CURSUL 4

TEORIA ELASTICITATII SI PLASTICITATII

1. Metoda diferențelor finite

 1. Metoda diferențelor finite

• Dacă problema plană a Teoriei Elasticității este

formulată în tensiuni, atunci se ajunge la funcția
Airy, care trebuie să satisfacă condiția:

4F 4F 4F

4
2 2 2  4 0
x x y y
• Altfel spus, funcția de tensiune trebuie să fie
biarmonică și să îndeplinească condițiile pe contur.
• Pe domeniul studiat D, funcția F x, y  poate fi
reprezentată de o suprafață, ca în figura de mai
sus. Pentru un punct i, de coordonate xi si yi îi
corespunde valoarea funcției F xi , yi  .
• În această metodă, se atașează domeniului D o rețea
de figuri geometrice, de regulă dreptunghiuri și se va
calcula valoarea funcției în nodurile acestei rețele,
valori care vor constitui parametrii de calcul ai
metodei.
• Metoda urmărește apoi să transforme ecuația cu
derivate parțiale într-un sistem de ecuații algebrice,
din care se vor determina parametrii considerați.
• Pentru această transformare, se vor prezenta
expresiile aproximative ale derivatelor parțiale în
metoda diferențelor finite, în punctul k.
 F  Fk 1  Fk  F  Fk  F j
     
 x  k 1,k x  y  k , j y

 F  Fk 1  Fk 1  F  Fl  F j
     
 x  k 2 x  y  k 2 y
  2F  Fk 1  2 Fk  Fk 1
 2   2
 x k  x
 2F  Fl  2 Fk  F j
 2   2
 y k  y
 2F  Fl 1  F j 1  Fl 1  F j 1
  
 xy  k 4 x y
 4F  Fk  2  4 Fk 1  6 Fk  4 Fk 1  Fk  2
 4   4
  x k  x
 4F  Fm  4 Fl  6 Fk  4 F j  Fi
 4   4
  y k  y
 4F  Fl 1  Fl 1  F j 1  F j 1  2Fk 1  Fk 1  Fl  F j  4 Fk
 2 2   2 2
 x y k  x  y
• Se introduc expresiile derivatelor parțiale în
ecuația de biarmonicitate și se obține expresia
operatorului folosit în metoda diferențelor finite
x  y
pentru o rețea cu pas inegal .

x y
 si  
• unde: y x
• Aplicând acest operator în nodul k, se obține
următoarea ecuație:
8  6 2
    
  2 Fk  4  2  1 Fk 1  Fk 1   4  2  1 Fl  F j 
 2Fl 1  Fl 1  F j 1  F j 1   2 Fk  2  Fk  2    2 Fm  Fi   0
• În cazul x  y , operatorul va fi:
• Ecuația algebrică pentru nodul k, se va scrie:
20Fk  8Fk 1  Fk 1  Fl  F j  2F j 1  F j 1  Fl 1  Fl 1 
 1Fk  2  Fk 2  Fi  Fm   0
• Molecula de calcul se va aplica pentru fiecare nod al
rețelei și se va obține un sistem de ecuații algebrice din
care se vor determina toate valorile funcției în nodurile
rețelei atașată domeniului dat.
• Aplicarea operatorului în apropierea conturului va implica
în scrierea ecuației și noduri situate pe conturul
domeniului sau în afara acestuia.
• Pentru aceste puncte, în cazul particular, cel mai frecvent
întâlnit, când laturile domeniului sunt paralele cu rețeaua,
se vor folosi condițiile de margine referitoare la M și N.
  F   M 
Fk 1  M k 1      N k 1
 x  k 1  x  k 1
• Sau exprimând derivata după relațiile de mai sus
Fk 1  M k 1 Fk  2  Fk  2xN k 1
• După constituirea sistemului de ecuații și rezolvarea
acestuia, se determină valorile funcției F, în punctele
interioare, pe contur și în afara conturului.
• Cu valorile calculate se pot determina tensiunile  x ,
 y și  xy .
 2 F Fl  2 Fk  F j
 x k  2 
y y 2
 2 F Fk 1  2 Fk  Fk 1
 
y k  2 
x x 2
2F Fl 1  F j 1  F j 1  Fl 1
 
xy k  
xy 4xy
• Pentu sistemele simetrice încărcate simetric se
folosește simetria pentru reducrea numărului de
necunoscute.

• Metoda diferențelor finite se limitează la șaibe la

care sunt cunoscute încărcările pe contur, pentru
a se putea trasa diagramele M și N.