GENERATOR DE CÂMP DE ENTROPIE VARIABILĂ

1. Introducere teoretică
Pentru un câmp de evenimente disjuncte
[ X ] = [ x1 , x2 ,… , xn ]
cu setul de probabilităţi:
⎡⎣ P ( X ) ⎤⎦ = ⎡⎣ p ( x1 ) , p ( x2 ) ,… , p ( xn ) ⎤⎦

entropia reprezintă valoarea medie a informaţiei sau, echivalent, nedeterminarea medie a câmpului
de evenimente şi se defineşte cu relaţia:
n n
H ( x ) = ∑ p ( xi ) ⋅ i ( xi ) = −∑ p ( xi ) ⋅ log p ( xi )
i =1 i =1

Entropia are valoarea maximă atunci când incertitudinea este maximă şi anume atunci când
evenimentele xi sunt echiprobabile: max H ( x ) = log n .
În fig.1 se arată graficul de variaţie a entropiei pentru cazul n = 2.

Figura 1
2. Aparatura utilizată
Dispozitivul de laborator serveşte la efectuarea unui test psihologic, şi anume, determinarea
vitezei de decizie în reacţia subiectului la aprinderea unui bec.

Figura 2

16
 Schema bloc a dispozitivului, dată în fig.2, are următoarele părţi componente:
1. CBA 1 2. CBA 2 3. Registru de deplasare în inel
4. Circut combinaţional 5. Circuit comandă tact 6. Numărător binar
numărător
7. Decodificator 8. Afişaj

Figura 3
În fig. 3 se dă schema electronică a dispozitivului. Elementul principal al dispozitivului este
un registru de deplasare cu 4 celule legate în inel (CDB 495). Trecând Controlul de Mod (CM) pe
poziţia 1 se înscrie 1 logic în prima celulă, iar în celelalte se înscrie 0 logic. Prin trecerea lui CM pe
17
poziţia 0, se realizează registrul de deplasare în inel, unitatea care a fost înscrisă circulând în ritmul
tactului prin cele patru celule. Dacă se opreşte tactul, o singură celulă rămâne în starea 1, celelalte
rămânând în starea 0. Evenimentul xi este tocmai aflarea celulei "i" în starea 1 la oprirea tactului. În
acest caz, câmpul de evenimente şi setul corespunzător de probabilităţi sunt:
[ X ] = [ x1 , x2 , x3 , x4 ] ,
⎡⎣ P ( X ) ⎤⎦ = [1 4,1 4,1 4,1 4] ,

deci entropia are valoarea maximă:

H ( X ) = log 2 4 = 2 biţi/simbol.
Pentru modificarea discretă a entropiei se utilizează un circuit combinaţional cu patru ieşiri,
la intrarea căruia se aplică câmpul primar [X]. Se obţine la ieşire câmpul secundar [Y]:
[Y ] = [ y1 , y2 , y3 , y4 ]
⎡⎣ P (Y ) ⎤⎦ = ⎡⎣ p ( y1 ) , p ( y2 ) , p ( y3 ) , p ( y4 ) ⎤⎦

al cărui set de probabilităţi depinde de poziţia comutatoarelor K1, K2, K3.

În tabelul 1 sunt date seturile de probabilităţi ⎡⎣ P (Y ) ⎤⎦ ale cîmpului secundar şi entropiile

corespunzătoare pentru diferite combinaţii ale poziţiilor comutatoarelor de selecţie, făcându-se

convenţia de a se nota prin 0 contact închis şi prin 1 contact deschis.

Tabelul 1

Poziţiile comutatoarelor de selecţie P(Y) H(Y)

K1 K2 K3 p(y1) p(y2) p(y3) p(y4) bit/
simb
A B C D E F
1 0 1 0 0 1 1/4 1/4 1/4 1/4 2
0 1 1 0 0 1 0 1/2 1/4 1/4 1,5
1 0 1 0 1 0 1/4 1/4 1/2 0 1,5
0 1 0 1 0 1 0 1/4 1/2 1/4 1,5
1 0 0 1 0 1 1/4 0 1/2 1/4 1,5
0 1 1 0 1 0 0 1/2 1/2 0 1
1 0 0 1 1 0 1/4 0 3/4 0 0,81
0 1 0 1 1 0 0 1/4 3/4 0 0,81

18
 3. Instrucţiuni de utilizare a aparatului de laborator
a) Se pune comutatorul tact pe poziţia CBA1 şi se are în vedere ca întrerupătoarele K4-K7
(corespunzătoare becurilor) să fie închise. Cu ajutorul comutatoarelor K1-K3 se alege câmpul [Y]
conform tabelului 1.
b) Se alimentează aparatul de la comutatorul "Reţea".
c) Se iniţializează registrul de deplasare trecând CM pe poziţia 1, situaţie în care se
realizează încărcarea celor patru celule ale registrului cu un 1 şi trei de 0.
d) La trecerea comutatorului CM pe poziţia 0, are loc deplasarea spre dreapta, din celulă în
celulă, în ritmul tactului CBA1, a informaţiei conţinute în celulele registrului de deplasare.
e) Se trece comutatorul TACT pe poziţia CBA2, situaţie în care se realizează întreruperea
alimentării circuitului CBA1 şi se alimentează CBA2.
O dată cu deconectarea lui CBA1, se realizează oprirea tactului aplicat registrului de
deplasare, iar unitatea conţinută de acesta se memorează în una din celulele registrului. În
consecinţă, apare 1 la una din ieşirile yi, ceea ce determină aprinderea becului corespunzător şi
validarea circuitului ŞI corespunzător.
Simultan este alimentat CBA2 şi tactul furnizat de acesta este aplicat prin circuitul ŞI validat,
numărătorului care afişează timpul scurs din momentul aprinderii becului yi.
f) Se deschide întrerupătorul corespunzător becului aprins şi astfel se întrerupe aplicarea
tactului către numărător. Se citeşte durata de timp scursă de la aprinderea becului şi până la
efectuarea acestei operaţii.
g) Pentru efectuarea unei noi experienţe, este necesar să se efectueze următoarele operaţii:
-Se închide întrerupătorul corespunzător becului ce s-a aprins din experienţa anterioară;
-Se iniţializează registrul de deplasare prin trecerea CM în 1 şi apoi din nou în 0;
-Se trece comutatorul TACT pe CBA1;
-Se iniţializează numărătorul prin trecerea comutatorului corespunzător în 0 şi apoi în 1;
-Se repetă experienţele conform punctelor e) şi f).

4. Desfăşurarea lucrării
a) Se studiază funcţionarea dispozitivului pe baza schemei bloc şi a schemei electronice.
b) Se scriu expresiile probabilităţilor variabilelor yi în funcţie de cele ale variabilelor xi şi de
poziţiile comutatoarelor K1-K3 şi se verifică cu cele date în tabelul 1.
c) Aplicaţia MATLAB -> Simulink:
Se lansează programul Matlab şi din meniul 'File->Open' se selectează şi se deschide
modelul lucrării de laborator. Se verifică rezultatele obţinute în tabelul 1 astfel:
- Se identifică blocurile de pe schemă;

19
 - Făcând dublu-click pe blocurile A-B, C-D, E-F se selectează linia din tabel ce se doreşte a
fi verificată;
- Prin acţionarea butoanelor 'Start/Pause Simulation' se efectuează minim 50 de măsurători,
blocurile "Display" marcând poziţia celulei în care s-a oprit unitatea, iar apoi se calculează
probabilităţile câmpului secundar de evenimente ajutorul ferestrei de comenzi a programului Matlab,
utilizând comenzile următoare şi simbolul / pentru operaţia de împărţire:
>>p1=
>>p2=
>>p3=
>>p4=
- Se calculează entropia câmpului Y cu ajutorul ferestrei de comenzi a programului Matlab,
tastând linia de program şi apoi tasta ENTER:
>> H= -(p1*log2(p1)+ p2*log2(p2)+ p3*log2(p3)+ p4*log2(p4))
unde p1, p2, p3, p4 sunt valorile probabilităţilor rezultate din măsurători, calculate anterior (se
exclud din expresia entropiei termenii cu probabilitate egală cu 0). Se compară cu valoarea obţinută
a entropiei cu valoarea corespunzătoare din tabel.

20