3. Determinarea numărului de talere teoretice prin metoda McCabe-Thiele.

Se da curba de echilibru y-x pentru amestecul binar MEC – apa:

t [ºC] 99,6 72,35 70,4 71,7 72,3 72,8 72,7 72,6 72,6 72,7 73,3 74,1 75,6 78,7
x 0 0,05 0,1 0,15 0,25 0,35 0,55 0,67 0,7 0,75 0,85 0,90 0,95 1
y 0 0,66 0,69 0,68 0,66 0,648 0,65 0,67 0,68 0,7 0,75 0,79 0,87 1

A) BILANT DE MATERIALE

I F,xof
V01,yv1 V02, yv2
II III
L02
x02
V1 V2

L2
L1
L01,x01

B1, xb1 B2, xb2

 B) CALCULUL ENTALPIILOR

t (ºC) hapa faza Hapa faza vapori hMEC faza HMEC faza vapori
lichida [kJ/kmol] lichida [kJ/kmol]
[kJ/kmol] [kJ/kmol]
ts = 40 ºC Tabel 4.6 - Trebuie -
167.5*18= calculat
3015
tazoptrop = 72,6 Tabel 4.6 628.1kcal/kg*4.186= Trebuie Din Grafic PFC -p91
ºC 301.4*18= = 2629.227 kJ/kg calculat 7200*4.186=30139.2
5426 *18 kg/kmol =
47326,0788 kJ/kmol
T=100 Tabel 4.6 Tabel 4.6 8400*4.186=35162.4
417 kJ/kg*18= 2677.8 kJ/kg*18=
7506 48200.4

- In faza lichida:
➢ Entalpia MEC HMEC = cp mec * t
➢ Entalpia apei Hapa = cp apa *t
De unde caldura specifica
Cp MEC = A + B*T + C*T2 +D*T3 *MMEC [J/kmol*K]
A, B, C, D din tabelul 4.5 ( Anexe)

C) Calculul condiţiiei termice a alimentarii:

Se va calcula pentru fiecare coloană parametrul q, adaptat fiecărei coloane. De exemplu,

pentru coloana 1, parametrul q1 se calculează cu formula:
 𝑡𝑎𝑧 𝑡𝑠
𝐻𝑣𝑎𝑝 − ℎ𝑙𝑞
𝑞1 = 𝑡𝑎𝑧 𝑡𝑎𝑧
𝐻𝑣𝑎𝑝 − ℎ𝑙𝑞

Entalpiile medii molare se calculează astfel:

𝑡𝑎𝑧 𝑣𝑎𝑝 𝑣𝑎𝑝
𝐻𝑣𝑎𝑝 = 𝐻𝑀𝐸𝐶 ∗ 𝑦𝑎𝑧 + 𝐻𝑎𝑝𝑎 ∗ (1 − 𝑦𝑎𝑧 )

𝑡𝑎𝑧 𝑙𝑞 𝑙𝑞
ℎ𝑙𝑞 = ℎ𝑀𝐸𝐶 ∗ 𝑥𝑎𝑧 + ℎ𝑎𝑝𝑎 ∗ (1 − 𝑥𝑎𝑧 )
𝑡𝑠 𝑡𝑠 𝑡𝑠
ℎ𝑙𝑞 = ℎ𝑀𝐸𝐶 ∗ 𝑥01 + ℎ𝑎𝑝𝑎 ∗ (1 − 𝑥01 )

Se calculeaza conditia termica a alimentaria pentru coloana 1 q1 si apoi se calculeza

valoarea :
𝒒
𝒂𝒓𝒄𝒕𝒈 𝒒−𝟏

valoare care ne da gradele radian pentru a putea trasa grafic conditia termica a alimentarii.

Y q>1
q=1
0<q<1

180º - arctg q1/(q1-1)

q=0

q<0
xd/(R+1)

x0f x

Determinarea numărului de echilibre teoretice

Calculul celor două coloane ale instalaţiei se face asemănător cu calculul pentru
amestecul azeotrop omogen, cu unele particularităţi:
- cele două coloane au numai zonă de stripare;
- alimentarea lor este în acelaşi timp reflux rece, ceea ce complică calculul fluxurilor
din coloană şi determinarea grafică a numărului de talere teoretice;
 - alura specifică a curbei de echilibru lichid-vapori pentru aceste amestecuri va conduce
la un mod de rezolvare diferit de cel pentru amestecurile omogene.
Să considerăm deocamdată că, ambele coloane au numai zonă de stripare (alimentarea
instalaţiei se face direct în separator). Ca urmare, la trasarea numărului de talere
teoretice, există numai dreaptă de operare inferioară. Fixarea dreptei inferioare se
face ţinând cont de puritatea dorită a produsului care dă coordonatele punctului (xB,
xB), de compoziţia stratului din care se alimentează coloana (x01, respectiv x02), de
temperatura din vasul de reflux.

Etapele construirii de trepte teoretice de contact prin metoda simplificata McCabe-

Thiele sunt următoarele:
1. Se reprezintă grafic curba de echilibru y-x a binarului respectiv, la presiunea de
lucru a coloanei.

yaz
I
II

xaz x

➢ Punctul de intersecţie al curbei cu diagonala împarte diagrama în două părţi (ramura I şi

ramura II), fiecare parte corespunzând unei coloane de fracţionare. Ambele coloane obţin
azeptropul ca produs de vârf şi componentul în exces drept produs de blaz.

➢ Pentru o compoziţie de alimentare xof  xaz, construcţia grafică va avea loc pe ramura I a
curbei, iar pentru un amestec de alimentare de compozţie xof  xaz, construcţia grafică
pentru determinarea numărului de talere teoretice va avea loc pe ramura II a curbei.
Cazul xof  xaz

Determinarea grafică numărului de talere teoretice în cazul xof < xaz începe cu fixarea punctelor
xB, xof pe ramura I a curbei y-x şi trasarea liniei q1.

Apoi, se alege un punct M pe linia q1, cât mai apropiat de curbă (delimitând 80- 85% pe distanţa
dintre curbă şi diagonală, măsurată pe linia q), rezultând astfel un flux de vapori la vârful coloanei
cu compoziţia yV1, apropiată de cea a azeotropului (yaz). În continuare, se trasează dreapta de
operare inferioară prin acest punct M şi punctul de coordonate (xb, xb) si punctul M.

2. Se trasează drepta inferioară prin punctul (xb, xb) şi punctul de intersecţie M de pe

condiţie termică a alimentării q.
3. Pornind din punctul M, se trasează trepte între curba de echilibru şi dreapta de
inferioara de operare, până când una din trepte depaşeste punctul xb.

În mod asemănător, se procedează şi pentru coloana a doua (xof > xaz ), dar după ce s-a
trecut de la sistemul de coordonate y- x la y”-x”, aşa cum s-a arătat la fracţionarea amestecurilor
omogene ce formează azeotrop cu punct de fierbere minim.
 Construcţia grafică pentru determinarea numărului de talere se face pe ramura II a curbei,
care este plasată sub diagonală. Totuşi, construcţia grafică nu se poate face direct pe curba y-x, ci
această curbă va fi transpusă într-un sistem de coordonate convenabil: sistemul y``-x``.

În acest sistem, se consideră un nou binar, alcătuit din:

✓ amestecul azeotrop (care este considerat „component volatil”, din moment ce are
cel mai mic punct de fierbere ) şi
✓ componentul în exces ( considerat „component mai puţin volatil”, din moment ce
are punct de fierbere mai ridicat decât azeotropul).

Se notează cu x`` - fracţia molară a componentului mai volatil (azeotropul) în faza lichidă,
considerată amestec de azeotrop şi component excedentar A şi cu y`` - fracţia molară a
componentului mai puţin volatil (componentul A) în faza vapori. Între concentraţia x`` şi
concentraţia exprimată uzual x (fracţia molară a componentului A în amestecul A+B) există o
relaţie matematică permite trecerea dintre un sistem de coordonate în celalalt. Astfel, 1 mol de
amestec azeotrop conţine xaz component A şi (1-xaz) component B. De aici se deduce că:

1−𝑥
𝑥 ′′ =
1 − 𝑥𝑎𝑧

În mod analog,

1−𝑦
𝑦 ′′ =
1 − 𝑦𝑎𝑧

t [ºC] 72,6 72,6 72,7 73,3 74,1 75,6 78,7

x 0,67 0,7 0,75 0,85 0,90 0,95 1
y 0,67 0,68 0,7 0,75 0,79 0,87 1
x’’
y'’
 Se construieste curba de echilibru y’’-x’’ si se urmeaza pasii de la coloanal anterioara
(ramura I a curbei y-x).

În continuare, determinarea numărului de talere teoretice se face ca şi în cazul sistemelor

nezeotrope, având grijă să se transpună xb, xof, xd, xd/(R+1) în coordonate y”-x”. De asemenea,
se ţine cont că raţia minim de reflux, se calculează cu relaţia:
 ANEXE

Caldura specifica a substantelor in stare gazoasa sau in stare de vapori

Caldura specifica a substantelor in stare lichida