsorul ( R1 , M 1 ) , vectorii R1 şi M 1 găsindu-se în planul xOz şi
 
sistemul 2 care se reduce în punctul (O,y2,z2) la torsorul
( S ) ( R 2,M2),
 
vectorii R2 şi M 2 găsindu-se în planul yOz. Se cer:
a) torsorii de reducere ai sistemelor ( S 1 ) respectiv ( S 2 ) în origine;
b) ecuaţia axei centrale pentru sistemul ( S 1 ) respectiv ( S 2 ) ;
c) condiţia ca axa centrală pentru fiecare sistem să treacă prin origine;

27
d) condiţia ca axa centrală a sistemului ( S1  S 2 ) să treacă prin origine.


1.31. Fiind dată forţa F (2,3,1) şi momentul ei într-un punct

M O (3,1, M z ) , să se determine Mz şi ecuaţia suportului dreptei.
Rezolvare:
 
Din condiţia F  M O  0 rezultă M z  9 . Pe suportul forţei momentul
este zero, deci:
   
M  MO  F x r  0
Prin preînmulţire vectorială cu F şi desfacerea dublului produs
vectorial, după operaţii care au mai fost prezentate, se obţine:
  
  i j k
 F x MO  1   
r   F  2 3 1   ( 2i  3 j  k) 
F2 14
3 1 9
  
 (28  2 )i  (21  3 ) j  (7   )k
sau:
x  28  2 ; y  21  3 ; z  7  
sau încă:
x  28 y  21 z  7
  .
2 3 1

1.32. Asupra unui corp rigid acţionează un sistem de 3 forţe, aşa

cum se arată în Figura 1.32, forţele având modulele F1 = F, F2 = 2F,
F3 = 3F.
Să se determine:
28
1. Torsorul de reducere al sistemului de forţe în raport cu punctul O;
2. Axa centrală şi torsorul minim;
3. Toate valorile unghiului α pentru care
sistemul de forţe se reduce la o rezultantă
unică, precum şi valoarea şi suportul
rezultantei unice pentru fiecare caz.

Se ştie că: F1  xOy ; Figura 1.32

F2  yOz ;

F3  zOx;
OA  a;
OB  b;
OC  c .

29
Capitolul II
CENTRE DE GREUTATE

2.1. Să se determine coordonatele centrului de greutate pentru un

arc de cerc.
Rezolvare:
Pentru un arc de cerc ca în Figura 2.1.a,
datorită simetriei, avem xC  0 . Rămâne
de calculat yC . Avem:

 ydL Figura 2.1.a

yC 
L
Se observă că avem relaţiile: y  R cos ; dl  Rd . Unghiul θ are o
variaţie de la - α până la α, deci putem scrie:


 R cos d sin 

yC   
R

 Rd


În cazul în care avem de calculat centrul de masă a unei jumătăţi din

circumferinţa unui cerc (Figura 2.1.b), în formula anterioară facem α
= π/2 şi se obţine:

sin
yC  R 2  2R
 
2
Figura 2.1.b.
Dacă avem un sfert de
30
circumferinţă, atunci alegând sistemul de axe ca în Figura 2.1.b,
putem scrie xC  yC . Coordonata YC a centrului de greutate faţă de o
axă OY care este prima bisectoare va fi:

sin
YC  R 4  2 2R
 
4
iar coordonatele centrului de greutate sunt:
 2R
xC  yC  YC cos 
4 

2.2. Să determine coordonatele centrului de greutate pentru un

sector de cerc.
Rezolvare:
Pentru coordonata xC a centrului de
masă, din cauza simetriei, se va putea
scrie: xC = 0. Pentru y C avem:

yC 
 ydA Figura 2.2.a.
 dA
Alegem elementul de arie un sector de cerc cu deschiderea
infinitezimală d (Figura 2.2.a). Aria acestui sector (asimilabil cu un
triunghi) va fi:
1 2
dA  R  Rd iar coordonata centrului de masă yC  R  cos  .
2 3
Unghiul  are o variaţie de la - α până la α. Atunci:

31
 
2 1 2
 3 R  cos 
2
R d
2 sin 
yC  
 R
1 2 3 
2

R d

În cazul când avem de calculat centrul de masă al unei jumătăţi din


discul din Figura 2.2.b, în formula anterioară înlocuim   şi se
2
obţine:

sin
2 2  4R
yC  R
3  3
2
Dacă avem un sfert de circumferinţă, atunci alegând sistemul de axe
ca în Figura 2.2.b putem scrie X C  YC . Coordonata YC a centrului de
greutate faţă de o axă OY
care este prima bisectoare va
fi:

sin
2 4  4 2R
YC  R
3  3
Figura 2.2.b.
4
iar coordonatele centrului de greutate sunt:
 4R
xC  yC  YC cos 
4 3

2.3. Să se calculeze coordonatele centrului de greutate pentru un

sfert de elipsă de semiaxe a şi b ca în Figura 2.3.

32
 Rezolvare:
Este convenabil a se folosi
coordonatele polare
generalizate. Deci făcând
schimbarea de coordonate: Figura 2.3.

x  a cos  ; y  b sin  ,
elementul de arie dA poate fi scris:
dA  dx  dy  Jd  d  a  b    d  d .
Sfertul de elipsă definit de ecuaţiile:
x2 y2
  1, x  0 , y  0
a 2 b2

devine:  = 1,   [0, ] ,
2
iar coordonatele centrului de masă vor fi date de:

1 2

 d  cos d
2

xC 
 xdA 
 a cos abdd a0 0

4a

 dA  abdd 1 2
3
 d  d
0 0

4b
şi în mod analog: yC  .
3

2.4. Să se calculeze coordonatele centrului de greutate pentru

calota sferică din Figura 2.4.
Rezolvare:
Din cauza simetriei se obţine imediat: xC  yC  0 .
33
Avem: zC 
 zdA
. Se va alege elementul de
 dA

arie, asimilat cu o fâşie de lungime 2  r şi

grosime dL, deci de arie: dA = 2πrdL. Dacă
se notează unghiul care determină elementul
de arie cu θ şi variaţia lui cu dθ, atunci se Figura 2.4.

obţine:
dL  R  d ;
r  R sin  ;
z  R cos ;
dA  2R 2 sin  d ;
unde R este raza calotei sferice.
Se obţine:


   sin d
2
R cos 2 R 
R   cos 2 0 

zC  0


4   cos 2 0 

 2R sin d
2

R 1  cos 2 R sin 2  
 zC    R cos 2
4 1  cos   2
4 sin 2
2
Dacă se consideră o jumătate din suprafaţa unei sfere, se obţine:
 R
z C  R cos 2  .
2 2

2.5. Să se determine centrul de greutate al unei semisfere.

34
 Rezolvare:
Să considerăm o semisferă de rază egală cu
R. Din considerente de simetrie rezultă
imediat:
xC  yC  0 (centrul de masă se va găsi pe
Figura 2.5.
axa Oz).
Se alege elementul de volum ca în Figura 2.5, la cota z. El poate fi
asimilat cu un cilindru de rază egală cu r  R 2  z 2 şi grosime dz.
Centrul de masă va fi determinat cu relaţia:
R

 
2 2
z( R z )dz
 zdV   z r dz 
2
3
zC  0
 R
  r dz  ( R
2 R
V 8
2
 z 2 )dz
0

2.6. Să se determine centrul de greutate al unei optimi de

elipsoid.
Rezolvare:
Se aleg coordonatele sferice:
x  a sin  cos 
y  b sin  sin 
z  c cos  Figura 2.6.
ţinând seama de formula Jacobianului în acest caz:
dV   2 sin   d  d  d ,
integrala triplă se transformă în trei integrale simple, obţinându-se în
final:
35
 3
xC  a;
8
3
yC  b ;
8
3
zC  c ;
8

2.7. Să se determine centrul de greutate al unui con circular

drept şi cel al unui con oarecare.
Rezolvare:
Se consideră un con circular drept cu raza
cercului de bază R şi cu înălţimea H. Din
considerente de simetrie xC  yC  0 . Pentru
calculul lui zC se alege un element de volum
Figura 2.7.
dV, la înălţimea z ca în Figura 2.7, asimilabil
cu un cilidru de rază r şi înălţime dz. Avem, din asemănare:
r Hz

R H
de unde:
R
r (H  z) .
H
Putem calcula acum:
R

 
2 2
3R z( H z ) dz
 zdV 3 z  r dz
2
H
zC    0

1 2
R H   R2H R2H 3 4
3

36
deci centrul de masă se va găsi la o pătrime din înălţime faţă de bază.
Rezultatul rămâne valabil şi dacă conul nu este circular sau drept.

2.8. Să se determine coordonatele centrului de greutate pentru

piramida regulată dreaptă (Figura 2.8).
R:
H
zC  .
4

Figura2.8.

2.9. Să se determine coordonatele centrului de greutate pentru

suprafaţa laterală a unui con.
Rezolvare:
Putem concepe suprafaţa laterală a conului
alcătuită din suprafeţe triunghiulare
infinitezimale. Pentru un triunghi oarecare
centrul de greutate se va găsi la o treime de
Figura 2.9.
bază şi două treimi de vârf, deci distanţa de la
acesta până la planul bazei va fi o treime din înălţime. Centrele de
greutate ale tuturor triunghiurilor infinitezimale se va găsi într-un plan
aflat la distanţa de H/3 de bază deci va rezulta că şi centrul de
greutate al întregii suprafeţe se va găsi în acest plan, adică:
H
zC  .
3

37
 2.10. Să se determine coordonatele centrului de greutate pentru
suprafaţa laterală a unei piramide.
R:
H
zC  .
3

2.11. Utilizând prima din teoremele Pappus-Guldin, să se

determine centrul de masă pentru linia materială omogenă în formă de
semicerc (Figura 2.11).
Rezolvare:
Dacă se consideră suprafaţa generată prin
rotaţia unui semicerc în jurul diametrului se va
obţine o sferă de suprafaţă:
S  4 R 2 . Figura 2.11
Lungimea semicercului este L   R . Aplicând prima teoremă se va
obţine poziţia centrului de masă pentru linia materială omogenă în
formă de semicerc:
2 yC L  S
2 yC  R  4 R 2
2R
yC 


2.12. Utilizând a doua teoremă Pappus-

Guldin, să se determine centrul de masă al
unei jumătăţi de disc (Figura 2.12). Figura 2.12
38
 Rezolvare:
Dacă se consideră volumul generat prin rotaţia unei jumătăţi de disc în
4  R3
jurul diametrului, se va obţine o sferă de volum V  . Aria
3
R 2
jumătăţii de sferă este S  . Aplicând a doua teoremă se va obţine
2
poziţia centrului de masă pentru o jumătate de cerc:
2  yC S  V

sau:
 R24
2  yC   R3
2 3
4R
yC 
3

2.13. Utilizând a doua teoremă Pappus-Guldin, să se determine

suprafaţa laterală şi volumul torului (corpul obţinut prin rotaţia unui
disc în jurul unei axe din planul său) (Figura 2.13).
Rezolvare:
Dacă se notează cu R raza discului iar cu a
distanţa dintre centrul acestuia şi axa în jurul
Figura 2.13.
căreia se va face rotaţia, aplicând prima
teoremă se obţine:
2 a2 R  S
sau
S  4  2 aR .

39
Aplicând cea de-a doua teoremă, se va obţine:
2  a R 2  V deci V  2  2 a R 2

2.14. Să se determine centrul de greutate al unei figuri alcătuită

din trei linii materiale omogene, în formă de jumătate de cerc, ca în
Figura 2.14.

Figura 2.14

Rezolvare:
Efectuăm calculul tabelar:
n
Nr. xi yi Li xiLi yiLi x L i i
0
3 a xC  i 1
  0;
6a n
6 a
L
2
1 0 0 18a
 i 1
i

4a 2 a  8a 2 n
 2 a
y L
2
2 a
 i i
12a 2 2a
yC  i 1
  .
 2 a 2
n
6 a 
L
2a
3 -2a a 2a 2

i
i 1

Σ 6 a 0 12a 2

40
 2.15. Să se determine centrul de
greutate al plăcii plane omogene din
Figura 2.15.
Rezolvare:

Nr
xi yi Ai xiAi yiAi Figura 2.15
.
8a 16a 3
2 a
n

x A
2
1 0 0
3 3 i i
 a3 a
xC  i 1
  ;
n
2 a 2 2
2 a

4a
3
 a2  a3

2a 3 A
i 1
i

2 2 3
n

 a2
y A i i
4a 3 2a
4a  a 3
2a 3
yC  i 1
 
3 -a  n
2 a 2 
3
2
2 3 A
i 1
i

Σ 2 a 2  a3 4a 3

2.16. Să se determine poziţia centrului de greutate pentru corpul

compus din plăci omogene din Figura
2.16.
Rezolvare:
Corpul poate fi considerat ca fiind
compus din triunghiul AOC, triunghiul
AOB, semicercul de diametru OC şi
jumătatea de suprafaţă cilindrică
Figura 2.16
41
definită de punctele OBCD. Centrele de greutate ale celor patru plăci
vor avea coordonatele:
2a
C1( 0, , a ) ; C 2 ( 2a ,0 , a ) (pentru triunghi dreptunghic centrul de
3
greutate se va găsi ducând paralele la catete, la distanţa de o treime din
cateta perpendiculară),
4a
C3 ( 0, a , ) (pentru jumătate din disc am folosit formula 4R/3π),
3
2a
C4 ( 3a , a , ) (pentru jumătatea de suprafaţă cilindrică, dacă este

privită din faţă are aspectul unei linii materiale omogene în formă de
jumătate de circumferinţă, pentru care se aplică formula 2R/π).
Facem calculul tabelar:
Nr. xi yi zi Ai xiAi yiAi ziAi
2a
1 0 a 3a2 0 2a3 3a3
3
2 2a 0 a 9a2 18a3 0 9a3
4a  a2  a3 2 a3
3 0 a  0 
3 2 2 3
2a
4 3a a  6 a 2 18 a 3 6 a 3 -12a3

 13  2  13  3 2 a3
Σ 12  a 18a (1   )  2 
3
a 
 2   2  3

42
 n

x A 18a 3 ( 1   ) 18a( 1   )
i i
xC  i 1
  ;
n
 13  2  13 

i 1
Ai 12 
 2
a

12 
 2 


n
 13  3  13 
 yi Ai 2 
 2
a

a 2 
 2

;
yC  i1n  
 13  2  13 
i 1
Ai 12 
 2 
a 12 
 2 


n 3

 zi Ai 
2 a
3 2a
zC  n
i 1
  ;
 13  2  13 
 i 1
Ai 12 
 2
a

312 
 2



2.17. Să se determine centrul de greutate al corpului alcătuit din

plăci omogene ca în Figura 2.17.a.

Figura 2.17.a. Figura 2.17.b.

Rezolvare:
Sistemul poate fi descompus în părţile sale constitutive ca în Figura
2.17.
Calculul este condus tabelar:

43
Nr. xi A
xi yi zi Ai yiAi ziAi
corp i

a a a2 a3 a3
1 0 0
3 3 2 6 6
4a
4a  a2 a3 a3
2 3 0 0
3 4 3 3

a a 2 a3 a3
3 0 a 0
2 2 2 2
4a
a 4a  a2  a3a3  a3
a3
4 0 3 a  - 0    
3 4 4 3 4 3

3a 2 a3  a3 7a 3  a3
Σ     a3
2 2 4 6 4

n
a3
 xi Ai a
xC  i 1n  22  ;

3a 3
Ai
i 1 2
n
 a33
  7
 y A
i i 
4

7 a 2 a   
6   4 6   a    7 ;
yC  i 1n 
3 2  6 9
 a 3
Ai
i 1 2

 a3 
n

 zi Ai 
4
 a3 
2
2
  2
zC  i 1
  a     a ;
 3 3
n
3 2
A a 3
i
i 1 2

44
 2.18. Să se determine ce înălţime H trebuie să aibă un con aşezat
peste o semisferă de rază R, ca în Figura 2.18, astfel încât să rămână în
echilibru indiferent cum îl aşezăm pe o suprafaţă orizontală.
Rezolvare:
Figura este alcătuită dintr-un con de rază R şi înălţime H şi o
semisferă de rază R. Pentru ca figura să rămână în echilibru, oricum
am aşeza-o cu semisfera pe planul orizontal, este necesar ca centrul de
greutate să fie în centrul semisferii (z c=0).
Pentru semisferă avem:
3R
z1   ;
8
1 4R 3
V1  ;
2 3
iar pentru con:
H
z2  ;
4
Figura 2.18
 R2 H
V2  ;
3
de unde rezultă:
3R 1 4R 3 H  R 2 H
R 2  3R 2  H 2 
 
z1V1  z 2V2 8 2 3 4 3
zC   
V1  V2 1 4R 3
 R 2
H 4R 2 2 R  H 

2 3 3
Condiţia ca zc=0 conduce la:
 3R 2  H 2  0
de unde: H R 3

45
 2.19. Să se determine ce înălţime H trebuie să aibă o piramidă
aşezată peste un semicilindru de rază R şi înălţime 2R ca în Figura
2.19, astfel încât să rămână în echilibru indiferent de unghiul sub care
îl aşezăm pe o suprafaţă orizontală.
Rezolvare:
4R R 2 2 R
z1   ; V1   R 3
3 2
H 4R 2 H
z2  ; V2 
4 3
4 R 3 H 4R 2 H
 R 
z1V1  z 2V2 3  4 3
zC  
V1  V2 4R 2 H
R 
3

 zC 
 4R 2  H 2 
0
Figura 2.19
3R  4 H 
H  2R

2.20. Să se determine centrul de greutate al vasului din Figura

2.20.a. Să se determine centrul de greutate al vasului plin, dacă se
umple cu un lichid astfel încât raportul dintre greutatea lichidului şi a
vasului gol este de 3.

Figura 2.20.a

46
 Rezolvare:
Datorită simetriei, centrul de greutate se va găsi în planul Oyz. În
cazul vasului gol, corpul 1 este o jumătate dintr-o calotă semisferică.
Pentru acesta se cunoaşte poziţia centrului de greutate zc=R/2 . Dacă
se consideră că acesta provine din două jumătăţi care au
centrul la înălţimea z1 (Figura 2.20.b) rezultă că trebuie să avem
relaţia:

Figura 2.20.b.

V V
z1  z1
zC  2 2 z R
1
V V 2

2 2
deci centrul de greutate are aceeaşi cotă ca şi calota semisferică. După
axa y valoarea ordonatei va fi aceeaşi, datorită simetriei figurii. Deci,
pe figura 2.20a, avem:
R
y1   ;
2
R
z1  ;
2
1
A1  4 R 2   R 2 ;
4
47
În ceea ce priveşte suprafaţa semicilindrică, este evident că centrul de
greutate va trebui să se găsească pe verticala care trece prin intersecţia
diagonalelor secţiunii dreptunghiulare prin cilindru. Privită din faţă,
suprafaţa semicilindrică va
arăta ca un arc de cerc, deci
centrul de greutate se va
găsi la distanţa 2R/π de
centrul cercului (Figura
Figura 2.20.c.
2.20.c).
Rezultă că vom avea următoarele relaţii:
y2  2 R;
2R
z2  ;

1
A2  2 R  4 R  4 R 2
2
Suprafaţa conică poate fi considerată ca fiind obţinută prin alăturarea
unor arce de cerc cu raze din ce în ce mai mici. Pentru fiecare arc de
cerc centrul de greutate se va găsi la distanţa de 2r/π de axa conului,
unde r este raza semicercului respectiv. Mulţimea tuturor aceste centre
va fi o dreaptă care trece prin vârful conului şi prin punctul de cotă
2R/π aflat la baza
conului (Figura 2.20.d).
De asemenea conul
poate fi considerat ca
fiind obţinut prin Figura 2.20.d.

48
alăturarea unor triunghiuri cu vârful în vârful conului şi baza pe baza
conului. Aceste triunghiuri au centrul de greutate situat la o treime de
bază şi două treimi de vârf. De aici rezultă că centrul de greutate al
suprafeţei laterale a semiconului se va găsi într-un plan paralel cu
baza, situat la o distanţă de o treime din înălţimea conului faţă de
planul bazei. Intersecţia dintre acest plan şi dreapta centrelor de
greutate stabilită anterior va da coordonatele centrului de greutate
pentru această suprafaţă:
y3  5R;
3
z3  ;
8R
1  R 2 17
A3   R  G  ;
2 2
Se obţine:

n 2

 R
yi Ai   R  2 R 4 R  5R
2 2 R 17
yC  y I  i1n  2 2
 R 17
2

i 1
Ai  R 2  4 R 2 
2
1 5 17
R(   8  )
 2 2  2,52 R
17
1 4 
2
n
R 2 R 3 R  R 2
17
 zi Ai R 
2
4 R 
2

zC  z I  i 1n  2  8 2
 R 17
2
 Ai  R 2  4 R 2 
i 1 2

49
 1 8 3 17
R(   )
 zC  2  16   0 ,4425 R
17
1 4 
2
Dacă tot corpul este plin, atunci corpul 1 este o jumătate dintr-o
semisferă.
Pentru acesta se cunoaşte poziţia centrului de greutate zc=3R/8. Dacă
se consideră că acesta provine din două sferturi de sferă care au
centrul la înălţimea z1 (Figura 2.20.e) rezultă că trebuie să avem
relaţia:
V V
z1  z1
zC  2 2  z  3R
1
V V 8

2 2

Figura 2.20.e.

După axa y valoarea ordonatei va fi aceeaşi, datorită simetriei figurii.

Deci, pe figura 2.20.a, avem:
3R
y1   ;
8
3R
z1  ;
8

50
 1 4 R 3  R 3
V1   ;
4 3 3
În ceea ce priveşte volumul semicilindric, la fel ca şi pentru suprafaţa
semicilindrică, centrul de greutate va trebui să se găsească pe
verticala care trece prin intersecţia diagonalelor secţiunii
dreptunghiulare prin cilindru. Privită din faţă suprafaţa semicilindrică
va arăta ca un semicerc, deci centrul de greutate se va găsi la distanţa
4R/3π de centrul
cercului (Figura
2.20.f). Rezultă că vom
avea următoarele
relaţii: Figura 2.20.f.

y 2  2 R;
4R
z2  ;
3
1
V2   R 2  4 R  2 R 3 ;
2
Volumul jumătăţii de con poate fi considerat ca fiind obţinută prin
alăturarea unor semicercuri cu raze din ce în ce mai mici. Pentru
fiecare semicerc centrul de greutate se va găsi la distanţa de 4r/3π de
axa conului, unde r
este raza
semicercului
respectiv. Mulţimea
tuturor aceste centre Figura 2.20.g.

51
va fi o dreaptă care trece prin vârful conului şi prin punctul de cotă
4R/3π aflat la baza conului (Figura 2.20.g). Jumătatea de con are
centrul de greutate situat la o pătrime de bază şi trei pătrimi de vârf.
De aici rezultă că centrul de greutate al suprafeţei laterale a
semiconului se va găsi într-un plan paralel cu baza, situat la o distanţă
de o pătrime din înălţimea conului faţă de planul bazei. Intersecţia
dintre acest plan şi dreapta centrelor de greutate stabilită anterior va da
coordonatele centrului de greutate pentru această suprafaţă:
y 3  5 R;
R
z3  ;

1
V3   R 2  H  2 R 3 ;
2
Rezultă atunci pentru coordonatele centrului de greutate al figurii
pline:
3R  R 3
n

 yiVi   2 R 2 R 3  5R  2R 3
yC  y II  i1n  8 3 3
R
i 1
Vi
3
 2 R 3  2R 3

1
R(   4  10 )
 yC  8  3,20 R
1
22
3
şi:

n 3

 ziVi 3 R R

4R R
2 R 3  2R 3
zC  z II  i1n  8 3 3 3 
R
i 1
Vi
3
 2 R 3  2R 3
52
 1 8 2
R(   )
 zC  8 3   0 ,37 R
1
4
3
Centrul de greutate al vasului plin cu lichid se obţine cu formula:
y I GI  y II GII y I GI  y II 3GI y I  3 y II
yC   
GI  GII GI  3GI 4

 yC 
2,52  3  3,20R  3,03R
4
z I GI  z II GII z I GI  z II 3GI z I  3z II
zC   
GI  GII GI  3GI 4

 zC 
0,44  3  0,37 R  0,39 R
4

2.21 Determinaţi volumul corpului format prin rotaţia fiecăreia

dintre suprafeţele haşurate reprezentate în Figura 2.21, în jurul laturii
AB. Arătaţi, de asemenea, că aceste volume se află în raport 6:4:3:2:1.

Figura 2.21

R:
a) V   R 2 h ;
2
b) V   R 2 h ;
3

53
 1
c) V   R 2 h ;
2
1
d) V   R 2 h ;
3
1
e) V   R 2 h
6

2.22. Porţiunea din elipsa de semiaxe a şi b din Figura 2.22 este

articulată în O. Dacă unghiul α este cunoscut, să se determine β astfel
încât să avem echilibru.
Rezolvare:
Pentru ca rigidul articulat să fie în echilibru este necesar ca centrul de
greutate să se găsească pe verticala ce trece prin articulaţie sau în

Figura 2.22

stânga ei. În sistemul de coordonate stâng reprezentat în figură, să

calculăm componentele vectorului de poziţie al centrului de greutate.
Să utilizăm coordonatele polare generalizate:
x  a cos
y  b sin 
care transformă elipsa:

54
 x2 y2
2
 2  1 în   1,   0,2 .
a b
Jacobianul transformării este: J  ab şi atunci vom avea:

 xdA  a cos Jdd  cosdd

 2

xC   a
 dA  Jdd  dd
 
  d 
1
2
cosd 2a sin    2a sin 
 xC  a 0 0
   
3   3  
 d 
1
d
0 0

 ydA   b sin Jdd  a   sindd

2

yC 
 dA  Jdd  dd
 
 d 
1
 2
sin d 2b cos    2b cos 
 yC  b 0 0
   
3   3  
 d 
1
d
0 0

Din figură, rezultă:

x a sin  a
tan    tan 
y b cos  b
Condiţia de echilibru se va putea scrie deci sub forma:
b
tan   tan  .
a

2.23. Să se determine α astfel încât corpul format din pătratul de

latură b şi porţiunea de elipsă de semiaxe a şi b (a>b) să se găsească în
echilibru (Figura 2.23). Aplicaţie: a     2  2  1; b  1.
Rezolvare:

55
 Figura 2.23

Pentru ca piesa să stea în echilibru este necesar ca proiecţia centrului

de greutate al piesei pe planul orizontal să se găsească în interiorul
bazei pătratului, la limită în colţul din dreapta. În sistemul de
coordonate XY această condiţie se scrie: X C  0 . Dacă corpul 1 este
pătratul, iar corpul 2 sectorul de elipsă, avem:
X 1 A1  X 2 A2
XC 
A1  A2
Rezultă că trebuie îndeplinită condiţia:
X 1 A1  X 2 A2  0

Pentru pătrat: X 1  b 2 ; A1  b 2 . Pentru a calcula centrul de greutate

al sectorului de elipsă, să considerăm sistemul de coordonate xy situat

în centrul elipsei. Avem:

  d  cosd
1
2
2a sin 
xC  a 0 0


3 
 d  d
1

0 0

2a sin 
deci: X 2  b  a  xC  b  a  ;
3 

56
  a b
A2  ab  d  d 
1
.
0 0 2
b 2  2a sin   a  b
Va trebui să avem: b  b  a    0
2  3   2

b  ab  a  
2a 2
sau: 2 2
sin   0 ,
3
relaţie care va da α.
2
Pentru valorile date, rezultă:  .
3

2.24. Să se determine poziţia centrului de greutate pentru ariile

plane reprezentate în figurile 2.24.a şi 2.24.b.

Figura 2.24.a

Figura 2.24.b

57
 2.25. Să se determine centrele de greutate pentru ariile plane
reprezentate în figurile 2.25.a şi 2.25.b.

Figura 2.25.a

Figura 2.25.b

2.26. Se dă placa omogenă de greutate G, cu configuraţia şi

dimensiunile din fig 2.26. În punctul A
este legat un fir care este trecut peste un
scripete şi are la capătul celălalt o greutate
Q. Considerând că OO1 este o orizontală şi
că firul face cu orizontala un unghi α, să se
determine:
a) centrul de greutate al plăcii;
Figura 2.26
58
b) valoarea greutăţii Q în poziţia de echilibru;
c) cu Q determinat la punctul precedent, să se calculeze reacţiunile din
articulaţia O.

2.27. Se consideră placa plană din figura 2.27 determinată de

elipsele cu acelaşi centru:
x2 y2 x2 y2
2
 2  1 şi 2  2  2  1
a b a b
şi de dreptele determinate de unghiurile 1 ,  2 .
Să se determine poziţia centrului de greutate
pentru placă. Figura 2.27

Rezolvare:
Dacă se folosesc coordonatele polare generalizate se obţine:
2 1

 cosd   d
2

1  2a sin  2  sin 1 1  3 

xc  a 
2 1
3  2  1 1  2 
 d  d
1 

2 1

 sin d   d
2

1  2b cos  2  cos 1 1  3 

şi: yc  b 
2 1
3  2  1 1  2 
 d  d
1 

Se observă că există relaţia:

xC yC
 0
asin  2  sin 1  bcos 2  cos1 

59
 2.28. a) Barajul din Figura 2.28 este aşezat cu frecare (coeficient
de frecare μ) pe orizontală, asupra lui apăsând un lichid cu densitatea
 a . Să se determine raportul  b /  a pentru care condiţia de răsturnare şi
cea de alunecare se realizează simultan;
b) Dacă barajul se articulează în punctul A, astfel încât alunecarea să
fie împiedicată, să se determine raportul H/a pentru care barajul nu se
răstoarnă.

Figura 2.28

2.29. Într-un vas de formă cilindrică, având greutatea G1=3 N şi

înălţimea de 300 mm, se pune un buchet de flori care are greutatea
G2=5 N şi centrul de greutate situat la înălţimea de 400 mm faţă de
fundul vasului. Să se determine până la ce înălţime trebuie pusă apă în
vas astfel încât să existe stabilitate maximă la răsturnare.

60
 2.30.Să se calculeze coordonatele centrului de greutate pentru
suprafaţa plană din Figura 2.30.
Rezolvare:
Se împarte suprafaţa în 3 dreptunghiuri şi se
reprezintă centrele lor de greutate G1, G2 şi
G 3.
Se alege sistemul de axe z1G1y1.
Se calculează coordonatele centrului de
greutate al suprafeţei plane în raport cu acest
Figura 2.30
sistem de axe şi se reprezintă axele centrale
Gz şi Gy.

yG 
 y A  90 160  20  180  50  20  468000  75.48mm
i i

 A 100  20  160  20  50  20 6200

i

zG 
 z A   40 160  20  25  50  20   153000  24.68mm
i i

A i 6200 6200

2.31. Să se determine poziţia centrului de greutate pentru

suprafaţa plană din figura 2.31, dacă a
=15mm.
Rezolvare:
Se împarte suprafaţa într-un semicerc,
două dreptunghiuri şi un pătrat şi se
reprezintă centrele lor de greutate G1, G2,
G3 şi G4. În raport cu sistemul de axe
Figura 2.31
61
z0Oy0 se calculează coordonatele centrului de greutate.
a 2
 5a   5a  10a 2  3a  4a 2  a  2a 2
yG  2
a 2
 10a 2  4a 2  2a 2
2
 5 
  64   a
 yG     4.089a  61.34mm
2

 16
2
 4a  a 2
  5a     2.5a  10a 2  a  4a 2  0.5a  2a 2
3  2
zG  
a 2
 10a 2  4a 2  2a 2
2
 5 2  5 92
   25  4  1  a 
 zG   2 3   2 3  a  2.19  a  32.88mm
 
 16  16
2 2

2.32. Să se calculeze poziţia centrului de greutate pentru

suprafaţa plană din figura 2.32, dacă a = 25mm.
Rezolvare:
Se împarte suprafaţa în două
dreptunghiuri din care se scade un
semicerc. Se notează cu G1, G2, G3
centrele de greutate ale acestor suprafeţe.
Se calculează coordonatele centrului de Figura 2.32

greutate al suprafeţei date în raport cu sistemul de axe z0Oy0.

62
 4a a 2
 2.5a  10a  a  8a 
2
2

yG  3  2
a 2
10a 2  8a 2 
2
 y G  1.96  a  49.2mm
a 2
5a  10a  2a  8a  a 
2 2

zG  2  3.92  a  98.04mm
a 2
10a 2  8a 2 
2

2.33. Să se determine poziţia centrului de

greutate pentru suprafaţa plană din figura 2.33,
dacă a = 15mm.
Rezolvare:
Se împarte suprafaţa într-un semicerc şi un
dreptunghi, din care se scade un pătrat.
Se calculează coordonatele centrului de
greutate în raport cu sistemul de axe z0Oy0. Figura 2.33

 4 a  a 2
  4a    2a  8 a 2  1.5a  a 2
3  2
yG    2.5  a
a 2
 8a 2  a 2
2
 yG  37.54mm

a 2
a  a  8a 2  0.5a  a 2
zG  2  1.058a  15.875mm
a 2
 8a 2  a 2
2

63
 2.34. Să se reprezinte axele centrale pentru suprafaţa din figura
2.34.
Rezolvare:
Se împarte suprafaţa în 3 dreptunghiuri cu
centrele de greutate G1, G2 şi G3.
Se alege sistemul de axe zOy, axa y fiind
axa de simetrie.
Se calculează coordonatele centrului de
greutate şi se reprezintă axele centrale zGy. Figura 2.34
zG = 0;


yA  3t  3t 2  3.5t  16t 2
yG i i
  1.958t
A i 3t 2  5t 2  16t 2

2.35. Să se calculeze coordonatele centrului de greutate pentru

suprafaţa plană din figura 2.35.
Rezolvare:
Se împarte suprafaţa în 3 dreptunghiuri având
centrele de greutate G1, G2 şi G3.
Se calculează coordonatele centrului de greutate
în raport cu sistemul de axe z0Oy0.

yG 
y A i i
Figura 2.35
A i

 4.5a  2a 2  2.5a  2a 2  2.5a  5a 2

 yG   2.94a
2a 2  2a 2  5a 2

64
 
zA  a  2a 2  a  2a 2  0.5a  5a 2
zG i i

A i 2a 2  2a 2  5a 2

1.5a
 zG    0.167 a
9

2.36. Să se determine poziţia centrului de greutate al suprafeţei

plane simetrice din figura 2.36, în
raport cu sistemul de axe z0Oy0.
Rezolvare.
Se împarte suprafaţa în 4
dreptunghiuri având centrele de
greutate G1, G2, G3 şi G4.
Se calculează coordonatele centrului
Fig. 2.36
de greutate.


yA  2.5a  10a 2  2.5a  2a 2  4.5a  2a 2
yG i i

A i 10a 2  2a 2  2a 2

39a
 yG    2.785a
14


zA 2.5a  5a 2  2a  2a 2  0.5a  5a 2
zG i i

A i 10a 2  2a 2  2a 2

 zG  a

Centrul de greutate G este situat pe axa de simetrie a suprafeţei.

65
CAPITOLUL III
STATICA RIGIDULUI

3.1. O bară orizontală este sprijinită pe două reazeme (Figura

3.1) şi este încărcată cu două forţe acţionând vertical. Să se determine
reacţiunile care apar în reazeme.
Rezolvare:
După direcţia barei nu acţionează forţe,
deci ecuaţia de echilibru după axa Ox este
identic satisfăcută.
Se scrie ecuaţia de echilibru după direcţia
Figura 3.1.
forţelor:
Y  0; N A  2P  N B  P  0

şi ecuaţia de momente în punctul A:

M A  0;  2P  a  N B  2a  P  3a  0

Ecuaţia de momente ne dă imediat:

5
NB  P
2
de unde, introducând în suma proiecţiilor după axa Oy, se va obţine:
1
NA  P
2

3.2. O bară omogenă de lungime 2L, de secţiune constantă şi de

greutate G, se sprijină pe doi pereţi aflaţi la distanţa a ca în Figura

66
3.2.a. Să se determine unghiul făcut de bară cu orizontala, în
momentul echilibrului.

Figura 3.2.a

Rezolvare:
Se înlocuiesc reazemele din A şi B cu forţele de legătură
corespunzătoare (normale la suprafaţă în punctul de contact). Scriem
ecuaţiile de echilibru:
 X  0; N  N sin  0 ;
A B

Y  0; N cos  G  0 ;
B

 M  0; N  AB  GL cos   0 ;
A B

a
unde: AB  ;
cos 
Din ecuaţia a doua rezultă:
G
NB  ;
cos 
şi înlocuind în ecuaţia de momente, se
obţine:

Figura 3.2.b
67
 G a
  GL cos   0
cos  cos 
sau:
a
cos   3
L
Deoarece trebuie să avem cos   1 rezultă că, pentru a avea echilibru,
trebuie ca a  L , adică centrul de greutate al barei să se găsească în
dreapta punctului de sprijin B. În caz contrar (Figura 3.2.b) bara va
cădea între cei doi pereţi, indiferent sub ce unghi  va fi aşezată.
Echilibrul barei este un echilibru instabil întrucât, dacă o scoatem din
poziţia de echilibru, ea va cădea, sau între cei doi pereţi, sau pe planul
orizontal.
Soluţia grafică a problemei se obţine în felul următor: cele trei forţe
trebuie să fie concurente şi suma
vectorială a lor trebuie să fie zero. Din
Figura 3.2.c rezultă:
AP  AC cos   L cos 
AB  AP cos   L cos 2 
Figura 3.2.c
AD a
dar: AB  
cos  cos 
Egalând cele două expresii obţinute pentru AB, se obţine:
a
 L cos 2 
cos 
a
deci: cos   3 .
L

68
 3.3. O bară omogenă, cu secţiune constantă, lungime 2L şi
greutate G, este aşezată într-o cavitate semisferică de rază R (Figura
3.3.a). Să se determine poziţia de echilibru a barei (unghiul α).

Figura 3.3.a

Rezolvare:
Se înlocuiesc reazemele din A şi B cu reacţiuni normale la suprafaţa
semisferei, respectiv a barei. Triunghiul OAB este isoscel (OA=OB),
deci unghiul făcut de NA cu bara este α, iar unghiul făcut de NA cu
orizontala este 2 α. NB este perpendiculară pe bară, deci face cu
verticala unghiul α (unghiuri cu laturile perpendiculare). Ecuaţiile de
echilibru vor fi:
 X  0; N cos 2  N sin  0
A B

Y  0; N sin 2  N cos  G  0
A B

 M  0; N  AB  GL cos   0
A B

Din triunghiul ABD rezultă: AB  2 R cos  . Din prima ecuaţie

sin 
scoatem NA: N A  NB
cos 2
şi înlocuind în a doua, rezultă, succesiv:

69
 sin 
NB sin 2  N B cos   G
cos 2
sin  sin 2  cos  cos 2
NB G
cos 2
cos( 2   )
NB G
cos 2
G cos 2
de unde: NB 
cos 
Înlocuind NB în ecuaţia de momente, se obţine ecuaţia trigonometrică:
2 R cos 2  L cos   0
(soluţia cos   0 nu convine). Relaţia obţinută se mai poate scrie:
2 R( 2 cos 2   1 )  L cos   0
Cu notaţia t  cos  , se obţine ecuaţia de gradul doi:
4R t 2  Lt  2R  0
cu singura soluţie convenabilă:
L  L2  32 R 2
t  cos  
8R
Condiţia cos   1 duce la: L  L2  32 R 2  8R sau, după efectuarea
calculelor: 2R  L adică bara trebuie să fie mai lungă decât diametrul
semisferei, pentru ca problema să fie posibilă.
Echilibrul realizat este stabil, adică dacă scoatem bara din poziţia de
echilibru schimbând  cu o cantitate mică, ea va tinde să revină în
poziţia de echilibru.
Soluţia grafică (Figura 3.3.b) impune, la fel ca la problema
precedentă, ca toate cele trei forţe să fie concurente şi suma vectorială

70
a lor trebuie să fie zero. Dacă presupunem că I este punctul de
intersecţie al forţelor NA şi NB, întrucât OA=OB=R iar triunghiul IAB
este dreptunghic rezultă şi OI=R. Condiţia ca şi G să treacă prin I
duce la condiţia ca triunghiurile IAC şi IAB să fie asemenea, de unde
se obţine:
BC IB

IB AB
Întrucât:
AB  2R cos ; IB  2R sin 
BC  AB  AC  2R cos  L;
Figura 3.3.b
rezultă:
2 R cos   L 2 R sin 

2 R sin  2 R cos 
de unde: 4 R cos 2   L cos   2 R  0
adică aceeaşi ecuaţie trigonometrică cu cea obţinută prin scrierea
ecuaţiilor de mişcare.

3.4. Se consideră o bară obligată să rămână într-o poziţie impusă

(Figura 3.4) şi să se determine
forţele care apar în acest caz în
legături (reazeme).
Rezolvare:
Să considerăm că bara are
greutatea G, este omogenă şi are
lungimea 2L. Cavitatea în care Figura 3.4
71
trebuie să stea bara are lărgimea a şi înălţimea h.
Întrucât avem o problemă plană, ecuaţiile de echilibru vor fi:
 X  0; X A  N B sin   0

Y  0; YA  G  N B cos  0
a
M A  0; N B 
cos 
 G  L cos   0

de unde, după calcule simple, se obţine:

L La
NB  G cos 2   G 2
a a  h2
Lah
X A  N B sin   G
a 2
 h2 
3

La 2  La 2 
YA  G  N B cos   G  G  G 1  

a 2
 h2 
3
 a 2  h 2 3 

3.5. Se consideră o bară articulată într-un punct A şi rezemată în

B, de lungime 3a şi încărcată cu forţele P şi P 2 , ca în Figura 3.5. Se
cere să se determine reacţiunile din A
şi B.
Rezolvare:
În conformitate cu axioma legăturilor,
articulaţia din A se înlocuieşte cu două
forţe X A şi YA , iar reazemul cu o
reacţiune normală NB. Avem o
Figura 3.5
problemă plană şi în acest caz ecuaţiile

72
de echilibru pot fi scrise sub forma:
 X  0;  X  P  0
A

Y  0; Y  P  N  P  0
A B

 M  0;  P  a  N  2a  P  3a  0
A B

Rezultă imediat: X A  P , N B  2 P , YA  0

3.6. Se consideră bara articulată din Figura 3.6, menţinută în

poziţie înclinată, prin intermediul unui fir, de greutatea P. Să se
determine poziţia de echilibru a barei (unghiul 2α), dacă lungimea ei
este 2L, greutatea G, iar AB=AC.

Figura 3.6

Rezolvare:
După izolarea barei şi introducerea forţelor de legătură ca în Figura
3.6.a (articulaţia se înlocuieşte cu două componente ale unei
reacţiuni), se pot scrie ecuaţiile de mişcare:
73
  X  0; S cos  X  0 ; A

Y  0; S sin  G  Y  0 ; A

 M  0; S  2L cos  GL sin 2  0
A

Tensiunea din fir este egală cu P şi atunci rezultă imediat ecuaţia

trigonometrică care dă pe α:
2 P cos   2G sin  cos   0
sau cos  ( P  G sin  )  0

cu soluţia: cos   0;  
2
Această poziţie de echilibru reprezintă situaţia din figura 3.6.b, firul
trage de bara aflată în poziţie verticală. Bara nu se poate mişca,
tracţiunea firului fiind blocată de articulaţie. Această poziţie
particulară nu este interesantă pentru practică. Echilibrul este în acest
caz instabil, o mică deplasare din poziţia de echilibru permiţând
greutăţii P să mişte bara până în a doua poziţie de echilibru, dată de
relaţia:
P
sin  
G
Această poziţie este de echilibru stabil, forţa P căutând să aducă bara
înapoi, dacă o scoatem din poziţia determinată, cu o deplasare
unghiulară mică.
Pentru ca problema să fie posibilă trebuie ca sin   1, ceea ce duce la
P  G . În caz contrar, forţa P fiind prea mare, va trage de bară până o

74
va bloca în punctul C, datorită particularităţilor constructive (Figura
3.6.c).

3.7. Se consideră o placă dreptunghiulară omogenă, de greutate

G, de dimensiuni a şi b, care este prinsă de un perete vertical, prin
două balamale A şi B, situate la distanţa c de capetele plăcii şi este
ţinută în poziţie orizontală prin intermediul unui fir, care face un unghi
de 45o cu placa (Figura 3.7). Să se determine efortul care apare în fir şi
reacţiunile care apar în balamale. Se presupune că balamaua din A
preia şi forţa axială.

Figura 3.7

Rezolvare:
Componentele după cele trei axe ale efortului din fir sunt:
 2
Sx  S cos sin   S sin  ;
4 2
75
  2
Sy  S cos cos   S cos  ;
4 2
 2
Sz  S sin S
4 2
Se scriu ecuaţiile de echilibru:
 X  0; X A  X B  Sx  0

Y  0; YA  S y  0

 Z  0; Z A  ZB  Sz  G  0
b
M OB'  0; G
2
 Sz  b  0

a
 M B' D  0; Z A ( a  c )  Z B c  G 2
0

M DD'  0; X A ( a  c )  X B c  YAb  0

Se obţine un sistem de şase ecuaţii cu şase necunoscute, care oferă

tensiunea din fir şi reacţiunile în articulaţii.

3.8. Se consideră o placă triunghiulară, suspendată de capete,

prin intermediul a trei fire, astfel încât să rămână în poziţie orizontală

Figura 3.8

76
(Figura 3.8). Să se determine tensiunile care solicită cele trei fire.
Rezolvare:
Cel mai convenabil este să se scrie ecuaţiile de momente faţă de cele
trei laturi ale triunghiului. Astfel, ecuaţia de momente faţă de latura
BC este:
M B C  0; S A  AA'  P  GG'  0

de unde:
hA
GG' P
SA  P P 3 
AA' hA 3
În mod analog, scriindu-se ecuaţiile de momente faţă de celelalte două
laturi, se va obţine:
hA
GG' P
SB  P P 3 
BB' hA 3
hA
GG' P
SC  P P 3 
CC' hA 3

3.9. O bară omogenă de lungime L şi greutate G este împinsă, la

un capăt, cu o forţă P. Să se determine P, astfel încât bara să fie scoasă
din echilibru (Figura 3.9.a). Să se rezolve aceeaşi problemă în cazul
în care forţa nu mai acţionează la capăt, ci la distanţa f L de capăt.

77
 Figura 3.9.a

Rezolvare:
Dacă bara apasă cu greutatea G pe sol, la contactul dintre bară şi sol
G
va apare o presiune pe unitatea de lungime: p  .
L
Împinsă cu forţa laterală P, bara se va roti în jurul unui punct situat la
distanţa a de celălalt capăt. Vor apare frecări, opuse tendinţei de
mişcare:
G
dF f  pdx   dx
L
Ecuaţia de echilibru a forţelor, după direcţia de acţiune a forţei P, dă:

P    pdx    pdx  0
L a

a 0

dacă: a  0, L, P  p( L  a )  pa  p( L  2a )  

G
( L  2a )
L
şi P  G , dacă a se află în afara acestui interval.
Ecuaţia de momente faţă de punctul din capătul barei dă:

PL    xpdx    xpdx  0
L a

a 0

78
 L2  a 2 a2
PL   p  p 0
2 2
Înlocuind pe P cu valoarea obţinută anterior, considerând că a se
găseşte între cele două capete ale barei, se obţine:
L2  4aL  2a 2  0
de unde:
2 L  4 L2  2 L2 2  2
a1,2  LL  L1  
2 2  2 
semnificaţie fizică având soluţia cu minus, întrucât am presupus că a
se găseşte între capetele barei.
Dacă forţa P acţionează la distanţa fL faţă de capătul barei, se obţine
pentru ecuaţia de echilibru după direcţia de acţiune a forţei P:

P    pdx    pdx  0
L a

a 0

dacă a  0, L P   p(L  a )   pa   p(L  2a )  

G
(L  2a )
L
şi P  G , dacă a se află în afara acestui interval.

Variatia punctului de rotire functie de

punctul de aplicatie al fortei

0,35
Pozitia punctului de

0,3
0,25
rotatie %L

0,2
0,15
0,1
0,05
0
0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5
Pozitia punctului de aplicatie a fortei in %L

Figura 3.9.b
79
Ecuaţia de momente faţă de punctul din capătul barei dă:

PL( 1  f )    xpdx    xpdx  0

L a

a 0

L2  a 2 a2
PL( 1  f )   p  p 0
2 2
Înlocuind pe P cu valoarea obţinută anterior se obţine:
L2  2 L2 f  4aL  4afL  2a 2  0
de unde:

2 L( 1  f )  4 L2 ( 1  f )2  2 L2  4 L2 f
a1,2 
2
1  (1  2 f )
 a1,2  L( 1  f )  L
2
semnificaţie fizică având soluţia cu minus. Dacă f = 0,5, punctul de
rotire se obţine la capătul barei. De fapt, în acest caz, când P
acţionează la mijlocul barei, se poate verifica că orice punct aflat pe
axa barei şi situat în afara ei, poate fi punct de rotaţie, verificând
ecuaţiile de echilibru, deci în acest caz problema este nedeterminată.

3.10. Se consideră o bară omogenă, de secţiune constantă, de

lungime 2L şi greutate G, care se sprijină pe doi pereţi, ca în Figura
3.10.a. Să se determine cât de înclinată poate fi aşezată bara, astfel
încât să rămână în echilibru.

80
 Figura 3.10.a

Rezolvare:
Dacă avem frecări, reacţiunile în A şi B trebuie să se găsească în
interiorul conului de frecare, care în acest caz plan, se reduce la un
unghi 2φ, unde φ este unghiul de frecare. Având trei forţe, bara
rămâne în echilibru dacă cele trei forţe sunt concurente. Intersecţia
laturilor celor două unghiuri determină un patrulater, care se numeşte
patrulaterul frecărilor.
Dacă suportul forţei trece prin interiorul acestui patrulater, luând un
punct oarecare de pe acest suport, care se găseşte în interiorul
patrulaterului frecărilor, unind acest punct cu punctele de sprijin A şi
B, se obţin două direcţii. Cum o forţă poate fi descompusă întotdeauna
după două direcţii, se poate descompune greutatea G, după cele două
direcţii determinate anterior. Cele două componente vor reprezenta
reacţiunile în A şi B. Întrucât construcţia se poate face pentru orice
punct care se găseşte în patrulaterul frecărilor, condiţia de echilibru
81
impune ca verticala punctului în care acţionează greutatea G să
intersecteze patrulaterul frecărilor. Bara se va mişca atunci când
suportul greutăţii va ieşi din patrulaterul frecărilor. La limită, acest
lucru se întâmplă, atunci când vârful cel mai din stânga al
patrulaterului intersectează suportul greutăţii. Triunghiul BMA este
dreptunghic. În acest caz, întrucât mediana împarte triunghiul
dreptunghic în triunghiuri isoscele, rezultă:  CAM   CMA  de

unde:   
2

Deci:   2
2
determină poziţia de echilibru a barei.
Raţionamentul de mai sus poate fi
dezvoltat, dacă avem un corp mărginit de
suprafeţe convexe, care se sprijină pe alte
două corpuri (Figura 3.10.b). În acest caz,
rezultanta forţelor exterioare trebuie să se
găsească în interiorul patrulaterului
Figura 3.10.b
frecărilor.

3.11. Se consideră un cilindru de

masă m şi rază R, tras, în centru, de o
forţă orizontală, constantă F. Să se
studieze condiţiile de echilibru cu frecare
(Figura 3.11.a). Figura 3.11.a
82
 Rezolvare:
Ecuaţiile de echilibru vor fi:
F  T  0

N  G  0
T R  M  0
 r

alături de condiţiile empirice: T  N  G ; M r  sN  sG

Pot exista mai multe moduri de rupere a legăturii cu frecare:
a) În cazul în care avem rostogolire fără alunecare, ecuaţiile de
echilibru devin:
F  T  0

 sG ,
T  R

s
de unde, prin adunare: F G
R
s
T G  G
R
Rezultă condiţia de rostogolire fără alunecare, sub acţiunea unei forţe
motoare F:
s s
; F  G
R R
b) Rostogolire cu alunecare
În acest caz, la limită, T  G , M r  sG , iar ecuaţiile de echilibru
devin:
F  G  0

 F R  sG  0

83
 s
Rezultă:   ; F  G .
R
În general, egalitatea între cei doi coeficienţi de frecare se întâmplă
rar. Dacă este îndeplinită această condiţie, corpul se găseşte în
echilibru, cu tendinţa de mişcare de alunecare şi rostogolire în acelaşi
timp. Echilibrul se rupe, dacă există relaţiile:
s
F  G ; F  G
R
când corpul va avea o mişcare de alunecare şi rostogolire.
c) Alunecare fără rostogolire. Acest mod de mişcare este teoretic
posibil, dar mai rar întâlnit în practică. Legătura se rupe, permiţând
alunecarea cilindrului, dar nu şi rostogolirea lui.
Avem: T  N  G , M r  sG , iar ecuaţiile de echilibru devin:
F  G  0

F R  M r  0
s
de unde: F  G şi   .
R
În Figura 3.11.b sunt reprezentate zonele de echilibru ale cilindrului
tras pe plan orizontal.

Figura 3. 11.b

84
 3.12. Să se studieze echilibrul roţii motoare din Figura 3.12.
Rezolvare:
Roata este supusă unui moment motor, ce face să apară o forţă de
aderenţă T între roată şi planul orizontal, care va propulsa roata spre
înainte. Presupunem că există o forţă care
se opune mişcării roţii (o forţă de tracţiune
F). Există deci doi parametri care vor
determina echilibrul corpului, momentul
motor Mm şi forţa de tracţiune F. Ecuaţiile
Figura 3.12.
de echilibru vor fi:
T  F  0

M m  T R  M r  0
unde, pentru echilibru, este necesar să fie respectate şi condiţiile:
T  N  G ;
M r  sN  sG
După pierderea echilibrului, pot exista următoarele moduri de
mişcare:
a) Rostogolire fără alunecare:
T  N  G;
M r  sN  sG ;
a  R :
Eliminând T şi înlocuind Mr, rezultă:
s
M m  F R  sG  GR(   );
R
F  G

85
Condiţia de rostogolire fără alunecare este îndeplinită, dacă se măreşte
masa corpului care se rostogoleşte, pe un drum dat, a cărui aderenţă
este definită de coeficientul de frecare la alunecare şi la rostogolire.
b) Rostogolire cu alunecare:
T  G;
M r  sN  sG ;
În acest caz aderenţa este ruptă, forţa T devine egală cu forţa limită de
frecare T  G (şi indiferent de valoarea momentului nu poate depăşi
această valoare), iar ecuaţiile de echilibru dau:
F  G ;
s
M m  G R  sG  GR(   ).
R
Acest caz reprezintă o situaţie cu totul particulară, în care sunt
condiţionate ca valoare, atât forţa F cât şi momentul Mm.
c) alunecare fără rostogolire:
T  N  G;
M r  sN  sG ;
Rezultă:
F  G ;
s
M m  GR(   )
R

86
 3.13. O bară se sprijină pe doi pereţi, ca în Figura 3.13. Între bară
şi pereţi există frecare. Să se determine limitele între care poate varia
forţa F astfel încât, pentru poziţia din figură (α dat), să avem echilibru.

a) bara coboară b) bara urcă

Figura 3.13

Rezolvare:
Considerăm cele două cazuri de echilibru limită: a) când bara tinde să
coboare şi b) când bara tinde să urce pe planul înclinat.
a) Ecuaţiile de echilibru vor fi:
 X  0; N  F  N cos  0
A B

Y  0; N  G  N sin  0
A B

 M  0; N  AB  GL cos   FL sin   0
A B

h
unde: AB 
sin 
Sistemul se mai poate scrie:
 
  cos  1 N A   0 
1  sin  0   N    G 
  B   
 L sin    F  GL cos  
h
0
 sin  

87
 1
 
 N A    cos 1   0 
     
Rezultă: N B   1  sin  0  G 
F  h  GL cos  
  0  L sin    
 sin  
de unde:
G h 
F  Fmin   L sin  cos  sin    cos   
2

 sin  
h
cu:     2 L sin    L sin  cos 
sin 
b) La coborâre, ecuaţiile de echilibru vor fi:
 X  0;  N  F  N cos  0
A B

Y  0; N  G  N sin  0
A B

 M  0; N  AB  GL cos   FL sin   0
A B

cu soluţia:
G h 
F  Fmax   L sin  cos  sin    cos   
2

 sin  
h
cu:     2 L sin    L sin  cos 
sin 
Echilibrul există atâta timp cât forţa F îndeplineşte condiţiile:
Fmin  F  Fmax

3.14. O bară de lungime 2L se sprijină pe doi pereţi înclinaţi, ca în

Figura 3.14.a. Să se determine poziţia de echilibru a barei (unghiul θ),
în două cazuri:

88
a) nu există frecare; .
b) există frecare între bară şi pereţi,
coeficientul de frecare fiind egal cu
μ.
Figura 3.14.a
Rezolvare:
a) Dacă nu există frecare, ecuaţiile de echilibru vor fi (Figura 3.14.b):
N A sin   N B sin   0
N A cos   N B cos   G

 
N B 2 L sin       GL sin   0
2 

Primele două ecuaţii dau:

sin  Figura 3.14.b
NA  G ;
sin(    )
sin 
NB  G ;
sin(    )
şi dacă se introduce în cea de a treia ecuaţie, se obţine:
sin 
2G cos     G sin   0
sin(    )
sau: 2 sin  cos      sin  sin(    )

Dacă se dezvoltă cos     se obţine ecuaţia:

2 sin  cos 
tan 
2 sin  sin   sin   

89
b) Dacă există frecare, există două poziţii de echilibru limită: prima,
când bara tinde să se deplaseze spre dreapta şi a doua, când bara tinde
să se deplaseze spre stânga (Figura 3.14.c).

Figura 3.14.c

N A sin   N A cos   N B sin   N B cos   0

N A cos   N A sin   N B cos   N B sin   G

 
N B 2 L sin       N B 2 L sin     GL sin   0
2 
Din primele două ecuaţii, cu notaţia   tan  se obţine:
cos  sin(    ) cos  sin(    )
NA  G ; NB  G
sin(    ) sin(    )
Ecuaţia de momente, dacă se înlocuieşte   tan  , după calcule
simple dă:
2 cos sin(    ) cos cos    
 sin  2 cos sin(    ) sin     cos sin(    )
de unde:
2 sin(    ) cos   
tan  tan max 
2 sin(    ) sin     sin(    )
Unghiul θ va trebui să fie inferior acestei valori.

90
În cazul în care se consideră a doua situaţie de echilibru limită,
ecuaţiile de echilibru sunt:
N A sin   N A cos   N B sin   N B cos   0
N A cos   N A sin   N B cos   N B sin   G

 
N B 2 L sin       N B 2 L sin     GL sin   0
2 
cu soluţia:
2 sin(    ) cos   
tan  tan min 
2 sin(    ) sin     sin(    )
Unghiul θ va trebui să fie superior acestei valori. Rezultă:
tan min  tan  tan max

3.15. O bară omogenă, de greutate G şi de lungime egală cu 2L, se

sprijină într-un plan vertical, pe suprafaţa interioară a unui cilindru.

Figura 3.15

91
Coeficientul de frecare, dintre bară şi pereţi, este egal cu μ. Să se
determine poziţia de echilibru a barei (unghiul θ între verticală şi
perpendiculara din centrul cercului pe bară).
Rezolvare:
Ecuaţiile de echilibru vor fi:
 X  0;
N A cos(    )  N A sin(    )  N B cos(    )  N B sin(    )  0 ;

Y  0;
N A sin(    )  N A cos(    )  N B sin(    )  N B cos(    )  G ;
 M O  0; N A R  N B R  GR sin sin  0 .
Din primele două ecuaţii rezultă:
N A cos(      )  N B cos(      )  0
N A sin(      )  N B sin(      )  G cos 
cos  cos(      )
Cu soluţia: NA  G ;
sin 2
cos  cos(      )
NB  G ;
sin 2
Introducând în ecuaţia de momente, se obţine:
cos 
RG cos(      )  cos(      )  GR sin  sin  ;
sin 2
Rezultă, după simplificări: sin  cos(    )  sin 2  sin
Dacă se dezvoltă cos(    ) , se obţine soluţia:
sin  cos 
tan   .
sin 2   sin 2 

92
 3.16. O placă omogenă
orizontală, de greutate P, de formă
paralelipipedică, este fixată de sol prin
6 bare. Barele sunt fixate de placă şi
sol prin articulaţii sferice. În colţul A
al plăcii acţionează forţa F. Să se
determine eforturile în bare.
Figura 3.16

3.17. Se dă bara din Figura 3.17, alcătuită din două segmente

care fac între ele unghiul α. Să se determine poziţia de echilibru a
barei (unghiul β).
Rezolvare:
M O  0; Pa sin(    )  Qb sin   0

sau:
Pa sin  a 2 sin 
tg   .
Pa cos  Qb a 2 cos  b 2

 a2
Dacă   rezultă: tg  .
2 b2
Figura 3.17

3.18. O bară de lungime L şi greutate G, se sprijină pe o

suprafaţă semicilindrică, de rază R. Asupra barei acţionează, în centrul
de greutate, forţa orizontală cunoscută F. Să se determine poziţiile de

93
echilibru ale barei, mărimile forţelor de legătură şi să se deseneze
patrulaterul frecărilor.

Figura3.18

3.19. O bară AB de lungime l şi greutate G, este articulată în A,

ca în Figura 3.19. În C este legat un fir trecut peste un scripete ideal
S, situat pe aceeaşi verticală cu A, la distanţa AS = l/2 (AC=CB=l/2).
Firul susţine la extremitatea liberă un corp de greutate Q. La
extremitatea B este un scripete mic, ideal, peste care trece un fir legat
în D, care are la extremitatea
liberă un corp P. Avem AE=l,
ED=l. Se cere:
a) Poziţia de echilibru a barei
(α);
b) Forţele de legătură;
c) Discuţie pentru α = 0, α = π/2.

Figura 3.19

94
 3.20. Să se determine cuplul M
necesar rotaţiei uniforme a arborelui
din Figura 3.20, cunoscând că forţa
axială P este suportată de un pivot
conic. Presiunea pe lagăr este
constantă, iar coeficientul de frecare
este .
Rezolvare:
Presiunea p pe suprafaţa elementară
este:
P 4P
p 
A  sin   d 22  d12 
Pe un element de arie dA,
Figura 3.20.
acţionează forţa de frecare
elementară:
  d  d
dT    dN    p  dA    p 
sin 
Ecuaţia de momente faţă de O este:
dM    dT    p   2  d  d
Pentru întregul pivot:
2
P d 23  d13
r2

M   dM    p   d  d 
2
 2
S  r1 0 3 sin  d 2  d12

95
 3.21. O bară, articulată la unul din capete, este legată cu două
fire, ca în Figura 3.21. La capătul liber este legată o greutate P. Să se
determine tensiunile în fire.

Figura 3.21

3.22. Se consideră grinda din Figura 3.22, articulată în A şi

simplu rezemată în B. Dacă P= 2ql, se cere să se calculeze reacţiunile.
Rezolvare:
Deoarece nu există forţe
exterioare aplicate pe
orizontală, reacţiunea XA=0 şi
nu se mai reprezintă. Se pun
în evidenţă reacţiunile YA şi
YB. Figura 3.22.
Se scriu ecuaţiile de echilibru din statică:

96
 84
M Bi  0; YA  3l  P  4l  q  2l  2l  0  YA 
3
ql  4ql

M Ai  0;YB  3l  q  2l  l  P  l  0  YB  0
Verificare:

Yi  0; YA  YB  P  q  2l  0

 4ql  0  2ql  2ql  0

3.23. Se consideră grinda simplu rezemată în A şi articulată în B,

solicitată ca în Figura 3.23. Dacă P=1,5ql şi M0=ql2, se cere să se
calculeze reacţiunile.
Rezolvare:
Se pun în evidenţă reacţiunile
YA şi YB.
Se scriu ecuaţiile de echilibru
Figura 3.23.
din statică:

M Ai  0; YB  3l  q  2,5l  l  P  l  M 0  0

 ql 2  1,5ql 2  2,5ql 2
 YB   ql
3l

M Bi  0;

YA  3l  M 0  P  2l  q  l  0,5l  0
ql 2  3ql 2  0,5ql 2
 YA   1,5ql
3l
Verificare:
Yi  0;YA  YB  P  ql  0  1,5ql  ql  1,5ql  ql  0
97
 3.24. Se consideră grinda încastrată în A, solicitată ca în Figura
3.24. Ştiind că M0=3qa2, să se calculeze reacţiunile.
Rezolvare:
În încastrare apar reacţiunile YA şi
MA. Se scriu ecuaţiile de echilibru din
statică:

Y  0; Y  q  2a  0  Y  2qa
i A A

 M  0;  M  q  2a  a  M  0
Ai A 0
Figura 3.24.
 M A  2qa 2  3qa 2  5qa 2

Semnul minus înseamnă că momentul din încastrare MA, este invers

orientat faţă de sensul din figura 3.24.
Verificare:
M Bi  0;

M A  YA  3a  q  2a  2a  M 0  0  5a  2qa  3a  4qa 2  3qa 2  0

2

3.25. Să se calculeze reacţiunile pentru grinda articulată în A şi

simplu rezemată în B, încărcată ca în Figura 3.25. Se dau P=5ql şi
M0=3ql2.
Rezolvare:
Se pun în evidenţă reacţiunile
XA, YA, şi YB.
Se scriu ecuaţiile de echilibru din
statică:
Figura 3.25.

98
X i  0;

X A  P cos 30  0
 X A   P cos 30  2,165ql

 Y  0; Y
i A  P sin 30  ql  YB  0

 M  0;Ai

YB  4l  ql  3,5l  M 0  P sin 30  l  0

ql  3,5l  M 0  P sin 30  l 3,5ql 2  3ql 2  2,5ql 2

 YB    2,25ql
4l 4l
 YA  P sin 30   ql  YB  5ql  0,5  ql  2,25ql  1,25ql
Verificare:

M Bi  0; YA  4l  P sin 30  3l  M 0  ql  0,5l  0

 1,25ql  4l  5ql  0,5  3l  3ql 2  0,5ql 2  0

 5ql 2  7 ,5ql 2  3ql 2  0,5ql 2  0

3.26. Se consideră cadrul din figura

3.26, articulat în A şi simplu rezemat în
B. Se cere să se calculeze reacţiunile,
dacă q=20KN/m şi a = 1m.
Rezolvare:
X i  0;
Figura 3.26.
X A  3aq  0  X A  3aq  60 KN

M Bi  0; YA  2a  q  3a 1,5a  0

99
 4,5qa
 YA    2,25qa  45 KN
2
Verificare:
Y i  0; Y A  YB  0  45  45  0

3.27. Să se calculeze reacţiunile pentru grinda cotită plană din

Figura 3.27, încastrată în B şi solicitată de o sarcină distribuită liniar,
o forţă concentrată P= 2aq şi un moment
concentrat M0= 3a2q.
Rezolvare:
Se pun în evidenţă reacţiunile din
încastrare XB, YB, şi MB.
Se scriu ecuaţiile de echilibru din
statică:
Figura 3.27
1
X i  0; X B  q  2a  0  X B  aq
2

Y i  0; YB  P  0  YB  P  2aq

1 2
M Ai  0; M 0  P  a  q   2a  a  M A  0
2 3
2 2 1
 M A  M 0  P  a  q  a 2  3a 2 q  2a 2 q  qa 2  a 2 q
3 3 3
Verificare:
1 2
M Ai  0; YB  a  X B  2a  M A  M 0  q  2a   2a  0
2 3
1 4
 2a 2 q  2a 2 q  a 2 q  3a 2 q  a 2 q  0
3 3
100
 3.28. Să se calculeze reacţiunile pentru grinda cotită plană din
Figura 3.28, articulată în A şi simplu rezemată în B, solicitată de
sarcina distribuită liniar q şi de momentul concentrat M0 = 3a2q.

Figura 3.28.

Rezolvare:
Se pun în evidenţă reacţiunile XA, YA şi YB. Se scriu ecuaţiile de
echilibru din statică:
X i 0  XA  0

1 2 3a 2 q  3a 2 q
M Ai  0; YB  3a  q  3a    3a  M 0  0  YB 
2 3 3a
 2aq

1 1
M Bi  0; Y A  3a  X A  3a  M 0  q  3a   3a  0  Y A  0,5aq
2 3
Verificare:
1
Y i  0; Y A  YB  q  3a  0  0,5aq  2aq  1,5aq  0
2

101
 3.29. Pentru cadrul din figura 3.29, solicitat de sarcina uniform
distribuită q, forţa concentrată P=5aq şi momentul concentrat C0=3a2q,
se cere să se calculeze reacţiunile.

Figura 3.29.

Rezolvare:
Se pun în evidenţă reacţiunile YA, XB şi YB. Se scriu ecuaţiile de
echilibru din statică.
 X  0 ; P  X  0  X  P  5aq
i B B

Y  0; Y  Y  q  3a  0
i A B

3a
 M Bi  0; YA  3a  P  a  q  3a  2
 C0  0

Pa  4,5a 2 q  C 0 5a 2 q  4,5a 2 q  3a 2 q 6,5

 YA    aq  2,167 aq
3a 3a 3
 YB  3aq  Y A  3aq  2 ,167 aq  0 ,833aq

Verificare:
3a
M Ai  0; YB  3a  X B  2a  q  3a 
2
 C0  P  a  0;

102
  0,833aq  3a  P  2a  3a 2 q  4,5a 2 q  Pa  0

 2,5a 2 q  10a 2 q  3a 2 q  4,5a 2 q  5a 2 q  0

3.30. Să se calculeze reacţiunile pentru bara cotită plană din

Figura 3.30, încastrată în A şi solicitată de forţa concentată P=30kN,
sarcina liniar distribuită p0 =15kN/m, sarcina uniform distribuită
p=10kN/m şi momentul concentrat C0 =100kNm, dacă a=1,5m.
Rezolvare:
Se pun în evidenţă reacţiunile din
încastrare XA, YA, şi MA.
Se scriu ecuaţiile de echilibru din
statică.
X  0;
i

1
X A  p 0  a  P  0  X A  41.25kN Figura 3.30.
2

Y i  0; Y A  p  a  0  Y A  p  a  15kN

p  a 2 p0  a 2
M Ai  0; M A  C0 
2

2 3
  a  P  2a  0

p  a2 a2
 M A  C0   p0  P  2a  190kNm
2 3
Verificare:
M Bi  0;

a 8
 M A  YA  2a  YA  2a  C0  p  a  1.5a  p0   a 
2 3
4
 190  15  2  1.5  41.25  2  1.5  100  10  1.52  1.5  15  1.52  0
3
103
 3.31. Să se calculeze reacţiunile pentru cadrul din Figura 3.31,
articulat în A şi simplu rezemat în B, solicitat de sarcina uniform
distribuită p = 10kN/m, momentul concentrat C0 = 100kNm, forţa
concentrată p = 30kN şi sarcina liniar distribuită p0 = 15kN/m, dacă a
= 1,5m.

Figura 3.31.

Rezolvare:
Se reprezintă reacţiunile XA, YA şi YB.
Se scriu ecuaţiile de echilibru din statică:
X i  0; X A  a  p  0  X A  a  p  15kN

p0  a
Y i  0; YA  YB  P 
2
 0;

a 5 a2
M Ai  0; YB  2a  p 0   a  P  a  C 0  p 
2 3 2
 0;

104
 a2 2 5 1.52 5
p  C 0  P  a  p0  a  10   100  30  1.5  15  1.52 
 YB  2 6 2 6
2a 2  1.5
184.375
  61.46kN
3
a 1.5
 YA  P  p0  YB  30  15   61.46  20.21kN
2 2
Verificare:
a a
 Bi
M  0; YA  2 a  X A  2 a  p  a  1.5a  C 0  P  a  p0    0;
2 3
1.52
 20.21  2 1.5  15  2 1.5  10 1.5 1.5  100  30 1.5  15 
2
 0.
6

3.32. Pentru bara cotită din Figura 3.32, articulată în A şi simplu

rezemată în B, solicitată de sarcina liniar distribuită q, forţa
concentrată P = 5aq şi momentul concentrat C0 = 3a2q, se cere să se
calculeze reacţiunile.

Figura 3.32.

Rezolvare:
Se pun în evidenţă reacţiunile XA, YA şi YB.
105
Se scriu ecuaţiile de echilibru din statică:
X i  0;  X A  0

qa
 Yi  0; YA  YB  P  2
 0;

q.a  2 
M Ai  0; YB .a 
2 
 a  a   C0  0 ;
3 
5 2
a q  C0
23
 YB  6  aq  3.833aq ;
a 6
q.a 25
 YA   P   YB   aq  8.333aq ;
2 3
Verificare:
a 2
 Bi
M  0; Y A  a  X A  2 a  C 0  P  a  q   a0
2 3
25 1
   aq  a  3a 2 q  5a 2 q  a 2 q  0
3 3

3.33. Să se calculeze reacţiunile pentru bara cotită plană din

Figura 3.33, încastrată în A şi solicitată de sarcina distribuită liniar q,

Figura 3.33.

106
momentul concentrat C0 = 3a2q şi forţa concentrată P = 5aq.
Rezolvare:
Se pun în evidenţă reacţiunile XA, YA şi MA.
Se scriu ecuaţiile de echilibru din statică:
X i  0;  X A  0 ;

2a
Yi  0; YA  P  q 2
 0  Y A  P  a  q  6aq ;

2a  1 
M Ai  0;  q    2a  2a   C 0  P  3a  M A  0 ;
2  3 
8a 44
 M A  q  a   C0  p  3a   a 2 q  14.67 a 2 q
3 3
Verificare:
2a 2
M Di  0; M A  YA  4a  P  a  C0  q   2a  0;
2 3
44 2 4
 a q  24a 2 q  5a 2 q  3a 2 q  a 2 q  0
3 3

107
CAPITOLUL IV
ECHILIBRUL SISTEMELOR DE RIGIDE

4.1. Două bile de dimensiuni identice dar de greutăţi diferite stau

aşezate într-o cavitate sferică (Figura 4.1.a). Să se determine poziţia de
echilibru a sistemului (unghiul θ în figură).

Figura
Fig.4.1. a.
4.1.a
Rezolvare:
Dacă se aplică metoda echilibrului părţilor, se pot scrie ecuaţiile de
echilibru pentru fiecare dintre sfere. Asupra celor două sfere, luate
separat, acţionează forţe concurente, deci se pot scrie două ecuaţii de
Fig.4.1.a.
echilibru. Pentru sfera mai grea avem:
 X  0; N1 cos(   )  N cos  0

Y  0; N1 sin(    )  N sin  G1

iar pentru sfera mai uşoară (din dreapta):

 X  0; N cos  N 2 cos(   )  0

Y  0; N sin  N 2 sin(    )  G2

Din primul sistem, prima ecuaţie, rezultă:

108
 cos 
N1  N
cos(    )
şi, introducând în a doua ecuaţie, se obţine:
sin(    ) cos   cos(    ) sin
N  G1
cos(    )
sau:
G1 cos(    )
N
sin 
La fel, din al doilea sistem, se va obţine:
cos  G cos(    )
N2  N ; N 2
cos(    ) sin 
Egalând cele două expresii diferite obţinute pentru N, se va obţine:
G1 cos(    ) G2 cos(    )

sin  sin 
sau: G1 cos(    )  G2 cos(    )

Figura 4.1.b.

Dacă se dezvoltă cosinusul sumei şi diferenţei, se obţine ecuaţia

trigonometrică:
G1 cos  cos   sin  sin   G2 cos  cos   sin  sin 

109
sau:
cos  cos  ( G1  G2 )  sin  sin ( G1  G2 )
cu soluţia:
( G1  G2 )
tan  ctg ;
( G1  G2 )
Dacă se aplică metoda solidificării, se consideră cele două sfere lipite,
formând un singur corp. În acest caz este suficient să se scrie o singură
ecuaţie de echilibru, din cele trei disponibile, şi anume ecuaţia de
momente scrisă pentru punctul O:
G1d1  G2 d 2  0

sau, dacă se înlocuiesc d1 şi d 2 :

G1 ( R  r ) cos(    )  G2 ( R  r ) cos(    )

sau: G1 cos(    )  G2 cos(    )

adică ecuaţia trigonometrică obţinută cu prima metodă. În acest caz,
metoda solidificării a oferit o cale mai uşoară de a determina soluţia.

4.2. Într-un cilindru de rază R se găsesc două sfere egale, de rază

r şi greutate G. Să se determine ce greutate P trebuie să aibă cilindrul
astfel încât să nu se răstoarne (Figura 4.2).
Rezolvare:
Asupra bilelor acţionează forţe concurente şi atunci, în cazul
echilibrului forţelor, ecuaţia de momente este identic satisfăcută. Deci
pentru cele două bile se vor scrie ecuaţiile de echilibru pentru forţe.

110
 a Figura 4.2 b

Avem, pentru prima sferă:

 X  0;  N1  N 2 cos  0 (i)

Y  0; N 2 sin  G  0 (ii)
şi pentru cea de a doua:
 X  0; N3  N 2 cos  0 (iii)

Y  0; N 4  N 2 sin  G  0 (iv)
În cazul echilibrului cilindrului, avem de-a face cu o problemă plană,
iar ecuaţiile de echilibru vor fi:
 X  0; N  N  0 3 1 (v)

Y  0; N  P  0
5 (vi)

 M  0;  N  r  N ( r  2r sin )  PR  0
A 3 1 (vii)
Ecuaţia de momente s-a scris pentru punctul D, în jurul căruia se va
produce răsturnarea. S-a considerat ecuaţia de momente pentru

111
echilibru limită, deci oricare ar fi valoarea forţei P mai mică decât cea
obţinută în acest caz, ea va asigura echilibru. Forţa totală a reacţiunii
solului N5 acţionează în D numai în momentul răsturnării, în rest ea
fiind o forţă distribuită pe conturul cercului de bază al cilindrului, cu
poziţia centrului de presiune între centrul cercului şi punctul D. Avem
un sistem de şapte ecuaţii cu şase necunoscute, deci una din ecuaţii
poate fi folosită pentru verificarea rezultatelor. Din (v) se obţine:
N3  N1 şi, introducând în (vii):
N1
P 2r sin 
R
Din (i) şi (ii) rezultă:
N1 G
N2  
cos  sin 
de unde:
G cos 2r 2r 2 R  2r  r
P 2r sin  G cos  G  2G1  
R sin R R 2r  R
În Figura 4.2.b. s-a reprezentat un cilindru care are fund. În acest caz
cilindrul nu se va mai răsturna, deoarece centrul de greutate al figurii
se va găsi pe generatoarea cilindrului şi, prin capacul de pe fundul său,
cilindrul va apăsa în mod uniform asupra solului.

4.3. Se consideră un sistem alcătuit din două bare, una în formă

de sfert de cerc de rază a şi solicitată la mijloc cu o forţă concentrată
P, acţionând la 45o faţă de orizontală, iar cealaltă dreaptă, fiind
solicitată de o forţă distribuită, acţionând perpendicular pe ea, de o
112
intensitate p=P/a. Se pune problema determinării reacţiunilor care vor
apare în articulaţiile A, B şi C (Figura 4.3).

Figura 4.3

Rezolvare:
Mai întâi se înlocuieşte forţa distribuită cu o forţă concentrată F care,
pentru situaţia dată, va acţiona în mijlocul barei drepte. Valoarea forţei
F va fi:
P
F  p  2a   2a  2 P
a
Dacă se separă sistemul în cele două corpuri AB şi BC şi se introduc
reacţiunile impuse de articulaţii în A, B şi C, se vor putea scrie
ecuaţiile de echilibru pentru fiecare dintre cele două bare. Se va
obţine:
2
 X  0; XA P
2
 X B  0;

2
 Y  0; YA  P
2
 YB  0 ;

M O  0; YA  a  X B  a  0 ;
113
pentru bara în formă de sfert de cerc şi:
 X  0; X  P  X  0 ;
B C

 Y  0; Y  P 3  Y  0 ;
B C

 M  0;  2Pa  X  a  Y
A C C  a 3  0;

Rezultă:
X A   1.7216 P; YA  1.0146 P; X B  1.0146 P;
YB  1.7216 P; X C  2.0146 P; YC  0.0084 P.

4.4. Se consideră un sistem alcătuit din două bare AB şi BC,

încărcate cu forţe concentrate şi distribuite ca în Figura 4.4.a. În
punctul A avem o încastrare, în B o articulaţie, iar în C un reazem. Ne
propunem să determinăm reacţiunile care apar în punctele A, B şi C.

Figura 4.4.a

Rezolvare:
Sarcinile distribuite triunghiular pe bara AB se înlocuiesc, la o treime
de baza triunghiului, cu o sarcină concentrată egală cu 3P/2. Sarcinile
cu distribuţie constantă de pe bara BC se înlocuiesc, la distanţa a de
punctul C, cu o forţă concentrată egală cu 2P. În acest caz, dacă se
114
introduc forţele de legătură în încastrarea A, în articulaţia B şi în
reazemul din C, cele două bare vor fi solicitate la forţele exterioare şi
de legătură reprezentate în Figura 4.4.b.

Figura 4.4.b

Ecuaţiile de echilibru, scrise pentru fiecare dintre cele două bare, vor
fi, pentru bara din stânga:
3P
 X  0;  XA  XB 
2
 0;

Y  0; YA  YB  P  0

3P
M A  0; 
2
 2a  P  a  X B  3a  YB  2a  0 ,

şi pentru bara din dreapta:

 X  0; X  P  0
B

Y  0;  Y  2P  N  0
B C

 M  0;  P  a  2P  3a  N
B C  2a  0

De aici rezultă reacţiunile necunoscute:

7 3
N C  P ; YB  P ; X B  P ;
2 2

115
 P P
XA  ; YA   ; M A  2 Pa
2 2

4.5. Un corp în formă de paralelipiped dreptunghic, este aşezat

pe doi cilindri egali. Dacă se cunoaşte coeficientul de frecare la

Figura 4.5

alunecare μ şi coeficientul de frecare la rostogolire s, se cere să se

determine condiţiile în care acest corp rămâne în echilibru.
Rezolvare:
Forţele şi momentele care acţionează asupra corpului şi a unui cilindru
(problema fiind simetrică considerăm numai un singur cilindru), sunt
reprezentate în Figura 4.5. Dacă se consideră corpul paralelipipedic
suficient de îngust, astfel încât să putem considera, în mod idealizat,
că greutatea se împarte în două reacţiuni egale, se pot scrie ecuaţiile de
echilibru:

 X  0; P sin  T  T  0 ;
1 1
'

Y  0; N  N  P cos   0
1
'
1

L L h h
 M  0; N  2  N  2  T 2  T
C
'
1 1 1 1
'

2
 M r1  M r 2  0

116
  X  0; T  G sin  T  0
1 2

Y  0; N  N  G cos  0
2 1

 M  0; M  M  T R  T R  0
O r1 r2 1 2

 X  0; T  G sin  T  0
1
'
2
'

Y  0; N  N  G cos   0
'
2
'
1

 M  0; M  M  T R  T R  0
O
'
r1
'
r2 1
'
2
'

Forţele de aderenţă şi momentele de rostogolire trebuie să

îndeplinească condiţiile:
 N1  T1  N1  N1'  T1'  N1'

 N 2  T2  N 2  N 2'  T2'  N 2'

 sN1  M r1  sN1  sN1'  M r' 1  sN1'

 sN 2  M r 2  sN 2  sN 2'  M r' 2  sN 2'

4.6. Se consideră grinda cu zăbrele, alcătuită din bare articulate,

din Figura 4.6.a, solicitată de forţele P1 = 5 N, P2 = 10 N şi P3 = 15 N.
Se cer eforturile care apar în
bare.
Rezolvare:
Asupra barelor vor acţiona
forţe de întindere sau
compresiune, iar asupra
bolţurilor, care asigură
Figura 4.6.a
conexiunea dintre bare, vor
117
acţiona forţe concurente.
În Figura 4.6.b se prezintă structura descompusă în elementele
componente.
Numărul de noduri este n = 5, numărul de bare este b=7, iar
legăturile exterioare (un reazem şi o articulaţie) introduc 3
necunoscute exterioare.
Relaţia de determinabilitate 2n  b  3 este satisfăcută, deci numărul
de ecuaţii va coincide cu numărul de necunoscute.

Figura 4.6.b.

Se calculează reacţiunile exterioare, scriindu-se ecuaţiile de echilibru

pentru întreaga structură:
 X  0; P  X  0
2 A

 Y  0; N  Y  P  P  0
B A 1 3

 M  0 ;  P  3a  P  6a  P  4a  N
A 1 3 2 B 12a  0

118
Rezultă:
X A  10 N ; YA  7 ,90 N ; N B  12 ,10 N
Pentru nodul 1 (Figura 4.6.c), putem scrie ecuaţiile de
echilibru:
 X  0; S1 cos   S 2  X A  0
 Y  0; S1 sin   YA  0
Figura 4.6.c
cu soluţia: S1  9,95 N ; S 2  15,95 N .
Rezultă că efortul în bara 1 este de compresiune (invers decât l-am pus
pe figură), iar efortul în bara 2 este de întindere (direcţia din figură
corespunde). Avem:
4 3
sin   0,8; cos    0,6
5 5
Pentru nodul 2 se poate scrie:
 X  0;  S1 cos  S3 cos  S 4  0

 Y  0;  S1 sin  S3 sin  P1  0

cu soluţia: S3  3,70 N ; S 4  8,20 N . Figura 4.6.d

Efortul în bara 3 este de întindere, iar în bara 4 de compresiune.

Pentru nodul 3 avem:
 X  0;  S 2  S3 cos  S5 cos  S6  0

 Y  0; S3 sin  S5 sin  P3  0

cu soluţia: S5  15,15 N ; S 6  9,10 N .

Eforturile în barele 5 şi 6 sunt de întindere.
Figura 4.6.e
Pentru nodul 4 se poate scrie:
 X  0;  S 4  S5 cos  S7 cos  P2  0

119

Figura 4.6.f
 Y  0;  S5 sin  S7 sin  0

Din prima ecuaţie rezultă S7  15,15N , adică efortul în bara 7 este de

compresiune. A doua ecuaţie cât şi ecuaţiile de echilibru scrise pentru
nodul 5 (Figura 4.6.g) trebuie să fie identic satisfăcute, deci ele
reprezintă o verificare a corectitudinii calculelor efectuate.
Se va obţine în final soluţia:
S1  9,95 N ; S 2  15,95; S 3  3,70
S 4  8,20 N ; S 5  15,15 N ; S 6  9,10 N
S 7  15,15 N ;
X A  10 N ; YA  7 ,90 N ; N B  12 ,10 N
În Figura 4.6.b sunt reprezentate barele
Figura 4.6.g
comprimate şi cele întinse cu nuanţe diferite,
pentru a putea face o reprezentare intuitivă a solicitărilor din sistem.
Se poate rezolva problema şi aplicând metoda secţiunilor. Astfel, se
pot alege două secţiuni, ca în figura 4.6.h. În cazul primei secţiuni,

Figura 4.6.h
după scrierea ecuaţiilor de echilibru, se pot determina S4, S5, S6. Pentru
secţiunea a doua, S5 este deja determinat şi se pot calcula S1, S3 , S7.
120
Scriem ecuaţiile de echilibru pentru partea din stânga a structurii, în
cazul primei secţiuni:
 X  0; S5 cos  S6  S 4  X A  0

Y  0; S5 sin  P1  P3  YA  0

a a 3
 A
M  0;  P
2
 S 4
2
 S 5 sin  a  P3  a  0

sau: 0,6  S5  S 6  S 4  10
0,8  S5  5  15  7,90  12,10

1 3
 5  S4  0,8  S 5  15  0
2 2
de unde: S 4  8,20 N ; S 5  15,15 N ; S 6  9,10 N .
Pentru secţiunea a doua, ecuaţiile de echilibru se scriu sub forma:
 X  0;  S cos  S cos  S cos  S cos  P  0
1 3 5 7 2

Y  0;  S sin  S sin  S sin  S sin  P  0

1 3 5 7 1

 M  0;  S sin  a  S sin  a  0
2 5 7

de unde, după înlocuirea mărimilor cunoscute, se obţine:

S1  9 ,95 N ; S 3  3,70; S 7  15,15 N

4.7. Se dă structura din bare articulate, din Figura 4.7.a. Să se

determine eforturile din bare, dacă se cunosc: P1 = 10 N, P2 = 20 N,
P3 = 10 N, P4 = 20 N şi a = 0,1 m.
Rezolvare:

121
 Figura 4.7.a.

Structura este prinsă de spaţiul fix prin două articulaţii care introduc
patru necunoscute. Acestea nu se pot determina prin scrierea celor trei
ecuaţii pentru echilibrul exterior.
Se scriu ecuaţiile de echilibru pentru nodul 1:
2
 X  0;  S1
2
 S 2  P4  0

2
Y  0;  S2
2
 P3  0

de unde: Figura 4.7.b

S 2   P3 2  14,14 N,

S1   2 ( S 2  P4 )  38,95 N.
Pentru nodul 2 (Figura 4.7.c):
 X  0; S1  S 6  0

Y  0;  P2  S3  0

Rezultă: Figura 4.7.c

122
 S 6  S1  38,95 N ;
.
S3   P2  20 N
Eforturile S6 şi S3 sunt de compresiune.
Pentru nodul 3 (Figura 4.7.d):
2 2
 X  0; S2
2
 S5
2
 S4  0

2 2
Y  0; S 2 2
 S3  S5
2
0 Figura 4.7.d

Se obţine:
S 5  1,414  ( P2  P3 )  42,42 N
2
S 4  ( S 2  S5 )  56 ,56 N
2
Pentru nodul 5 (Figura 4.7.e):
 X  0; S 4  S10  0

Y  0; S9  P1  0

S10  S 4  56,56 N ; Figura 4.7.e

S 9  P1  10 N

Pentru nodul 4 (Figura 4.7.f):

2 2
 X  0; S6  S5
2
 S8
2
 S7  0

2 2 Figura 4.7.f
Y  0;  S5 2  S 9  S8 2  0
S8  70,70 N ;
S7  41,03 N

Pentru nodul 7 (Figura 4.7.g):

123
Figura 4.7.g
 2 2
 X  0; S10  S 8
2
 S14  0  Y  0; S 8
2
 S13  0

Rezultă:
S13  49,99 N ,
S14  9 ,99 N
În sfîrşit, pentru nodul 6 (Figura 4.7.h) se obţine:
2
 X  0; S 7  S11  S12
2
0

2
Y  0;  S12
2
 S13  0

S12  70 ,70 N ;

Figura 4.7.h
S11  8,96 N.
În figura 4.7.i sunt prezentate eforturile care apar în barele structurii.
Problema se poate rezolva şi prin metoda secţiunilor. Se efectuează

Figura 4.7.i

124
mai multe secţiuni prin structură, astfel încât fiecare secţiune să
cuprindă trei eforturi necunoscute.
Pentru secţiunea I (Figura 4.7.j) ecuaţiile de echilibru sunt:
2
 X  0;  S11  S12
2
 S14  P4  0;

Figura 4.7.j

2
Y  0;  S12
2
 P1  P2  P3  0 ;

M 6  0;  S14 a  P2  2a P3  3a  0 ;

de unde se obţin, prin calcul, S11, S12, S14.

Pentru secţiunea II (Figura 4.7.k) vom avea ecuaţiile de echilibru:
2
 X  0;  S 7  S8
2
 S10  P4  0
2
Y  0;  S8 2
 P1  P2  P3  0 ;

M 4  0;  S10 a  P2  a P3  2a  0 ;

de unde se obţin S7, S8, S10.

Figura 4.7.k

125
În sfârşit, dacă se scriu ecuaţiile de echilibru pentru secţiunea III
(Figura 4.7.l), rezultă:
2
 X  0;  S6  S5
2
 S 4  P4  0 ;

2
Y  0; S5
2
 P2  P3  0 ;

M 2  0;  S 4 a P3  a  0 ;
Figura 4.7.l
putându-se astfel calcula S4, S5, S6. Este
posibil acum de a considera şi alte secţiuni pentru a determina
eforturile rămase necunoscute.

4.8. Se consideră structura de bare articulate din Figura 4.8. Se

Figura 4.8

cere să se determine eforturile din bare.

Rezolvare:

126
În acest caz structura este foarte simplă, cele trei bare fiind
concurente. Se scriu expresiile analitice ale celor trei forţe:
 
  AO AD  DO  10k  3 j
SO  SO eO  SO  SO  SO
AO AO 109
 
  AB AD  DB  10 k  3 3 i
S B  S B eB  S B  SB  SB
AB AB 127
 
  AC AD  DC  10k  3i
SC  SC eC  SC  SC  SC
AC AC 109
Dacă se analizează desenul, se poate scrie:
  6i  3 j  2k
F  F eF  F
7
Se pot scrie ecuaţiile de echilibru, după cele trei axe ale sistemului de
coordonate, sub forma:
6 3 3
F  SB 0
7 127
3 3 3
F  SO  SC 0
7 109 109
2 10 10 10
F  SO  SB  SC 0
7 109 127 109
sau, ţinând seama de valoarea lui F:
0 ,46108  S B  1800
0,28735  SO  0,28735  SC  900
0,95783  SO  0,88735  S B  0,95783  SC  600

Rezultă: S B  3903,88 N
S O  S C  3132 ,07
şi
S O  S C  2990 ,20
127
de unde: SO  70,93 N ; SC  3061,13 N

4.9. Se dă sistemul de bare din Figura 4.9. Să se determine

eforturile în barele înclinate şi reacţiunile în punctul A.
Rezolvare:

Figura 4.9

Barele orizontale sunt încărcate pe deschidere, deci trebuie tratate ca

rigide independente iar barele înclinate, fiind descărcate, pot fi
înlocuite cu eforturi de întindere - compresiune.
Se scriu ecuaţiile de echilibru pentru bara CD (Figura 4.9.b):
  
 X  0;  S1 cos
4
 S 2 cos
4
 S 3 cos
4
0

  
Y  0;  P  S1 sin
4
 S 2 sin
4
 S 3 sin
4
0


 M C  0;  S3 sin 4  4a  P  a  0
P 2 P 2 P 2
Rezultă: S1   ; S2   ; S3   .
2 4 4

128
 Figura 4.9.b

Ecuaţiile de echilibru pentru bara AB sunt:

  
 X  0;  X A  S1 cos
4
 S 2 cos
4
 S 3 cos
4
0

  
Y  0; YA  S1 sin 4
 S 2 sin
4
 S 3 sin
4
 NB  0

 
M C  0; S 2 sin  8a  S 3 sin 12a  N B 12a  0
4 4

Figura 4.9.c
Reacţiunile pot fi determinate mai simplu, rezolvând echilibrul
exterior al structurii, adică scriind ecuaţiile de echilibru pentru
structura solidificată (Figura 4.9.c):
129
  X  0;  X  0A

Y  0; Y  N  P  0
A B

 M  0;  P  5a  N 12a  0
C B

7 5
de unde: X A  0; YA  P ;NB  P
12 12

4.10. Structura de bare având dimensiunile din figura 4.10, este

încărcată cu forţa P, aplicată în punctul F la 3m de A. Să se determine

Figura 4.10
eforturile care apar în cele două bare înclinate şi reacţiunile din
articulaţiile A şi B.

4.11. Două sfere de aceeaşi rază R, legate prin fire de aceeaşi

lungime L, sunt suspendate în acelaşi punct A. Sferele sunt fabricate
din materiale diferite, motiv pentru care sfera mai grea o va împinge
pe cea mai uşoară. Să se determine poziţia de echilibru a sistemului
(unghiul θ) .

130
 Figura 4.11
Să se determine valoarea unei forţe orizontale F care ar face ca
sistemul să stea în echilibru pentru θ = 0.
R:

tan  ctg
( G1  G2 )

G1  G2 R ;
( G1  G2 ) ( G1  G2 ) L2  2 LR

F
G1  G2 R  G1  G2 ctg  
G1  G2 R .
( L  R ) sin  L2  2 LR

4.12. Două sfere omogene de rază R1 şi R2 şi aceeaşi densitate ρ,

sunt suspendate prin două fire AB şi AD de lungime l1 şi l2. Să se
determine, la echilibru, ecuaţia care dă unghiul θ, format de AD cu
orizontala şi să se rezolve ecuaţia pentru cazul l1+R1=l2+R2=L. În
acest caz să se determine tensiunile din fire şi forţa de apăsare
reciprocă a celor două sfere în punctul de contact.

131
 4.13. Se dă sistemul din Figura 4.13.a, format din bara AB, de
lungime 3l şi greutate G1, bara BC, de lungime 4l şi greutate G2 şi
discurile solidare coaxiale, de raze R şi
r. În punctul C legătura este cu frecare,
coeficientul de frecare la alunecare fiind
μ. În punctul B sistemul este susţinut
printr-un fir. Frecarea în axul O se
neglijează. Să se determine forţa Q,
astfel încât sistemul să rămână în
echilibru în poziţia indicată. Se dau:
Figura 4.13.a
G1=12 N , G2=18 N, μ=1/3, R/r=2.
Rezolvare:
În cazul în care greutatea Q tinde să coboare, atunci frecarea are
sensul indicat în Figura 4.13.b şi, la limită, are valoarea μN. S-a
descompus sistemul în părţile sale componente şi s-au introdus forţele

Figura 4.13.b

132
de legătură. Pentru bara BC, se obţin trei ecuaţii de echilibru cu trei
necunoscute:
 X  0;  X  N  0
B

Y  0;  Y  G  N  0
B 2

 M  0; N  4l cos  G  2l cos  N  4l sin  0

B 2

de unde:
G2 cos 
N  7 ,2 N
2(cos    sin  )
X B  N  2,4 N

YB  N  G2  10 ,8 N
Pentru bara AB se scrie:
 X  0; XA  XB  0

Y  0; YA  YB  S  G1  0

M A  0; YB  S 3l sin  X B 3l cos   G1 3l sin  0

2
2 X B cos   G1 sin   2YB sin 
de unde: S   20 N;
2 sin 
X A   X B  2,4 N;

YA  2,8 N .
Scriind ecuaţia de momente pentru scripete, se obţine:
M O  0; SR  Qr  0

SR
de unde: Q  40 N.
r

133
Dacă greutatea Q tinde să se ridice, atunci forţa de frecare îşi schimbă
sensul. Ecuaţiile de echilibru se scriu în mod analog, ţinându-se seama
de noul sens al forţei de frecare:
 X  0;  X  N  0 ;
B

Y  0;  Y  G  N  0 ;
B 2

 M  0; N  4l cos  G  2l cos  N  4l sin  0 ;

B 2

G2 cos 
de unde: N  12 N;
2(cos    sin  )
X B   N  4 N;

YB  N  G2  6 N
Celelalte ecuaţii rămân neschimbate şi, introducând noile valori ale forţelor, se obţine:

S  11,2 N;
X A   X B  2,4 N;

YA  10 N;
SR
Q  22,4 N.
r
Pentru echilibru, trebuie ca forţa Q să se găsească între cele două
valori determinate:
Qmin  Q  Qmax

sau
22,4 N  Q  40 N

4.14. Se consideră sistemul format din două bare omogene OA şi

OB, articulate între ele, având fiecare lungimea 2l şi greutatea P

134
(Figura 4.14). Articulaţia O este
fixă, iar extremitatea B a barei AB
poate aluneca pe dreapta fixă OD,
înclinată faţă de orizontală cu
unghiul α. Se neglijează frecările.
Se cere:
Figura 4.14
a) Să se determine unghiul θ
corespunzător poziţiei de echilibru;
b) Pentru această poziţie să se determine reacţiunile din O, A şi B.

4.15. Se consideră structura din Figura 4.15.a, alcătuită din şase

bare articulate, încărcată la noduri cu forţele F1,... F6, cu valorile date
pe figură. Să se determine eforturile care apar în cele şase bare.

Figura 4.15

135
Rezolvare:
Se calculează versorul barei BE:
  
  6,4k  2,75 j  7 ,5i   
eEB   0,733i  0,269 j  0,625k
6,4 2  2,75 2  7 ,52
Efortul din bara BE este:
  
   6,4k  2,75 j  7 ,5i   
S EB  S EB eEB  S EB  0,733S EB i  0,269 S EB j  0,625 S EB k
6,4  2,75  7 ,5
2 2 2

Pentru nodul C, ecuaţiile de echilibru sunt:

 X  0;  F1  SCE  0

Y  0; F2  S AC sin  SCB sin  0

 Z  0;  F3  SAC cos  SCB cos  0

2 ,75
tan    0 ,4297 ;
6 ,4
tan 
sin    0 ,394785;
1  tan 2

1
cos    0 ,91877
1  tan 
2

de unde: S CE  F1  140 N ;

S AC  SCB  189,98 ;

 S AC  SCB  97,96 .

Se obţine: SCB  143,97 N ;

S AC  46,01 N ;

Pentru nodul E se poate scrie:

 X  0; SCE  F5  S EBx  0

Y  0; F4  S EF sin  S DE sin  S EBy  0

136
  Z  0;  F6  S EF cos  S DE cos  S EBz  0

cu soluţia: S EB  354 ,71 N ;

S EF  222 ,18 N ;
S DE  51,76471 N .

4.16. Să se determine forţa care trebuie aplicată manivelei unui

cric, astfel încât să ridice o greutate de 200 kg (Figura 4.16). Filetul
cricului are secţiune pătrată, diametrului şurubului este de 10 mm, iar
pasul şurubului este de 2 mm. Coeficientul de frecare este de 0,3.
Unghiul făcut de
braţele cricului
cu şurubul sunt de
35o.

Figure 4.16

4.17. Să se determine valoarea minimă

a coeficientului de frecare (acelaşi între
cilindri şi între cilindri şi planul orizontal),
137

Figura 4.17
astfel încât cei trei cilindri din Figura 4.17 să rămână în echilibru.

4.18. Să se determine valoarea maximă a forţei P, astfel încât

sistemul de corpuri din Figura 4.18 să rămână în echlibru, dacă

Figura 4.18
greutăţile corpurilor A, B şi C sunt, respectiv, 300 N, 200 N şi 100 N,
iar valorile coeficienţilor de frecare sunt, respectiv, 0,6 , 0,5 şi 0,4.
Unghiul de înclinare al planului înclinat este de 30o.

4.19. În Figura 4.19, se presupune că valorile coeficientului de

frecare între corpurile A şi B şi între corpul A şi planul înclinat sunt
egale cu μ. Dacă greutatea corpului A este de 1000 N, a corpului B

Figura 4.19
138
este de 400 N, iar planul înclinat face unghiul de 30o cu orizontala, să
se determine μ astfel încât sistemul să rămână în echilibru.

4.20. Să se studieze echilibrul sistemului alcătuit din trei corpuri,

Figura 4.20

ca în Figura 4.20. Între pană şi cele două corpuri, coeficienţii de

frecare sunt  şi   .

4.21. Două mici sfere, de rază neglijabilă şi de masă egală cu m,

sunt prinse între ele de un fir de lungime l = 1,5R, trecut peste o sferă
de rază R (Figura 4.21). Între sfere şi corp există frecare, coeficientul

Figura 4.21

139
de frecare fiind egal cu μ. Să se determine poziţia de echilibru a
sistemului format din cele două sfere (unghiurile θ1 şi θ2). Să se
rezolve problema şi în cazul în care sferele au mase inegale, respectiv
m1 şi m2.

4.22. Două corpuri de greutăţi diferite P şi Q sunt legate prin

intermediul unui fir inextensibil,
de greutate neglijabilă. Corpul de
greutate P poate aluneca cu
frecare pe planul orizontal,
coeficientul de frecare la
alunecare fiind egal cu μ. Să se
determine unghiul α în momentul
echilibrului ( P  Q ). Figura 4.22

4.23. O bară de greutate G şi lungime 2L, articulată la unul din

capete, se sprijină pe un disc de
rază egală cu R, legat de
articulaţie cu un fir (Figura
4.23). Să se determine tensiunea
în fir.

Figura 4.23

140
 4.24. Se dă sistemul de corpuri din Figura 4.24. Între corpurile 1
şi 2 şi sol există frecare, coeficientul de frecare fiind μ. Dacă corpul 3

Figura 4.24

este suficient de greu, astfel încât să rupă legăturile, să se determine

care din corpurile 1 şi 2 se va mişca mai întâi(    ).

4.25. Să se determine forţa P necesară pentru a frâna greutatea G

(Figura 4.25). Se cunosc dimensiunile sistemului şi coeficientul de
frecare dintre roată şi ferodou.

Figura 4.25

141
 4.26. Să se determine forţa de apăsare P necesară pentru a frâna
greutăţile R şi Q. Se cunosc dimensiunile din Figura 4.26 şi
coeficientul de frecare dintre tambur şi ferodou.

Figura 4.26

4.27. Se consideră sistemul de bare OAB, BC şi CD din Figura

4.27, situat într-un plan vertical. Bara cotită omogenă OAB este
încastrată în O şi are
greutatea dată P. Asupra
barei BC acţionează forţa
F orizontală. Barele BC şi
CD, de greutăţi
neglijabile, sunt articulate
Figura 4.27
fără frecare în B, C şi D.
Cunoscând AB = 2l ; CA = AD = BC = l şi BE = l/2 se cere:

142
1) Să se determine centrul de greutate al barei cotite OAB;
2) Să se determine reacţiunile din O, B, C şi D.

4.28. În Figura 4.28 este prezentată partea din faţă a unui scaun

Figura 4.28

pliant. Dacă persoana care stă pe scaun are 100 kg şi dacă se ştie că
fiecare picior al scaunului apasă cu 20% din greutatea omului pe sol
(restul repartizându-se pe picioarele omului, aşezate pe sol), să se
determine efortul în bara FG şi forţele care apar în articulaţia E şi
acţionează asupra barelor BD şi AC.

143
 4.29. Pentru presa din Figura 4.29, să se determine care este forţa

Figura 4.29
de apăsare asupra materialului din presă, dacă forţa cu care se
acţionează pârghia este P.

4.30. În Figura 4.30 este prezentat un concasor, acţionat de un

motor cu aprindere prin scânteie. Dacă forţa gazelor în piston este p,

Figura 4.30

lungimea barelor AB, BC şi BD este aceeaşi, iar sistemul se găseşte în

144
poziţia din figură, să se determine forţa exercitată de concasor asupra
rocii.

4.31. De o semisferă de rază R şi greutate P este articulată o bară,

de lungime 2L şi greutate Q (Figura 4.31). În absenţa frecărilor, să se
determine poziţia de echilibru a sistemului.

Figura 4.31

145
Capitolul V
DIAGRAME DE EFORTURI SECŢIONALE

5.1. Să se traseze diagrama cotată a forţelor axiale pentru bara

încastrată în A din figura 5.1.
Rezolvare:
Se scrie ecuaţia de echilibru:
Y  0; Y A  3 P  P  0  YA  2 P

Forţele axiale pe cele două regiuni sunt:

N A1  YA  2 P
N1 B1  YA  3P  P
Se reprezintă diagrama N în figura 5.1.
Figura 5.1

5.2. Să se traseze diagrama cotată a forţelor axiale pentru bara

p
din figura 5.2, dacă p  .
a

Figura 5.2

146
 Rezolvare:
Se scrie ecuaţia de echilibru şi se calculează reacţiunea:
 X  0; X A  2 P  p  2a  3P  0  X A  P

Forţele axiale sunt egale cu:

N A1  X A  P
N12  X A  2 P   P

x  0 N 2   P
d

N 23  X A  2 P  px
 x  2a N 3  3P
s

P
N 3 B  X A  2 P   2a  3P
a
În figura 5.2 este trasată diagrama N.

5.3. Să se traseze diagrama de momente de torsiune pentru

arborele drept din figura 5.3, solicitat prin intermediul a patru roţi de
către momentele de torsiune M t1  6kNm , M t2  8kNm , M t3  6kNm şi

Figura 5.3

147
M t4  2kNm .

Rezolvare:
Se scriu momentele de torsiune pentru fiecare porţiune a arborelui:
M t12  M t1  6kNm ;

M t23  M t1  M t2  2kNm;

M t34  M t1  M t2  M t3  2kNm .

Se trasează diagrama de momente de torsiune.

5.4. Să se traseze diagramele de forţe tăietoare şi momente de

încovoiere pentru grinda din figura 5.4, dacă q  40kN / m şi
P  20kN .
Rezolvare:
Se calculează reacţiunile:
Y  0 ;
YB  q 1  P  0
 YB  q 1  P  20kN

M B  0;

 P  2  q 1  0,5  M B  0
 M B  0,5q  2 P  20kNm
Verificare:
M A 0 Figura 5.4

M B  YB  2  q  1  1,5  0  20  20  2  40  1  1,5  0

Se calculează forţele tăietoare :

148
 TA1   P  20kN

 x  0; T1d  20kN
T1 B   P  qx
 x  1m; TBs  20  40  20kN
P
T  0;  P  q  x  0  x   0,5m
q
Se calculează momentele de încovoiere:
x  0 M iA  0
M iA1   P  x ;
 x  1m M is1  20kNm

M id1  20kNm
x  0
x2  12
M i1 B   P(1  x)  q  x  1m M iB  20  2  40   0
2  2
 x  0,5m 0,52
M i max  20 1,5  40   25kNm
2
Pe regiunea A-1 momentul de încovoiere are distribuţie liniară, iar pe
regiunea 1-B distribuţie parabolică.

5.5. Pentru grinda din figura 5.5, se cere să se traseze diagramele

de forţe tăietoare şi momente de
încovoiere, dacă q  20kN / m şi
M 0  30kNm.

Rezolvare:
Se calculează reacţiunile:
Y  0;
YA  q  2  0  YA  2q  40kN

M A  0; Figura 5.5

149
 M A  M 0  q  2  2  0;
 M A  30  20  2  2  50kNm ;

Verificare:
M B  0 ; M A  YA  3  M 0  q  2 1  0  50  40  3  30  20 1 2  0

Se calculează forţele tăietoare:

TA1  YA  40kN

x  0 T1d  40kN
T1B  YA  qx
 x  2m TB  40  20  2  0

Se calculează momentele de încovoiere:

x  0 M iA  50kNm
M iA1  M A  YA  x
 x  1m M is1  50  40  10kNm

x2 x  0
M iB  M A  YA (1  x)  M 0  q 
2  x  2m

M id1  50  40  30  40kNm

M iB  0

În diagrama de momente de încovoiere, în secţiunea 1, apare un salt

egal cu momentul concentrat M 0 .

5.6. Să se traseze diagramele de forţe tăietoare şi momente de

încovoiere pentru grinda din figura 5.6, dacă P  2aq şi M 0  3a 2 q .
Rezolvare:
Se calculează reacţiunile:
M A  0 ; YB  5a  P  3a  M 0  0

150
 M 0  P  3a  3a 2 q  6a 2 q
 YB   
5a 5a

9
 YB   aq  1,8aq .
5

M iB  0;
YA  5a  2a  q  5a  P  2a  M 0  0
10qa 2  4qa 2  3qa 2
 YA 
5a
9
 YA  aq  1,8aq .
5
Verificare:
Y  0 ;
i YA  YB  2aq  P  0 ; Figura 5.6
 1,8aq  1,8aq  2aq  2aq  0
Se calculează forţele tăietoare:
x  0 T1  0
T1 A  qx
x  a TAs   aq

x  a TAd  aq  1,8aq  0,8aq

TA2  qx  YA 
 x  2a T2s  2aq  1,8aq  0,2aq
YA
T  0 ;  qx  YA  0  x   1,8a ;
q
TB3  YB  1,8aq ;

T32  YB  P  1,8aq  2aq  0,2aq ;

Se calculează momentele de încovoiere:

x 2 x  o M i1  0
M i1 A  q 
2 x  a M iAs  0,5a 2 q
151
 x  o
x2 
M iA2  q  YA ( x  a ) x  2a
2  x  1,8a


x  0 M iB  0
M iB3  YB  x 
 x  2a M id3  3,6a 2 q

 x  2a M is3  3,6a 2 q  3a 2 q  0,6a 2 q

M i 32  YB  x  M 0  Px  2a 
 x  4a M id2  0,2a 2 q

5. 7. Să se traseze diagramele de eforturi secţionale pentru grinda

din figura 5.7. Se dau: q  20kN / m , P  40kN şi M 0  40kNm .
Rezolvare:
Se calculează reacţiunile:
M A  0;

YB  3  3,5q  2,75  P  4,5  M 0  0 ;

20  3,5  2,75  40  4,5  40
 YB   9,167 kN
3
MB  0;
YA  3  M 0  3,5q  0,25  P 1,5  0 ;
40  20  3,5  0,25  40 1,5
 YA   39 ,167 kN
3
Verificare: Figura 5.7.

Y  0 ; Y
i A  YB  3,5  q  P  0  9,167  39,167  20  3,5  40  0

Se calculează forţele tăietoare:

TA1  YA  39,167 kN

152
 x  0 T2  40kN
T2B  qx  P 
 x  1,5m TB  40  20  1,5  10kN
d

 x  1,5m TB  40  30 1,5  9,167  0,833kN

s

TB1   P  qx  YB 
 x  2m T1  39,167 kN
d

P  YB 40  9,167
T  0 ;  P  qx  YB  0  x    1,542 m
q 20
Se calculează momentele de încovoiere:
x  0 M iA  0
M iA1  YA  x
 x  1m M is1  39,167 kNm
M i2  0
x2 x  0
M i 2 B  Px  q  1,52
2  x  1,5m M iBd  40 1,5  20   37,5kNm
2

 x  1,5m M iBs  37,54kNm

x2 
M iB1  Px  q  YB  x  1,5 x  3,5m M id1  0,833kNm
2  x  1,542 m
 M i max  37,518kNm

5.8. Dacă P  ql şi M 0  ql 2 , se cere să se calculeze forţa

tăietoare şi momentul de încovoiere în secţiunea I-I, pentru grinda din
figura 5.8.
Rezolvare:
Se calculează reacţiunile:
l
M A  0 ; YB  3l  ql  2,5l  P  2l  M 0  ql 
2
0
;
2,5ql 2  2ql 2  ql 2  0,5ql 2 4
 YB   ql
3l 3

153
 l
 M B  0 ; YA  3l  ql  2,5l  P  l  M 0  ql 
2
0

2,5ql 2  ql 2  ql 2  0,5ql 2 5
 YA   ql
3l 3
Verificare:
5 4
i
Y  0 ; YA  YB  ql  P  ql  0 
3
ql 
3
ql  ql  ql  ql  0

Se calculează forţele tăietoare în secţiunile importante:

5
TA  YA  ql ;
3
2
T1  YA  ql  ql ;
3
4
TB  YB   ql ;
3
1
T2d  YB  ql   ql
3
Se calculează momentele de
încovoiere în secţiunile
Figura 5.8.
importante:
5 1 7
M 1s  ql 2  ql 2  ql 2 ;
3 2 6
1
M 1d  ql 2 ;
6
4 1 5
M 2  ql 2  ql 2  ql 2 ;
3 2 6
5 3 1
M I   ql 2  ql 2  ql 2  ql 2 .
3 2 2

154
5.9. Să se traseze diagramele de eforturi secţionale pentru grinda cu
articulaţie interioară în C din figura 5.9, dacă q  10kN / m şi
P  20kN .

Figura 5.9.
Fig.5.9.

Rezolvare:
Se calculează reacţiunile ştiind că în articulaţia C, momentul de
încovoiere este nul:
Y  0 ; Y
i A  YB  YD  P  4q  0 ;

 YB  P  4q  YA  YD  56 ,67 kN

M B  0 ; YA  3  P 1  q  4  2  YD  4  0 ;

P 1  8q  4YD
YA   6,67 kN M Cd  0 ;
3
YD  2  q  2 1  0 ;  YD  q  1  10kN

Verificare:
155
 M Cs  0 ; YA  5  P  3  YB  2  q  2 1  0 ;
 6,67  5  20  3  56,67  2  10  2 1  0
Se calculează forţele tăietoare:
TA1  YA  6,67 kN ;
T1 B  YA  P  26,67 kN ;

TBd  YA  P  YB  30kN ;
TD  YD  10kN ;
YD
TD B  0  YD  qx  0  x   1m
q
Se calculează momentele de încovoiere:
M iA  0 ;

M i1  YA  2  13,34kNm ;

M iB  YA  3  P 1  40kNm ;

M iC  0 ;

12
M i max  YD 1  q   5kNm
2

5.10. Să se traseze diagramele de eforturi secţionale pentru

grinda din figura 5.10, având articulaţia interioară în 2.
Rezolvare:
Se calculează reacţiunile:
M A  0; YC  5a  2aq  6a  3q  2a  4a  YB  2a  4aq  a  0 ;

M 2d  0; YC  2a  2aq  3a  3q  2a  a  0  YC  6aq ;

156
 4a 2 q  24a 2 q  12a 2 q  30a 2 q
 YB   5aq
2a
M 2s  0; YA  3a  4aq  2a  YB  a  0 ;

8a 2 q  5a 2 q
 YA   aq
3a

Figura 5.10.

Verificare:
Y  0; Y
i A  YB  YC  4aq  3q  2a  2aq  0 ;

 aq  5aq  6aq  4aq  6aq  2aq  0 ;

Se calculează forţele tăietoare:
TA1  YA  aq ;
T1 B  YA  4aq  3aq;

157
 TB 2  YA  4aq  YB  2aq ;

TCs  4aq;
YA  4aq  YB 2
T2C  0  YA  4aq  YB  qx  0  x   a
q 3
Se calculează momentele de încovoiere:
M iA  0 ;

M i1  YA  a  a 2 q ;

M iB  YA  2a  4aq  a  2a 2 q ;

M i2  0;
M i 3  0;

M iC  2a 2 q;
2
 4a  4a  4a  1 2
M i max  2aq a    YC   q      a 2 q .
 3  3  3  2 3

5.11. Dacă P  5aq şi M 0  4a 2 q , se cere să se traseze

diagramele de eforturi secţionale pentru grinda din figura 5.11.
Rezolvare:
Se calculează reacţiunile:
M A  0; YB  4a  2q  4a  5a  M 0  P  2a  0  YB  11,5aq

M B  0; Y A  4a  P  2a  M 0  2q  4a  a  0  Y A  1,5aq

Verificare:
Y  0;
i YA  YB  P  2q  4a  0  1,5aq  11,5aq  5aq  8aq  0

158
Se calculează forţele tăietoare:
TA1  YA  1,5aq ;
T12  YA  P  3,5aq;

TBs  2q  3a  YB  5,5aq;

TBd  2q  3a  6aq; T3  0;

Se calculează momentele de
încovoiere:
M i1  YA  2a  3a 2 q;

M 2s  Y A  3a  P  a
;
 4 ,5a q  5a q  0 ,5a q
2 2 2

Figura 5.11.
M 2d  0,5a 2 q  4a 2 q  4,5a 2 q ;

M Bd  2q  3a 1,5a  9a 2 q ;

M 2d  2 q  4 a  2 a  YB  a  ( 16  11,5 )a 2 q  4 ,5 a 2 q

5.12. Să se traseze diagramele de eforturi secţionale pentru

grinda din figura 5.12 dacă Q  2,5ql şi M 0  ql 2 .
Rezolvare:
Din ecuaţiile de echilibru se obţin reacţiunile
YA  1,5ql ,
YB  3ql .
Se calculează forţele tăietoare:
TA2  YA  1,5ql ;

T2s  YA  Q  ql ; TB  YB  3ql ;

159
Se calculează momentele de
încovoiere:
M iA  0;

M is1  YA  l  1,5ql 2 ;

M id1  YA  l  M 0  2,5ql 2 ;

M i 2  YA  2l  M 0  4ql 2 ;
M iB  0;

Cu aceste valori se trasează

diagramele din figura 5.12.

Figura 5.12.

5.13. Pentru grinda din figura

5.13, încărcată cu sarcinile
q  20kN / m , P  30kN şi
M 0  30kNm , se cere să se traseze
diagramele de eforturi secţionale.
Rezolvare:
Din ecuaţiile de echilibru din
statică se obţin reacţiunile:
YA  12,25kN ;
YB  36,25kN

Se calculează forţele tăietoare:

Figura 5.13.

160
 T1 A  P  30kN ; TAd  P  YA  17,75kN ;
TB3  YB  36,25kN ;

TA3  0 ; P  YA  qx  0  x  0,887 m;

Se calculează momentele de încovoiere:

M i1  0;
M iA  P  0,8  24kNm;

1,52
M  P  2,3  YA 1,5  q 
s
i2  28,125kNm;
2
M iB  0;

M i 3  YB  0,8  29kNm ;

M id2  M is2  M 0  58,125kNm

0,887 2
M i max  P 1,687  YA  0,887  q   31,876kNm;
2
Cu aceste valori se trasează diagramele din figura 5.13.

5.14. Să se traseze diagramele T şi M i pentru grinda din figura

5.14 dacă P  2ql şi M 0  3ql 2 .
Rezolvare:
Se obţin reacţiunile:
YA  2ql ;
YB  4ql ;
Se calculează forţele tăietoare:

161
 TA  YA  2ql ;

T1s  YA  ql  3ql ;

T1d  T1s  P  ql ;

TBs  YA  q  2l  P  2ql ;
T2 B  P  2ql .
Se calculează momentele de
încovoiere:
M iA  0;

l2
M  YA  l  q  2,5ql 2 ;
s
i1
2
Figura 5.14.
M  2,5ql  M 0  0,5ql ;
d
i2
2 2

M i 2  0;

M iB   P  0,5l  ql 2 .
Se trasează diagramele ca în figura 5.14.

5.15. Pentru grinda din figura 5.15 se cunoaşte diagrama de

momente de încovoiere. Se cere să se determine încărcarea şi să se
traseze diagrama de forţe tăietoare .
Rezolvare:
Deoarece în secţiunea 1 apare un salt în diagrama de momente , acolo
există un moment concentrat
M 0  3ql 2 ;

162
Deoarece pe porţiunea 2-B
diagrama M i are o distribuţie
parabolică, acolo există o
sarcină distribuită uniform q.
Deoarece în secţiunea 1 apare
o schimbare de pantă în
diagrama M i , există o forţă
concentrată P.
Se calculează necunoscutele
Y A , YB şi P .
Figura 5.15.

M 1s  5,6ql 2
M  YA  2l  YA 
1
s
  2,8ql
2l 2l
M B  YA  5l  M 0  P  3l

M B  YA  5l  M 0  2ql 2  2,8ql  5l  3ql 2

P   3ql
3l 3l
M id1  YB  3l  q  2l  4l

M id1  q  2l  4l  2,6ql 2  8ql 2

 YB    1,8ql
3l 3l
Verificare:
Y  0 ; Y
i A  YB  2ql  P  0  2,8ql  1,8ql  2ql  3ql  0

Se calculează forţele tăietoare:

TA1  YA  2,8ql ;

T1 B  YA  P  0,2ql ;
T2  0;
163
 TBd  2ql ;
Diagrama T este reprezentată în figura 5.15.

5.16. Să se traseze diagramele de eforturi secţionale pentru bara

cotită plană din figura 5.16, dacă P  3aq şi C0  5a 2 q.
Rezolvare:
Se scriu ecuaţiile de echilibru din
statică:
 X  0; X  X  0
A B

Y  0 ; Y  P  3aq  0
B

M  0;
B

Figura 5.16.
X A  2a  q  3a 1,5a  P  4a  C0  0
Se obţin reacţiunile:
X A  5,75aq;
X B  5,75aq;
YB  6aq .

Verificare:
M A  0 ; YB  3a  X B  2a  C0  Pa  q  3a  1,5a  0

6aq  3a  5,75aq  2a  5a 2 q  3a 2 q  4,5a 2 q  0

Se alege un sens de parcurgere de la 1 spre B. Se desenează convenţia
de semne pentru fiecare porţiune de bară dreaptă.
Se calculează forţele axiale:

164
 N1 A  0;
N A3  3aq;
N 23  0;

N B3   X B  5,75kN .
Se calculează forţele tăietoare:
 x  0 T1  0
T1 A  qx ;
 x  3a T A
s
 3aq
TA3   X A  5,75aq;
T23   P  3aq;

TB3  YB  6aq .

Se calculează momentele de încovoiere:
M i1  0; Figura 5.16.a

M iAs  q  3a 1,5a  4,5a 2 q;

M is3  4,5a 2 q  5,75aq  2a  16a 2 q;

M i 2  0;

M id3  16a 2 q  P  a  13a 2 q ;

M iB  0; M id4  YB 1,5a  9a 2 q;

M is4  9a 2 q  C0  4a 2 q .
Diagramele sunt reprezentate în figura 5.16.a.

165
 5.17. Să se traseze
diagramele de eforturi secţionale
pentu bara cotită plană cu
articulaţie interioară în 3,
articulată la capete şi solicitată
de q  10kN / m şi C0  100kNm ,
ca în figura 5.17.
Rezolvare:
Se scriu ecuaţiile de echilibru Figura 5.17.

din statică şi se ţine cont de

faptul că momentul de încovoiere în
articulaţia interioară este nul.
 X  0; X  X  0 ;
A B

Y  0 ; Y  Y  2q  0 ;
A B

M  0; A

YB  4  X B  3  C0  q  2  3  0 ;

M 3d  0 ; YB  2  q  2 1  0 .
Se obţin reacţiunile:
X A  40kN ;
X B  40kN ;

YA  10 kN ;
YB  10 kN ;

Verificare: Figura 5.17.a

166
 M B  0 ; YA  4  X A  3  C0  2q 1  0

 10  4  40  3  100  20  0
Se alege un sens de parcurgere de la A la B şi se reprezintă convenţia
de sensuri pozitive ale eforturilor secţionale.
Se calculează forţele axiale:
N A2  YA  10kN ;

N B2   X B  40kN .
Se calculează forţele tăietoare:
TA2  X A  40kN ;
T23  YA  10kN ;
TB  YB  10kN ;
T  0 pentru x  1m .
Se calculează momentele de încovoiere:
M iA  0;

M is1  X A 1,5  60kNm;

M id1  60  C0  40kNm;

M is2  X A  3  C0  20kNm;
M i 3  0; M iB  0;

12
M i max  YB 1  q   5kNm.
2
Diagramele N , T şi M i sunt reprezentate în figura 5.17.a.

167
 5.18. Să se traseze diagramele de eforturi secţionale pentru bara
cotită articulată în A şi B, având articulaţia interioară 4 şi solicitată de

Figura 5.18.

sarcinile p  10kN / m şi P1  40kN ca în figura 5.18.

Rezolvare:
Se scriu ecuaţiile de echilibru şi condiţia ca momentul încovoitor în 4
să fie nul.
 X  0; X  P  X  0 ;
A 1 B

Y  0 ; Y  p  3  Y  0 ;
A B

 M  0 ; Y  2  X  4  p  3  0,5  P 1  0 M
A B B 1
d
4  0;

YB  1  p  0,5  1  0 ;
Se obţin reacţiunile:
X A  28,75kN ,

X B  11,25kN ,
168
 YA  25kN ;

YB  5kN .
Se calculează forţele axiale, alegând sensul de
parcurgere din A către B.
N A3  YA  25kN ;

N 23  0 ;

N B3   X B  11,25kN .
Se calculează forţele tăietoare:
TA1  X A  28,75kN ;
T13  X A  P1  11,25kN ;

T2  0 ;

T3s  10kN ;
TB  YB  5kN ;

T3d  YB  p  2  15kN ;
T  0 pentru x  0,5m .
Se calculează momentele de încovoiere:
M iA  0;
M i1  X A 1  28,75kNm;
M i 3  X A  4  P1  3  5kNm;
Figura 5.18.a.
M i 2  0;

12
M   p   5kNm;
s
i3
2
M id3  10kNm;

169
 0,52
M i max  YB  0,5  p   1,25kNm.
2
Diagramele N , T , M i sunt reprezentate în figura 5.18.a.

170
Capitolul VI
MOMENTE DE INERŢIE

6.1. Să se calculeze momentul de inerţie central Iz, modulul de

rezistenţă Wz, şi momentul static Sz al ariei situate deasupra axei
centrale Gz, pentru suprafaţa plană simetrică din figura 6.1.
Rezolvare:
Se împarte suprafaţa în două
dreptunghiuri având centrele de
greutate G1 si G2 si se calculează în
raport cu sistemul de axe z2G2y.
Datorită simetriei zG = 0.

yG 
y Ai i  3,5t  6t 2
 2  1,75t
A i 6t  6t 2 Figura 6.1.
Se reprezintă axele centrale zGy şi se calculează momentul de inerţie
central I z :
6t  t 3 t  6t 
3

Iz   1,75t   6t 2   1,75  6t 2  55,25t 4

2 2

12 12
Se calculează modulul de rezistenţă:
Iz 55,25t 4
Wz    11,63t 3
ymax 4,75t
Se calculează momentul static:
4,75t
S z  yG0  A0   4,75t 2  11,28t 3
2

171
6.2. Pentru suprafaţa plană simetrică din figura 6.2 se cere să se
calculeze momentul de inerţie central I z , modulul de rezistenţă Wz şi
momentul static central al tălpii
inferioare.
Rezolvare:
Se împarte suprafaţa plană în 3
dreptunghiuri având centrele de greutate
G1 ,G2 şi G3 . În raport cu sistemul de

referinţă z1G1 y se calculează

coordonatele centrului de greutate : Figura 6.2.

yG 
y A
i i

2,5t  4t 2  5t  6t 2
 2,857t zG  0
A i 4t 2  4t 2  6t 2

Se calculează momentul de inerţie:

6t  t 3 t  4t  4t  t 3
3

Iz   2,143t   6t   0,357t   4t   2,857t   4t 2

2 2 2 2 2

12 12 12
 I z  66 ,88t 4

Se calculează modulul de rezistenţă :

Iz 66,88t 4
Wz    19,92t 3
ymax 3,357t
Se calculează momentul static:
S z  y3  A3  2,143t  6t 2  12,858t 3

172
 6.3. Să se calculeze momentele de inerţie centrale, pentru
secţiunea transversală a unei bare formate dintr-o platbandă şi un
profil cornier cu aripi inegale L 120 x 80 x 10, ca în figura 6.3.a.

a) b)
Figura 6.3.

Rezolvare:
Din [3] se iau caracteristicile geometrice ale profilului cornier (Figura
6.3.b).
I z  98,1 10 4 mm 4 ;

I y  276 10 4 mm 4 ;

e y  19,5 mm ;

ez  39,2 mm ;

A  1910 mm 2 ;
I zy  96,5 10 4 mm 4 ;

173
Se reprezintă centrele de greutate G1 şi G 2 şi se calculează
coordonatele centrului de greutate G al suprafeţei în raport cu sistemul
de axe z 2G2 y2
 100  39 ,2 1910  60 ,8 1910
yG    29 ,7 mm
1910  2000 3910
24 ,5 1910
zG   11,96 mm
3910
Se reprezintă axele centrale zGy şi se calculează momentele de inerţie
axiale centrale :
10  200 3
Iz   29 ,7 2  2000  276  10 4  31,12  1910  1303,8  10 4 mm 4
12
200  103
Iy   11,96 2  2000  98,1  10 4  12 ,54 2  1910  1584 ,1  10 4 mm 4
12
Se calculează momentul de inerţie centrifugal:
I zy  29,7 11,96  2000  31,112 ,54 1910  96,5 10 4  242 10 4 mm 4

6.4. Pentru suprafaţa plană simetrică

din figura 6.4 se cere să se calculeze
momentele de inerţie centrale şi modulul
de rezistenţă Wz .
Rezolvare:
Se împarte suprafaţa în 4 dreptunghiuri şi
se calculează coordonatele centrului de
greutate G în raport cu sistemul de axe
z1G1 y :
Figura 6.4.
174
yG 
y Ai i

A i

15,5t  2t  2  30t  31t  20t 2

 yG   16 ,316t
12t 2  120t 2  20t 2
zG  0 datorită simetriei.
Se calculează momentele de inerţie centrale:
12t  t 3 2  2t  30t 
3

Iz   16 ,316t  12t 2   2  0,816t   2t  30t 

2 2

12 12
20t  t 3
  14 ,684t   20t 2  19701,82t 4
2

12
t  12t  30t  2t  t  20t 
3 3 3

Iy   2  2  4t   2t  30t   1042 ,67t 4

2

12 12 12
 I zy  0 datorită simetriei

Se calculează modulul de rezistenţă:

Iz 19701,82t 4
Wz    1171,61t 3
ymax 16,816t

6.5. Să se calculeze momentele de inerţie centrale pentru

suprafaţa plană din figura 6.5.
Rezolvare:
Se împarte suprafaţa în 3 dreptunghiuri şi se calculează coordonatele
centrului de greutate G în raport cu sistemul de axe z 2G2 y2 :

yG 
 y i Ai   65  1500  65  2400  y  8 ,24 mm
 Ai
G
1500  3200  2400

zG 
 z i Ai  35  1500  50  2400  z  9 ,5mm
 Ai 1500  3200  2400
G

175
 Figura 6.5.

Se calculează momentele de inerţie centrale:

50  30 3 20  160 3 80  30 3
Iz   73,24  1500 
2
 8,24  3200 
2
 56 ,76 2  2400
12 12 12
 I z  2311  10 mm
4 4

30  50 3 160  20 3 30  80 3
Iy   44 ,5  1500 
2
 9,5  3200 
2
 40 ,5  2400
12 12 12
 I y  1085  10 4 mm 4

I zy  44 ,5  73,24  1500  8,24  9,5  3200  40 ,5  56 ,76  2400

 I zy  1066  10 4 mm 4

6.6. Să se traseze elipsa principală centrală de inerţie pentru

suprafaţa plană din figura 6.6.
Rezolvare:
Se împarte suprafaţa în 3 dreptunghiuri şi se calculează coordonatele
centrului de greutate G în raport cu sistemul de axe z 2G2 y2 :

176
 Figura 6.6.

yG 
y A i i

 3a  4a 2  2,5a  10a 2
A i 4a 2  7a 2  10a 2
 yG  0,619a

zG 
z Ai i

2,5a  4a 2  3a 10a 2
A i 4a 2  7a 2  10a 2
 zG  0,952a
Se calculează momentele de inerţie centrale:
4a  a 3 a  7a 
3

Iz   3,619 a   4a 2   0,619 a   7a 2 
2 2

12 12

5a  2a 
3

 1,881a   10a   I z  120 ,7a 4 ;

2 2

12
a  4a  a 3  7a 
3

Iy   3,452 a   4a   0,952 a   7a 2 
2 2 2

12 12
2a  5a 
3

  2 ,048a   10a 2  I y  122 ,7a 4 ;

2

12
I zy  4a 2   3,619a 3,452a   7a 2  0,619a 0,952a  

177
  1,881a  2,048a  10a 2  I zy  92 ,619a 4 .
Se determină direcţiile principale centrale de inerţie:
 2 I zy  2 92 ,619a 4 
tg 21,2    92 ,619
I z  I y 120 ,7a 4  122 ,7a 4

2  892253
 2  4441 26 ;

1  451834 deoarece I zy < 0

Se calculează momentele de inerţie principale centrale:

Iz  Iy
I1,2  
1
I z  I y   4 I zy 
2 2

2 2
120 ,7a 4  122 ,70a 4 1
  120 ,7  122 ,702  4  92,619 2 a 4
2 2
I1  214 ,32a ;4

I 2  29 ,07 a 4
Se calculează razele de inertie principale şi se trasează elipsa
principală centrală de inerţie:
I1 214 ,32a 4
i1    3,19a ;
A 21a 2

I2 29 ,32a 4
i2    1,17 a .
A 21a 2

6.7. Pentru suprafaţa plană din figura 6.7, se cere să se traseze

elipsa principală centrală de inerţie

178
 Figura 6.7.

Rezolvare:
Se împarte suprafaţa în 3 dreptunghiuri şi se calculează coordonatele
centrului de greutate :
3a  3a 2
yG   2  0,692a
3a  3a 2  7a 2
2a  6a 2
zG   2  0,923a
3a  3a 2  7a 2
Se calculează momentele de inerţie centrale:
3a  a 3 a  7a  a 3  3a
3

Iz   2,308a   3a   0,692a   7a  
2 2 2 2

12 12 12
 0,692a   3a 2  49 ,6a 4
2

a  3a  7a  a 3 a  3a 
3 3

Iy   1,077 a   3a   0,923a   7a 2  
2 2 2

12 12 12
 1,077 a   3a 2  18a 4
2

I zy  2,308a 1,077 a  3a 2  0,692a  0,923a  7a 2  0,692a 1,077 a 3a 2

 I zy  9,692a 4
179
Se determină direcţiile principale de inerţie:
2  3131 32
 2 I zy  2  9,692 
tg 21,2    0 ,6134  1  154546
Iz  Iy 49 ,6  18   741414
 2
Se calculează momentele de inerţie centrale principale:
Iz  Iy
I1,2  
1
I z  I y   4 I zy2 
2

2 2
49 ,6a  18a 4 1
4
  49 ,6  182 a 8  4  9,692a 8
2 2
 I1  52 ,335a 4

 I 2  15,265a
4

Deoarece I zy  0 direcţia de maxim (1) trece prin cadranul II. Se

calculează razele de inerţie principale centrale şi se trasează elipsa

principală centrală de inerţie având ca semiaxe aceste raze :

I1 52 ,335a 4
i1   2
 2,05a
A 13a

I2 15,265a 4
i2   2
 1,174a
A 13a

6.8. Să se traseze elipsa principală centrală de inerţie pentru

suprafaţa plană din figura 6.8.
Rezolvare:
Se calculează coordonatele centrului de greutate în raport cu sistemul
de axe z1G1 y1 :

180
zG 
 zi Ai
 Ai
40 1200
 zG   4,21mm
1200  7000  3200

yG 
 yi Ai
 Ai
185  7000  350 1200
 yG   150 ,5mm
1200  7000  3200

Se determină momentele de inerţie centrale:

Figura 6.8.

160  203 20  350 3 60  203

Iz   150 ,5  3200 
2
 34 ,5  7000 
2

12 12 12
 199 ,52 1200  20020 10 4 mm4
20 1603 350  203 20  603
Iy   4,21  3200 
2
 4,21  7000 
2

12 12 12
 35,79 2 1200  912 ,83 10 4 mm4
I zy  150 ,5  4,21  3200  34 ,5  4,21  7000  199 ,5  35,79  1200
 I zy  958,2  10 4 mm 4

Se determină direcţiile principale de inerţie:

 2 I zy  2  958 ,2  10 4
tg 21,2    0,1003
I z  I y 20020 10 4  912 ,83  10 4

2  54338

 1  251 49
  87811
 2

181
Deoarece I zy  0 direcţia de maxim (1) trece prin cadranul II. Se

calculează razele de inerţie principale:

Iz  Iy
I 1 ,2 
1
I z  I y 2  4 I zy2 
2 2
20020  10 4  912 ,83  10 4 1
  20020 10 4  912 ,83 10 4 2  4  958,2 10 4 2
2 2
 I1  20068  10 4 mm 4

 I 2  864 ,83  10 mm
4 4

Se determină rezele de inerţie principale şi se trasează elipsa

principală centrală de inerţie :
I1 20068 10 4
i1    132 ,7mm
A 114 10 2

I2 864 ,83 10 4

i2    27 ,5mm
A 114 10 2

6.9. Pentru suprafaţa plană din figura 6.9 să se traseze elipsa

principală centrală de inerţie:
Rezolvare:
Se calculează coordonatele centrului de
greutate în raport cu sistemul z1G1 y1 :

zG 
 zi Ai
 Ai
 2,5a  16a 2  2a   6a 2 
 zG   1,75a
6a 2  16a 2  6a 2 Figura 6.9.
yG   yi Ai  a  16a 2  a  6a 2
  0,625a
 iA 6 a 2
 16 a 2
 6 a 2

182
Se calculează momentele de inerţie centrale:
a  6a  4a  4a  3a  2a 
3 3 2

Iz   0,625a   6a 2   0,375a   16a 2  

2 2

12 12 12
 0,375a   6a 2  41,083a 4
2

6a  a  4a  4a  2a  3a 
3 3 3

Iy   1,75a   6a 2   0,75a   16a 2  

2 2

12 12 12
 0,25a   6a 2  44 ,333a 4
2

I zy  0,625a  1,75a  6a 2   0,375a  0,75a   16 2   0,375a  0,25a   6a 2

 I zy  10 ,5a 4

Se determină direcţiile principale de inerţie:

 2 I zy  2 10 ,5a 4
tg 21,2    6,46
I z  I y 41,083a 4  44 ,333a 4

2  81129

  2  40364,5
  130364,5
 1
Se calculează momentele de inerţie principale centrale:
Iz  Iy I1  53,33a 4
I1,2  
1
I z  Iy 
2
 4I  
2
zy
I 2  32 ,08a
4
2 2

Se determină rezele de inerţie principale şi se trasează elipsa

principală centrală de inerţie :
I1 53,33a 4
i1   2
 1,82a
A 16a

I2 32 ,08a 4
i2    1,42a
A 16a 2

183
 6.10. Să se calculeze momentul de inerţie central I z pentru
suprafaţa plană simetrică din figura 6.10.
Rezolvare:
Se calculează coordonatele centrului de
greutate:
0,5t   20t 2 

yA
yG i i
  0,357t
A i 48t 2  20t 2

zG  0 Figura 6.10.

Se calculează momentul de inerţie central I z :

6t  8t  4t  5t 
3 3

Iz   0,357t   48t 2   0,143t   20t 2  220 ,04t 4

2 2

12 12

6.11. Să se traseze elipsa principală centrală de inerţie pentru

suprafaţa plană din figura 6.11.
Rezolvare:
Se calculează coordonatele centrului de
greutate:

yG 
 y A  2,5a  4a  2
i i
2
 1,33a ;
 A 7 a  4 a  4a
i
2 2 2

zG 
 z A  a  4a  3a  4a
i i
2 2
 0,53a Figura 6.11.
 A 7 a  4a  4a
i
2 2 2

Se calculează momentele de inerţie centrale:

7a  a 3 a  4a 
3

Iz   1,33  7 a 4  2   2  4a 2  1,17  a 2
2 2

12 12
 I z  34 ,65a 4
184
 a  7a  4a  a 
3 3

Iy   0,53  7a 4  2   4a 2  2,47  a 2  4a 2  1,53a 

2 2 2

12 12
 I y  64 ,98a 4

I zy   1,33a 0,53a   7a 2  1,17a  2,47a   4a 2  1,17a  1,53a  4a 2

 I zy  9,33a 4

Se determină direcţiile principale centrale de inerţie:

 2 I zy  2   9,33a 4 
tg 21,2    0,6153
I z  I y 34 ,65a 4  64 ,98a 4

2  313618

  2  15489
  7411 51
 1
Deoarece I z  0 direcţia de maxim (1) trece prin primul cadran.
Se calculează momentele de inerţie centrale principale:
Iz  Iy
I 1 ,2 
1
I z  I y 2  4 I zy2 

2 2
34 ,65a 4  64 ,98a 4 1
  34,65a 4  64,98a 4 2  4  9,33a 4 2
2 2
 I1  67 ,62a 4

 I 2  32 ,01a
4

Se calculează razele de inerţie principale şi se trasează elipsa

principală centrală de inerţie:
I1 67 ,62a 4
i1    2,12a
A 15a 2

I2 32 ,01a 4
i2    1,46a
A 15a 2

185
 6.12. Să se calculeze momentul de inerţie central I z , modulul de
rezistenţă Wz şi momentul static al ariei aflate sub axa Gz pentru
suprafaţa plană simetrică din figura 6.12.
Rezolvare:
Se calculează coordonatele centrului de
greutate:
zG  0 ;

yG 
y A i i

45  2  600
 18 mm ;
A i 1800  2  600 Figura 6.12.
Se calculează caracteristicile geometrice:
60  303 10  603
Iz   18 1800  2 
2
 2  27 2  600  195,3 10 4 mm 4
12 12
Iz 195,3 10 4
Wz    34,26 103 mm3
ymax 57
57
S z  2 10  57   32 ,49 103 mm3
2

6.13. Să se traseze elipsa principală

centrală de inerţie pentru suprafaţa plană
din figura 6.13.
Rezolvare:
Se calculează coordonatele centrului de
greutate:

yG 
y A i i

 2,5a  4a 2  3a 14a 2
 1,45a
A i 4a 2  4a 2  14a 2 Figura 6.13.

186
 zG 
z A
i i

 1,5a  4a 2  3a 14a 2
 2,18a
A i 4a 2  4a 2  14a 2

Se calculează momentele de inerţie centrale:

a  4a 3  7a  2a 
2
4a  a 3
3

Iz   3,95a   4a 2   1,45a   4a 2   1,55a   14a 2

2 2 2

12 12 12
 I z  114 ,78a 4

a  4a 3 4a  a 3  2a  7a 
3

Iy   0,68a   4a 2   2,18a   4a 2   0,82a   14a 2

2 2 2

12 12 12
 I y  93,11a 4

I zy  3,95a  0,68a  4a 2  1,45a  2,18a  4a 2  1,55a  0,82a 14a 2

 I zy  41,18a 4

Se determină direcţiile principale centrale de inerţie:

2  751532
 2 I zy 2  41,18a 4 
tg 21,2    3,8  1  373746
I z  I y 114 ,78a  93,11a
4 4
  1273746
 2
Se calculează momentele de inerţie principale centrale :
Iz  Iy
I1,2 
1
I z  I y 2  4I zy2 
2 2
114 ,78a 4  93,11a 4 1
  114,78a 4  93,11a 4 2  4  41,18a 4 2
2 2
 I1  146 ,53a 4

 I 2  61,36a
4

Se calculează razele de inerţie principale centrale şi se trasează elipsa

principală centrală de inerţie:
I1 146 ,53a 4
i1    2,58a
A 22a 2

187
 I2 61,36a 4
i2    1,67 a
A 22a 2

6.14. Să se calculeze momentele de inerţie centrale pentru

suprafaţa simetrică din figura 6.14.
Rezolvare:
Se calculează coordonatele centrului de
greutate în raport cu sistemul G1y:
zG  0

yG 
y A i i

 17 ,5t  30t  2,5t  35t  50t 2
A i 25t  5t  30t  2,5t  50t 2
 yG  12 ,25t
Figura 6.14.
Se calculează momentele de inerţie
centrale:
25t  5t  2,5t  30t  10t  5t 
3 3 3

Iz   12 ,25t   25t  5t   5,25t   30t  2,5t  

2 2

12 12 12
 22 ,75t   50t 2  52692 ,7t 4
2

5t  25t  30t  2,5t  5t  10t 

3 3 3

Iy     6967 ,4t 4
12 12 12
I zy  0 datorită simetriei.

6.15. Să se calculeze momentul de inerţie central I z , modulul de

rezistenţă Wz şi momentul static al inimii pentru secţiunea compusă
sudată simetrică din figura 6.15.
Rezolvare:

188
Se calculează coordonatele centrului de
greutate :
zG  0 datorită simetriei

yG 
y A i i

11t  40t 2
 6,11t
A i 32t 2  40t 2

16t  2t  2t  20t 

3 3

Iy   6,11t   32t   4,89t   40t 2

2 2

12 12
 I z  3495 ,11t 4
Figura 6.15.
Iz 3495,11t 4
Wz    234 ,72t 3
ymax 14,89t

S z2  4 ,89t  40t 2  195 ,6t 4

6.16. Pentru suprafaţa simetrică din figura 6.16 se cere să se

calculeze momentele de inerţie centrale:
Rezolvare:
Se calculează coordonatele centrului
de greutate:
zG  0 datorită simetriei

yG 
y A i i

 2t  8t 2
 0,67t
A i 2  8t 2  8t 2

Se calculează momentele de inerţie Figura 6.16.

centrale:
2t  8t   1  4t  2t   2 
3 2 3 2

Iz    t   2t  8t    t   4t  2t  93,33t 4
12 3  12 3 

189
 8t  t  2t  4t 
3 3

Iy  2  2  2,5t  8t 2   52t 4
12 12
I zy  0 datorită simetriei.

6.17. Să se traseze elipsa principală centrală de inerţie pentru

secţiunea transversală a unei bare compuse din profilele U20 şi U12
ca în figura 6.17.
Rezolvare:
Din [ 3 ] se iau caracteristicile
geometrice ale celor două profile:
U20 U12
h = 200 mm h= 120 mm
b = 75 mm b = 55 mm
ey =20,1 mm ey = 16 mm Figura 6.17.
A = 3220 mm2 A = 1700 mm2
Iz = 1910 10 4 mm 4 Iz = 364 10 4 mm 4
Iy = 148 10 4 mm 4 Iy = 148 10 4 mm 4
Se calculează coordonatele centrului de greutate:

yG 
 y A   84 1700  29,02mm
i i

 A 3220  1700
i

zG 
 z A   80,11700  27 ,67mm
i i

 A 3220  1700
i

Se calculează momentele de inerţie centrale:

I z  1910 10 4  29 ,02 2  3220  43,2 10 4  54 ,982 1700  1738 ,2 10 4 mm 4

190
I y  148 10 4  27 ,67 2  3220  364 10 4  52,43 1700  1225 ,8 10 4 mm 4
I zy  29,02  27 ,67  3220  54,98  52,43 1700  748,6 10 4 mm 4

Se determină direcţiile principale centrale de inerţie:

 2 I zy  2  748 ,6 10 4
tg 21,2    0,9899
I z  I y 2738 ,2  10 4  1225 ,8  10 4

2  444238

 1  2221 19
  673841
 2
Se calculează momentele de inerţie centrale principale:
Iz  Iy
I 1 ,2 
1
 I z  I y 2  4 I zy2 
2 2
2738 ,2  10  1225 ,8  10 4 1
2738,2 10 4  1225,8 10 4 2  4  748,6 10 4 2
4
 
2 2
 I1  3046 ,1  10 4 mm 4

 I 2  917 ,9  10 mm
4 4

Se calculează razele de inerţie şi se trasează elipsa principală centrală

de inerţie:
I1 3046 ,1 10 4
i1    78,68mm
A 4920

I2 917 ,9 10 4
i2    43,19mm
A 4920
6.18. Să se calculeze momentele de inerţie centrale pentru
suprafaţa plană din figura 6.18.
Rezolvare:
Se calculează coordonatele centrului de greutate:

191
  yi Ai  1,5a  16a 2  1,5a 6a 2 
yG  
 iA 7a 2  16a 2  6a 2
 yG  0,881a

 zi Ai  2,5a  16a 2  2a   6a 2 
zG  
 Ai 17 a 2
 zG  1,647a

Se determină momentele de inerţie

Figura 6.18.
centrale:
a  7a  4a  4a  3a  2a 
3 3 3

Iz   0 ,881a   7a 2   0 ,62a   16a 2   0 ,62a   6a 2

2 2 2

12 12 12
 I z  57 ,181a 4

7a  a 3 4a  4a  2a  3a 
3 3

Iy   1,647 a   7a   0,853a   16a   0,353a   6a 2

2 2 2 2 2

12 12 12
 I y  31,29a 4

I zy  7a 2  0,881a  1,647 a   0,853a  0,62a   16a 2   0,62a  0,353a 6a 2
 I zy  17 ,294a 4

192
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Bălan, Şt., Probleme de mecanică, E.D.P., Bucureşti, 1972;

2. Ciofoaia, V., Ulea, M., Teoria elasticităţii şi rezistenţa
materialelor, Reprografia Universităţii Transilvania Braşov,
1992;
3. Deliu, Gh., Vlase, S., Statică.Culegere de probleme, Editura
Albastră, Cluj- Napoca, 2004;
4. Goia, I., Sperchez, Fl., Ciofoaia, V., Radu, Gh., Ulea, M.,
Ţierean, M., Rezistenţa materialelor, Culegere de probleme,
Reprografia Universităţii Transilvania Braşov, 1991;
5. Goia, I., Rezistenţa materialelor, Editura Universităţii
Transilvania Braşov, 2001;
6. Rădoi, M., Deciu, E., Mecanica, E.D.P., Bucureşti, 1981;
7. Tofan, M., Statica, Reprografia Universităţii Transilvania Braşov,
1979;
8. Ulea, M., Purcărea, R., Munteanu, V., Statica Tehnică. Aplicații,
Editura Universității Transilvania din Brașov, 2006;
9. Vlase S., Mecanica Statica, Editura Infomarket, Braşov, 2003;
10. Vlase, S., Mecanică Computaţională, Editura Infomarket, Braşov,
2005;
11. Vlase S., Mecanica Statica, Ediția a II-a, Editura Infomarket, Braşov,
2008;

193
12. Voinea, R., Voiculescu, D., Ceauşu, V., Mecanica, E.D.P.,
Bucureşti, 1983.

194