MECANICĂ I, 2020 Constantin Văcărescu

Seminar 5: Sisteme echivalente de forţe oarecare

Seminar 5

REDUCEREA SISTEMELOR DE FORŢE

OARECARE

Aplicaţia 1
Un sistem de forţe oarecare acţionează pe un solid rigid de forma unui paralelipiped
dreptunghic de dimensiuni a  2a  a (fig. 5.1, a). Se cunosc modulii forţelor: F1  2F ,
F2  F 5 , F3  2 F 2 , F kN şi lungimea am .
Se cere să se reducă S.F. (să se determine natura S.F.) în raport cu originea O a
reperului Oxyz şi apoi să se determine cel mai simplu sistem de forţe echivalent cu sistemul
dat.

z
H G
a F2
D
E F3 y
a O
C
A F1
B
x 2a

Fig. 5.1

Rezolvare:
1) Calculul torsorului S.F. date în raport cu punctul O,  O R , M O 

1a) Calculul rezultantei R

3
Rezultanta S.F. are expresia: R   Fi  F1  F2  F3
i 1

Determinarea expresiilor analitice ale forţelor în raport cu reperul Oxyz, se realizează

în funcţie de versorii u , ai suporturilor forţelor, după cum urmează:
AB 2aj
F1  F1u AB  F1  2F  2 Fj
AB 2a

EH  ai  2aj
F2  F2u EH  F2 F 5   Fi  2 Fj
EH a 5

Pagina 1 din 4
MECANICĂ I, 2020 Constantin Văcărescu
Seminar 5: Sisteme echivalente de forţe oarecare

GB ai  ak
F3  F3uGB  F3  2F 2  2 Fi  2 Fk
GB a 2

Observaţie:
Calcululul proiecţiilor celor trei forţe, pe axele reperului Oxyz, se poate realiza şi prin
metoda geometrică: fiecare forţă a sistemului se descompune ȋn componente paralele cu
axele de coordonate Ox, Oy şi respectiv Oz (vezi fig. 5.2), apoi se se determină proiecţiile
tuturor forţelor pe fiecare dintre axe.
Rezultanta S.F. este: R  F1  F2  F3  Fi  2 Fk .

1b) Calculul momentului rezultant ȋn raport cu punctul de reducere O, M O

M O   M O Fi   M O F1   M O F2   M O F3  .

3
Momentul rezultant are expresia:
i 1

i j k
M O F1   OA  F1  a 0 0  2aFk
0 2F 0

i j k
M O F2   OH  F2  0 0 a  2aFi  aFj
F  2F 0

i j k
M O F3   OG  F3  0 2a a  4aFi  2aFj  4aFk
2F 0  2F

Momentul rezultant al S.F. în raport cu punctul O, este:

M O  M O F1   M O F2   M O F3   2aFi  aFj  2aFk .

R  Fi  2 Fk
Torsorul S.F. în raport cu punctul O are forma:  O 
M O  2aFi  aFj  2aFk

z
H G
F2 X3
a
X2 Z3
D
Y2 E F3 y
a O
C
A F1  Y1
B
x 2a

Fig. 5.2

Pagina 2 din 4
MECANICĂ I, 2020 Constantin Văcărescu
Seminar 5: Sisteme echivalente de forţe oarecare

Observaţie:
• Reprezentarea grafică a torsorului  O al S.F. presupune reprezentarea rezultantei
R şi a momentului rezultant M O , ambii vectori fiind, evident, concurenţi ȋn punctul O.

• Momentul rezultant M O , poate fi obţinut şi prin calculul momentelor rezultante

faţă de axele de coordonate Ox, Oy şi Oz şi aplicând teorema lui Varignon.
Pentru a simplifica calculul, trebuie să se descompună forţele în componente paralele
cu axele reperului Oxyz (vezi fig. 5.2).
M Ox  Y2 a  Z 3 2a  2 Fa  4 Fa  2 Fa

M O M Oy   X 2 a  X 3 a   Fa  2 Fa  Fa 

M Oz  Y1 a  X 3 2a  2 Fa  4 Fa  2 Fa
 M O  M Ox i  M Oy j  M Oz k  2aFi  aFj  2aFk

2) Verificarea calculului torsorului S.F.  O R , M O 

Se aplică legea de variaţie a momentului rezultant la schimbarea punctului de
reducere, ȋntre două puncte : punctul O şi alt punct ales convenabil; de exemplu punctul B.
Momentul rezultant ȋn punctul B este:
M B  M B F2   BE  F2  2aFi  aFj
Legea de variaţie a momentului scrisă pentru punctele O şi B are forma:
i j k
M O  M B  OB  R   2aFi  aFj  2aFk  2aFi  aFj  a 2a 0 
F 0  2F
  2aFi  aFj  2aFk  2aFi  aFj  2aFk
Egalitatea de mai sus certifică corectitudinea calculului torsorului  O .
3) Stabilirea cazului de reducere (a naturii S.F.)
R  0 , MO  0 

  S.F. este echivalent cu o dinamă.
R  M O  2 F a  0
2

4) Calculul torsorului minim al S.F. şi determinarea axei centrale
Observaţie:
Calcululul torsorului minim reprezintă de fapt determinarea celui mai simplu S.F.
echivalent cu S.F. iniţial (dat).

4a) Torsorul minim al S.F. este:

R  Fi  2 Fk

 min  R  MO
R  aF i  2k 
2
M min  M R 
 R 2
5

Pagina 3 din 4
MECANICĂ I, 2020 Constantin Văcărescu
Seminar 5: Sisteme echivalente de forţe oarecare

4b) Axa centrală:

Torsorul minim se află pe axa centrală.
Ecuaţiile axei centrale (A.C.) au forma generală următoarea:
M Ox  yZ  zY M Oy  zX  xZ M Oz  xY  yX
 
X Y Z
Înlocuind proiecţiile lui R şi M O în ecuaţiile A.C., după simplificări rezultă
următoarea expresie:
 2a  2 y a  z  2 x  2a  y
 
1 0 2
Ecuaţiile celor două plane, din intersecţia cărora rezultă axa centrală, sunt date de
egalarea rapoartelor I şi III şi respectiv din anularea numărătorului raportului II, din relaţia
anterioară:
5 y  6a  P0 ; 1,2a ; a 
 
2 x  z  a Q0,5a ; 1,2a ; 0
Axa centrală a S.F. este dreapta care trece prin punctele P şi Q.
5) Reprezentarea torsorului minim pe axa centrală, adică a celui mai simplu S.F.
echivalent cu cel inţial, este evidenţiată în figura 5.3.

z A.C.
H P
G
a
D E
R y
a O
Q C
A
B
x 1,2a
M min

Fig. 5.3

Pagina 4 din 4