Introducere in transferul caldurii

Schema celor trei procese fundamentale de transfer termic.

Analiza poceselor fundamentale de transfer termic.

Mod Mecanism de transfer Flux unitar de caldura Coeficient de transfer

Conductie Difuzia energiei prin 𝑞̇ 𝑐𝑜𝑛𝑑 = −𝜆∇𝑡 𝜆, coef. fenomenologic

miscarea haotica a
particulelor elementare

Convectie Difuzie + advectie (transfer 𝑞̇ 𝑐𝑜𝑛𝑣 = 𝛼(𝑡𝑝 − 𝑡𝑓 ) 𝛼, coef. partial

de energie prin deplasarea
particulelor fluide)
4
Radiatie Trasferul energiei prin 𝑞̇ 𝑟𝑎𝑑 = 𝜎𝜀(𝑇𝑠4 − 𝑇𝑠,𝑎𝑚𝑏 ) ε emisivitate
intermediul undelor
electromagnetice

Transfer global Conductie + Radiatie 𝑄̇ = 𝑄̇𝑐𝑜𝑛𝑑 + 𝑄̇𝑟𝑎𝑑 k [W/m2K]

Convectie + Radiatie 𝑄̇ = 𝑄̇𝑐𝑜𝑛𝑑 + 𝑄̇𝑟𝑎𝑑

“Algoritm” de rezolvare:
1. Ce cunoastem;
2. Ce trebuie sa aflam;
3. Schita “artistica”;
4. Ipoteze simplificatoare;
5. Analiza;
6. Proprietati termofizice;
7. Comentarii.
PROBLEMA 1
Peretele unui cuptor industrial este construit din caramida refractara cu grosimea de 0,15 m si are
conductivitatea termica de 1,7 W/mK. Temperaturile pe fata interioara si exterioara au valorea de 1400
si respectiv 1150 K. Care va fi valoarea caldurii transferate prin perete in 24h daca dimensiunile
acestuia sunt de 0,5 m x 1,2 m.
Schita problemei:

Ipoteze simplificatoare
1. Regim permanent;
2. Proprietati termofizice constante;
3. Transfer unidimensional.

Analiza problemei:
Din bilantul energetic pe sistemul constituit din perete obtinem:
∆𝑈 = ∑ 𝑄 − ∑ 𝐿
∆𝑈 = 0, 𝑟𝑒𝑔𝑖𝑚 𝑝𝑒𝑟𝑚𝑎𝑛𝑒𝑛𝑡,
∑ 𝐿 = 0, 𝑐𝑜𝑟𝑝 𝑟𝑖𝑔𝑖𝑑, 𝑓𝑎𝑟𝑎 𝑎𝑙𝑡𝑒 𝑡𝑖𝑝𝑢𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝐿 (𝑒𝑙𝑒𝑐𝑡𝑟𝑖𝑐 𝑠. 𝑎. )

∑ 𝑄 = 0, 𝑄 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡, Q̇ = const.
Este vorba de conductie si folosesc ipoteza Biot-Fourier, ec. (1)
𝑑𝑡
Q̇ = const. = −λA𝑛 ∇t = −λA𝑛 = 𝑄̇
𝑑𝑥
𝑡2
𝑄̇
𝛿
∫ −𝑑𝑡 = ∫ 𝑑𝑥
𝑡1 0 λA𝑛
𝑄̇
𝑡1 − 𝑡2 = 𝛿
λA𝑛

𝑡1 − 𝑡2 1400𝐾 − 1150𝐾
𝑄̇ = = = 1700W
𝛿 0,15𝑚
λA
⏟𝑛 𝑊
1,7 (1,2 ∙ 0,5)𝑚2
𝑅 𝑡𝑒𝑟𝑚𝑖𝑐𝑎 𝑐𝑜𝑛𝑑𝑢𝑐𝑡𝑖𝑣𝑎 𝑚𝐾
𝜏2
𝑑𝑄
Q̇ = , 𝑑𝑄 = Q̇𝑑𝜏, 𝑄 = ∫ 𝑑𝑄 = ∫ 𝑄̇ 𝑑𝜏 = 𝑄̇ (𝜏1 − 𝜏2 ) = 1700𝑊 ∙ 24ℎ = 40,8 𝐾𝑊ℎ
𝑑𝜏 𝜏1
PROBLEMA 2
O conducta de abur strabate o camera in care in care atat aerul cat si peretii au temperatura de 25oC.
Diametrul exterior al conductei este de 70 mm iatemperatura si emisivitatea suprafetei exterioare sunt
de 200oC si 0,8 respectiv. Care este fluxul de radiatie termica emis si absorbit de suprafata exterioara a
conductei? Daca coeficientul partial de transfer prin convectie libera este 15 W/m2K care va fi fluxul
liniare de caldura pe suprafata exterioara a conductei?
Schita problemei:

Ipoteze simplificatoare
1. Regim permanent;
2. Aria suprafetelor inconjuratoare este mult mai mare decat aria laterala a conductei;
3. Corp gri, coeficientii de emisie si de absorbtie sunt egali.

Analiza:
1. Radiatia emisa de suprafata conductei poate fi evaluata cu formula Stefan-Boltzmann :

E = 𝜀𝜎𝑇𝑠4 = 0,8(5,67 x 10-8 W/m2K4)(473 K)4 = 2270 W/m2,

In timp ce radiatia incidenta are valoarea :

4
G = 𝜎𝑇𝑠𝑢𝑟 = 5,67 x 10-8 W/m2K4 (298 K)4 = 447 W/m2

2. Trasferul termic catre mediul ambiant se efectueaza prin convectie libera catre aer si prin radiatie
catre suprafetele din incapere. In consecinta, 𝑄̇ = 𝑄̇𝑐𝑜𝑛𝑣 + 𝑄̇𝑟𝑎𝑦 si folosind Alat = 𝜋DL

𝑄̇ = 𝛼(𝜋𝐷𝐿)(𝑡𝑠 − 𝑡∞ ) + 𝜀𝜎(𝜋𝐷𝐿)(𝑇𝑠4 − 𝑇𝑠𝑢𝑟

4
)

Transferul termic pe unitatea de lungime a conductei va fi

𝑄̇ 𝑊 𝑊 𝑊
𝑄̇𝐿 = = 577 + 421 = 998
𝐿 𝑚 𝑚 𝑚
Comentarii:
1. Observati ca temperatura se poate exprima in unitati de oC ou K cand se calculeaza diferente,
derivate ale temperaturii in expresia fluxului de caldura la conductie si convectie. Cand se calculeaza
fluxul de caldura la radiatie, este obligatoriu ca temperatura sa fie exprimata in kelvin (K).
2. Fluxul de caldura liniar transferat prin radiatie poate fi calculat si asa :
𝑊 𝑊
𝑄̇𝑟𝑎𝑦 = 𝜋𝐷(𝐸 − 𝐴𝐺) = 𝜋 𝑥 0.07 𝑚(2270 − 0.8 𝑥 447) = 421 , (pour les corps gris ε = A)
𝑚2 𝑚
3. In aceasta situatie, fluxurile de caldura transferate prin radiatie si convectie sunt comparabile
pentru ca Ts este sensibil superioara Tsur iar coeficientul de convectie libera este modest.
Pentru valori mai scazute ale Ts si valori superioare ale α asociate de obicei cu convectia fortata,
contributia radiatiei poate fi neglijata. Coeficientul de transfer al caldurii prin radiatie poate fi calculat
cu formula :
𝑊
𝛼𝑟 = 𝜀𝜎(𝑇𝑠 + 𝑇𝑠𝑢𝑟 )(𝑇𝑠2 + 𝑇𝑠𝑢𝑟
2 )
= 11
𝑚2 𝐾

PROBLEMA 3
Un recipient inchis care contine cafea fierbinte se afla intr-o camera in care atat aerul cat si peretii au
temperature constanta. Identificati toate procesele de transfer termic care determina racirea cafelei.
Care ar fi sugestiile voastre pentru imbunatatirea design-ului recipientului.
SOLUTIE
Cunoastem: Cafeaua fierbinte este separata de mediul ambient mai rece printr-un spatiu care contine
peretele din plastic al recipientului, un interspatiu de aer si peretele carcasei recipientului.
Aflati: Toate fluxurile de caldura relevante.
Fluxurile relevante de transfer al caldurii vor fi:
q1: Convectie libera de la cafea catre fata interioara a peretelui recipientului.
q2: conductie prin peretele recipientului.
q3: convective libera de la peretele recipientului catre aerul din interspatiu.
q4: convective libera de la aerul din interspatiu catre fata interioara a peretelui carcasei.
q5: transfer prin radiatie termica intre cei doi pereti.
q6: conductie prin peretele carcasei.
q7: convective libera de la carcasa catre aerul din camera.
q8: radiatie termica intre carcasa si peretii camerei.

Comentarii: Demersuri de imbunatatire a design-ului:

(1) aluminizarea (acoperirea cu un strat cu emisivitate scazuta) a suprafetelor recipientului si carcasei
pentru reducerea transferului prin radiatie ;
(2) inlocuirea spatiului de aer cu un material termoizolator pentru reducerea convectiei libere.

Problema 3 Elicea unei turbine eoliene invarte arborele masiv cu o viteza relativ scazuta. Viteza de
rotatie este marita prin intermediul unei cutii de viteze cu randamentul ηgearbox = 0,93. Generatorul
electric cuplat la cutia de viteze are randamentul ηgen = 0,95. Nacela cilindrica care adaposteste cutia
de viteze, generatorul si echipamentele conexe are lungimea L = 6 m si diametrul D = 3 m. Daca
turbina produce puterea electrica P = 2,5 MW iar temperaturile aerului si suprfetelor inconjuratoare
sunt 𝑡∞ = 25 oC si tsur = 20 oC, respectiv, determinati temperatura minima care se poate inregistra in
interiorul nacelei. Emisivitatea suprafetei exterioare a nacelei este ε = 0,83 iar coeficientul de transfer
convectiv este α = 35 W/m2 K. Suprafata nacelei situata in spatele bulbul central al elicei poate fi
considerata izolata adiabatic, iar radiatia solara se neglijeaza.
Cunoastem: Puterea electrica produsa de o eoliana, eficienta cutiei de viteze si a generatorului,
dimensiunle si emisivitatea nacelei, temparatura suprafetelor inconjuratoare si a aerului exterior,
coeficientul de transfer convectiv de caldura

Aflati: Temperatura minima posibila in interiorul nacelei.

Schita problemei:

Ipoteze simplificatoare:
1. Regim permanent de transfer (stationar).
2. Suprafetele din mediul ambiant sunt mult mai mari decat suprafata exterioara a nacelei.
3. Suprafata nacelei situata in spatele bulbului central este adiabatica.

Analiza problemei: La température de la nacelle représente la température minimale possible à

l'intérieur
la nacelle et la première loi de la thermodynamique peuvent être utilisées pour déterminer cette
température. La première étape consiste à effectuer un bilan énergétique sur la nacelle pour
déterminer le taux de transfert de chaleur de la nacelle à l'air et aux alentours dans des conditions
d'état stationnaire.
Cette étape peut être accomplie en utilisant soit la conservation de l'énergie totale ou la
conservation de l’énergie thermique et mécanique; Nous allons comparer ces deux approches.

Conservarea energiei totale Bilantul de energie totala scris pentru sistemul care contine nacela :
𝑑𝐸𝑡𝑜𝑡,𝑠𝑡𝑜𝑐𝑎𝑡𝑎
= 𝐸̇𝑡𝑜𝑡,𝑖𝑛 − 𝐸̇𝑡𝑜𝑡,𝑒𝑣 + 𝐸̇𝑡𝑜𝑡,𝑝𝑟𝑜𝑑
𝑑𝜏
si in ipoteza regimului permanent, ecuatia se reduce la :
 𝐸̇𝑡𝑜𝑡,𝑖𝑛 − 𝐸̇𝑡𝑜𝑡,𝑒𝑣 = 0

Stiind ca productia interna de energie totala, 𝐸̇𝑡𝑜𝑡,𝑝𝑟𝑜𝑑 este nula (P I al Termodinamicii), termenul
𝐸̇𝑡𝑜𝑡,𝑖𝑛 corespunde puterii mecanice primite de nacela de la elice, P iar termenul 𝐸̇𝑡𝑜𝑡,𝑒𝑣 include
puterea electrica, Pel evacuata din nacela si fluxul de caldura cedat de nacela ambiantei, 𝑄̇ . Astfel,
obtinem ecuatia :

P – Pel − 𝑄̇ = 0

Bilantul de energie termica si mecanica Alternativ, putem efectua bilantul energiei termice si
mecanice care poate fi produsa sau distrusa interior :
𝑑𝐸𝑠𝑡𝑜𝑐𝑘
= 𝐸̇𝑖𝑛 − 𝐸̇𝑒𝑣 + 𝐸̇𝑝
𝑑𝜏
In regim permanent aceasta se reduce la :

𝐸̇𝑖𝑛 − 𝐸̇𝑒𝑣 + 𝐸̇𝑝 = 0

Aici, o data in plus, termenul 𝐸̇𝑖𝑛 corespunde puterii mecanice, P. In acelasi timp, 𝐸̇𝑒𝑣 contine acum
doar fluxul de caldura evacuat din nacela, 𝑄̇ . El nu mai include puterea electrica, Pel pentru ca E
reprezinta doar formele termice si mecanice de energie. Puterea electrica, Pel apare in termenul de
generare interna pentru ca energia mecanica este convertita in energie electrica de generatorul
electric aflat in interiorul nacelei, dand nastere unei surse interne negative de energie mecanica,
𝐸̇𝑝𝑟𝑜𝑑,𝑖𝑛𝑡 = −𝑃𝑒𝑙 . Astfel, ecuatia de bilant devine

𝑃 − 𝑄̇ − 𝑃𝑒𝑙 = 0

care este echivalenta cu ecuatia obtinuta in urma bilantului conservativ de energie totala, asa cum ne
asteptam conform principiului I al termodinamicii. Obtinem :

𝑄̇ = 𝑃 − 𝑃𝑒𝑙

Puterea mecanica si electrica sunt legate prin eficienta cutiei de viteze si a generatorului electric.

𝑃𝑒𝑙 = 𝜂𝑔𝑒𝑛 𝜂𝑔𝑏𝑜𝑥 𝑃

(ici, 𝜂𝑔𝑏𝑜𝑥 reflecta conversia unei parti din energia mecanica in energie termica cu ocazia transmisiei,
iar 𝜂𝑔𝑒𝑛 conversia unei parti din energia electrica in energie termica)

Putem calcula fluxul de caldura evacuat din nacela :

1 1
𝑄̇ = 𝑃𝑒𝑙 ( − 1) = 2,5 𝑥 106 𝑊 𝑥 ( − 1) = 0,33 𝑥 106 𝑊
𝜂𝑔𝑒𝑛 𝜂𝑔𝑏𝑜𝑥 0,95 𝑥 0,93

Aplicarea ecuatiilor constitutive (convectie si radiatie) Le transfert de chaleur est dû à la convection

et au rayonnement de la surface extérieure de la nacelle
 𝜋𝐷 2
𝑄̇ = 𝑄̇𝑟𝑎𝑑 + 𝑄̇𝑐𝑜𝑛𝑣 = 𝐴(𝑞̇ 𝑟𝑎𝑑 + 𝑞̇ 𝑐𝑜𝑛𝑣 ) = (𝜋𝐷𝐿 + ) [𝜀𝜎(𝑇𝑠4 − 𝑇𝑠𝑢𝑟
4 )
+ 𝛼(𝑇𝑠 − 𝑇∞ )]
4
= 0,33 𝑥 106 𝑊

Am obtinut o ecuatie care nu admite solutii analitice. Putem afla valoarea temperaturii suprafetei
exterioare a nacelei cu ajutorul metodelor numerice aproximative. Am ales metoda aproximatiilor
succesive.

Tabel Excel cu mersul metodei aproximatiilor successive.

Ts Alat Abulb q rad Solutie [K] Solutie [oC]
323 56,54867 7,068583 165,39539 441,4822
441,4822 1440,9374 405,0381
405,0381 919,7736 419,9285
419,9285 1116,5568 414,3062
414,3062 1039,7437 416,5008
416,5008 1069,358 415,6547
415,6547 1057,8849 415,9825
415,9825 1062,3215 415,8557
415,8557 1060,6047 415,9048
415,9048 1061,2688 415,8858
415,8858 1061,0119 415,8932
415,8932 1061,1113 415,8903
415,8903 1061,0728 415,8914
415,8914 1061,0877 415,891
415,891 1061,0819 415,8912
415,8912 1061,0842 415,8911
415,8911 1061,0833 415,8911 142,8911117
Solutia va fi :
Ts = 416 K = 143 oC

Stim ca temperatura in interiorul nacelei trebuie sa fie superioara celei de pe suprafata exterioara
pentru a putea evacua prin peretele nacelei fluxul de caldura. Astfel, este clar ca Ts este valoarea
minima a temperaturii din interiorul nacelei inchise.

Comentarii:
1. Temperatura in interiorul nacelei este prea ridicata pentru a permite accesul unui lucrator care sa
execute lucrarile de intretinere. Solutia consta in racirea interiorului nacelei prin ventilare naturala
sau fortata (ventilatoare sau suflante).
2. Utilizarea unei cutii de viteze si a unui generator performante va creste productia de electricitate a
eolienei si va micsora costurile legate de racirea nacelei. In felul acesta scad cheltuielile de capital
(investitie) si de exploatare.
3. Coeficientul de transfer convectiv variaza periodic in functie de rotatia elicei. In consecinta,
valoarea aleasa in problema este o medie temporala.
 SEMINAR 2
Problema 1. Elicea unei turbine eoliene invarte arborele masiv cu o viteza relativ scazuta. Viteza de
rotatie este marita prin intermediul unei cutii de viteze cu randamentul ηgearbox = 0,93. Generatorul
electric cuplat la cutia de viteze are randamentul ηgen = 0,95. Nacela cilindrica care adaposteste cutia de
viteze, generatorul si echipamentele conexe are lungimea L = 6 m si diametrul D = 3 m. Daca turbina
produce puterea electrica P = 2,5 MW iar temperaturile aerului si suprafetelor inconjuratoare sunt 𝑡∞
= 25 oC si tsur = 20 oC, respectiv, determinati temperatura minima care se poate inregistra in interiorul
nacelei. Emisivitatea suprafetei exterioare a nacelei este ε = 0,83 iar coeficientul de transfer convectiv
este α = 35 W/m2 K. Suprafata nacelei situata in spatele bulbului central al elicei poate fi considerata
izolata adiabatic, iar radiatia solara se neglijeaza.

Cunoastem: Puterea electrica produsa de o eoliana, eficienta cutiei de viteze si a generatorului,

dimensiunle si emisivitatea nacelei, temparatura suprafetelor inconjuratoare si a aerului exterior,
coeficientul de transfer convectiv de caldura.

Aflati: Temperatura minima posibila in interiorul nacelei.

Schita problemei:

Ipoteze simplificatoare:
1. Regim permanent de transfer (stationar).
2. Suprafetele din mediul ambiant sunt mult mai mari decat suprafata exterioara a nacelei.
3. Suprafata nacelei situata in spatele bulbului central este adiabatica.

Analiza problemei: Temperatura inregistrata pe suprafata exterioara a nacelei va reprezenta minimul

temperaturii care se poate atinge in interior in conditiile rezistentei termice nule a peretelui nacelei.
Vom afla aceasta temperatura scriind bilantul energetic pentru nacela in regim stationar, pentru a afla
fluxul de caldura transferat catre exterior. Vom efectua bilantul energiei totale si bilantul energiei
termice si mecanice comparand rezultatele obtinute.
Conservarea energiei totale Bilantul de energie totala scris pentru sistemul care contine nacela :
𝑑𝐸𝑡𝑜𝑡,𝑠𝑡𝑜𝑐𝑎𝑡𝑎
= 𝐸̇𝑡𝑜𝑡,𝑖𝑛 − 𝐸̇𝑡𝑜𝑡,𝑒𝑣 + 𝐸̇𝑡𝑜𝑡,𝑝𝑟𝑜𝑑
𝑑𝜏
si in ipoteza regimului permanent, ecuatia se reduce la :

𝐸̇𝑡𝑜𝑡,𝑖𝑛 − 𝐸̇𝑡𝑜𝑡,𝑒𝑣 = 0

Stiind ca productia interna de energie totala, 𝐸̇𝑡𝑜𝑡,𝑝𝑟𝑜𝑑 este nula (P I al Termodinamicii), termenul
𝐸̇𝑡𝑜𝑡,𝑖𝑛 corespunde puterii mecanice P primite de nacela de la elice, iar termenul 𝐸̇𝑡𝑜𝑡,𝑒𝑣 include puterea
electrica Pel evacuata din nacela si fluxul de caldura cedat de nacela ambiantei, 𝑄̇ . Astfel, obtinem
ecuatia :

P – Pel − 𝑄̇ = 0

Bilantul de energie termica si mecanica Alternativ, putem efectua bilantul energiei termice si
mecanice care poate fi produsa sau distrusa interior :
𝑑𝐸𝑠𝑡𝑜𝑐𝑘
= 𝐸̇𝑖𝑛 − 𝐸̇𝑒𝑣 + 𝐸̇𝑝𝑟𝑜𝑑
𝑑𝜏
In regim permanent aceasta se reduce la :

𝐸̇𝑖𝑛 − 𝐸̇𝑒𝑣 + 𝐸̇𝑝𝑟𝑜𝑑 = 0

Aici, o data in plus, termenul 𝐸̇𝑖𝑛 corespunde puterii mecanice, P. In acelasi timp, 𝐸̇𝑒𝑣 contine acum
doar fluxul de caldura evacuat din nacela, 𝑄̇ . El nu mai include puterea electrica, Pel pentru ca E
reprezinta doar formele termice si mecanice de energie. Puterea electrica, Pel apare in termenul de
generare interna pentru ca energia mecanica este convertita in energie electrica de generatorul electric
aflat in interiorul nacelei, dand nastere unei surse interne negative de energie mecanica, 𝐸̇𝑝𝑟𝑜𝑑,𝑖𝑛𝑡 =
−𝑃𝑒𝑙 . Astfel, ecuatia de bilant devine

𝑃 − 𝑄̇ − 𝑃𝑒𝑙 = 0

care este echivalenta cu ecuatia obtinuta in urma bilantului conservativ de energie totala, asa cum ne
asteptam conform principiului I al termodinamicii. Obtinem :

𝑄̇ = 𝑃 − 𝑃𝑒𝑙

Puterea mecanica si electrica sunt legate prin eficienta cutiei de viteze si a generatorului electric.

𝑃𝑒𝑙 = 𝜂𝑔𝑒𝑛 𝜂𝑔𝑏𝑜𝑥 𝑃

(aici, 𝜂𝑔𝑏𝑜𝑥 reflecta conversia unei parti din energia mecanica in energie termica cu ocazia transmisiei,
iar 𝜂𝑔𝑒𝑛 conversia unei parti din energia electrica in energie termica)

Putem calcula fluxul de caldura evacuat din nacela :

1 1
𝑄̇ = 𝑃𝑒𝑙 ( − 1) = 2,5 𝑥 106 𝑊 𝑥 ( − 1) = 0,33 𝑥 106 𝑊
𝜂𝑔𝑒𝑛 𝜂𝑔𝑏𝑜𝑥 0,95 𝑥 0,93
Aplicarea ecuatiilor constitutive (convectie si radiatie) Le transfert de chaleur est dû à la convection
et au rayonnement de la surface extérieure de la nacelle

𝜋𝐷 2
𝑄̇ = 𝑄̇𝑟𝑎𝑑 + 𝑄̇𝑐𝑜𝑛𝑣 = 𝐴(𝑞̇ 𝑟𝑎𝑑 + 𝑞̇ 𝑐𝑜𝑛𝑣 ) = (𝜋𝐷𝐿 + ) [𝜀𝜎(𝑇𝑠4 − 𝑇𝑠𝑢𝑟
4 )
+ 𝛼(𝑇𝑠 − 𝑇∞ )]
4
= 0,33 𝑥 106 𝑊

Am obtinut o ecuatie care nu admite solutii analitice. Putem afla valoarea temperaturii suprafetei
exterioare a nacelei cu ajutorul metodelor numerice aproximative. Am ales metoda aproximatiilor
succesive. 𝑇𝑠 = 𝑓(𝑇𝑠 )

Tabel Excel cu mersul metodei aproximatiilor successive.

Ts Alat Abulb q rad Solutie [K] Solutie [oC]
323 56,54867 7,068583 165,39539 441,4822
441,4822 1440,9374 405,0381
405,0381 919,7736 419,9285
419,9285 1116,5568 414,3062
414,3062 1039,7437 416,5008
416,5008 1069,358 415,6547
415,6547 1057,8849 415,9825
415,9825 1062,3215 415,8557
415,8557 1060,6047 415,9048
415,9048 1061,2688 415,8858
415,8858 1061,0119 415,8932
415,8932 1061,1113 415,8903
415,8903 1061,0728 415,8914
415,8914 1061,0877 415,891
415,891 1061,0819 415,8912
415,8912 1061,0842 415,8911
415,8911 1061,0833 415,8911 142,8911117
Solutia va fi :
Ts = 416 K = 143 oC

Stim ca temperatura in interiorul nacelei trebuie sa fie superioara celei de pe suprafata exterioara
pentru a putea evacua prin peretele nacelei fluxul de caldura. Astfel, este clar ca Ts este valoarea
minima a temperaturii din interiorul nacelei inchise.

Comentarii:
1. Temperatura in interiorul nacelei este prea ridicata pentru a permite accesul unui lucrator care sa
execute lucrarile de intretinere. Solutia consta in racirea interiorului nacelei prin ventilare naturala sau
fortata (ventilatoare sau suflante).
2. Utilizarea unei cutii de viteze si a unui generator performante va creste productia de electricitate a
eolienei si va micsora costurile legate de racirea nacelei. In felul acesta scad cheltuielile de capital
(investitie) si de exploatare.
3. Coeficientul de transfer convectiv variaza periodic in functie de rotatia elicei. In consecinta,
valoarea aleasa in problema este o medie temporala.
Corespondența notațiilor europene cu cele anglo-saxone: 𝜆~𝑘, 𝛼~ℎ, 𝑘~𝑈, 𝑎~𝛼

Problema 2. Transferul de caldura printr-o fereastra termopan simpla.

Consideram o fereastra termopan cu inaltimea de 0,8m latimea de 1,5m realizata din 2 straturi de sticla cu grosimea
de 4mm si λ=0,78W/mK separate de un strat de aer stagnant cu grosimea de 10 mm si λ=0,026W/mK. Determinati
fluxul de caldura transferat prin fereastra si temperatura pe fata interioara a ferestrei.. Se cunosc temperatura
aerului interior 20°C, temperatura exterioara -10°C si coeficientii de transfer superficial (include si radiatia) la
interior α1 = 10 W/m2K si exterior α2 = 40 W/m2K.

Schita problemei

Cunoastem Dimensiunile ferestrei termopan, parametrii termofizici si coeficientii partiali de transfer.

Aflati Fluxul de caldura transferat prin fereastra si temperatura pa fata interioara a ferestrei.

Analiza problemei Dupa cum am vazut la rezolvarea primei probleme de transfer termic la un perete plan paralel infinit, in
regim statonar, fluxul de caldura conductiv era constant in orice sectiune din interiorul peretelui si avea expresia:

𝑡1 − 𝑡2
𝑄̇ =
𝛿
𝜆𝐴
⏟𝑛
𝑅𝑐𝑜𝑛𝑑

Pe frontera interioara si exterioara a ferestrei am transfer superficial (convectie si radiatie) asa ca voi folosi legea lui Newton
pentru exprimarea fluxului de caldura acolo

𝑡𝑓1 − 𝑡1 𝑡4 − 𝑡𝑓2
𝑄̇ = 𝛼𝐴(𝑡𝑓1 − 𝑡1 ), 𝑄̇1 = 𝑠𝑖 𝑄̇4 =
1 1
𝛼
⏟1 𝐴𝑓𝑙𝑢𝑖𝑑 𝛼
⏟2 𝐴𝑓𝑙𝑢𝑖𝑑
𝑅𝑐𝑜𝑛𝑣 𝑅𝑐𝑜𝑛𝑣
Transferul termic fiind stationar cele trei fluxuri vor fi egale,

𝑡𝑓1 − 𝑡1 𝑡1 − 𝑡2 𝑡4 − 𝑡𝑓2 𝑡𝑓1 − 𝑡𝑓2

𝑄̇ = = =⋯= =
1 𝛿 1 1 𝛿 1
𝛼 + + ⋯+
⏟1 𝐴𝑓𝑙𝑢𝑖𝑑 𝜆𝐴
⏟𝑛 𝛼
⏟2 𝐴𝑓𝑙𝑢𝑖𝑑 𝛼⏟1 𝐴𝑓𝑙𝑢𝑖𝑑 𝜆𝐴
⏟𝑛 𝛼
⏟2 𝐴𝑓𝑙𝑢𝑖𝑑
𝑅𝑐𝑜𝑛𝑣 𝑅𝑐𝑜𝑛𝑑 𝑅𝑐𝑜𝑛𝑣 ⏟𝑅𝑐𝑜𝑛𝑣 𝑅𝑐𝑜𝑛𝑑 𝑅𝑐𝑜𝑛𝑣
𝑅𝑡𝑜𝑡
Pentru a calcula fluxul de caldura, vom evalua rezistentele termice

Cele 5 rezistente fiind pozitionate in serie, rezistenta echivalenta va fi suma lor

Fluxul de caldura va avea valoarea de:

Cunoscand valoarea fluxului de caldura, pot calcula valoarea temperaturii pe fata interioara a ferestrei folosind expresia fluxului
convectiv sau orice alta expresie in care singura necunoscuta este temperatura pe fata interioara:

Valoarea acestei temperaturi este superioara celei a punctului de roua, deci, in conditii uzuale, nu apare condens pe suprafata
ferestrei. Utilizarea ferestrei termopan reduce fluxul de caldura fata de cazul unei ferestre simple, reducand costurile de incalzire
(iarna) si climatizare (vara).

Problema 3. Transferul termic printr-un perete compozit.

Un perete de cladire are inaltimea de 3m si latimea de 5m fiind realizat din caramizi cu sectiunea transversala avand
dimensiunile 16 x 22 cm si λ = 0.72 W/m·K separate printr-un strat de mortar cu grosimea de 3 cm si λ = 0.22 W/m·K. Stratul
de caramida este tencuit la interior si exterior cu un strat de mortar cu grosimea de 2 cm. La interior s-a adaugat un strat de
termoizolatie PUR cu grosimea de 3 cm si λ = 0,026 W/m·K. Temperaturile aerului la interior si exterior au valoarea de 20°C
si -10°C, respectiv, iar coeficientii de convectie corespunzatori au valoarea de α1 = 10 W/m2·K si α2 = 25 W/m2·K. Neglijand
radiatia si presupunand unidimensional (1-D) transferul termic, determinati fluxul de caldura transferat prin acest perete.

Schita problemei
Cunoastem Compozitia peretelui cuptorului.
Aflati Fluxul de caldura transferat prin peretele cuptorului.
Ipoteze simplificatoare 1. Regim stationar de transfer; 2. Transfer 1-D; 3. Conductivitatile termice sunt constante; 4. Transferul
prin radiatie se neglijeaza.
Proprietati termofizice Se dau conductivitatile termice λ = 0.72 W/m·K pentru caramida, λ = 0.22 W/m·K pentru mortar si λ =
0.026 W/m·K pentru PUR.
Analiza problemei In figura apare un model structural care se repeta pe verticala la fiecare 25 cm. Pe orizontala nu apare nicio
schimbare. Vom analiza un element cu adancimea de 1m (in directie perpendiculara pe suprafata ecranului) si inaltimea de
0,25m. Vom presupune ca suprafetele sectiunilor transversale verticale sunt izoterme. Schema electrica echivalenta este
reprezentata in figura de mai sus. Valoarea rezistentelor termice individuale va fi:

Cele trei rezistente din mijloc R3, R4, si R5 sunt pozitionate in paralel si vor da o rezistenta echivalenta:

Cu valoarea de:

Acum, avem sase rezistente in serie, astfel ca rezistenta totala va fi:

Fluxul de caldura transferat printr-o suprafata cu aria de 0,25m2 se calculeaza cu formula clasica:

sau 𝑞̇ = 4,37/0,25 = 17,5 W/m2. Aria totala a suprafetei verticale a pereteui A = 3 m x 5 m = 15 m2. Atunci, valoarea fluxului
de caldura transferat prin tot peretele va fi:

Rezultatul este aproximativ fiind obtinut in ipoteza regimului 1-D de transfer.

Comentariu Putem adopta un al doilea model in care presupunem ca suprafetele orizontale sunt adiabate. In acest caz schema
electrica echivalenta este cea reprezentata in figura de mai jos.
Cu acest model voi determina Rtotal = 6.97°C/W, foarte apropiata de valoarea de 6.85°C/W obtinuta mai devreme. Ambele
modele pot fi folosite cu succes.

Tema pentru studiu individual: Verificati rezultatul obtinut cu al doilea model.

Problema 1. Transferul de căldură la peretele cilindric.

Aburul cu temperatura tf1 = 320 oC curge printr-o conductă din fontă cu λ = 80W/mK și diametrul interior și exterior de 5 cm
respectiv 5,5 cm. Conducta este acoperită cu un strat de grosime 3 cm din vată de sticlă cu λ = 0,05 W/mK. Conducta pierde
căldură către mediul ambiant cu temperatura de 5 oC prin convecție și radiație cu un coeficient de transfer termic superficial α2
= 18 W/m2K. Considerând coeficientul de transfer superficial de căldură la suprafața interioară a conductei în valoare de α 1 =
60 W/m2K, determinați fluxul liniar de căldură pierdut de abur prin peretele conductei și diferența de temperatură înregistrată
în peretele conductei și în stratul de izolație.

Cunoaștem O conductă de abur acoperită cu izolație din vată de sticlă este supusă convecției și radiației pe
suprafața interioară și exterioară.
Aflăm Fluxul liniar de căldură pierdut de abur și diferențele de temperatură în perete și în stratul de izolație.
Ipoteze simplificatoare
1. Transferul de căldură este staționar, deoarece nu există nicio indicație de modificare în timp.
2. Transferul de căldură este unidimensional, deoarece există simetrie termică în jurul axei cilindrului și nici o
variație în direcția axială (cilindru foarte lung).
3. Conductivitățile termice sunt constante.
4. Rezistența la contact termic la interfață este neglijabilă.
Proprietăți termofizice Conductivitățile termice sunt date λ1 = 80 W / m⋅K pentru fontă și λ2 = 0,05 W / m⋅K
pentru izolația din vată de sticlă.

Analiză Fiind vorba de un perete cilindric compus vom folosi formula fluxului cu rezistențe termice în serie:

La curs ne-am oprit la pereți plani-paraleli și atunci nu putem rezolva!

De fapt știu că este vorba de un cilindru cu lungime mare, fără izvoare interioare de energie internă, în regim
permanent. Din bilanțul de energie internă rezultă că ”Fluxul care intră = Fluxul care iese”

𝑑𝑡
𝑄̇ = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡. = −𝜆 2𝜋𝑟𝐿
𝑑𝑟

Ca și în cazul peretelui plan-paralel am obținut o ecuație diferențială cu variabile separabile. Pentru a afla
expresia fluxului de căldură, vom integra între cele 2 suprafețe (interioară și exterioară) ale frontierei fiecărui
strat omogen:
𝑟2
𝑄̇ 𝑑𝑟 𝑡2
∫ = − ∫ 𝑑𝑡
𝑟1 2𝜋𝐿𝜆1 𝑟 𝑡1

Efectuând cele 2 integrale, obținem expresiile pentru cele 2 straturi:

 𝑡1 − 𝑡2 𝑡2 − 𝑡3
𝑄̇ = =
𝑑2 𝑑
𝑙𝑛 𝑙𝑛 3
𝑑1 𝑑2
2𝜋𝜆1 𝐿 2𝜋𝜆2 𝐿

Pentru expresia fluxului transferat superficial (convectiv si radiativ) prin stratul limită de la interior și de la
exterior vom folosi legea lui Newton: 𝑄̇ = 𝛼𝐴𝑓 (𝑡𝑝 − 𝑡𝑓 )

𝑡𝑓1 − 𝑡1 𝑡3 − 𝑡𝑓2
𝑄̇ = =
1 1
𝜋𝑑1 𝛼1 𝐿 𝜋𝑑3 𝛼2 𝐿
Am obținut 4 rapoarte (proporții) egale cu 𝑄̇ care vafi egal și cu raportul dintre suma numărătorilor și a
numitorilor fiecărei fracții. Obțin expresia generală a fluxului de căldură, 𝑄̇ la pereți cilindrici:

𝑡𝑓1 − 𝑡𝑓2 𝑡𝑓1 − 𝑡𝑓2 (320 − 5)℃ 𝑊

𝑄̇ = = = = 121
𝑅𝑖 + 𝑅1 + 𝑅2 + 𝑅𝑜 𝑑 𝑑 𝑚℃ 𝑚
𝑙𝑛 2 𝑙𝑛 3 2,61
𝑊
1 𝑑1 𝑑2 1
+ + +
2𝜋𝑑1 𝐿𝛼1 2𝜋𝜆1 𝐿 2𝜋𝜆2 𝐿 2𝜋𝑑3 𝐿𝛼2

Cu:
1 𝑚℃
𝑅𝑖 = = 0,106
2𝜋𝑑1 𝐿𝛼1 𝑊

𝑑2
𝑙𝑛 𝑚℃
𝑑1
𝑅1 = = 0,0002
2𝜋𝜆1 𝐿 𝑊

𝑑3
𝑙𝑛 𝑚℃
𝑑2
𝑅2 = = 2,35
2𝜋𝜆2 𝐿 𝑊

1 𝑚℃
𝑅𝑜 = = 0,154
2𝜋𝑑3 𝐿𝛼2 𝑊

𝑚℃
𝑅𝑒𝑐ℎ𝑖𝑣 = ∑ 𝑅𝑖 = 2,61
𝑊

Pentru a afla diferența de temperatură în cele 2 straturi voi înmulți fluxul de căldură cu rezistența termică a
fiecărui strat:

𝑊 𝑚℃
𝑡1 − 𝑡2 = 𝑄̇ ∙ 𝑅1 = 121 ∙ 0,0002 = 0,0242℃
𝑚 𝑊
𝑊 𝑚℃
𝑡2 − 𝑡3 = 𝑄̇ ∙ 𝑅2 = 121 ∙ 2,35 = 284,35℃
𝑚 𝑊
Comentarii Rezistența conductivă a peretelui conductei este foarte mică în raport cu celelalte și poate fi
neglijată. Aici, graficul temperaturii va fi orizontal.
Ce pot spune despre graficul temperaturii, este liniar sau nu?
Pentru a raspunde fac apel la ipoteza Biot-Fourier:
𝑑𝑡
𝑄̇ = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡. = −𝜆 2𝜋𝑟𝐿
𝑑𝑟
Sau:

𝑑𝑡 𝑄̇
=−
𝑑𝑟 𝜆2𝜋𝑟𝐿
Temă pentru studiu individual: Completați cu graficul temperaturii în al doilea desen din imaginea de mai sus.

Problemă propusă spre rezolvare.

Un conductor electric cu diametrul de 3 mm și lungimea de 5 m este izolat electric cu un tub PVC cu grosimea de
2 mm și conductivitatea termică λ = 0,15 W/mK. Știm că valoarea curentului care străbate conductorul este de 10
A iar tensiunea electrică este de 8V. Dacă conductorul electric izolat este expus în aerul ambiant cu temperatura
de 30oC și α = 12 W/m2K, determinați temperatura la interfața conductorului cu izolația din PVC. Ce se întâmplă
atunci când dublez grosimea stratului izolator, temperatura la interfață crește sau scade?

Problema 2. Transferul de căldură la un recipient sferic

Un recipient sferic cu perete din oțel cu diametrul interior de 3 m, grosimea de 2 cm și λ = 15 W/mK este utilizat
pentru stocarea frigului sub forma emulsiei de gheață (ice-slurry) la temperatura de 0 oC. Recipientul se află într-
o cameră cu temperatura de 22 oC. Coeficienții de transfer convectiv la interiorul și exteriorul recipientului sunt α 1
= 80 W/m2K și respectiv α2 = 10 W/m2K. Determinați fluxul de căldură primit de recipient din exterior și cantitatea
de gheață care se va topi în 24h.
 𝑡𝑓1 − 𝑡𝑓2 𝑡𝑓1 − 𝑡𝑓2 (0 − 22)℃
𝑄̇ = = = = −8047𝑊
𝑅𝑖 + 𝑅1 + 𝑅𝑜 1 1 1 1 1 ℃
+ ( − ) + 0,00274
𝜋𝑑1 2 𝛼1 2𝜋𝜆 𝑑1 𝑑2 𝜋𝑑3 2 𝛼𝑒𝑐ℎ𝑖𝑣 𝑊

Pentru calculul lui αrad presupun că t2 = 5oC = 278 K.

𝑊 𝑊
𝛼𝑟𝑎𝑑 = 𝜀𝜎(𝑇2 4 + 𝑇𝑓2 4 )(𝑇2 + 𝑇𝑓2 ) = 1 ∙ 5,67 ∙ 10−8 2 4
(2782 + 2952 )𝐾 2 (278 + 295)𝐾 = 5,34 2
𝑚 𝐾 𝑚 𝐾
𝑊 𝑊
𝛼𝑒𝑐ℎ𝑖𝑣 = 𝛼2 + 𝛼𝑟𝑎𝑑 = (10 + 5,34) 2 = 15,34 2
𝑚 𝐾 𝑚 𝐾
𝑡2 − 𝑡𝑓2 𝑡2 − 𝑡𝑓2
𝑄̇ = =
𝑅𝑜 1
2
𝜋𝑑3 𝛼𝑒𝑐ℎ𝑖𝑣
𝑄̇
𝑡2 = 𝑡𝑓2 + = 3,93℃
𝜋𝑑3 2 𝛼𝑒𝑐ℎ𝑖𝑣
Eroarea de 1oC este acceptabilă.
Pentru a calcula cantitatea de gheață topită în 24h, scriu ecuația de bilanț la topirea gheții
𝑚𝑔ℎ𝑒𝑎ță 𝑟 = 𝑄̇𝑝𝑟𝑖𝑚𝑖𝑡 ∙ 𝜏

𝑄̇ ∙ 𝜏 8047𝑊 ∙ 24ℎ ∙ 3600𝑠/ℎ

𝑚𝑔ℎ𝑒𝑎ță = = = 2083,5𝑘𝑔
𝑟 333,7𝑘𝐽/𝑘𝑔
3
3
𝑘𝑔 4𝜋 ( 𝑚)
𝑚𝑔ℎ𝑒𝑎𝑡𝑎 𝑟𝑒𝑧𝑒𝑟𝑣𝑜𝑟 = 𝜌 ∙ 𝑉𝑟𝑒𝑧𝑒𝑟𝑣𝑜𝑟 = 1000 3 ∙ 2 = 14137𝑘𝑔
𝑚 3
Aceasta înseamă că într-o zi se va topi 14,7% din gheața stocată în rezervor sau tot rezervorul în 6,8 zile (valorile
exacte în tabelul 1). Dacă doresc să stochez gheața de iarna până vara, va trebui să termoizolez rezervorul. Cu
polistiren de 8 cm grosime durata de conservare va crește la 171 zile adică aproape 6 luni (tabel 2).

Rezolvare Problema 2, Rezervor de gheață cu izolație

Datele Problemei

80 273 3 15 3,04 0,03 3,04 276,9255 10 295

Calcule
Nr zile
5,308904 15,3089 -8033,56 2080,011 5,52E-07 14137,17 6,796677

Rezolvare Problema 2, Rezervor de gheață cu izolație

Datele Problemei

80 273 3 15 3,04 0,03 3,16 294,3548 10 295

Calcule
Nr zile
5,80342 15,80342 -319,879 82,82142 3,52E-07 14137,17 170,6946

Problemă propusă pentru studiu individual 2: Recipient criogenic.

Temperatura de vaporizare a azotului lichid la presiunea atmosferică normală este de -196 oC. Stocare acestuia se se face în
recipiente sferice bine izolate termic în care temperatura va rămâne constantă la valoarea de -196 oC până când azotul va
vaporiza complet pe seama căldurii primite din exterior. La presiune atmosferică normală, căldura latentă de vaporizare are
valoarea de 198 kJ/kg, iar densitatea azotului lichid este de 810 kg/m3. Considerăm un recipient sferic cu diametrul de 3 m,
cu pereți metalici subțiri, expus în aerul ambiant cu temperatura de 15 oC și coeficientul de transfer superficial α = 35
W/m2K. Determinați cantitatea de vapori de azot evacuată din recipient în 24 h dacă acesta este învelit a) cu un strat de
vată de sticlă cu grosimea de 5 cm și λ = 0,035W/mK și b) cu un strat de 2 cm grosime din superizolație cu grosimea de 2 cm
și λ = 0,00005 W/mK.

Problema 3. Conducția căldurii cu rezistența de contact

Patru tranzistori de putere identici, cu carcasă de aluminiu sunt montați pe suprafața unei plăci de cupru cu
grosimea de 1 cm și laturile de 20 x 20 cm (λ = 386 W/mK) prin intermediul unor șuruburi care exercită
presiunea de 6 MPa. Aria bazei fiecărui tranzistor este de 8 cm2 fiecare fiind plasat în centrul unui pătrat cu
latura de 10 cm. Rugozitatea interfeței are valoarea de 1,5 μm. Toți cei patru tranzistori sunt acoperiți cu un strat
gros de plexiglas cu conductivitate termică mult mai mică decât cea a plăcii de cupru. Coeficientul de transfer
termic superficial de la placa de cupru către aerul din încăpere are valoarea de 25 W/m 2K. Dacă temperatura
carcasei tranzistorului nu trebuie să depășească valoarea de 75 oC, determinați valoarea puterii electrice maxime
a fiecărui tranzistor și saltul de temperatură înregistrat la interfața tranzistorului cu placa de cupru.

SOLUȚIE Patru tranzistori de putere identici sunt atașați pe o placă de cupru. Pentru o temperatura maximă a
cazului de 70 ° C, puterea maximă disipată și temperatura sari la interfață urmează să fie determinate.

Ipoteze 1. Regimul de transfer este staționar;

2. El poate fi considerat aproximativ unidimensional, deși la îmbinarea dintre tranzistor și placa de cupru
transferul va avea caracter bidimensional datorită variației puternice a ariei de la 8 la 100 cm2. Cu toate acestea,
conductivitatea termică mare a cuprului va reduce acest efect;
3. Toată căldura generată în trazistor este disipată prin placa de cupru către aerul din cameră, deoarece,
în sens opus, tranzistoarele sunt acoperite de un strat gros de plexiglas cu conductivitate termică redusă;
 4. Conductivitățile termice sunt constante.

Proprietăți termofizice Conductivitatea termică a cuprului este λ = 386 W/m⋅K. Conductanța de contact este
obținută din tabelul de mai jos, 𝛼𝑐 = hc = 42.000 W / m 2 ⋅K, care corespunde unei interfețe cupru / aluminiu cu
rugozitate de 1,17 - 1,4 μm și presiunea de 5 MPa, care este suficient de aproape de ceea ce avem în problema
noastră.

Analiză Zona de contact dintre carcasă și placă este dată de 8 cm2, iar suprafața plăcii corespunzătoare fiecărui
tranzistor este de 100 cm2. Rețeaua echivalentă de rezistențe termice a acestei probleme constă din trei rezistențe
în serie (interfață, placă și convecție), care sunt determinate a fi:
1 1 ℃
𝑅𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑓𝑎ță = = = 0,0298
𝛼𝑐𝑜𝑛𝑡𝑎𝑐𝑡 𝐴𝑐𝑜𝑛𝑡𝑎𝑐𝑡 42000 𝑊 ∙ 8𝑐𝑚2 𝑊
𝑚2 ℃
𝛿𝑝𝑙𝑎𝑐ă 1𝑐𝑚 ℃
𝑅𝑝𝑙𝑎𝑐ă = = = 0,00259
𝜆𝐴𝑝𝑙𝑎𝑐ă 386 𝑊 ∙ (10𝑐𝑚 ∙ 10𝑐𝑚) 𝑊
𝑚𝐾
 1 1 ℃
𝑅𝑠𝑢𝑝𝑒𝑟𝑓𝑖𝑐𝑖𝑎𝑙ă = = =4
𝛼𝑠𝑢𝑝𝑒𝑟𝑓𝑖𝑐𝑖𝑎𝑙 𝐴𝑓𝑙𝑢𝑖𝑑 𝑊 𝑊
25 2 ∙ (10𝑐𝑚 ∙ 10𝑐𝑚)
𝑚 ℃

Rezistența termică echivalentă se calculează prin însumarea celor trei rezistențe în serie calculate mai sus:

℃ ℃
𝑅𝑒𝑐ℎ𝑖𝑣𝑎𝑙𝑒𝑛𝑡ă = 𝑅𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑓𝑎ță + 𝑅𝑝𝑙𝑎𝑐ă + 𝑅𝑠𝑢𝑝𝑒𝑟𝑓𝑖𝑐𝑖𝑎𝑙ă = (0,0298 + 0,00259 + 4) = 4,0324
𝑊 𝑊
∆𝑡 (70 − 20)℃
𝑃𝑒𝑙,𝑚𝑎𝑥 = 𝑄̇ = = = 12,4𝑊
𝑅𝑒𝑐ℎ𝑖𝑣 ℃
4,0324
𝑊
℃
∆𝑡𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑓𝑎ță ̇
= 𝑄 ∙ 𝑅𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑓𝑎ță = 12,4𝑊 ∙ 0,0298 = 0,37℃
𝑊

Comentarii Rezistența termică a interfeței este neglijabilă în raport cu cea superficială. Prin eliminaea ei se obține
o diminuare modestă a temperaturii tranzistorului de 0,37 oC.
Seminar 4. Conducție cu generare internă.

Problema 1. Un perete plan paralel este compus din 2 straturi de materiale diferite A și B. Peretele
din materialul A are generare internă de căldură, uniformă, cu funcția volumică, 𝑞̇ 𝑣 = 1.5 x 106 W/m3,
𝜆𝐴 = 75 W/mK și grosime, 𝛿𝐴 = 50 mm. Peretele din materialul B este simplu, cu 𝜆𝐵 = 150 W/mK și
grosimea, 𝛿𝐵 = 20 mm. Interfața stângă a peretelui A este bine izolată termic, în timp ce interfața
dreaptă a peretelui B este racită cu un curent de apă cu tf = 30 °C și α = 1000 W / m2K.

1. Trasați graficul calitativ al distribuției temperaturii din peretele compozit în regim staționar.

2. Determinați temperaturilor pe fiecare interfață, t0 , t1 și t2 .

*Corespondența notațiilor europene cu cele anglo-saxone: 𝜆~𝑘, 𝛼~ℎ, 𝑘~𝑈, 𝑎~𝛼

3. Dacă inversăm ordinea celor doi pereți, condițiile la limită rămânând aceleași, cum va arăta graficul
temperaturii ? t2 = 105 °C, t0 = 140 °C

Soluție
Cunoaștem: Pretele A are generare internă de căldură fiind bine izolat la stânga. La dreapta lui se află
peretele simplu B care este răcit pe fața din dreapta de un curent de apă.
Aflăm:
1. Trasați graficul calitativ al distribuției de temperatură în perete în regim permanent.
2. Determinați temperaturile pe fiecare interfață a peretelui multistrat.
Ipoteze simplificatoare:
1. Regim staționar.
2. Conducție unidimensională în direcția x.
3. Rezistență neglijabilă la contactul între pereți.
4. Suprafața din stânga este adiabatică.
5. Proprietăți termofizice constante pentru materialele A și B.
Analiză:
1. Din condițiile fizice precizate în enunțul problemei, distribuția temperaturii în peretele compozit va
avea următoarele caracteristici:
(a) Parabolică în materialul A.
(b) Panta zero la frontiera izolată adiabatic.
(c) Liniară în materialul B.
(d) Schimbarea pantei la interfață după raportul λB / λA = 2.
Distribuția temperaturii în apă se caracterizează prin
(e) gradient mare în în stratul limită din vecinătatea suprafeței solide.
2. Temperatura suprafeței din dreapta t2 poate fi obținută prin efectuarea unui bilanț energetic pe un
volum de control în jurul materialului B. Întrucât nu există nicio generare internă de căldură în acest
material, rezultă că, în regim staționar și unidimensional, fluxul de căldură este constant deci fluxul
de căldură la x = LA trebuie să fie egal cu fluxul de căldură datorat convecției la x = LA + LB. Prin urmare

𝑞̇ = 𝛼(𝑡2 − 𝑡𝑓 ) (1)

Fluxul de căldură unitar 𝑞̇ poate fi determinat prin efectuarea unui al doilea bilanț de energie pe un
volum de control în jurul materialului A. Deoarece frontiera din stânga (la x = 0) este adiabatică și fluxul
de căldură, 𝑄̇0 = 0 , viteza de generare internă în volum a energiei termice va fi egală cu fluxul de
căldură 𝑄̇𝐴 evacuat prin secțiunea x= LA .

𝑄̇𝐴 = 𝑄̇0 + 𝑞̇ 𝑉 𝑉𝐴 = 𝑞̇ 𝑉 𝑉𝐴

Acum pot calcula fluxul unitar de căldură în această secțiune care va fi, mai departe, egal cu fluxul
unitar prin peretele B și cu cel convectiv, așa cum am stabilit la ecuația (1)

𝑄̇𝐴 = 𝑞̇ 𝐴 𝑆 = 𝑞̇ 𝑉 𝑆𝐿𝐴 ș𝑖 𝑞̇ 𝐴 = 𝑞̇ 𝑉 𝐿𝐴 (2)

Combinând ecuațiile (1) și (2) obținem temperatura la contactul cu apa :

𝑞̇ 𝑉 𝐿𝐴 1,5 ∙ 106 𝑊/𝑚3 ∙ 0,05𝑚

𝑡2 = 𝑡∞ + = 30℃ + = 105℃
𝛼 1000𝑊/𝑚2 𝐾
Temperatura t1 poate fi calculată folosind schema de electro-termică echivalentă pentru peretele B și
curentul de apă:

𝑡1 − 𝑡2
𝑞̇ 𝐴 =
𝐿𝐵 /𝜆𝐵
106 𝑊
𝑞̇ 𝐴 𝐿𝐵 𝑞̇ 𝑉 𝐿𝐴 𝐿𝐵 1,5 ∙ ∙ 0,05𝑚 ∙ 0,02𝑚
𝑡1 = 𝑡2 + = 𝑡2 + = 105℃ + 𝑚3 = 115℃
𝜆𝐵 𝜆𝐵 150𝑊
𝑚𝐾
Temperatura suprafeței izolate se obține ușor integrând ecuația diferențială care rezultă în urma
efectuării bilanțului energetic pe un perete de grosime x extras din peretele A cu generare internă cu
funcția volumică constantă, 𝑞̇ 𝑉 :

𝑄̇𝑥 = 𝑄̇0 + 𝑞̇ 𝑉 ∙ 𝑉𝑥 = 0 + 𝑞̇ 𝑉 𝐴𝑥
𝑞̇ 𝑥 𝐴 = 𝑞̇ 𝑉 𝐴𝑥
⏟
=𝑉𝑥

𝑞̇ 𝑥 = 𝑞̇ 𝑉 𝑥
Introducând ipoteza Biot-Fourier, obțin ecuația diferențială cu variabile separabile :
𝑑𝑡
−𝜆 = 𝑞̇ 𝑉 𝑥
𝑑𝑥
Separăm variabilele și integrăm pe tot peretele A:

−𝜆𝑑𝑡 = 𝑞̇ 𝑉 𝑥𝑑𝑥
𝑡1 𝐿𝐴
∫ −𝜆𝑑𝑡 = ∫ 𝑞̇ 𝑉 𝑥𝑑𝑥
𝑡0 0

Obținem :

𝐿2𝐴
𝜆(𝑡0 − 𝑡1 ) = 𝑞̇ 𝑉
2
Temperatura suprafeței izolate va avea valoarea:

𝐿2𝐴 (0,05𝑚)2
𝑡0 = 𝑡1 + 𝑞̇ 𝑉 = 115℃ + 1,5 ∙ 106 𝑊 ⁄𝑚3 ∙ = 140℃
2𝜆 2 ∙ 75𝑊/𝑚𝐾
Comentarii:
1. Peretele A are generare internă de căldură, fluxul de căldură nu mai este constant și atunci nu mai
pot utiliza analogia electrotermică aici.
2. Rezistența termică convectivă fiind considerabil mai mare decât rezistența conductivă în peretele
B, Rconv / Rcond,B = 7,5, atunci și diferența de temperatură din stratul limită va fi considerabil mai mare
decât diferența de temperatură din stratul B, în același raport, (t2 - t∞) / (t1 - t2) = 7,5. Acest rezultat
se regăsește în graficul temperaturii trasat la punctul 1.

Problema 2. Baloturile cilindrice mari de fân folosite pentru hrănirea animalelor în lunile de iarnă au
un diametru de D = 2 m și sunt depozitate cap la cap în rânduri lungi. Producția internă de energie
microbiană are loc în fân și poate fi excesivă dacă fermierul depozitează fânul într-o stare prea
umedă. Presupunând că conductivitatea termică a fânului balotat este λ = 0,04 W / mK, determinați
𝑊
temperatura maximă a fânului în regim permanent pentru trei cazuri : fân uscat cu 𝑞̇ 𝑣 = 1 𝑚3 , fân
𝑊 𝑊
proaspăt 𝑞̇ 𝑣 = 10 𝑚3 și fân proaspăt și umed 𝑞̇ 𝑣 = 100 𝑚3. Condițiile de depozitare sunt tf = 0 ℃ și α
= 25 W / m2K.

Cunoaștem: diametrul, conductivitatea termică și rata de generare a energiei microbiene în baloți

cilindrici de fân. Conditii ambientale.

Calculăm: temperatura maximă a fânului pentru 𝑞̇ 𝑣 = 1, 10 și 100 W / m3.

Schema :

*Corespondența notațiilor europene cu cele anglo-saxone: 𝜆~𝑘, 𝛼~ℎ, 𝑘~𝑈, 𝑎~𝛼

Ipoteze simplificatoare : (1) Transfer în regim permanent și unidimensional, (2) Proprietăți

constante, (3) funcția volumică de generare internă este uniformă, (4) radiație neglijabilă, (5)
transferul prin conducție la contactul cu solul este neglijabil.

Proprietăți: 𝜆𝑓â𝑛 = 0,04 W / m (K) (cunoscut).

Analiză : Temperatura la suprafața balotului de fân uscat este :

Pentru fânul proaspăt va fi ts = 0,2℃ și 2,0℃ pentru fânul proaspăt-umed.

Temperatura maximă se înregistrează în axa de simetrie a balotului, la r = 0. Pentru fânul uscat,

Pentru cel proaspăt, tmax = 62,7 ℃ și 627 ℃ pentru fânul proaspăt-umed.

Comentarii:
(1) Fânul începe să-și piardă valoarea nutritivă la temperaturi peste 50 °C. Drept urmare, centrul
balotului de fân umed își va pierde o parte din valoarea sa nutritivă.
(2) Centrul balotului de fân umed poate atinge temperaturi foarte ridicate fără aprindere, din cauza
lipsei de oxigen. Cu toate acestea, atunci când fermierul sparge balotul pentru a hrăni animalele,
oxigenul intră brusc în contact cu fânul fierbinte și poate declanșa rapid arderea.
(3) Suprafața exterioară a balotului de fân diferă cu doar 2 °C de la uscat la proaspăt-umed, în timp ce
temperatura miezului diferă cu mai mult de 600 °C. Prin simpla atingere a suprafeței exterioare a
balotului de fân, fermierul nu poate anticipa pericolul potențial ca un incendiu să se declanșeze.
(4) Care va fi diametrul maxim al balotului de fân proaspăt dacă temperatura de autoaprindere este
de 170 oC ?

Pentru a determina temperatura în axa centrală de simetrie a balotului, vom efectua bilanțul
energetic pe un cilindru intern coaxial, de rază oarecare r, în regim permanent :
𝑄̇𝑟 = 𝑄̇𝑔𝑒𝑛 𝑖𝑛𝑡

𝑞̇⏟
𝑟 𝐴 = 𝑞̇
⏟𝑉 ∙ 𝑉𝑟
=𝑄̇𝑟 =𝑄̇𝑔𝑒𝑛 𝑖𝑛𝑡

𝑞̇ 𝑟 2𝜋𝑟𝐿
⏟ 𝜋𝑟 2 𝐿
= 𝑞̇ 𝑉 ⏟
=𝐴 =𝑉𝑟

1
−𝜆 𝑑𝑡/𝑑𝑟 = 𝑞̇ 𝑉 𝑟
⏟
2
=𝑞̇ 𝑟

−𝜆𝑑𝑡 = 𝑞̇ 𝑉 𝑟𝑑𝑟
𝑡1 𝑟1
1
∫ −𝜆𝑑𝑡 = ∫ 𝑞̇ 𝑟𝑑𝑟
𝑡0 0 2 𝑉

𝑟12
𝜆(𝑡0 − 𝑡1 ) = 𝑞̇ 𝑉
4
𝑟12
𝑡0 = 𝑡1 + 𝑞̇ 𝑉
4𝜆

Problemă propusă pentru studiu individual. În cazul stocării fructelor, glucoza este transformată
prin reacția biochimică catabolism în dioxid de carbon, apă și căldură produsă intern în reacția
exotermă. Considérăm un carton de mere, fiecare cu diametrul de 80 mm, care este ventilat cu un
curent de aer cu temperatura de 5 °C și coeficientul de transfer superficial de 7,5 W / m2K. Funcția
de generare de căldură în interiorul mărului este uniformă și are valoarea de 4000 J / kg pe zi.
Densitatea și conductivitatea mărului au valoarea de 840 kg / m3 și respectiv 0,5 W / mK.

(a) Determinați temperatura în centrul mărului. t0 = 5,26 oC.

 Conducția căldurii la suprafețele extinse (nervuri și aripioare)

Eficiența nervurii reprezintă raportul între fluxul de căldură obținut prin nervurare și fluxul inițial prin
suprafața bazei nervurii. În cazul D al barei infinit lungi eficiența are următoarea expresie :

𝜆𝑃𝑓
𝜀=√
𝛼𝐴𝑡

Randamentul nervurii reprezintă raportul între fluxul real transferat prin nervură către fluid și fluxul
maxim care ar putea fi transferat dacă nervura nu ar avea gradient de temperatură :

𝑄̇
𝜂=
𝛼𝜃
⏟ 𝑏 𝐴𝑓
=𝑄𝑚𝑎𝑥

Folosind randamentul, putem exprima fluxul nervurii sub forma :

𝑄̇ = 𝜂𝛼𝜃𝑏 𝐴𝑓
 În cazul unei suprafețe nervurate sau « înaripate »

𝐴𝑡𝑜𝑡 = 𝐴𝑙𝑖𝑠 + 𝐴𝑛𝑒𝑟𝑣𝑢𝑟𝑖

𝑄̇𝑡𝑜𝑡 = 𝑄̇𝑙𝑖𝑠 + 𝑄̇𝑛𝑒𝑟𝑣𝑢𝑟𝑖 = 𝛼(𝑡𝑏 − 𝑡∞ )𝐴𝑙𝑖𝑠 + 𝛼(𝑡𝑏 − 𝑡∞ )𝐴𝑛𝑒𝑟𝑣 𝜂 = 𝛼(𝑡𝑏 − 𝑡∞ )(𝐴𝑙𝑖𝑠 + 𝐴𝑛𝑒𝑟𝑣 𝜂)
𝐴𝑛𝑒𝑟𝑣
= 𝛼(𝑡𝑏 − 𝑡∞ )(𝐴𝑡𝑜𝑡 − 𝐴𝑛𝑒𝑟𝑣 + 𝐴𝑛𝑒𝑟𝑣 𝜂) = 𝛼(𝑡𝑏 − 𝑡∞ )𝐴𝑡𝑜𝑡 [1 − (1 − 𝜂)]
⏟ 𝐴𝑡𝑜𝑡
=𝜂𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎𝑓𝑎𝑡𝑎

𝐴𝑛𝑒𝑟𝑣𝑢𝑟𝑖
𝑄̇ = 𝜂𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎𝑓𝑎𝑡𝑎 𝛼𝜃𝑏 𝐴𝑡𝑜𝑡 = 𝛼(𝑡𝑏 − 𝑡∞ )𝐴𝑡𝑜𝑡 [1 − (1 − 𝜂)]
⏟ 𝐴𝑡𝑜𝑡
=𝜂𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎𝑓𝑎𝑡𝑎

Problema 1. O metodă utilizată pentru cultivarea nanofirelor (nanotuburi cu miez solid) pornește de
la depunerea inițială a unei picături mici dintr-un catalizator lichid pe o suprafață plană. Suprafata și
catalizatorul sunt încălzite și expuse simultan unui curent de gaz cu temperatură ridicată și cu
presiune scăzută care conține un amestec de substanțe chimice din care se va forma nanofirul.
Lichidul catalitic absoarbe încet prin suprafața sa superioară speciile din gaz și le transformă într-un
material solid care se depune pe interfața lichid-solid subiacentă, construind nanofirul care crește ca
o stalagmită. Picătura de catalizator lichid rămâne suspendată pe vârful nanofirului. Luați în
considerare creșterea unui fir cilindric de carbură de siliciu cu diametrul de 15 nm pe o suprafață de
carbură de siliciu. Suprafața este menținută la o temperatură de Ts = 2400 K, iar temperatura
catalizatorului lichid trebuie să fie menținută în intervalul 2400 K ≤ Tc ≤ 3000 K pentru ca acesta să își
exercite funcția sa. Determinați lungimea maximă a nanofirului care poate fi cultivat atunci când α =
105 W/m2⋅K și Tf = 8000 K. Presupunem că proprietățile nanofirului sunt aceleași ca și pentru carbura
de siliciu în vrac, λ1500K = 186 W/m⋅ K.

.
Cunoaștem: Diametrul și temperatura la baza nanofirului din carbură de siliciu precum și regimul de
temperatură impus în vârf.

Aflăm: Lungimea maximă a nanofirului care poate fi cultivat în aceste condiții.

Ipoteze simplificatoare:
(1) Nanofirul încetează să crească atunci când Tc = Tx = L = 3000 K, (2) Proprietăți constante, (3) Transfer
de căldură unidimensional, (4) Transfer convectiv în vârful nonofirului, (5) Creșterea se produce foarte
lent astfel încât transferul termic prin conducție poate fi considerat staționar, (6) Neglijăm efectele
particulare ale transferului la scară nanometrică.

Proprietăți termofizice: Pentru carbura de siliciu la temperatura de 1500 K: 𝜆 = 30 W/mK.

Analiză: Vârful nanofirului are inițial temperatura T = 2400 K, care va crește pe măsură ce lungimea
nanofirului se mărește. În final, creșterea încetează atunci când temperatura în vârf atinge valoarea de
T = 3000 K. Distribuția de temperatură în nanofir la finalul procesului de creștere va fi dată de expresia
de la cazul A din tabelul pentru nervura de secțiune transversală constantă:
𝛼
𝜃 cosh 𝑚(𝐿 − 𝑥) + sinh 𝑚(𝐿 − 𝑥)
= 𝑚𝜆
𝜃𝑏 𝛼
cosh 𝑚𝐿 + sinh 𝑚𝐿
𝑚𝜆
cu

𝑊
𝛼𝑃𝑓 4𝛼 4 ∙ 105 2
𝑚=√ =√ =√ 𝑚 𝐾 = 943 ∙ 103 𝑚−1
𝜆𝐴𝑡 𝜆𝐷 𝑊
30 𝑚𝐾 ∙ 15 ∙ 10−9 𝑚
și
𝑊
𝛼 105 2
= 𝑚 𝐾 = 3,53 ∙ 10−3
𝑚𝜆 943 ∙ 103 𝑚−1 ∙ 30 𝑊
𝑚𝐾
Dacă înlocuim valorile cunoscute ale diferențelor de temperatură în ecauția temperaturii pentru x = L,
obținem :
𝜃𝐿 (3000 − 8000)𝐾 1
= = 0,893 =
𝜃𝑏 (2400 − 8000)𝐾 cosh(943 ∙ 10 ∙ 𝐿) + 3,53 ∙ 10−3 sinh(943 ∙ 103 ∙ 𝐿)
3

Prin încercări, se obține soluția, L = 510,345 nm.

Comentarii:
1. Putem aprecia importanța transferului de căldură prin radiație calculând coeficientul de
transfer 𝛼𝑟𝑎𝑑 . Presupunem că sprafețele înconjurătoare au aria mult mai mare decât nanofirul
și au temperatura egală cu cea a curentului de gaz Tenv = 8000 K, emisivitatea suprafeței
nanofirului, ε = 1. Coeficientul de transfer prin radiație în vârful firului va avea valoarea :

𝛼𝑟𝑎𝑦 = 𝜀𝜎(𝑇𝐿 + 𝑇𝑒𝑛𝑣 )(𝑇𝐿2 + 𝑇𝑒𝑛𝑣

2 )
=
𝑊 𝑊
= 5,67 ∙ 10−8 2 4
∙ (3000𝐾 + 8000𝐾) ∙ [(3000𝐾)2 + (8000𝐾)2 ] = 4,5 ∙ 104 2
𝑚 𝐾 𝑚 𝐾

Observăm că 𝛼𝑟𝑎𝑑 ≲ 𝛼𝑐𝑜𝑛𝑣 și trebuie luat în considerație pentru un calcul mai detaliat.
2. Dacă cerința ar fi fost ca nanofirul să crescă rapid, atunci calculul s-ar fi făcut luând în
considerare conducția în regim nepermanent.

Problema 2. Cilindrul unui motor de motocicletă este realizat din aliaj de aluminiu 2024-T6 cu
înălțimea, H = 100 mm și diametrul exterior D2 = 2r2 = 50 mm. În condiții normale de funcționare, fluxul
de căldură, 𝑄̇ = 2 kW este transferat de la cilindru către aerul ambiant care are temperatura de 300
K, și un coeficient de transfer prin convecție de α = 75 W / m2K. Aripioarele inelare sunt turnate integral
cu cilindrul pentru reducerea temperaturii peretelui cilindrului. Considerați 10 aripioare echidistante
fiecare de grosime δ = 4 mm și lungime L = 20 mm. Care ar fi reducerea temperaturii cilindrului dacă
aripioarele sunt realizate tot din aliaj de aluminiu 2024-T6 (la T ≈ 550 K, λ = 186 W/mK).
Cunoaștem : Condițiile de funcționare ale cilindrului de motocicletă cu aripioare.

Aflăm: Reducerea de temperatură prin utilizarea aripioarelor.

Ipoteze simplificatoare : 1. Regim permanent. 2. Temperatura aripioarei este uniformă în secțiunea

transversală.3. Proprietăți termofizice constante. 4. Radiație neglijabilă. 5. Coeficientul de convecție
constant pe suprafața aripioarei și pe suprafața lisă.

Proprietăți : Aluminiu 2024-T6 (T ≈ 550 K): λ = 186 W / m⋅K.

Analiză : Fluxul de căldură pentru suprafața înaripată va fi :

𝐴𝑛𝑒𝑟𝑣𝑢𝑟𝑖
𝑄̇ = 𝜂𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎𝑓. 𝑛𝑒𝑟𝑣. 𝛼𝜃𝑏 𝐴𝑡𝑜𝑡 = 𝛼(𝑡𝑏 − 𝑡∞ )𝐴𝑡𝑜𝑡 [1 − (1 − 𝜂)]
⏟ 𝐴𝑡𝑜𝑡
=𝜂𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎𝑓. 𝑛𝑒𝑟𝑣.

De aici

𝑄̇
𝑡𝑏 = 𝑡∞ +
𝐴
𝛼𝐴𝑡𝑜𝑡 [1 − 𝐴𝑛𝑒𝑟𝑣 (1 − 𝜂)]
𝑡𝑜𝑡

Unde:
2
𝐴𝑓𝑙𝑢𝑖𝑑 = 2𝜋(𝑟2𝑐 − 𝑟12 ) = 2𝜋[(0,047𝑚)2 − (0,025𝑚)2 ] = 0,00995𝑚2

𝐴𝑡𝑜𝑡 = 𝐴𝑛𝑒𝑟𝑣 + 𝐴𝑙𝑖𝑠 = 𝑁𝐴1 𝑛𝑒𝑟𝑣𝑢𝑟ă + 2𝜋𝑟1 (𝐻 − 𝑁𝛿) = 10 ∙ 0,00995𝑚2 + 2𝜋 ∙ (0,025𝑚) ∙ (0,1𝑚 −
10 ∙ 0,004𝑚) = 0,109𝑚2
Cu:

r2c / r1 = 1,88, Lcorectată = Lc = 0,022 m, Ap = 8,8 × 10−5 m2,

obținem abscisa din graficul randamentului aripioarei circulare:

0,5
𝛼
𝐿1,5
𝑐 ( ) = 0,221
𝜆Α𝑝

Din grafic, extragem randamentul, η ≈ 0,96 cu care putem calcula temperatura cilindrului:
Fără aripioare temperatura cilindrului lis ar fi fost:

Observăm o valoare periculoasă pentru integritatea peretelui cilindrului. Reducerea temperaturii prin
utilizarea aripioarelor va fi:

Comentarii:
1. Temperatura de topire pentru aliajul de aluminiu 2024-T6 are valoarea de 502°C. Utilizarea
aripioarelor este obligatorie pentru a evita distrugerea motorului.
2. Dacă aripioarele ar fi fost ideale (izoterme, η = 1) temperatura cilindrului ar fi avut valoarea de :

𝑄̇ 2000𝑊
𝑡 = 𝑡𝑓 + = 27℃ + = 272℃
𝛼𝐴𝑡 𝑊 2
75 ∙ 0,109𝑚
𝑚2 ∙ 𝐾
Ceea ce dovedește randamentul ridicat al aripioarelor utilizate.

Problemă propusă 1. Peretele plan al unui schimbător de căldură cu dimensiunile (2m x 1,5m x 5mm)
𝑊
separă 2 fluide. În stânga avem gaze de ardere fierbinți cu 𝛼1 = 30 ;𝑡
𝑚2 𝐾 𝑓1
= 1200℃, la dreapta
𝑊 𝑊
avem apă clocotită cu 𝛼2 = 20000 ;𝑡
𝑚2 𝐾 𝑓2
= 120℃. Peretele este realizat din cupru cu 𝜆 = 390 𝑚𝐾.
Calculați fluxul de căldură care străbate peretele în cele 3 cazuri :
1. Perete simplu ;
2. Perete cu nervuri pe partea dreaptă ;
3. Perete cu nervuri pe partea stângă. Nervurile sunt realizate din cupru cu lungimea, L = 3 cm,
grosimea, 𝛿 = 0,3 mm și pasul, s = 5 mm.

Sugestie de start :
𝑡𝑓 𝑠𝑡𝑎𝑛𝑔𝑎 − 𝑡𝑓 𝑑𝑟𝑒𝑎𝑝𝑡𝑎
1. 𝑄̇𝑝𝑒𝑟𝑒𝑡𝑒 𝑠𝑖𝑚𝑝𝑙𝑢 =
1 𝛿𝑝𝑒𝑟𝑒𝑡𝑒 1
𝐴𝑠𝑡𝑎𝑛𝑔𝑎 ∙ 𝛼𝑠𝑡𝑎𝑛𝑔𝑎 𝜆 ∙ 𝐴𝑙𝑖𝑠 + 𝐴𝑑𝑟𝑒𝑎𝑝𝑡𝑎 ∙ 𝛼𝑑𝑟𝑒𝑎𝑝𝑡𝑎
+

𝑡𝑓 𝑠𝑡𝑎𝑛𝑔𝑎 − 𝑡𝑓 𝑑𝑟𝑒𝑎𝑝𝑡𝑎
2. 𝑄̇𝑝𝑒𝑟𝑒𝑡𝑒 𝑛𝑒𝑟𝑣 𝑑𝑟𝑒𝑎𝑝𝑡𝑎 =
1 𝛿𝑝𝑒𝑟𝑒𝑡𝑒 1
𝐴𝑠𝑡𝑎𝑛𝑔𝑎 ∙ 𝛼𝑠𝑡𝑎𝑛𝑔𝑎 + 𝜆 ∙ 𝐴𝑙𝑖𝑠 + 𝜂𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎𝑓 𝑛𝑒𝑟𝑣 𝑑𝑟𝑒𝑎𝑝𝑡𝑎 ∙ 𝐴𝑑𝑟𝑒𝑎𝑝𝑡𝑎 ∙ 𝛼𝑑𝑟𝑒𝑎𝑝𝑡𝑎

𝑄̇𝑝𝑒𝑟𝑒𝑡𝑒 𝑛𝑒𝑟𝑣 𝑑𝑟𝑒𝑎𝑝𝑡𝑎 = ⋯

Problemă propusă 2, rezolvată în cadrul cursului. Un fir metalic subțire cu conductivitate termică λ,
diametrul D, și lungimea 2L este călit prin trecerea unui curent electric prin el pentru a induce
generarea internă uniformă a căldurii cu funcția volumetrică 𝑞̇ 𝑣 . Aerul ambiant din jurul firului are
temperatura tf, în timp ce capetele firului la x = ± L sunt menținute tot la tf. Transferul de căldură de la
fir la aer se caracterizează prin coeficientul de convecție α. Obțineți expresii pentru următoarele:

(a) Distribuția temperaturii, t(x) în regim permanent de-a lungul firului,

(b) Temperatura maximă a firului.
(c) Temperatura medie a firului.

Sugestie pentru rezolvarea problemei cu generare internă de energie termică la depozitarea merelor,
propusă la finalul seminarului precedent.

Bilanțul energetic pe un măr cu generare internă de energie termică echivalent cu o sferă de rază, r
echivalentă.

𝑄̇𝑟 = 𝑄̇𝑝𝑟𝑜𝑑𝑢𝑖𝑡𝑒 𝑑𝑎𝑛𝑠 𝑙𝑎 𝑠𝑝ℎ𝑒𝑟𝑒 𝑑𝑒 𝑚𝑎𝑠𝑠𝑒 𝑚

𝑞̇ 𝑟 𝐴𝑠𝑝ℎ𝑒𝑟𝑒 = 𝑞̇ 𝑚 ∙ 𝑚𝑠𝑝ℎ𝑒𝑟𝑒 = 𝑞̇ 𝑚 ∙ 𝜌𝑉
⏟ 𝑠𝑝ℎ𝑒𝑟𝑒
=𝑚𝑠𝑝ℎ𝑒𝑟𝑒

𝑑𝑡 4𝜋𝑟 3
−𝜆 4𝜋𝑟 2 = 𝑞̇ 𝑚 ∙ 𝜌 ∙
⏟
𝑑𝑟 =𝐴 ⏟3
𝑠𝑝ℎ𝑒𝑟𝑒
=𝑉𝑠𝑝ℎ𝑒𝑟𝑒

𝑡 𝑟 𝑟𝑑𝑟
∫𝑡 1 −𝜆𝑑𝑡 = ∫0 1 𝑞̇ 𝑚 𝜌 3
...
0
 Conducția căldurii în regim nepermanent

𝜃 (𝑡 − 𝑡𝑓,∞ ) 𝛼 ∙ 𝐿𝑐 𝑎∙𝜏 𝑥
𝜃∗ = = = 𝑓(𝐵𝑖, 𝐹𝑜, 𝑥 ∗ ); 𝐵𝑖 = ; 𝐹𝑜 = 2 ; 𝑥 ∗ =
𝜃𝑖𝑛 (𝑡𝑖𝑛 − 𝑡𝑓,∞ ) 𝜆 𝐿𝑐 𝐿𝑐

Distribuția temperaturii într-un perete plan-paralel în regim tranzitoriu, răcit simetric prin convecție,
pentru diferite valori ale criteriului Biot.

T(x, 0) = Ti T(r, 0) = Ti
r* = _r_
ro

Tf,  Tf,  Tf, 

—L L
x* = x_
L
(a)
Figura 2. Sisteme unidimensionale cu temperatura inițială uniformă care sunt scufundate brusc într-un
curent de fluid. Perete plan-paralel și cilindru infinit sau sferă.
Soluția exactă pentru peretele plan Souția aproximativă pentru peretele plan
Soluția exactă pentru cilindru Soluția aproximativă pentru cilindru

Soluția exactă pentru sferă Soluția aproximativă pentru sferă

 Tableau 5.1 Coefficients utilisés dans l'approximation à un terme des
solutions en série pour la conduction unidimensionnelle transitoire
Paroi Plane Cylindre Infinit Sphere
1 1 1
Bia (rad) C1 (rad) C1 (rad) C1

0.01 0.0998 1.0017 0.1412 1.0025 0.1730 1.0030

0.02 0.1410 1.0033 0.1995 1.0050 0.2445 1.0060
0.03 0.1723 1.0049 0.2440 1.0075 0.2991 1.0090
0.04 0.1987 1.0066 0.2814 1.0099 0.3450 1.0120
0.05 0.2218 1.0082 0.3143 1.0124 0.3854 1.0149
0.06 0.2425 1.0098 0.3438 1.0148 0.4217 1.0179
0.07 0.2615 1.0114 0.3709 1.0173 0.4551 1.0209
0.08 0.2791 1.0130 0.3960 1.0197 0.4860 1.0239
0.09 0.2956 1.0145 0.4195 1.0222 0.5150 1.0268
0.10 0.3111 1.0161 0.4417 1.0246 0.5423 1.0298
0.15 0.3779 1.0237 0.5376 1.0365 0.6609 1.0445
0.20 0.4328 1.0311 0.6170 1.0483 0.7593 1.0592
0.25 0.4801 1.0382 0.6856 1.0598 0.8447 1.0737
0.30 0.5218 1.0450 0.7465 1.0712 0.9208 1.0880
0.4 0.5932 1.0580 0.8516 1.0932 1.0528 1.1164
0.5 0.6533 1.0701 0.9408 1.1143 1.1656 1.1441
0.6 0.7051 1.0814 1.0184 1.1345 1.2644 1.1713
0.7 0.7506 1.0919 1.0873 1.1539 1.3525 1.1978
0.8 0.7910 1.1016 1.1490 1.1724 1.4320 1.2236
0.9 0.8274 1.1107 1.2048 1.1902 1.5044 1.2488
1.0 0.8603 1.1191 1.2558 1.2071 1.5708 1.2732
2.0 1.0769 1.1785 1.5994 1.3384 2.0288 1.4793
3.0 1.1925 1.2102 1.7887 1.4191 2.2889 1.6227
4.0 1.2646 1.2287 1.9081 1.4698 2.4556 1.7202
5.0 1.3138 1.2402 1.9898 1.5029 2.5704 1.7870
6.0 1.3496 1.2479 2.0490 1.5253 2.6537 1.8338
7.0 1.3766 1.2532 2.0937 1.5411 2.7165 1.8673
8.0 1.3978 1.2570 2.1286 1.5526 1.7654 1.8920
9.0 1.4149 1.2598 2.1566 1.5611 2.8044 1.9106
10.0 1.4289 1.2620 2.1795 1.5677 2.8363 1.9249
20.0 1.4961 1.2699 2.2881 1.5919 2.9857 1.9781
30.0 1.5202 1.2717 2.3261 1.5973 3.0372 1.9898
40.0 1.5325 1.2723 2.3455 1.5993 3.0632 1.9942
50.0 1.5400 1.2727 2.3572 1.6002 3.0788 1.9962
100.0 1.5552 1.2731 2.3809 1.6015 3.1102 1.9990
 1.5708 1.2733 2.4050 1.6018 3.1415 2.0000

aBi = αL/λ pentru peretele plan și αro/λ pentru cilindrul plin infinit și sfera plină.
Primele 4 rădăcini ale ecuației transcendentale, ξn۰tan ξn = Bi, la conducția în regim nestaționar la peretele plan
paralel infinit.

Problema 1. Pentru rețeaua de transport a petrolului la distanță este folosită o conductă din oțel (AISI
1010) cu diametrul de 1 m și grosimea peretelui de 40 mm. Conducta este foarte bine izolată termic, iar
imediat înainte de debutul curgerii petrolului, temperatura peretelui are valoarea uniformă de -20 °C.
Temperatura petrolului are valoarea de 60°C iar coeficientul de transfer convectiv cu suprafața interioară
a peretelui conductei este presupus constant la valoarea de α = 500 W/m2K.
1. Care este valoarea criteriilor Biot și Fourier la 8 min după începerea transportului?
2. La 𝜏 = 8 min, care este valoarea temperaturii suprafeței exterioare a peretelui acoperită cu izolația
termică?
3. Tot atunci, care este valoarea fluxului unitar de căldură, 𝑞̇ (W/m2) transferat prin convecție între perete
și curentul de petrol ?
4. Care este valoarea căldurii cedate de curentul de fluid pe un metru de conductă, în cele 8 minute ?

Cunoaștem : Un perete plan paralel infinit cu temperatură inițială uniformă este supus brusc
transferului convectiv de căldură la frontieră.
Aflăm :
1. Criteriile Biot și Fourier după 8 min ;
2. Temperatura suprafeței exterioare a conductei după 8 min ;
3. Fluxul unitar de căldură la suprafața interioară a conductei după 8 min ;
4. Energia cedată conductei cu lungimea de 1m, în cele 8 min.
Ipoteze simplificatoare :
1. Datorită grosimii reduse în raport cu razei conductei, peretele poate fi considerat plan-
paralel.
2. Proprietăți termofizice constante.
3. Suprafața exterioară a conductei este adiabatică.
Proprietăți termofizice : Tabelul A.1, din anexele adăugate în Files, pentru oțel AISI 1010 la

T = (-20 + 60)oC / 2 ≈ 300 K, determinăm: 𝜌 = 7832 𝑘𝑔/𝑚3, c = 434 J/kgK, λ = 63,9 W/mK, a =
𝜆
𝜌𝑐
=18,8 . 10-6 m2/s.

Analiza problemei:
1. La τ = 8 min, criteriile Biot și Fourier vor fi calculate cu lungimea caracteristică, Lc =
𝑉
𝐴
= L = 0,04m.
𝑓
𝑊
𝛼𝐿 500 𝑚2 𝐾 ∙ 0,04𝑚
𝐵𝑖 = = = 0,313 > 0,1
𝜆 𝑊
63,9
𝑚𝐾
2
−6 𝑚 𝑠𝑒𝑐
𝑎𝜏 18,8 ∙ 10 𝑠 ∙ 8𝑚𝑖𝑛 ∙ 60 𝑚𝑖𝑛
𝐹𝑜 = 2 = = 5,64
𝐿 (0,04𝑚)2

2. Pentru Bi = 0,313, modelul de corp cu capacitate termică concentrată (cu temperatură

uniformă) este inadecvat. Alegem modelul de perete plan-paralel infinit (unidimensional)
în regim nestaționar, cu gradient de temperatură și simetrie termică, de grosime 2L. Ținând
cont că Fo > 0,2 temperature în planul median (izolat adiabatic) va fi determinată cu formula
aproximativă :
𝜃0
𝜃0∗ = = 𝐶1 𝑒𝑥𝑝(−𝜁12 ∙ 𝐹𝑜)
𝜃𝑖𝑛
 unde, pentru Bi = 0,313 din Tabelul 1 rezultă, C1 = 1,047 și ζ1 = 0,531 rad. Cu Fo = 5,64

𝜃0∗ = 1,047 ∙ 𝑒𝑥𝑝(−(0,531𝑟𝑎𝑑)2 ∙ 5,64) = 0,214

În consecință după 8 min, temperatura suprafeței exterioare a conductei care corespunde

suprafeței mediane a peretelui plan va avea valoarea :

𝑡0; 8𝑚𝑖𝑛 = 𝑡𝑓 + (𝑡0; 0𝑚𝑖𝑛 − 𝑡𝑓 ) ∙ 𝜃0∗ = 60℃ + (−20℃ − 60℃) ∙ 0,214 = 42,9℃

3. Fluxul unitar de căldură, 𝑞̇ 𝐿; 480𝑠 la suprafața interioară situată la x = L poate fi calculat cu

ajutorul legii lui Newton la convecție, imediat ce aflăm temperatura acestei suprafețe după
8 min = 480 s,

𝑞̇ 𝐿; 480𝑠 = 𝛼 ⏟
(𝑡𝐿; 480𝑠 − 𝑡𝑓 )
=𝜃𝐿; 480𝑠
Iar :
𝑥 𝐿
𝜃𝐿; 480𝑠 = 𝜃0; 480𝑠 ∙ cos (𝜁1 ) = (42,9 − 60) ℃ ∙ cos (0,531𝑟𝑎𝑑 ∙ ) = −14,745℃
𝐿 𝐿

Și :
𝑊 𝑊
𝑞̇ 𝐿; 480𝑠 = 𝛼𝜃𝐿; 480𝑠 = 500 2
∙ (−14,745℃) = −7372,5 2
𝑚 𝐾 𝑚

4. Căldura transferată către peretele conductei în cele 8 minute se calculează cu formula :

𝑄 sin(𝜁1 ) ∗ 𝑠𝑖𝑛(0,531𝑟𝑎𝑑)
=1− 𝜃0 = 1 − ∙ 0,214 = 0,796
𝑄0 𝜁1 0,531𝑟𝑎𝑑
(𝑡0,𝜏 − 𝑡𝑓 ) 𝑥=0
𝜃0∗ = = 𝑓 (𝐵𝑖, 𝐹𝑜, )
(𝑡𝑖𝑛 − 𝑡𝑓 ) 𝐿𝑐 = 𝐿
Deci :
𝑄 = 0,796 ∙ 𝑄0 = 0,796 ∙ 𝜌𝑉𝑐𝜃𝑖𝑛
𝑘𝑔 𝐽
= 0,796 ∙ 7832 3 ∙ (𝜋 ∙ 1𝑚 ⏟ ∙ 0,04𝑚
⏟ ∙ 1𝑚
⏟ ) ∙ 434 ∙ (−80℃
⏟ )
𝑚 𝐷 𝐿 𝑙
𝑘𝑔℃ =𝜃𝑖𝑛
𝑀𝐽
= −27,2
𝑚

Comentarii : Care este semnificația valorilor negative obținute pentru 𝑞̇ și Q ? Simplu, sensul
transferului de căldură este dinspre petrol către peretele conductei (peretele se încălzește).

Problema 2. Un procedeu nou de tratare termică a oțelului dintr-o sferă cu raza, ro = 5 mm este conceput
în 2 etape.
Etapa 1. Sfera cu temperatura inițială de 400oC este evacuată din cuptorul electric și răcită în aerul
ambiant cu temperatura de 20°C și coeficientul de convecție αaer = 10 W/m2K, până când temperatura
în centrul ei atinge valoarea minimă ta = 335 oC. Imediat, urmează a doua etapă.
Etapa 2. Răcirea prin scufundarea într-o baie cu apă bine agitată cu temperatura de 20°C și αapă = 6000
W/m2K. Proprietățile termofizice ale materialului sferei au valoarea,  = 3000 kg/m3, λ = 20 W/mK,
c = 1000 J/kgK și a = 6,66 x 10-6 m2/s.
1. Calculați durata primei etape.
2. Calculați durata celei de a doua etape, dacă se dorește ca la sfârșitul acesteia temperatura în centrul
sferei să atingă valoarea de 50 oC.

tf = 20C tf = 20C
a = 10 W/m2•K apă = 6000 W/m2•K
Aer Apă

Sferă, ro = 5 mm
 = 3000 kg/m3
c = 1 kJ/kg•K
tin = 400C a = 6.66  10–6 m2/s tin = 335C
ta(0, a) = 335C  = 20 W/m•K tapă(0, apă) = 50C

Etapa 1 Etapa 2

Ipoteze :
1. Avem simetrie termică, deci regimul de transfer este unidimensional după raza, r.
2. Proprietățile termofizice sunt constante.
3. Neglijăm radiația termică.

Analiză :
1. Pentru a testa dacă modelul de corp cu capacitate termică concentrată este adecvat, vom calcula
criteriul Biot, folosind lungimea caracteristică,
𝑉 4𝜋𝑟03 𝑟0
L𝑐 = = =
𝐴𝑓 4𝜋𝑟02 3
𝑊 5𝑚𝑚
𝛼𝑎 𝐿𝑐 10 𝑚2 𝐾 ∙ 3
𝐵𝑖 = = = 8,333 ∙ 10−4 ≪ 0,1
𝜆 𝑊
20 𝑚𝐾
𝐿𝑐
𝑅𝑐𝑑
𝐵𝑖 = 𝜆 =
1 𝑅𝑐𝑣
𝛼

Constatăm că putem utiliza modelul cu temperatură uniformă. Evoluția temperaturii va fi data de relația:
𝜃𝑎
𝜃𝑎∗ = = 𝑒𝑥𝑝(−𝐵𝑖 ∙ 𝐹𝑜)
𝜃𝑖𝑛
𝜃𝑖𝑛
𝑎𝜏𝑎 𝑙𝑛 𝜃𝑎
=
⏟𝐿2𝑐 𝛼𝐿𝑐
=𝐹𝑜 ⏟ 𝜆
=𝐵𝑖
𝐿2𝑐 𝜃𝑖𝑛 (1,667𝑚𝑚)2 (400 − 20)℃
𝜏𝑎 = ∙ 𝑙𝑛 = 2 ∙ ln = 94𝑠
𝑎 ∙ 𝐵𝑖 𝜃𝑎 𝑚 (335 − 20)℃
6,667 ∙ 10−6 𝑠 ∙ 8,333 ∙ 10−4
2. În etapa a doua valoarea criteriului Biot este
𝑊 5𝑚𝑚
𝛼𝑎𝑝ă ∙ 𝐿𝑐 6000 𝑚2 𝐾 ∙ 3
𝐵𝑖 = = = 0,5 > 0,1
𝜆 𝑊
20 𝑚𝐾
Constatăm că ipoteza câmpului de temperatură uniform nu mai este validă. Ținem cont că temperatura
sferei este uniformă la debutul etapei a doua, la momentul  = a și dacă Fo > 0,2, putem utiliza soluția
aproximativă cu un termen obținută prin calcul analitic pentru peretele sferic. Vom calcula timpul w în
care temperatura în centrul sferei atinge valoarea t(0,w) = 50oC, folosind ecuația temperaturii în centrul
sferei
1 𝜃0∗
𝐹𝑜 = − 2 ln
𝜁1 𝐶1
Folosind noua lungime caracteristică, Lc = r0 calculăm
𝑊
𝛼 ∙ 𝑟0 6000 𝑚2 𝐾 ∙ 5𝑚𝑚
𝐵𝑖2 = = = 1,5
𝜆 𝑊
20
𝑚𝐾
Din Tabelul 1, extrag :
C1 = 1,376 și 1 = 1,8 rad
Pe care le folosesc pentru a calcula :
1 1 (50 − 20)℃
𝐹𝑜 = − ∙ ln [ ∙ ] = 0,82 > 0,2
(1,8𝑟𝑎𝑑)2 1,376 (335 − 20)℃
Tragem concluzia că aproximarea cu un termen este justificată și imediat calculăm :
𝐹𝑜 ∙ 𝑟02 0,82 ∙ (5𝑚𝑚)2
𝜏𝑎𝑝ă = = = 3,1𝑠
𝑎 6,667 ∙ 10−6 𝑚

Comentarii :
1. Dacă la sfârșitul primei etape, distribuția temperaturii în sferă nu ar fi fost uniformă, atunci soluția
exactă cu serii și cea aproximativă nu mai puteau fi folosite în calculele de la etapa a doua pentru că ele
au fost obținute admițând ipoteza unei temperaturi inițiale uniforme în tot corpul.
2. Temperatura pe suprafața sferei la finalul etapei a doua se calculează cu ajutorul expresiei distribuției
de temperatură. Cunoscînd valoarea temperaturii adimensionale în centrul sferei :
𝜃0∗ = 0,095 și r* = r/r0 = 1,
aflăm :
∗
𝑡𝑟0 − 𝑡𝑓 𝜃0∗ 0,095
𝜃𝑟=𝑟0 = = sin(𝜁1 ) = sin(1,8𝑟𝑎𝑑) = 0,0514
𝑡𝑖𝑛 − 𝑡𝑓 𝜁1 1,8𝑟𝑎𝑑
Imediat calculăm valoarea temperaturii pe suprafața sferei la final:
∗
𝑡𝑟=𝑟0 = 𝑡𝑓 + 𝜃𝑟=𝑟 0
∙ (𝑡𝑖𝑛 − 𝑡𝑓 ) = 20℃ + 0,0514 ∙ (335 − 20)℃ = 36,2℃

Problemă propusă 1. Aerul furnizat unei săli de operație dintr-un spital este purificat de agenții
patogeni trecându-l mai întâi printr-un compresor. Pe măsură ce se deplasează prin compresor,
temperatura curentului de aer crește inițial datorită compresiei, apoi scade pe măsură ce este readus la
presiunea atmosferică. Particulele de agent patogen dăunător din aer vor fi de asemenea încălzite și
ulterior răcite și vor fi distruse dacă temperatura lor maximă depășește o temperatură letală td.
Considerăm că particulele sferice de agent patogen (D = 10 μm, ρ = 900 kg/m3, c = 1100 J/kg K și λ =
0,2 W/mK) sunt dispersate uniform în aerul nepurificat. În timpul procesului, variația temperaturii
2𝜏
aerului poate fi descrisă printr-o expresie de forma 𝑡𝑓 (𝜏) = 125℃ − 100℃ ∙ 𝑐𝑜𝑠 𝜏 , unde 𝜏𝑝 este durata
𝑝
procesului asociat curgerii prin compresor. Dacă 𝜏𝑝 = 0,004 s, iar temperaturile inițiale și letale ale
agentului patogen sunt ti = 25 °C și respectiv td = 220 °C, agenții patogeni vor fi distruși? Valoarea
coeficientului de transfer convectiv asociat particulelor de agent patogen este α = 4600 W/m2K.
Cunoaștem: Funcția de variație în timp a temperaturii aerului, coeficientul d transfer convectiv,
caracteristicile geometrice și fizice ale agentului patogen.
Aflăm: Dacă agentul patogen este distrus după 0,004s.
Ipoteze simplificatoare: Proprietăți termofizice constante și radiație neglijabilă.
Analiză: Primul lucru pe care îl vom face este să aflăm dacă modelul de corp ”mic” aparent valid din
perspectivă geometrică, este valbil și din punct de vedere termic. Calculăm criteriul Biot:
𝑊 10𝜇𝑚
𝛼𝐿𝑐 4600 𝑚2 𝐾 6
𝐵𝑖 = = = 0,038
𝜆 𝑊
0,2 𝑚𝐾
Modelul de corp cu capacitate termică concentrată este valabil, dar temperatura fluidului nu mai este
constantă în timp. Pentru a afla expresia ecuației de transfer în acest caz, sunt obligat să rescriu bilanțul
energetic pentru particula de agent patogen:
𝑑𝑡 𝛼𝐴𝑓 6𝛼 2𝜋𝜏
=− [𝑡 − 𝑡𝑓 (𝜏)] = − [𝑡 − 125℃ + 100℃ ∙ 𝑐𝑜𝑠 ( )]
𝑑𝜏 𝜌𝑉𝑐 𝜌𝑐𝐷 𝑡𝑝
Soluția acestei ecuații diferențiale de ordinul I poate fi obținută pe cale analitică sau numerică.
Rezolvarea analitică. Observăm că ecuația diferențială este liniară și neomogenă. Soluția se poate
obține sub forma sumei dintre soluția ecuației omogene și o soluție particulară a ecuației neomogene:
𝑡 = 𝑡𝑜𝑚𝑜𝑔𝑒𝑛 + 𝑡𝑝𝑎𝑟𝑡𝑖𝑐𝑢𝑙𝑎𝑟
Ecuația omogenă este:
𝑑𝑡 6𝛼
=− 𝑡
𝑑𝜏 𝜌𝑐𝐷
Și admite soluția:
6𝛼
− 𝜏
𝑡𝑜𝑚𝑜𝑔𝑒𝑛 = 𝐶0 𝑒 𝜌𝑐𝐷

Alegem soluția particulară sub forma:

2𝜋𝜏 2𝜋𝜏
𝑡𝑝𝑎𝑟𝑡𝑖𝑐𝑢𝑙𝑎𝑟 = 𝐶1 𝑐𝑜𝑠 ( ) + 𝐶2 𝑠𝑖𝑛 ( ) + 𝐶3
𝜏𝑝 𝜏𝑝
Înlocuind în ecuația de transfer obținută la început obținem valoarea celor 3 constante:
2𝜋𝜏 2𝜋𝜌𝑐𝐷 2𝜋𝜏
𝑡𝑝𝑎𝑟𝑡𝑖𝑐𝑢𝑙𝑎𝑟 = 125℃ − 100℃ ∙ 𝐴 [𝑐𝑜𝑠 ( )+ 𝑠𝑖𝑛 ( )]
𝑡𝑝 6𝛼𝜏𝑝 𝜏𝑝
6𝛼 2
(𝜌𝑐𝐷 )
𝐴=
6𝛼 2 2𝜋 2
(𝜌𝑐𝐷 ) + ( 𝜏 )
𝑝
Aplicând condiția inițială t(0,x) = ti sumei 𝑡 = 𝑡𝑜𝑚𝑜𝑔𝑒𝑛 + 𝑡𝑝𝑎𝑟𝑡𝑖𝑐𝑢𝑙𝑎𝑟 , obținem valoarea constantei C0:
𝐶0 = 100℃ ∙ (𝐴 − 1)
Înlocuind, obținem soluția câmpului de temperatură în particula patogenă sub forma funcției:
6𝛼 2𝜋𝜏 2𝜋𝜌𝑐𝐷 2𝜋𝜏
− 𝜏
𝑡 = 125℃ + 100℃ ∙ {(𝐴 − 1)𝑒 𝜌𝑐𝐷 − 𝐴 [𝑐𝑜𝑠 ( )+ 𝑠𝑖𝑛 ( )]}
𝑡𝑝 6𝛼𝜏𝑝 𝜏𝑝
Pentru a afla temperatura maximă, 𝑡𝑚𝑎𝑥 a agentului patogen, va trebui să derivăm funcția temperaturii
pentru a afla 𝜏𝑐𝑟𝑖𝑡𝑖𝑐 și apoi înlocuind aflăm:
𝑡𝑚𝑎𝑥 = 212℃ < 220℃
Ceea ce dovedește că agentul patogen nu este distrus.
Rezolvarea numerică. Cu ajutorul ecuației diferențiale voi calcula evoluția temperaturii particulei într-
un interval de timp de 0,004s, în funcție de temperatura aerului comprimat:
6𝛼 2𝜋𝜏
𝑡𝜏+∆𝜏 = 𝑡𝜏 − [𝑡𝜏 − 125℃ + 100℃ ∙ 𝑐𝑜𝑠 ( )] ∙ ∆𝜏
𝜌𝑐𝐷 𝑡𝑝

Problemă propusă 2. Un tratament al cancerului propus utilizeaza nanoparticule, a căror dimensiune

și compoziție sunt alese astfel încât să absoarbă eficient radiațiile laser cu anumite lungimi de undă.
Înainte de tratament, anticorpii sunt atașați nanoparticulelor. Particulele astfel dopate sunt apoi injectate
în fluxul sanguin al pacientului și sunt distribuite prin corp. Anticorpii sunt atrași de tumorile maligne
și, prin urmare nanoparticulele vor adera doar la țesutul canceros. După ce particulele au
pătruns în interiorul tumorii, un fascicul laser pătrunde din exterior prin corpul uman și este absorbit de
nanoparticule care la rândul lor se vor încălzi distrugând tumoarea din jurul lor. Considerăm o tumoare
aproximativ sferică cu diametrul Dt = 3 mm, care este uniform infiltrată cu nanoparticule care absorb
radiațiile incidente de la un fascicul laser situat în afara corpului pacientului.
1.Estimați fluxul de căldură transferat de la tumoare la țesutul sănătos din jur, în regim permanent, pentru
a menține o temperatură de tratament, tt, ss = 55 °C la suprafața tumorii. Conductivitatea termică a
țesutului sănătos are valoarea aproximativă λ = 0,5 W/mK, iar temperatura corpului uman este tb = 37
°C.
2. Găsiți puterea necesară a fasciculului laser pentru a susține temperatura suprafeței tumorii la valoarea
prescrisă tt, ss = 55 °C dacă tumora este localizată la distanța d = 20 mm sub suprafața pielii și fluxul de
căldură al laserului se diminuează exponențial, pe măsură ce parcurge distanța dintre suprafața corpului
și tumoră, după legea, 𝑞̇ 𝑙 (𝑥) = 𝑞̇ 𝑙,0 (1 − 𝜌)𝑒 −𝑘𝑥 . În expresia precedentă, 𝑞̇ 𝑙,0 , este fluxul unitar de
căldură al laserului în afara corpului, 𝜌 = 0,05 este reflectivitatea suprafeței pielii, iar k = 0,02 mm− 1
este coeficientul de diminuare al țesutului dintre tumoare și suprafața pielii. Raza laser are un diametru,
Dl = 5 mm.
3. Pentru puterea laserului aflată la punctul 2 și neglijând transferul de căldură către țesutul înconjurător,
estimați timpul la care temperatura tumorei se apropie la 3 °C de temperatura prescrisă tt, ss = 55 °C.
Presupunem că densitatea și căldura specifică a țesutului uman sunt cele ale apei.
4. Neglijând capacitatea termică a tumorii, dar contabilizând transferul de căldură către țesutul
înconjurător, estimați timpul necesar pentru ca temperatura suprafeței tumorii să atingă valoarea
tt = 52 °C.
Problemă propusă 3. Într-o zi de vară însorită și caldă, temperatura suprafeței terasei de beton din jurul
unei piscine atinge valoarea de tb = 55oC. Un înotător traversează terasa uscată îndreptându-se către
piscină. Care va fi temperatura la contactul tălpii înotătorului cu suprafața terasei după 1 secundă ? Talpa
înotătorului conține un strat de grăsime și piele uscată de grosime Lp = 3 mm și conductivitate termică
p = 0,3 W/mK. Vom considera 2 tipuri de pardoseală din beton: (i) un amestec de agregate cu densitate
ridicată și (ii) amestec cu agregate mai puțin dense având b = 1495 kg/m3, cb = 880 J /kgK et b = 0,28
W/mK. Densitatea și căldura specifică a stratului de piele și grasime umană pot fi estimate apropiate de
cele ale apei lichide, iar temperatura inițială a tălpii înotătorului are valoarea de tp, in = 37oC.

tp,i = 37C

Pied
Peau

ts

béton
tb,i = 55C
 Convecția la curgerea forțată externă

𝑊
𝑞̇ = 𝛼𝑙𝑜𝑐𝑎𝑙 ∙ (𝑡𝑆 − 𝑡𝑓 ), [ ]
𝑚2

𝑄̇ = 𝛼̅𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎𝑓𝑎ță ∙ 𝐴𝑓 ∙ (𝑡𝑆 − 𝑡𝑓 ), [𝑊]

𝛼 ∙ 𝐿𝑐 𝑤 ∙ 𝐿𝑐 𝜈
𝑁𝑢 = ; 𝑅𝑒 = ; 𝑃𝑟 = ; 𝑃𝑒 = 𝑅𝑒 ∙ 𝑃𝑟
𝜆 𝜈 𝑎

Metodologie pentru alegerea ecuației criteriale la calculul convecției.

1. Stabilim geometria curgerii. De exemplu, putem avea curgere peste placa plană, sferă sau
cilindru. Forma corelației alese depinde de această geometrie.
2. Alegem temperatura de referință la care evaluăm proprietățile termofizice ale fluidului. Cel
mai simplu este cazul în care se poate alege temperatura fluidului în nucleul curgerii departe de suprafața
solidă. Atunci când variațiile proprietăților termofizice in stratul limită nu mai sunt mici vom alege
temperatura de referință drept media din stratul limită sau vom folosi rapoarte între proprietățile fluidului
la temperatura din nucleu și proprietățile la temperatura suprafeței solide.
3. Alegem lungimea caracteristică și calculăm criteriul dinamic Reynolds în funcție de care
determinăm caracterul laminar sau turbulent al regimului de curgere.
4. Precizăm ce vom calcula, 𝛼𝑙𝑜𝑐𝑎𝑙 𝑠𝑎𝑢 𝛼𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢 pe suprafață. Dacă problema solicită calcularea
unui flux unitar sau specific, 𝑞̇ , atunci vom determina, 𝛼𝑙𝑜𝑐𝑎𝑙 . Dacă se dorește aflarea fluxului de
căldură, 𝑄̇ , atunci vom calcula 𝛼𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢 pe suprafața de contact cu fluidul.
5. Alegem corelația adecvată.

Tabelul 2. C și m pentru corelația la cilindru. Tabelul 4. C și m pentru corelația Zukauskas.

Tabelul 3. C și m pentru secțiuni noncirculare.

Corelație Geometrie Condițiic
𝑡𝑆 +𝑡∞
  5x Re1/2 Placă plană Laminar, tf cu tf =
2
temperatura medie a stratului limită

Cf ,x  0,664 Re1/2 Placă plană Laminar, local, tf

Nux  0,332 Re1/2 Pr1/3 Placă plană Laminar, local, tf, Pr > 0,6

 t   Pr 1/ 3 Placă plană Laminar, tf

𝐶̅ f Placă plană
,x  1,328 Re1/2 Laminar, medie, tf
Placă plană
Nux  0,664 Re1/2 Pr1/3 Laminar, medie, tf, Pr > 0,6

Nux  0,564 Pe1/2 Placă plană Laminar, local, tf, Pr > 0,05, Pex > 100

Cf ,x  0,0592 Re1/5 Placă plană Turbulent, local, tf, Rex < 108

  0,37x Re1/5 Placă plană Turbulent, tf, Rex < 108

Nux  0,0296 Re4/5 Pr1/3 Placă plană Turbulent, local, tf, Rex < 108, 0,6 < Pr < 60

Cf , L  0,074 Re1/5  1742 Re1 Placă plană Mixt, medie, tf, Rex,c  5  105, ReL < 108

𝑁𝑢  (0,037 Re4/5  871) Pr1/3

̅̅̅̅ Placă plană Mixt, medie, tf, Rex,c  5  105, ReL < 108, 0,6 < Pr < 60

𝑁𝑢  C Rem Pr1/3
̅̅̅̅ Cilindru Medie ; tf ; 0,4 < ReD < 4  105, Pr > 0.7
C și m se găsesc în Tabelul 2
̅̅̅̅D  C Rem Prn (Pr /Pr )1/4
𝑁𝑢 Cilindru Medie ; t, 1 < ReD < 106, 0,7 < Pr < 500
C și m se găsesc în Tabelul 4
̅̅̅̅  0,3  {0,62Re1/2Pr1/3 [1  (0,4/Pr)2/3]1/4}
𝑁𝑢 Cilindru Medie ; tf, ReD Pr > 0,2
 [1  (ReD/282.000)5/8]4/5
̅̅̅̅  2  (0,4 Re1/2  0,06 Re2/3 )Pr 0.4( /s )1/4
𝑁𝑢 Sferă Medie ; t; 3,5 < ReD < 7,6  104; 0,71 <Pr <380; 1,0 <( /s) <3,2

𝑁𝑢  2  0,6 Re1/2 Pr1/3

̅̅̅̅ Picături în cădere Medie ; t
̅̅̅̅
𝑁𝑢𝐷 = 𝐶1 𝐶2 𝑅𝑒𝐷𝑚 𝑃𝑟 0,36 (𝑃𝑟⁄𝑃𝑟𝑆 )0,25 Fascicul de tuburid Medie ; tmed ; 10 < ReD <2  106 ; 0,7 < Pr < 500
C1, C2 și m se găsesc în Tabelul 5 și în Tabelul 6

Tabelul 1. Rezumatul corelațiilor utilizate la transferul de căldură prin convecție în curgerea externăa, b
a
Corelațiile din acest tabel se referă la suprafețele izoterme; pentru cazurile particulare care implică sectoare de pornire neîncălzite sau cu
flux de căldură unitar uniform, se vor adăuga corecții.
b
LAtunci când analogia transferului de căldură și masă este aplicabilă, corelațiile pentru transferul de masă se obțin prin înlocuirea lui Nu și
Pr cu Sh (Sherwood) și Sc (Schmidt), respectiv.
c
Temperatura indicată în coloana Condiții este temperatura la care vom evalua proprietățile termofizice.
d
Pentru fasciculul de tuburi, proprietățile termofizice vor fi evaluate la temperatura medie, tmed = (tin + tout) / 2.

Problema 1. O placă plană cu lățimea w = 1 m este menținută la o temperatură uniformă a suprafeței, ts

= 230 °C prin utilizarea unor segmente încălzite, controlate independent, fiecare dintre acestea având L
= 50 mm lungime. Dacă aerul atmosferic la 25 °C curge peste placă cu o viteză de 60 m/s, care este
segmentul care consumă cea mai mare putere electrică de încălzire și care este valoarea acestei puteri?
Cunoaștem: Curgerea aerului peste o placă plană cu încălzitoare segmentate.
Aflăm: Putere maximă a încălzitorului.
Ipoteze simplificatoare:
1. Curgere staționară și incompresibilă.
2. Efecte neglijabile ale radiației termice.
3. Suprafețele inferioare ale segmentelor încălzite sunt adiabatice.
Proprietăți termofizice: Tabelul A.4, aer (Tf = 400 K, p = 1 atm): ν = 26,41 × 10-6 m2/s, λ =
0,0338 W/m⋅K, Pr = 0,690.
Analiză: Criteriul Reynolds bazat pe lungimea, L a primului segment încălzit este

Dacă se presupune că numărul Reynolds de tranziție este Rex, c = 5 × 105, urmează că tranziția respectivă
va avea loc la :

care se află în al cincilea segment încălzit. Cunoscând modul în care coeficientul de convecție locală
variază în funcție de distanța față de marginea anterioară a plăcii, există trei posibilități cu privire la
care segment va avea puterea maximă necesară:
1. Segmentul 1, deoarece corespunde celui mai mare coeficient local de convecție laminară.
2. Segmentul 5, deoarece corespunde celui mai mare coeficient local de convecție turbulentă.
3. Segmentul 6, deoarece există condiții turbulente pe întregul segment.
În general, pentru segmentul de încălzire N, puterea necesară este:

Aplicând bilanțul energiei, puterea necesară pentru segmentul N se determină scăzând fluxul de căldură
asociat cu primele (N – 1) segmente, din fluxul de căldură asociat cu toate cele N segmente. Cu
𝛼̅ 1−𝑁 definit ca medie a coeficientului de transfer termic prin convecție pe segmentele de la 1 până la
N, puterea necesară pentru segmentul N poate fi exprimată ca :

Iar:

Pentru segmentul 1:

Segmentul 5: avem condiții mixte. Numărul mediu Nusselt pentru segmentele 1-5
poate fi obținut din ecuația adecvată din table, cu A = 871 și Re5 = 5 Re1 = 5.68 × 105:

̅̅̅̅4 poate fi obținută cu Re4 = 4Re1 = 4,54 × 105,

Valoarea 𝑁𝑢

Segmentul 6: Valoarea ̅̅̅̅

𝑁𝑢6 poate fi obținută cu Re6 = 6Re1 = 6,84 × 105,
Din moment ce ℎ̅6 > ℎ̅1 > ℎ̅5 , puterea maximă necesară este asociată cu segmentul 6 și are valoarea:

Comentarii:
Dacă aș fi procedat altfel considerând coeficientul de transfer convective mediu egal cu cel înregistrat
în mijlocul fiecărei plăcuțe, aș fi obținut concluzia eronată că plăcuța 5 este cea cu puterea cea mai mare.

Problema 2. Circuitele electrice sunt imprimate pe un panou fotovoltaic prin depunerea unui flux
de picături mărunte (D = 55 μm) de cerneală bună conductoare electric de la o imprimantă cu jet de
cerneală termică. Picăturile au o temperatură inițială, ti = 200 °C și este de dorit ca acestea să lovească
panoul la o temperatură, tfinal = 50 °C. Aerul stagnant și suprafețele înconjurătoare au temperatura t∞ =
ts = 25 ° C, iar picăturile sunt evacuate din capul de imprimare la viteza lor maximă. Determinați distanța
necesară de separare, L între imprimantă și panoul fotovoltaic. Proprietățile picăturilor de cerneală
conductoare electric sunt ρc = 2400 kg/m3, cc = 800 J/kg⋅K și 𝜆𝑐 = 5,0 W/m⋅K.

Cunoaștem: dimensiunea și proprietățile picăturii, temperatura inițială și finală dorită a picăturii.

Picătura este expulzată la viteza sa maximă.
Aflăm : Distanța de separare necesară între imprimantă și panoul fotovoltaic.
Schița problemei:

Ipoteze simplificatoare:
1. Proprietăți constante ale aerului, evaluate la 25 °C.
2. Efecte neglijabile ale radiației termice.
3. Variația neglijabilă a temperaturii în picături (corp cu capacitate termică concentrată).
Proprietăți termofizice:
Tabelul A.4, aer (tf = 75 °C): ρ = 1,002 kg / m3, ν = 20,72 × 10-6 m2/s.
Tabelul A.4, aer (t∞ = 25 °C): ν = 15,71 × 10-6 m2/s, λ = 0,0261 W/m⋅K, Pr = 0,708.
Analiză: Deoarece picăturile se deplasează la viteza lor maximă, forța netă pe fiecare picătură
trebuie să fie zero. Prin urmare, greutatea picăturii este compensată de forța Arhimede asociată cu
aerul dislocat și forța de rezistență:

Întrucât picăturile sunt mici, anticipăm că și numărul Reynolds va fi mic. Vom exprima coeficientul de
rezistență cu legea Stokes

Înlocuind expresia CD în ecuația de bilanț de impuls, de mai sus și rezolvând aflăm viteza limită,

Prin urmare, numărul Reynolds este:

ReD = VD / ν = 0,190 m/s × 55 × 10-6 m / 20,72 × 10-6m2/s = 0,506,
iar utilizarea legii lui Stokes este adecvată. Numărul Nusselt și coeficientul de convecție poate fi
calculat din corelația Ranz și Marshall, folosind proprietăți evaluate la temperatura curentului liber:

Aplicând modelul cu capacitate termică concentrată, timpul necesar este extras din formula:
𝜃𝑓𝑖𝑛
= exp(−𝐵𝑖 ∙ 𝐹𝑜)
𝜃𝑖𝑛
Sub forma:

iar distanța parcursă între capul imprimantei și placa circuitului este :

Comentarii:
1. Valabilitatea folosirii modelului de corp cu capacitate termică concentrată poate fi testată prin
calcularea numărului Biot. Alegem conservator Lc = r = D/2,

iar modelul este îndeplinit.

2. Dacă particulele nu ar fi injectate la viteza lor maximă, ele ar accelera sau decelera în timpul
zborului, complicând analiza.
3. Presupunând comportamentul corpului negru absolut pentru picătură și folosind temperatura
maximă (inițială) a particulei, Ts = 473 K, coeficientul maxim de transfer al căldurii prin radiație este :
𝛼𝑟𝑎𝑑 = σ (Ts + Ts ext.) (Ts2 + Ts ext.2) = 5,67 ۰ 10-8 W/mK ۰(473 K + 298 K) [(473 K)2 + (298 K)2] +
= 13,7 W/m2K << 1160 W/m2K.
Tragem concluzia că transferul de căldură radiativ este neglijabil în raport cu cel convectiv.
Problema 3. Apa sub presiune din surse geotermale poate fi folosită pentru încălzirea spațiului
construit sau în aplicațiile industriale. În aceste cazuri se folosește un schimbător de căldură cu
fascicul de tuburi la interiorul cărora circulă apa fierbinte, iar aerul la exterior. Considerăm un
aranjament în șah (alternativ sau decalat) al fasciculului de tuburi cu diametrul exterior de 16,4 mm,
pasul longitudinal, SL = 34,3 mm și cel transversal, ST = 31,3 mm. Fasciculul conține 7 rânduri de
tuburi în direcția curgerii curentului de aer și 8 rânduri în planul transversal. Temperatura pe suprafața
exterioară a fiecărei conducte are valoarea medie de 70°C, în timp ce temperatura și viteza curentului
de aer în amonte de fascicul au valoarea de 15°C și respectiv 6m/s. Determinați coeficientul mediu de
transfer convectiv de căldură între suprafața exterioară a fasciculului și curentul de aer, precum și
fluxul de căldură transferat.
Schema modelului :
w Fluide en
ecoulement
transversal sur

SL = 34.3 mm tube d’eau

D = 16.4 mm
ST = 31.3 mm
ts = 70C

ti = t = 15C
w = 6 m/s

Air

Ligne 1 Ligne 7

Cunoaștem: Geometria și caracteristicile curgerii prin fasciculul de tuburi.

Aflăm:
1. Coeficientul mediu de convecție la exteriorul tuburilor.
 2. Fluxul de căldură.
Ipoteze simplificatoare:
1. Curgere incompresibilă în regim staționar.
2. Neglijăm efectul radiației termice.
3. Proprietățile termofizice ale aerului sunt constante de-a lungul fasciculului de tuburi.

Proprietăți termofizice:
 Tabelul A.4, aer la (t  15C):   1,217 kg/m3, cp  1007 J/kgK,   14,82  106 m2/s,  
0,0253 W/mK, Pr  0,710.
 Tabelul A.4, aer la (ts  70C): Pr  0,701.
 Tabelul A.4, aer la (tf  (70 + 15)C/2 = 43C):   17,4  106m2/s,   0,0274W/mK, Pr = 0,705.

Analiză:
1. D'après la dernière équation dans le Tableau 1, le nombre de Nusselt côté air est
̅̅̅̅
𝑁𝑢𝐷 = 𝐶1 𝐶2 𝑅𝑒𝐷𝑚 𝑃𝑟 0,36 (𝑃𝑟⁄𝑃𝑟𝑆 )0,25
Pentru a calcula viteza maximă a aerului prin fasciculul de tuburi, trebuie să comparăm aria
transversală, A1 și aria diagonală, A2 pentru a afla care este cea mai mică în figura de mai jos.

SD
SL
SL
D
D
ST A1 ST
w, t w, t A2 A1

A2 A1

R1 R2 R3 R1 R2 R3 R4
(a) (b)

Figure 2 Faisceau de tubes. (a) Aligné. (b) En quinconce.

𝐴1 = (𝑆𝑇 − 𝐷) ∙ 𝐿 și 𝐴2 = 2 ∙ (𝑆𝐷 − 𝐷) ∙ 𝐿
Unde :

𝑆𝑇 2
𝑆𝐷 = √𝑆𝐿2 + ( )
2
După ce simplificăm cu L, comparăm:
(𝑆𝑇 − 𝐷) ș𝑖 2 ∙ (𝑆𝐷 − 𝐷)
Dacă trecem D în membrul stâng, vom avea de comparat
𝑆𝑇 + 𝐷
𝑆𝐷 ș𝑖
2
Observăm că 𝑆𝐷 = [𝑆𝐿2 + (𝑆𝑇 /2)2 ]1/2 = 37,7𝑚𝑚 este superior lui (ST + D)/2 = 23,9mm, deci viteza
maximă a aerului apare în secțiunea transversală de curgere, A1. Calculăm această viteză :
𝑆𝑇 𝑚 31,3𝑚𝑚 𝑚
𝑤𝑚𝑎𝑥 = 𝑤 ∙ =6 ∙ = 12,60
𝑆𝑇 − 𝐷 𝑠 (31,3 − 16,4)𝑚𝑚 𝑠
Apoi
𝑚
𝑤𝑚𝑎𝑥 ∙ 𝐷 12,60 𝑠 ∙ 16,4𝑚𝑚
𝑅𝑒𝐷,𝑚𝑎𝑥 = = = 11876
𝜈 𝑚2
17,4 ∙ 10−6 𝑠
Și

Din tabelele 5 și 6, rezultă

Tableau 6 Corréction C2 pour faisceau de tubes, NL  20

(ReD,max > 103)
NL 1 2 3 4 5 7 10 13 16

Aligné 0.70 0.80 0.86 0.90 0.92 0.95 0.97 0.98 0.99
Quinconce 0.64 0.76 0.84 0.89 0.92 0.95 0.97 0.98 0.99

7.6 ■ Flow Across Banks of Tubes 432

Table 5 Constantes pour le faisceau de tubes en écoulement
transversale
Configuration ReD,max C1 m

Aligné 10–102 0.80 0.40

Quinconce 10–102 0.90 0.40
Aligné 102–103 Approximez un seul

Quinconce 102–103 cylindre (isolé)

Aligné 103–2  105 0.27 0.63
(ST/SL  0.7)a
Quinconce 103–2  105 0.35(ST/SL)1/5 0.60
(ST /SL  2)
Quinconce 103–2  105 0.40 0.60
(ST/SL  2)
Aligné 2  105–2  106 0.021 0.84
Quinconce 2  105–2  106 0.022 0.84
a
Pour ST/SL  0.7, le transfert de chaleur est inefficace et le faisceau aligné n’est pas recommandé.

că

Astfel,
0,705 0,25
̅̅̅̅ 0,60
𝑁𝑢𝐷 = 0,95 ∙ 0,34 ∙ 11876 0,7050,36
( ) = 79,43
0,701
Și
𝑊
̅̅̅̅𝐷 ∙ 𝜆 79,43 ∙ 0,0274 𝑚𝐾
𝑁𝑢 𝑊
𝛼̅ = = = 132,71 2
𝐷 0,0164𝑚 𝑚 𝐾
Scriem bilanțul energetic diferențial pentru fasciculul de tuburi :
⏟ = 𝑑𝑄̇ = 𝛼̅ ∙ 𝑑𝐴𝑓 (𝑡
𝑚̇𝑐𝑝 𝑑𝑡 ⏟ − 𝑡𝑠 )
=𝑑𝜃 =𝜃
Separăm variabilele și integrăm pentru a afla expresia diferenței de temperatură, θ
 𝜃 𝐴𝑓
𝛼̅
∫ 𝑑𝜃/𝜃 = ∫ 𝑑𝐴𝑓
𝜃𝑖𝑛 𝑚̇𝑐𝑝 0
𝜃 𝛼̅
ln = ∙𝐴
𝜃𝑖𝑛 𝑚̇𝑐𝑝 𝑓
𝛼̅
𝜃 = 𝜃𝑖𝑛 ∙ 𝑒𝑥𝑝 ( ∙𝐴 )
𝑚̇𝑐𝑝 𝑓
Acum putem calcula fluxul de căldură transferat între aer și fasciculul de tuburi, sub forma :
𝑄̇ 𝜃𝑜𝑢𝑡
𝛼̅
𝑄̇ = ∫ 𝑑𝑄̇ = ∫ 𝑚̇𝑐𝑝 𝑑𝜃 = 𝑚̇𝑐𝑝 (𝜃𝑜𝑢𝑡 − 𝜃𝑖𝑛 ) = 𝑚̇𝑐𝑝 𝜃𝑖𝑛 [𝑒𝑥𝑝 ( ∙ 𝐴 ) − 1]
0 𝜃𝑖𝑛 𝑚̇𝑐𝑝 𝑓
Calculăm aria suprafeței de contact a fascicului de tuburi cu curentul de aer :
𝐴𝑓 = 𝑁𝑡𝑜𝑡 𝜋𝐷 ∙ 1𝑚 = (8 ∙ 7)𝜋 ∙ 0,0164𝑚 = 2,8852𝑚2
Și debitul masic al curentului de aer :
𝑘𝑔 𝑚 𝑘𝑔
𝑚̇ = 𝜌𝑖𝑛 ∙ 𝐴 𝑇 ∙ 𝑤 = 𝜌𝑖𝑛 ∙ 𝑆
⏟𝑇 ∙ 𝑁𝑇 ∙ 1𝑚 ∙ 𝑤 = 1,217 3
∙ 0,0313𝑚 ∙ 8 ∙ 6 = 1,8284
𝑚 𝑠 𝑠
=𝐴𝑇

𝑊
𝑘𝑔 𝐽 132,71 2
𝑄̇ = 1,8284 ∙ 1007 (15 − 70)℃ ∙ [𝑒𝑥𝑝 ( 𝑚 𝐾 ∙ 2,8852𝑚2 ) − 1]
𝑠 𝑘𝑔𝐾 𝑘𝑔 𝐽
1,8284 ∙ 1007
𝑠 𝑘𝑔𝐾
𝑊
= −23409 = −23,41𝑘𝑊
𝑚
Puteam calcula 𝑄̇ și altfel :
𝑄̇ = 𝛼̅ ∙ 𝐴𝑓 ∙ 𝜃𝑚𝑒𝑑𝑖𝑒
𝛼̅
−𝜃𝑖𝑛 [𝑒𝑥𝑝 ( ∙ 𝐴 ) − 1]
𝜃𝑖𝑛 − 𝜃𝑜𝑢𝑡 𝑚̇𝑐𝑝 𝑓
𝜃𝑚𝑒𝑑𝑖𝑒 = =
𝜃 𝛼̅
ln 𝜃 𝑖𝑛 − 𝑚̇𝑐 ∙ 𝐴𝑓
𝑜𝑢𝑡 𝑝

Dacă înlocuim 𝜃𝑚𝑒𝑑𝑖𝑒 în expresia fluxului, obținem o formulă identică cu cea inițială :
𝛼̅
𝜃𝑖𝑛 [𝑒𝑥𝑝 (𝑚̇𝑐 ∙ 𝐴𝑓 ) − 1]
𝑝 𝛼̅
𝑄̇ = 𝛼̅ ∙ 𝐴𝑓 ∙ = 𝑚̇𝑐𝑝 𝜃𝑖𝑛 [𝑒𝑥𝑝 ( ∙ 𝐴 ) − 1]
𝛼̅ 𝑚̇𝑐𝑝 𝑓
⏟ 𝑚̇𝑐𝑝 ∙ 𝐴𝑓
=𝜃𝑚𝑒𝑑𝑖𝑒
 Convecția la Curgerea Forțată Internă (în conducte)

Ecuația criterială
Nu = f(Re, Pr)

Regimul de curgere

Curgere laminară, Re < 2300 (2100)

Curgere tranzitorie, 2300 < Re <10000
Curgere turbulentă, 10000 < Re

Lungimea caracteristică

Lc = Dh , diametrul hidraulic echivalent

Dh = 4At / Pf

De exemplu, pentru curgerea prin secțiunea inelară dintre două tuburi concentrice

Temperatura de referință, tref

∫ 𝜌𝑤𝑐𝑝 𝑡 ∙ 𝑑𝐴𝑡 𝑡𝑚 + 𝑡𝑠 𝑡𝑚,𝑖𝑛 + 𝑡𝑚,𝑜𝑢𝑡

𝑡𝑚 = 𝑡𝑓𝑖𝑙𝑚 = ̅ =
𝑡𝑚
∫ 𝜌𝑤𝑐𝑝 ∙ 𝑑𝐴𝑡 2 2
⏟
=𝑚̇𝑐𝑝
 Diferența medie logaritmică de temperatură între doi agenți, ∆𝑡𝑚,𝑙𝑛
∆𝑡2 − ∆𝑡1 𝜃2 − 𝜃1
∆𝑡𝑚,𝑙𝑛 = = = 𝜃𝑚,𝑙𝑛
∆𝑡 𝜃
𝑙𝑛 ∆𝑡2 𝑙𝑛 𝜃2
1 1

𝑄̇ = 𝑘𝐴𝑓 ∆𝑡𝑚,𝑙𝑛 = 𝑘𝐴𝑓 𝜃𝑚,𝑙𝑛

𝑓𝑘𝐴
𝜃2 𝑡∞ − 𝑡2 −
= = 𝑒 𝑚̇𝑐𝑝
𝜃1 𝑡∞ − 𝑡1
Problema 1. Aerul fierbinte curge cu debitul masic, 𝑚̇ = 0,050 kg/s, la interiorul unei conducte metalice,
neizolate, cu diametrul D = 0,15 m, aflată în subsolul unei clădiri. Aerul intră cu temperatura de 103 °C
și după ce parcurge distanța de L = 5 m, se răcește până la 85 °C. Coeficientul de transfer între suprafața
exterioară a conductei și aerul ambiant cu temperatura, t∞ = 0 °C are valoarea αo = 6 W / m2⋅K.
1. Calculați fluxul de căldură pierdut de curentul de aer prin peretele conductei.
2. Determinați fluxul unitar de căldură, 𝑞̇ 𝑥=𝐿 și temperatura peretelui în capătul conductei la x = L.
Schița problemei:

Cunoaștem: Aerul cald curge printr-o conductă.

Trebuie să aflăm: 1. Fluxul de căldură pierdut prin peretele conductei. 2. Fluxul unitar de căldură și
temperatura suprafeței conductei în capăt, la x = L.
Ipoteze simplificatoare:
1. Regim permanent.
2. Proprietăți constante.
3. Aerul se comportă ca un gaz ideal.
4. Disiparea vâscoasă și variația presiunii în lungul curgerii sunt neglijabile.
5. Rezistența termică a peretelui conductei este neglijabilă.
6. Coeficientul de convecție este uniform pe suprafața exterioră a conductei.
7. Radiația termică este neglijabilă.
Proprietăți termofizice: Tabelul A.4, aer (Tm = 367 K): cp = 1011 J/kg⋅K. Tabelul A.4, aer (Tm, L = 358
K): λ = 0,0306 W/m⋅K, μ = 211,7 × 10−7 N⋅s/m2, Pr = 0,698.
Analiză:
1. Prima cerință se rezolvă simplu, efectuând bilanțul energetic cu derivate pe volumul de control
conținut de conductă. Obținem :
𝑄̇ = 𝑚̇𝑐𝑝 (tm, L − tm,0)
𝑄̇ = 0,05 kg/s × 1011 J/kg⋅K (85 − 103)°C = −910 W

2. Fluxul unitar de căldură în capătul conductei, la x = L se poate calcula cu ajutorul analogiei electo-
termice și a retelei de rezistențe termice :

În care hx(L) este coeficientul de convecție de la aer la suprafața interioară a conductei în capăt, la x=L.

Pentru a determina coeficientul de convecție în capăt vom calcula criteriul Reynolds :

Regimul de curgere este turbulent. În plus, observăm că (L/D) = (5/0,15) = 33,3, deci putem considera

curgerea dezvoltată la x = L. Alegem ecuația criterială cu exponentul n = 0.3 :

𝛼𝐿𝑐 𝛼𝐷
(𝑁𝑢 = = )
𝜆 𝜆

Putem calcula fluxul unitar :

După legea lui Newton la convecție, temperatura peretelui în capătul conductei va fi:

Problema 2. Traseul urmat de curentul de aer pentru răcirea unei palete de turbină cu gaz poate fi
aproximat ca un tub cilindric cu diametrul de 3 mm și 75 mm lungime. Temperatura paletei este de 650
o
C, iar aerul pătrunde în tub la 427 oC. Pentru un debit de aer de 0,18 kg/h, calculați temperatura aerului
la ieșire și căldura cedată de paletă.

Schița problemei :

Ipoteze simplificatoare: (1) Regim permanent, (2) Gaz ideal fără disipare vâscoasă și variația

presiunii neglijabile

Proprietăți termofizice: Tabelul A.4, Aer (presupunem Tm = 780 K, 1 atm): cp = 1094 J/kg⋅K, λ =

0,0563 W/m⋅K, μ = 363,7 × 10-7 N⋅s/m2, Pr = 0,706.

Analiză: Dacă temperatura peretelui este constantă,

Unde perimetrul, P = 𝜋𝐷

Calculăm criteriul Reynolds :

Regimul de curgere este laminar și, lungimea de stabilizare a profilului curgerii este xfd,h = 0,05 ReDD

= 88 mm. Astfel, curgerea este în regimul combinat la intrare. Calculăm criteriul Graetz,

GzD = ReDPr (D/L) = 16,5 și cu ecuația Baer-Stephan calculăm criteriul Nusselt și coeficientul mediu

de convecție între aer și suprafața paletei:

Temperatura medie a curentului de aer în secțiunea de ieșire din canalul de răcire, va fi :

 Fierbere și Condensare

Fierberea poate fi : 1. Nucleată sau globulară ;

2. peliculară (în film).

Diagramme de Nukiyama
Fierberea metanolului peste un tub orizontal.(a) Fierbere nucleată în regimul cu jeturi și coloane. (b)
Fierberea în film.
C = 0,131 pentru cilindri horizontali sau sfere și C = 0,149 pentru plăci orizontale

Pentru fierberea peliculară (în film) :

Cu C = 0,09 și :

Cu C = 0,62 pentru cilindri și C = 0,67 pentru sfere. Coeficientul de transfer superficial total, htot = h

Când ℎ̅𝑟𝑎𝑑 < ℎ̅𝑐𝑜𝑛𝑣 folosim ecuația liniară mai simplă:

Condensarea : 1. peliculară (en film);
2. Nucleată, globulară sau în picături

Pentru plăcile verticale :

În care căldura latentă echivalentă are expresia:

ℎ′𝑓𝑔 = ℎ𝑓𝑔 + 0,68𝑐𝑝,𝑙 (𝑇𝑠𝑎𝑡 − 𝑇𝑠 ) = ℎ𝑓𝑔 (1 + 0,68𝐽𝑎) = ℎ𝑓𝑔 (1 + 0,68𝐾𝑢−1 )

Aici, apar criteriile de similitudine echivalente, Jakob și Kutateladze,

𝑐𝑝,𝑙 ∆𝑇
𝐽𝑎 = = 𝐾𝑢−1
ℎ𝑓𝑔

La condensarea peste fascicule de conducte :

În care C = 0,826 pentru sfere și C = 0,729 pentru cilindri

N este numărul de rânduri de tuburi, iar exponentul n = -1/6.

Problema 1. Baza unui vas de gătit din cupru are diametrul 0,3 m și este menținută la temperatura de
118 °C prin intermediul unui încălzitor electric. Estimați puterea electrică necesară pentru a fierbe
apa în vas. Care este debitul de vapori produs în fierbere? Estimați valoarea fluxului termic critic
(criza I a fierberii).

Soluție

Cunoaștem: Apa fierbe într-un vas de cupru cu temperatura suprafeței cunoscută.

Trebuie să aflăm: 1. Puterea electrică consumată de fierbător ;
2. Debitul de vapori produs în timpul fierberii ;
3. Fluxul termic critic corespunzător punctului de distrugere (topire) a
peretelui vasului.

Schema problemei:

Ipoteze : 1. Regim permanent.

2. Presiunea apei este cea fizică normală 1,01325 bar.
3. Apa are temperatura uniformă Tsat = 100 °C.
4. Baza vasului este din cupru lustruit.
5. Neglijăm pierderile de căldură ale fierbătorului și ale cratiței către mediul
înconjurător.

Proprietăți termofizice : Tabelul A.6, apă saturată, lichid (100 °C): ρl = 1 / vf = 957,9 kg / m3, cp, l =cp, f =
4217 kJ / kg ⋅ K, μl = μf = 279 × 10−6 N ⋅ s / m2, Prl = Prf = 1,76, hfg = 2257 kJ / kg, σ = 58,9 × 10−3 N / m.
Tabel A.6, apă saturată, vapori (100 °C): ρv = 1 / vg = 0,5956 kg / m3.

Analiză:

1. Pentru a stabili regimul de fierbere, determinăm supraîncălzirea suprafeței peretelui vasului, ΔTf :

ΔTf ≡ Ts - Tsat = 118 °C - 100 °C = 18 °C

Din diagrama lui Nukiyama observăm că fierberea este nucleată. Pentru calculul fluxului specific la
fierbere, vom folosi relația lui W. Rohsenow.

Din tabel extragem valorile Cs, f și n determinate experimental pentru perechea cupru lustruit-apă,
Cs, f = 0,0128 et n = 1,0. Substituim în ecuație și obținem valoarea fluxului specific.
Fluxul de căldură necesar fierberii va fi :

2. Dacă neglijăm pierderile către mediul ambiant atunci tot fluxul primit de la fierbător va fi folosit
pentru producerea vaporilor saturați care părăsesc vasul.

𝑚̇𝑏 este debitul de vapori produs de vas.

3. Fluxul termic specific critic la fierberea în volum mare este dat de relația:

Înlocuind valorile numerice, calculăm,

Comentarii : 1. Fluxul specific produs de fierbător q’’s = 0,836 MW / m2 este inferior celui critic
q’’max = 1,26 MW / m2 , deci echipamentul este exploatat corect.

2. Fluxul specific minim (corespunzător crizei a II-a a fierberii sau punctului

Leidenfrost) are valoarea q″ min = 18,9 kW / m2. Din diagram Nukiyama obținem
supraîncălzirea corespunzătoare ΔTf ≈ 120 °C.
Problema 2. Fasciculul de tuburi al unui condensator de abur conține o rețea aliniată de 400 de
tuburi orizontale, fiecare cu diametrul D = 2r1 = 6 mm. Dacă suprafața exterioară a
peretelui tuburilor lungi are temperatura constantă ts = 25 °C, iar presiunea aburului
saturat este p = 0,15bar, care va fi debitul liniar de condens ?

Cunoaștem : Aranjamentul aliniat și temperatura de 25 C a suprafeței tuburilor dintr-un

condensator în care presiunea aburului saturat are valoarea de 0,15 bar.

Aflăm : Debitul liniar de condensat produs de aparat.

Schița problemei :

Ipoteze : 1. Temperatura tuburilor este uniformă.

2. Coeficientul de convecție mediu variază în funcție de numărul rândurilor de
conducte, N, cu puterea 𝑁 −1/6.
3. Concentrația gazelor necondensabile este neglijabilă în abur.

Proprietăți : Tabelul A.6, apă saturată, vapori (p = 0,15 bar): Tsat = 327 K = 54 °C, ρv = 1 / vg = 0,098 kg
/ m3, hfg = 2373 kJ / kg, σ = 0,0671 N / m. Tabelul A.6, apă saturată, lichid (Tf = 312,5 K): ρl = 1 / vf =
992 kg / m3, μl = 663 × 10–6 N ⋅ s / m2, l = 0,631 W / m ⋅ K, cp, l = 4178 J / kg ⋅ K.

Analyse:

1. Pentru primul rând de tuburi, coeficientul de transfer convectiv este dat de relația :

în care constanta, C = 0,729 pentru un tub circular. Considerând criteriile de similitudine echivalente
𝑐𝑝,𝑙 ∆𝑇
Jakob și Kutateladze, 𝐽𝑎 = ℎ𝑓𝑔
= 𝐾𝑢−1 , Kutateladze calculăm căldura latentă echivalentă :
Cu această valoare putem calcula coeficientul de convecție pentru primul rând de tuburi.

Pentru tot fasciculul, coeficientul de convecție mediu va fi :

Debitul de condensat produs pe unitatea de lungime a fasciculului se obține prin împărțirea fluxului
de căldură transferat între abur și fasciculul de tuburi pe lungimea de 1 m (conform legii lui Newton
𝑄̇1𝑚 𝑑𝑒 𝑓𝑎𝑠𝑐𝑖𝑐𝑢𝑙 = ℎ̅𝐷,𝑁 𝐴1𝑚 𝑑𝑒 𝑓𝑎𝑠𝑐𝑖𝑐𝑢𝑙 (𝑇𝑠𝑎𝑡 − 𝑇𝑠 ) ) , la căldura latentă echivalentă.
 Radiația termică

𝑊
𝐸𝑝 = 𝜀𝜎𝑇 4 𝑐𝑢 𝜎 = 5,67 ∙ 10−8 , 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡𝑎 𝑆𝑡𝑒𝑓𝑎𝑛 − 𝐵𝑜𝑙𝑡𝑧𝑚𝑎𝑛𝑛
𝑚2 𝐾 4

𝐸𝑖 = 𝐸𝐴 + 𝐸𝑅 + 𝐸𝑇 , 1=𝐴+𝑅+𝑇
𝜀 = 𝐴 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑜𝑟𝑝𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 "𝑔𝑟𝑖"

𝐸𝑒𝑓 = 𝐸𝑝 + 𝐸𝑅
1 1
𝐸𝑒𝑓 = 𝐸𝑝 − ( − 1) 𝑞̇ 𝑟𝑒𝑧
𝐴 𝐴
𝑄̇12 = 𝜀12 (𝜑12 𝑆1 )𝜎(𝑇14 − 𝑇24 )
Cu:
1
𝜀12 =
1 1
𝜑12 (𝜀 − 1) + 𝜑21 (𝜀 − 1) + 1
1 2

𝜑12 𝑆1 = 𝜑21 𝑆2
𝐸𝑖,2
𝜑12 =
𝐸𝑒𝑓,1
Problema 1. Zidăria unui focar de generator de abur (cazan) este realizată din cărămidă de șamotă cu
un înveliș exterior din tole de oțel. Distanța între cele 2 straturi este de 30 mm și poate fi considerată
redusă în raport cu celelalte 2 dimensiuni ale peretelui focarului. Calculați fluxul unitar al pierderilor
de căldură către mediul ambiant, dacă regimul de transfer este staționar. Temperatura suprafeței
exterioare a zidăriei are valoarea, t1 = 127 oC, iar cea a învelișului de oțel are valoarea, t2 = 50 oC.
Emisivitatea șamotei (gradul de negreală) are valoarea, ε1 = 0,8, iar cea a tolelor de oțel, ε2 = 0,6.

Soluție

Zidăria și învelișul de oțel vor fi considerate doi pereți plani-paraleli infiniți separați de un mediu
transparent la radiația termică. Neglijăm transferul prin conducție sau convecție. Fluxul de căldură
schimbat prin radiație în acest aranjament se calculează cu formula :

𝑄̇12 = 𝜀12 (𝜑12 𝑆1 )𝜎(𝑇14 − 𝑇24 )

𝜑12 = 𝜑21 = 1
1
𝜀12 = =
1 1
𝜑12 (𝜀 − 1) + 𝜑21 (𝜀 − 1) + 1
1 2

1 1 1
= = = = 0,522
1 1 1 1 1 1
−1+ −1+1 + −1 + −1
𝜀1 𝜀2 𝜀1 𝜀2 0,8 0,6

𝑞̇ 12 = 𝑄̇12 /𝑆1 = 0,522۰5,67۰10−8 ((127 + 273)4 − (50 + 273)4 ) =

127 + 273 4 50 + 273 4

= 0,522۰5,67۰ (( ) −( ) ) = 435 𝑊/𝑚2
100 100

Problema 2. Calculați valorile radiației proprii, efective, reflectate și incidente pentru suprafața
zidăriei și a învelișului de oțel din problema precedentă.

Soluție

Radiația proprie va fi calculată cu formula legii Stefan-Boltzmann

4
𝑇 4
𝐸𝑝𝑟 = 𝜀𝜎𝑇 = 𝜀𝐶0 ( )
100
Pentru zidăria de șamotă :
 127 + 273 4 𝑊
𝐸𝑝𝑟1 = 0,8 ∙ 5,67 ( ) = 1161 2
100 𝑚
Pentru învelișul de oțel

50 + 273 4 𝑊
𝐸𝑝𝑟2 = 0,6 ∙ 5,67 ( ) = 370 2
100 𝑚
Radiația efectivă (radiosity)
1 1
𝐸𝑒𝑓 = 𝐸𝑝 − ( − 1) 𝑞̇ 𝑟𝑒𝑧
𝐴 𝐴
Am calculat deja

𝑞̇ 𝑟𝑒𝑧 = 435 𝑊/𝑚2

Deci
1 1
𝐸𝑒𝑓1 = 𝐸𝑝1 − ( − 1) 𝑞̇ 𝑟𝑒𝑧 = 1340 𝑊/𝑚2
𝐴1 𝐴1
și
1 1
𝐸𝑒𝑓2 = 𝐸𝑝2 − ( − 1) 𝑞̇ 𝑟𝑒𝑧 = 907 𝑊/𝑚2
𝐴2 𝐴2
Apoi calculăm radiațiile incidente pe fiecare perete :
𝑊
𝐸𝑖𝑛𝑐1 = 𝜑21 𝐸𝑒𝑓2 = 907
𝑚2
𝑊
𝐸𝑖𝑛𝑐2 = 𝜑12 𝐸𝑒𝑓1 = 1342
𝑚2
Radiația reflectată va fi calculată cu formula :

𝐸𝑟𝑒𝑓 = 𝑅𝐸𝑖𝑛𝑐 = (1 − 𝐴)𝐸𝑖𝑛𝑐

𝐸𝑟𝑒𝑓1 = (1 − 𝐴1 )𝐸𝑖𝑛𝑐1 = (1 − 0,8)907 = 181 𝑊/𝑚2

𝐸𝑟𝑒𝑓2 = (1 − 𝐴2 )𝐸𝑖𝑛𝑐2 = (1 − 0,6)1340 = 537 𝑊/𝑚2

Problema 3. Cum se vor schimba pierderile specifice de căldură, 𝑞̇ 𝑟𝑎𝑦 și radiația efectivă, Eef1 dacă
între zidăria și învelișul focarului din Problema 1, se interpune un ecran din oțel cu gradul de negreală
εec = 0,6 ?

Soluție

În cazul general când avem n ecrane de radiație plasate între doi pereți plani-paraleli infiniți, fluxul
specific devine

𝜎(𝑇1 4 − 𝑇2 4 )
𝑞̇ 𝑟𝑒𝑧 =
1 1 1
∑𝑛 (𝑛
𝐴1 + 2 𝑖=1 𝐴𝑒𝑐,𝑖 + 𝐴2 − + 1)

În prezența unui singur ecran (n = 1)

 𝜎(𝑇1 4 − 𝑇2 4 )
𝑞̇ 𝑟𝑒𝑧 =
1 1 1
𝐴1 + 2 (𝐴𝑒𝑐 − 1) + 𝐴2
Folosind datele din enunțul problemei și considerând 𝐴 = 𝜀 obținem:

5,67 ∙ 10−8 (4004 − 3234 )

𝑞̇ 𝑟𝑒𝑧 = = 196 𝑊/𝑚2
1 1 1
0,8 + 2 (0,6 − 1) + 0,6
Radiația efectivă va fi :
1 1 1161 1
𝐸𝑒𝑓1 = 𝐸𝑝1 − ( − 1) 𝑞̇ 𝑟𝑒𝑧 = −( − 1) ∙ 196 = 1400 𝑊/𝑚2
𝐴1 𝐴1 0,8 0,8

Problema 4 (propusă). Un fluid criogenic traversează un tub lung cu diametrul de 20 mm a cărui

suprafață exterioară este gri cu emisivitatea, ε1 = 0,02 și temperatura, T1 = 77 K. Acest tub este
concentric cu un al al doilea tub cu diametrul de 50 mm a cărui suprafață interioară este gri cu
emisivitatea, ε2 = 0,05 și temperatura, T2 = 300 K. Spațiul dintre cele 2 tuburi este vidat. Calculați fluxul
liniar de căldură primit de fluidul criogenic. Dacă între cele 2 tuburi, se interpune chiar la mijloc un
ecran subțire cu diametrul de 35 mm și emisivitatea de ε3 = 0,02 (recto/verso), calculați variația
procentuală a fluxului liniar primit de fluid.

Radiația gazelor semi-transparente

Fluxul de căldură transferat prin radiație între o suprafață cu εS > 0,7 și un gaz:
1+𝜀
𝑄̇ = 2 𝑆 𝑆𝜎(𝜀𝑔 𝑇𝑔4 − 𝐴𝑔 𝑇𝑆4 ),

In care:

𝜀𝑔 = 𝜀𝑤 + 𝜀𝑐 − ∆𝜀

𝜀𝑤 = 𝐶𝑤 ∙ 𝜀𝑤,1 𝑎𝑡𝑚 (𝑇𝑆 , 𝑝𝑤 𝐿𝑒 )

𝜀𝑐 = 𝐶𝑐 ∙ 𝜀𝑐,1 𝑎𝑡𝑚 (𝑇𝑆 , 𝑝𝑐 𝐿𝑒 )

𝑉
𝐿𝑒 = 3,6
𝑆
 𝐴𝑔 = 𝐴𝑤 + 𝐴𝑐 − ∆𝐴
𝑇 0,45 𝑇𝑆
𝐴𝑤 = 𝐶𝑤 ( 𝑔 ) ∙ 𝜀𝑤,1 𝑎𝑡𝑚 (𝑇𝑆 , 𝑝𝑤 𝐿𝑒 )
𝑇𝑆 𝑇𝑔
𝑇𝑔 0,65 𝑇𝑆
𝐴𝑐 = 𝐶𝑐 ( ) ∙ 𝜀𝑐,1 𝑎𝑡𝑚 (𝑇𝑆 , 𝑝𝑐 𝐿𝑒 )
𝑇𝑆 𝑇𝑔

Fig.1 Emisivitatea, εw, 1 atm aburului la ptot = 1 atm

Fig.2 Corecția emisivității aburului pentru 𝑝𝑡𝑜𝑡 ≠ 1 𝑎𝑡𝑚

Fig.3 Emisivitatea, εc, 1 atm pentru CO2 la ptot = 1 atm.

 Fig.4 Corecția emisivității CO2 pentru 𝑝𝑡𝑜𝑡 ≠ 1 𝑎𝑡𝑚

Fig. 5 Corecția pentru radiația mutuală în amestecul H2O + CO2

Tab. 1 Lungimea echivalentă de radiație, Le

Problema 5. Un cuptor cilindric cu înălțimea și diametrul de 5 m contine gaze de ardere cu temperatura
de 1200 K și presiunea totală de 2 atm. Compoziția gazelor de ardere este determinată prin analiză
volumetrică sub forma 80% de N2, 8% de H2O, 7% de O2 et 5% de CO2. Pentru temperatura pereților în
valoare de 600 K, determinați emisivitatea și coeficientul de absorbție al gazelor de ardere, alături de
fluxul de căldură transferată prin radiație de la gazele de ardere spre pereții cuptorului.

SOLUȚIE Temperatura și compoziția unui amestec de gaze sunt cunoscute. Emisivitatea amestecului,
coeficientul de absorbție și fluxul radiant de căldură trebuie determinate.

Ipoteze :

1. Gazele din amestec sunt ideale.

2. Determinăm emisivitatea medie a radiației emise către toate suprafețele incintei
cilindrice.
3. Toate suprafețele interioare ale cuptorului sunt negre.
4. Neglijăm dispersia radiației datorată funinginei și altor particule.

Analiza Cunoscând participațiile molare ale gazelor din amestecul ideal, putem determina presiunile
parțiale ale :

pc = yc ptot = 0,05 ∙ 2 atm = 0,10 atm

pw = yw ptot = 0,08 ∙ 2 atm = 0,16 atm

Lungimea echivalentă de radiație pentru cilindrul cu diametru egal cu înălțimea se extrage din Tabelul
1,

Le = 0.60 D = 0.60 (5 m) = 3 m

Dacă calculăm cu formula pentru incinta de formă arbitrară:

𝜋𝐷 2
3,6𝑉 3,6 4 𝐷 3,6
𝐿𝑐 = = 2 = 𝐷 = 0,6𝐷
𝐴 𝜋𝐷 6
(𝜋𝐷 ∙ 𝐷) + 2
⏟
2
4
𝜋𝐷
=4
4

Calculăm produsele,

pcLe = (0,10 atm) (3 m) = 0,30 m ∙ atm = 0,98 ft ∙ atm

pw Le = (0,16 atm) (3 m) = 0,48 m ∙ atm = 1,57 ft ∙ atm

Emisivitățile H2O și CO2 se extrag din figurile 1 și 3 la temperatura gazelor, Tg = 1200 K și la presiunea
totală, ptot = 1 atm,

εw, 1 atm = 0,23 și εc, 1 atm = 0,16

Acestor valori le aplicăm corecțiile presiunii totale de 2 atm. Observând că

(pw + ptot) / 2 = (0,16 + 2) / 2 = 1,08 atm,

Factorii de corecție cu presiunea se extrag din figurile 2 și 4,

Cw = 1,4 și Cc = 1,1

Următoarea corecție este cea datorată suprapunerii benzilor de emisie și absorbție pentru CO2 și H2O
(radiația mutuală). Din figura 5, la temperatura T = Tg = 1200 K acest factor de corecție capătă valoarea
de,
(𝑝𝑤 + 𝑝𝑐 )𝐿𝑒 = 1,57 + 0,98 = 2,55
{ 𝑝𝑤 0,16 } ⟹ 𝛥𝜀 = 0,048
= = 0,615
𝑝𝑤 + 𝑝𝑐 0,16 + 0,10

În final, emisivitatea amestecului devine :

ε = Cw εw, 1 atm + Cc εc, 1 atm – Δε = 1,4 ۰ 0,23 + 1,1 ۰ 0,16 – 0,048 = 0,45

Comentariu Am calculat emisivitatea medie a radiației emise de volumul de gaz către toate suprafețele
incintei cilindrice. Pentru radiația emisă către centrul bazei cilindrului, lungimea echivalentă este Le =
0,71D în loc de 0,60D și valoarea emisivității va fi diferită.

Pentru calculul oeficientului de absorbție vom folosi tot diagramele pentru emisivitate, dar la
temperatura suprafeței, Ts = 600 K.

Emisivitățile CO2 și H2O corespunzătoare temperaturii Ts = 600 K și presiunii ptot = 1 atm se extrag din
figurile 1 și 3,

εw, 1 atm = 0,25 și εc, 1 atm = 0,11

Factorii de corecție care țin de influența presiunii totale vor fi :

Cw = 1,4 și Cc = 1,1

neinfluențați de temperatura suprafeței. Acum putem calcula coeficienții de absorbție pentru H2O și
CO2 :

𝑇𝑔 0,45 1200 0,45

𝐴𝑤 = 𝐶𝑤 ( ) 𝜀𝑤,1𝑎𝑡𝑚 = 1,4 ( ) (0,25) = 0,48
𝑇𝑠 600

𝑇𝑔 0,65 1200 0,65

𝐴𝐶 = 𝐶𝐶 ( ) 𝜀𝑐,1𝑎𝑡𝑚 = 1,1 ( ) (0,11) = 0,19
𝑇𝑠 600
Corecția ΔA = Δε, pentru radiația mutuală se determină cu ajutorul figurii 5, la temperatura T = Ts = 600
K în loc de Tg = 1200 K. Nu dispunem de diagramă pentru 600 K dar putem citi valorile Δε la 400 K și
800 K, și apoi facem media lor. La Pw / (Pw + Pc) = 0,615 și Pc Le + Pw Le = 2,55, citim Δε = 0,027.

Coeficientul de absorbție al amestecului de gaze de ardere va fi

Ag = Aw + Ac – ΔA = 0,48 + 0,19 - 0,027 = 0,64

Aria suprafeței cilindrice este

Ss = 2Sbase + Slat = 2(πD2/4) + πDH = 2[π(5m)2 / 4] + π(5m)(5m) = 118 m2

În felul acesta, fluxul net de căldură transferată prin radiație între gazele de ardere și pereții focarului
devine:
𝑊
𝑄̇ = 𝑆𝑠 𝜎(𝜀𝑔 𝑇𝑔4 − 𝐴𝑔 𝑇𝑠4 ) = (118𝑚2 ) (5,67 ∙ 10−8 ) [0,45(1200𝐾)4 − 0,60(600𝐾)4 ]
𝑚2
𝑊
= 5,69 ∙ 106
𝑚2
Comentariu Fluxul de căldură a fost determinat mai sus pentru pereți cu suprafețe negre, εs = 1. Atunci
când suprafețele nu mai sunt negre, dar emisivitatea lor este superioară valorii de εs > 0,7, fluxul de
căldură se va calcula multiplicând 𝑄̇ deja déterminat, cu (εs + 1) / 2.
APPENDIX A
Thermophysical
Properties of Matter 1

Table Page

A.1 Thermophysical Properties of Selected Metallic Solids 899

A.2 Thermophysical Properties of Selected Nonmetallic Solids 903
A.3 Thermophysical Properties of Common Materials 905
Structural Building Materials 905
Insulating Materials and Systems 906
Industrial Insulation 907
Other Materials 909
A.4 Thermophysical Properties of Gases at Atmospheric Pressure 911
A.5 Thermophysical Properties of Saturated Fluids 916
Saturated Liquids 916
Saturated Liquid–Vapor, 1 atm 918
A.6 Thermophysical Properties of Saturated Water 919
A.7 Thermophysical Properties of Liquid Metals 921
A.8 Binary Diffusion Coefficients at One Atmosphere 922
A.9 Henry’s Constant for Selected Gases in Water at Moderate 923
Pressure
A.10 The Solubility of Selected Gases and Solids 923

1
The convention used to present numerical values of the properties is illustrated by this example:
T ν ⋅ 107 k ⋅ 103
(K) (m2/s) (W/m ⋅ K)

300 0.349 521

where ν = 0.349 × 10 m /s and k = 521 × 10 = 0.521 W/m ⋅ K at 300 K.
−7 2 −3
898 Appendix A ■ Thermophysical Properties of Matter

A.11 Total, Normal (n) or Hemispherical (h) Emissivity of 924

Selected Surfaces
Metallic Solids and Their Oxides 924
Nonmetallic Substances 925
A.12 Solar Radiative Properties for Selected Materials 926
References 927
Table a.1 Thermophysical Properties of Selected Metallic Solidsa
Properties at Various Temperatures (K)

Properties at 300 K k (W/m · K)/cp (J/kg · K)

Melting
Point cp k α · 106
Composition (K) (kg/m3) (J/kg · K) (W/m · K) (m2/s) 100 200 400 600 800 1000 1200 1500 2000 2500

Aluminum
Pure 933 2702 903 237 97.1 302 237 240 231 218
482 798 949 1033 1146
Appendix A

Alloy 2024-T6 775 2770 875 177 73.0 65 163 186 186
■

(4.5% Cu, 1.5% Mg, 473 787 925 1042

0.6% Mn)
Alloy 195, Cast 2790 883 168 68.2 174 185
(4.5% Cu) — —
Beryllium 1550 1850 1825 200 59.2 990 301 161 126 106 90.8 78.7
203 1114 2191 2604 2823 3018 3227 3519
Bismuth 545 9780 122 7.86 6.59 16.5 9.69 7.04
112 120 127
Boron 2573 2500 1107 27.0 9.76 190 55.5 16.8 10.6 9.60 9.85
128 600 1463 1892 2160 2338
Cadmium 594 8650 231 96.8 48.4 203 99.3 94.7
198 222 242
Chromium 2118 7160 449 93.7 29.1 159 111 90.9 80.7 71.3 65.4 61.9 57.2 49.4
192 384 484 542 581 616 682 779 937
Thermophysical Properties of Matter

Cobalt 1769 8862 421 99.2 26.6 167 122 85.4 67.4 58.2 52.1 49.3 42.5
236 379 450 503 550 628 733 674
Copper
Pure 1358 8933 385 401 117 482 413 393 379 366 352 339
252 356 397 417 433 451 480
Commercial bronze 1293 8800 420 52 14 42 52 59
(90% Cu, 10% Al) 785 460 545
Phosphor gear bronze 1104 8780 355 54 17 41 65 74
(89% Cu, 11% Sn) — — —
Cartridge brass 1188 8530 380 110 33.9 75 95 137 149
(70% Cu, 30% Zn) 360 395 425
Constantan 1493 8920 384 23 6.71 17 19
(55% Cu, 45% Ni) 237 362
Germanium 1211 5360 322 59.9 34.7 232 96.8 43.2 27.3 19.8 17.4 17.4
190 290 337 348 357 375 395
899
Table a.1 Continued
900

Properties at Various Temperatures (K)

Properties at 300 K k (W/m · K)/cp (J/kg · K)

Melting
6
Point cp k α · 10
Composition (K) (kg/m3) (J/kg · K) (W/m · K) (m2/s) 100 200 400 600 800 1000 1200 1500 2000 2500

Gold 1336 19300 129 317 127 327 323 311 298 284 270 255
109 124 131 135 140 145 155
Appendix A

Iridium 2720 22500 130 147 50.3 172 153 144 138 132 126 120 111
■

90 122 133 138 144 153 161 172

Iron
Pure 1810 7870 447 80.2 23.1 134 94.0 69.5 54.7 43.3 32.8 28.3 32.1
216 384 490 574 680 975 609 654
Armco
(99.75% pure) 7870 447 72.7 20.7 95.6 80.6 65.7 53.1 42.2 32.3 28.7 31.4
215 384 490 574 680 975 609 654
Carbon steels
Plain carbon 7854 434 60.5 17.7 56.7 48.0 39.2 30.0
(Mn  1%, 487 559 685 1169
Si  0.1%)
AISI 1010 7832 434 63.9 18.8 58.7 48.8 39.2 31.3
487 559 685 1168
Carbon–silicon 7817 446 51.9 14.9 49.8 44.0 37.4 29.3
(Mn  1%, 501 582 699 971
Thermophysical Properties of Matter

0.1%  Si  0.6%)
Carbon–manganese– 8131 434 41.0 11.6 42.2 39.7 35.0 27.6
silicon 487 559 685 1090
(1%  Mn  1.65%,
0.1%  Si  0.6%)
Chromium (low) steels
12 Cr–14 Mo–Si 7822 444 37.7 10.9 38.2 36.7 33.3 26.9
(0.18% C, 0.65% Cr, 492 575 688 969
0.23% Mo, 0.6% Si)
1 Cr–12 Mo 7858 442 42.3 12.2 42.0 39.1 34.5 27.4
(0.16% C, 1% Cr, 492 575 688 969
0.54% Mo, 0.39% Si)
1 Cr–V 7836 443 48.9 14.1 46.8 42.1 36.3 28.2
(0.2% C, 1.02% Cr, 492 575 688 969
0.15% V)
Stainless steels
AISI 302 8055 480 15.1 3.91 17.3 20.0 22.8 25.4
512 559 585 606
AISI 304 1670 7900 477 14.9 3.95 9.2 12.6 16.6 19.8 22.6 25.4 28.0 31.7
272 402 515 557 582 611 640 682
AISI 316 8238 468 13.4 3.48 15.2 18.3 21.3 24.2
504 550 576 602
AISI 347 7978 480 14.2 3.71 15.8 18.9 21.9 24.7
513 559 585 606
Lead 601 11340 129 35.3 24.1 39.7 36.7 34.0 31.4
118 125 132 142
Magnesium 923 1740 1024 156 87.6 169 159 153 149 146
649 934 1074 1170 1267
Appendix A

Molybdenum 2894 10240 251 138 53.7 179 143 134 126 118 112 105 98 90 86
■

141 224 261 275 285 295 308 330 380 459
Nickel
Pure 1728 8900 444 90.7 23.0 164 107 80.2 65.6 67.6 71.8 76.2 82.6
232 383 485 592 530 562 594 616
Nichrome 1672 8400 420 12 3.4 14 16 21
(80% Ni, 20% Cr) 480 525 545
Inconel X-750 1665 8510 439 11.7 3.1 8.7 10.3 13.5 17.0 20.5 24.0 27.6 33.0
(73% Ni, 15% Cr, — 372 473 510 546 626 — —
6.7% Fe)
Niobium 2741 8570 265 53.7 23.6 55.2 52.6 55.2 58.2 61.3 64.4 67.5 72.1 79.1
188 249 274 283 292 301 310 324 347
Palladium 1827 12020 244 71.8 24.5 76.5 71.6 73.6 79.7 86.9 94.2 102 110
168 227 251 261 271 281 291 307
Platinum
Thermophysical Properties of Matter

Pure 2045 21450 133 71.6 25.1 77.5 72.6 71.8 73.2 75.6 78.7 82.6 89.5 99.4
100 125 136 141 146 152 157 165 179
Alloy 60Pt–40Rh 1800 16630 162 47 17.4 52 59 65 69 73 76
(60% Pt, 40% Rh) — — — — — —
Rhenium 3453 21100 136 47.9 16.7 58.9 51.0 46.1 44.2 44.1 44.6 45.7 47.8 51.9
97 127 139 145 151 156 162 171 186
Rhodium 2236 12450 243 150 49.6 186 154 146 136 127 121 116 110 112
147 220 253 274 293 311 327 349 376
Silicon 1685 2330 712 148 89.2 884 264 98.9 61.9 42.2 31.2 25.7 22.7
259 556 790 867 913 946 967 992
Silver 1235 10500 235 429 174 444 430 425 412 396 379 361
187 225 239 250 262 277 292
Tantalum 3269 16600 140 57.5 24.7 59.2 57.5 57.8 58.6 59.4 60.2 61.0 62.2 64.1 65.6
110 133 144 146 149 152 155 160 172 189
Thorium 2023 11700 118 54.0 39.1 59.8 54.6 54.5 55.8 56.9 56.9 58.7
99 112 124 134 145 156 167
901

Tin 505 7310 227 66.6 40.1 85.2 73.3 62.2

188 215 243
Table a.1 Continued
902

Properties at Various Temperatures (K)

Properties at 300 K k (W/m · K)/cp (J/ kg · K)

Melting
6
Point cp k α · 10
Composition (K) (kg/m3) (J/ kg · K) (W/m · K) (m2/s) 100 200 400 600 800 1000 1200 1500 2000 2500

Titanium 1953 4500 522 21.9 9.32 30.5 24.5 20.4 19.4 19.7 20.7 22.0 24.5
300 465 551 591 633 675 620 686
Appendix A

Tungsten 3660 19300 132 174 68.3 208 186 159 137 125 118 113 107 100 95
■

87 122 137 142 145 148 152 157 167 176

Uranium 1406 19070 116 27.6 12.5 21.7 25.1 29.6 34.0 38.8 43.9 49.0
94 108 125 146 176 180 161
Vanadium 2192 6100 489 30.7 10.3 35.8 31.3 31.3 33.3 35.7 38.2 40.8 44.6 50.9
258 430 515 540 563 597 645 714 867
Zinc 693 7140 389 116 41.8 117 118 111 103
297 367 402 436
Zirconium 2125 6570 278 22.7 12.4 33.2 25.2 21.6 20.7 21.6 23.7 26.0 28.8 33.0
205 264 300 322 342 362 344 344 344
a
Adapted from References 1–7.
Thermophysical Properties of Matter
Table a.2 Thermophysical Properties of Selected Nonmetallic Solidsa
Properties at Various Temperatures (K)

Properties at 300 K k (W/m · K)/cp (J/kg · K)

Melting
Point cp k α · 106
Composition (K) (kg/m3) (J/ kg · K) (W/m · K) (m2/s) 100 200 400 600 800 1000 1200 1500 2000 2500

Aluminum oxide, 2323 3970 765 46 15.1 450 82 32.4 18.9 13.0 10.5
sapphire — — 940 1110 1180 1225
Aluminum oxide, 2323 3970 765 36.0 11.9 133 55 26.4 15.8 10.4 7.85 6.55 5.66 6.00
Appendix A

polycrystalline — — 940 1110 1180 1225 — — —

■

Beryllium oxide 2725 3000 1030 272 88.0 196 111 70 47 33 21.5 15
1350 1690 1865 1975 2055 2145 2750
Boron 2573 2500 1105 27.6 9.99 190 52.5 18.7 11.3 8.1 6.3 5.2
— — 1490 1880 2135 2350 2555
Boron fiber epoxy 590 2080
(30% vol) composite
k,  to fibers 2.29 2.10 2.23 2.28
k,  to fibers 0.59 0.37 0.49 0.60
cp 1122 364 757 1431
Carbon
Amorphous 1500 1950 — 1.60 — 0.67 1.18 1.89 2.19 2.37 2.53 2.84 3.48
— — — — — — — —
Diamond,
type IIa — 3500 509 2300 — 10,000 4000 1540
Thermophysical Properties of Matter

insulator 21 194 853

Graphite, pyrolytic 2273 2210
k,  to layers 1950 4970 3230 1390 892 667 534 448 357 262
k,  to layers 5.70 16.8 9.23 4.09 2.68 2.01 1.60 1.34 1.08 0.81
cp 709 136 411 992 1406 1650 1793 1890 1974 2043
Graphite fiber 450 1400
epoxy (25% vol)
composite
k, heat flow
 to fibers 11.1 5.7 8.7 13.0
k, heat flow
 to fibers 0.87 0.46 0.68 1.1
cp 935 337 642 1216
Pyroceram, 1623 2600 808 3.98 1.89 5.25 4.78 3.64 3.28 3.08 2.96 2.87 2.79
Corning 9606 — — 908 1038 1122 1197 1264 1498
903
Table a.2 Continued
904

Properties at Various Temperatures (K)

Properties at 300 K k (W/m · K)/cp (J/ kg · K)

Melting
6
Point cp k α · 10
Composition (K) (kg/m3) (J/kg · K) (W/m · K) (m2/s) 100 200 400 600 800 1000 1200 1500 2000 2500

Silicon carbide 3100 3160 675 490 230 — — — 87 58 30

880 1050 1135 1195 1243 1310
Silicon dioxide, 1883 2650
Appendix A

crystalline
■

(quartz)
k,  to c axis 10.4 39 16.4 7.6 5.0 4.2
k,  to c axis 6.21 20.8 9.5 4.70 3.4 3.1
cp 745 — — 885 1075 1250
Silicon dioxide, 1883 2220 745 1.38 0.834 0.69 1.14 1.51 1.75 2.17 2.87 4.00
polycrystalline — — 905 1040 1105 1155 1195
(fused silica)
Silicon nitride 2173 2400 691 16.0 9.65 — — 13.9 11.3 9.88 8.76 8.00 7.16 6.20
— 578 778 937 1063 1155 1226 1306 1377
Sulfur 392 2070 708 0.206 0.141 0.165 0.185
403 606
Thorium dioxide 3573 9110 235 13 6.1 10.2 6.6 4.7 3.68 3.12 2.73 2.5
255 274 285 295 303 315 330
Titanium dioxide, 2133 4157 710 8.4 2.8 7.01 5.02 3.94 3.46 3.28
Thermophysical Properties of Matter

polycrystalline 805 880 910 930 945

a
Adapted from References 1, 2, 3 and 6.
Appendix A ■ Thermophysical Properties of Matter 905

Table a.3 Thermophysical Properties of Common Materialsa

Structural Building Materials
Typical Properties at 300 K

Density, Thermal Specific

ρ Conductivity, k Heat, cp
Description/Composition (kg/m3) (W/m ⋅ K) (J/kg ⋅ K)

Building Boards
Asbestos–cement board 1920 0.58 —
Gypsum or plaster board 800 0.17 —
Plywood 545 0.12 1215
Sheathing, regular density 290 0.055 1300
Acoustic tile 290 0.058 1340
Hardboard, siding 640 0.094 1170
Hardboard, high density 1010 0.15 1380
Particle board, low density 590 0.078 1300
Particle board, high density 1000 0.170 1300
Woods
Hardwoods (oak, maple) 720 0.16 1255
Softwoods (fir, pine) 510 0.12 1380
Masonry Materials
Cement mortar 1860 0.72 780
Brick, common 1920 0.72 835
Brick, face 2083 1.3 —
Clay tile, hollow
1 cell deep, 10 cm thick — 0.52 —
3 cells deep, 30 cm thick — 0.69 —
Concrete block, 3 oval cores
Sand/gravel, 20 cm thick — 1.0 —
Cinder aggregate, 20 cm thick — 0.67 —
Concrete block, rectangular core
2 cores, 20 cm thick, 16 kg — 1.1 —
Same with filled cores — 0.60 —
Plastering Materials
Cement plaster, sand aggregate 1860 0.72 —
Gypsum plaster, sand aggregate 1680 0.22 1085
Gypsum plaster, vermiculite 720 0.25 —
aggregate
906 Appendix A ■ Thermophysical Properties of Matter

Table a.3 Continued

Insulating Materials and Systems
Typical Properties at 300 K

Density, Thermal Specific

ρ Conductivity, k Heat, cp
Description/Composition (kg/m3) (W/m ⋅ K) (J/kg ⋅ K)

Blanket and Batt

Glass fiber, paper faced 16 0.046 —
28 0.038 —
40 0.035 —
Glass fiber, coated; duct liner 32 0.038 835
Board and Slab
Cellular glass 145 0.058 1000
Glass fiber, organic bonded 105 0.036 795
Polystyrene, expanded
Extruded (R-12) 55 0.027 1210
Molded beads 16 0.040 1210
Mineral fiberboard; roofing 265 0.049 —
material
Wood, shredded/cemented 350 0.087 1590
Cork 120 0.039 1800
Loose Fill
Cork, granulated 160 0.045 —
Diatomaceous silica, coarse 350 0.069 —
Powder 400 0.091 —
Diatomaceous silica, fine powder 200 0.052 —
275 0.061 —
Glass fiber, poured or blown 16 0.043 835
Vermiculite, flakes 80 0.068 835
160 0.063 1000
Formed/Foamed-in-Place
Mineral wool granules with 190 0.046 —
asbestos/inorganic binders,
sprayed
Polyvinyl acetate cork mastic; — 0.100 —
sprayed or troweled
Urethane, two-part mixture; 70 0.026 1045
rigid foam
Reflective
Aluminum foil separating fluffy 40 0.00016 —
glass mats; 10–12 layers, evacuated;
for cryogenic applications (150 K)
Aluminum foil and glass paper 120 0.000017 —
laminate; 75–150 layers; evacuated;
for cryogenic application (150 K)
Typical silica powder, evacuated 160 0.0017 —
Table a.3 Continued
Industrial Insulation
Maximum Typical Typical Thermal Conductivity, k (W/m · K), at Various Temperatures (K)
Description/ Service Density
Composition Temperature (K) (kg/m3) 200 215 230 240 255 270 285 300 310 365 420 530 645 750

Blankets
Blanket, mineral fiber, 920 96 –192 0.038 0.046 0.056 0.078
metal reinforced 815 40–96 0.035 0.045 0.058 0.088
Blanket, mineral fiber, 450 10 0.036 0.038 0.040 0.043 0.048 0.052 0.076
Appendix A

glass; fine fiber,

■

organic bonded 12 0.035 0.036 0.039 0.042 0.046 0.049 0.069

16 0.033 0.035 0.036 0.039 0.042 0.046 0.062
24 0.030 0.032 0.033 0.036 0.039 0.040 0.053
32 0.029 0.030 0.032 0.033 0.036 0.038 0.048
48 0.027 0.029 0.030 0.032 0.033 0.035 0.045
Blanket, alumina–
silica fiber 1530 48 0.071 0.105 0.150
64 0.059 0.087 0.125
96 0.052 0.076 0.100
128 0.049 0.068 0.091
Felt, semirigid; 480 50 –125 0.035 0.036 0.038 0.039 0.051 0.063
organic bonded 730 50 0.023 0.025 0.026 0.027 0.029 0.030 0.032 0.033 0.035 0.051 0.079
Felt, laminated;
no binder 920 120 0.051 0.065 0.087
Blocks, Boards, and
Thermophysical Properties of Matter

Pipe Insulations
Asbestos paper,
laminated and
corrugated
4-ply 420 190 0.078 0.082 0.098
6-ply 420 255 0.071 0.074 0.085
8-ply 420 300 0.068 0.071 0.082
Magnesia, 85% 590 185 0.051 0.055 0.061
Calcium silicate 920 190 0.055 0.059 0.063 0.075 0.089 0.104
907
Table a.3 Continued
908

Industrial Insulation (Continued)

Maximum Typical Typical Thermal Conductivity, k (W/m · K), at Various Temperatures (K)
Description/ Service Density
Composition Temperature (K) (kg/m3) 200 215 230 240 255 270 285 300 310 365 420 530 645 750

Cellular glass 700 145 0.046 0.048 0.051 0.052 0.055 0.058 0.062 0.069 0.079
Diatomaceous 1145 345 0.092 0.098 0.104
silica 1310 385 0.101 0.100 0.115
Appendix A

Polystyrene, rigid
■

Extruded (R-12) 350 56 0.023 0.023 0.022 0.023 0.023 0.025 0.026 0.027 0.029
Extruded (R-12) 350 35 0.023 0.023 0.023 0.025 0.025 0.026 0.027 0.029
Molded beads 350 16 0.026 0.029 0.030 0.033 0.035 0.036 0.038 0.040
Rubber, rigid
foamed 340 70 0.029 0.030 0.032 0.033
Insulating Cement
Mineral fiber
(rock, slag or glass)
With clay binder 1255 430 0.071 0.079 0.088 0.105 0.123
With hydraulic
setting binder 922 560 0.108 0.115 0.123 0.137
Loose Fill
Cellulose, wood
or paper pulp — 45 0.038 0.039 0.042
Perlite, expanded — 105 0.036 0.039 0.042 0.043 0.046 0.049 0.051 0.053 0.056
Thermophysical Properties of Matter

Vermiculite,
expanded — 122 0.056 0.058 0.061 0.063 0.065 0.068 0.071
80 0.049 0.051 0.055 0.058 0.061 0.063 0.066
Appendix A ■ Thermophysical Properties of Matter 909

Table a.3 Continued

Other Materials
Density, Thermal Specific
Description/ Temperature ρ Conductivity, k Heat, cp
Composition (K) (kg/m3) (W/m ⋅ K) (J/kg ⋅ K)

Asphalt 300 2115 0.062 920

Bakelite 300 1300 1.4 1465
Brick, refractory
Carborundum 872 — 18.5 —
1672 — 11.0 —
Chrome brick 473 3010 2.3 835
823 2.5
1173 2.0
Diatomaceous 478 — 0.25 —
silica, fired 1145 — 0.30
Fireclay, burnt 1600 K 773 2050 1.0 960
1073 — 1.1
1373 — 1.1
Fireclay, burnt 1725 K 773 2325 1.3 960
1073 1.4
1373 1.4
Fireclay brick 478 2645 1.0 960
922 1.5
1478 1.8
Magnesite 478 — 3.8 1130
922 — 2.8
1478 1.9
Clay 300 1460 1.3 880
Coal, anthracite 300 1350 0.26 1260
Concrete (stone mix) 300 2300 1.4 880
Cotton 300 80 0.06 1300
Foodstuffs
Banana (75.7%
water content) 300 980 0.481 3350
Apple, red (75%
water content) 300 840 0.513 3600
Cake, batter 300 720 0.223 —
Cake, fully baked 300 280 0.121 —
Chicken meat, white 198 — 1.60 —
(74.4% water content) 233 — 1.49
253 1.35
263 1.20
273 0.476
283 0.480
293 0.489
Glass
Plate (soda lime) 300 2500 1.4 750
Pyrex 300 2225 1.4 835
910 Appendix A ■ Thermophysical Properties of Matter

Table a.3 Continued

Other Materials (Continued)
Density, Thermal Specific
Description/ Temperature ρ Conductivity, k Heat, cp
Composition (K) (kg/m3) (W/m ⋅ K) (J/kg ⋅ K)

Ice 273 920 1.88 2040

253 — 2.03 1945
Leather (sole) 300 998 0.159 —
Paper 300 930 0.180 1340
Paraffin 300 900 0.240 2890
Rock
Granite, Barre 300 2630 2.79 775
Limestone, Salem 300 2320 2.15 810
Marble, Halston 300 2680 2.80 830
Quartzite, Sioux 300 2640 5.38 1105
Sandstone, Berea 300 2150 2.90 745
Rubber, vulcanized
Soft 300 1100 0.13 2010
Hard 300 1190 0.16 —
Sand 300 1515 0.27 800
Soil 300 2050 0.52 1840
Snow 273 110 0.049 —
500 0.190 —
Teflon 300 2200 0.35 —
400 0.45 —
Tissue, human
Skin 300 — 0.37 —
Fat layer (adipose) 300 — 0.2 —
Muscle 300 — 0.5 —
Wood, cross grain
Balsa 300 140 0.055 —
Cypress 300 465 0.097 —
Fir 300 415 0.11 2720
Oak 300 545 0.17 2385
Yellow pine 300 640 0.15 2805
White pine 300 435 0.11 —
Wood, radial
Oak 300 545 0.19 2385
Fir 300 420 0.14 2720
a
Adapted from References 1 and 8–13.
Appendix A ■ Thermophysical Properties of Matter 911

Table a.4 Thermophysical Properties

of Gases at Atmospheric Pressurea
T ρ cp µ ⋅ 107 ν ⋅ 106 k ⋅ 103 α ⋅ 106
(K) (kg /m3) (k J/kg ⋅ K) (N ⋅ s/m2) (m2/s) (W/m ⋅ K) (m2/s) Pr

Air, ℳ = 28.97 kg/kmol

100 3.5562 1.032 71.1 2.00 9.34 2.54 0.786
150 2.3364 1.012 103.4 4.426 13.8 5.84 0.758
200 1.7458 1.007 132.5 7.590 18.1 10.3 0.737
250 1.3947 1.006 159.6 11.44 22.3 15.9 0.720
300 1.1614 1.007 184.6 15.89 26.3 22.5 0.707

350 0.9950 1.009 208.2 20.92 30.0 29.9 0.700

400 0.8711 1.014 230.1 26.41 33.8 38.3 0.690
450 0.7740 1.021 250.7 32.39 37.3 47.2 0.686
500 0.6964 1.030 270.1 38.79 40.7 56.7 0.684
550 0.6329 1.040 288.4 45.57 43.9 66.7 0.683

600 0.5804 1.051 305.8 52.69 46.9 76.9 0.685

650 0.5356 1.063 322.5 60.21 49.7 87.3 0.690
700 0.4975 1.075 338.8 68.10 52.4 98.0 0.695
750 0.4643 1.087 354.6 76.37 54.9 109 0.702
800 0.4354 1.099 369.8 84.93 57.3 120 0.709

850 0.4097 1.110 384.3 93.80 59.6 131 0.716

900 0.3868 1.121 398.1 102.9 62.0 143 0.720
950 0.3666 1.131 411.3 112.2 64.3 155 0.723
1000 0.3482 1.141 424.4 121.9 66.7 168 0.726
1100 0.3166 1.159 449.0 141.8 71.5 195 0.728

1200 0.2902 1.175 473.0 162.9 76.3 224 0.728

1300 0.2679 1.189 496.0 185.1 82 257 0.719
1400 0.2488 1.207 530 213 91 303 0.703
1500 0.2322 1.230 557 240 100 350 0.685
1600 0.2177 1.248 584 268 106 390 0.688

1700 0.2049 1.267 611 298 113 435 0.685

1800 0.1935 1.286 637 329 120 482 0.683
1900 0.1833 1.307 663 362 128 534 0.677
2000 0.1741 1.337 689 396 137 589 0.672
2100 0.1658 1.372 715 431 147 646 0.667

2200 0.1582 1.417 740 468 160 714 0.655

2300 0.1513 1.478 766 506 175 783 0.647
2400 0.1448 1.558 792 547 196 869 0.630
2500 0.1389 1.665 818 589 222 960 0.613
3000 0.1135 2.726 955 841 486 1570 0.536

Ammonia (NH3), ℳ = 17.03 kg/kmol

300 0.6894 2.158 101.5 14.7 24.7 16.6 0.887
320 0.6448 2.170 109 16.9 27.2 19.4 0.870
340 0.6059 2.192 116.5 19.2 29.3 22.1 0.872
360 0.5716 2.221 124 21.7 31.6 24.9 0.872
380 0.5410 2.254 131 24.2 34.0 27.9 0.869
912 Appendix A ■ Thermophysical Properties of Matter

Table a.4 Continued

T ρ cp µ ⋅ 107 ν ⋅ 106 k ⋅ 103 α ⋅ 106
(K) (kg /m3) (k J/kg ⋅ K) (N ⋅ s/m2) (m2/s) (W/m ⋅ K) (m2/s) Pr

Ammonia (NH3) (continued)

400 0.5136 2.287 138 26.9 37.0 31.5 0.853
420 0.4888 2.322 145 29.7 40.4 35.6 0.833
440 0.4664 2.357 152.5 32.7 43.5 39.6 0.826
460 0.4460 2.393 159 35.7 46.3 43.4 0.822
480 0.4273 2.430 166.5 39.0 49.2 47.4 0.822

500 0.4101 2.467 173 42.2 52.5 51.9 0.813

520 0.3942 2.504 180 45.7 54.5 55.2 0.827
540 0.3795 2.540 186.5 49.1 57.5 59.7 0.824
560 0.3708 2.577 193 52.0 60.6 63.4 0.827
580 0.3533 2.613 199.5 56.5 63.8 69.1 0.817

Carbon Dioxide (CO2), ℳ = 44.01 kg/kmol

280 1.9022 0.830 140 7.36 15.20 9.63 0.765
300 1.7730 0.851 149 8.40 16.55 11.0 0.766
320 1.6609 0.872 156 9.39 18.05 12.5 0.754
340 1.5618 0.891 165 10.6 19.70 14.2 0.746
360 1.4743 0.908 173 11.7 21.2 15.8 0.741

380 1.3961 0.926 181 13.0 22.75 17.6 0.737

400 1.3257 0.942 190 14.3 24.3 19.5 0.737
450 1.1782 0.981 210 17.8 28.3 24.5 0.728
500 1.0594 1.02 231 21.8 32.5 30.1 0.725
550 0.9625 1.05 251 26.1 36.6 36.2 0.721

600 0.8826 1.08 270 30.6 40.7 42.7 0.717

650 0.8143 1.10 288 35.4 44.5 49.7 0.712
700 0.7564 1.13 305 40.3 48.1 56.3 0.717
750 0.7057 1.15 321 45.5 51.7 63.7 0.714
800 0.6614 1.17 337 51.0 55.1 71.2 0.716

Carbon Monoxide (CO), ℳ = 28.01 kg/kmol

200 1.6888 1.045 127 7.52 17.0 9.63 0.781
220 1.5341 1.044 137 8.93 19.0 11.9 0.753
240 1.4055 1.043 147 10.5 20.6 14.1 0.744
260 1.2967 1.043 157 12.1 22.1 16.3 0.741
280 1.2038 1.042 166 13.8 23.6 18.8 0.733

300 1.1233 1.043 175 15.6 25.0 21.3 0.730

320 1.0529 1.043 184 17.5 26.3 23.9 0.730
340 0.9909 1.044 193 19.5 27.8 26.9 0.725
360 0.9357 1.045 202 21.6 29.1 29.8 0.725
380 0.8864 1.047 210 23.7 30.5 32.9 0.729

400 0.8421 1.049 218 25.9 31.8 36.0 0.719

450 0.7483 1.055 237 31.7 35.0 44.3 0.714
500 0.67352 1.065 254 37.7 38.1 53.1 0.710
550 0.61226 1.076 271 44.3 41.1 62.4 0.710
600 0.56126 1.088 286 51.0 44.0 72.1 0.707
Appendix A ■ Thermophysical Properties of Matter 913

Table a.4 Continued

T ρ cp µ ⋅ 107 ν ⋅ 106 k ⋅ 103 α ⋅ 106
(K) (kg /m3) (k J/kg ⋅ K) (N ⋅ s/m2) (m2/s) (W/m ⋅ K) (m2/s) Pr

Carbon Monoxide (CO) (continued)

650 0.51806 1.101 301 58.1 47.0 82.4 0.705
700 0.48102 1.114 315 65.5 50.0 93.3 0.702
750 0.44899 1.127 329 73.3 52.8 104 0.702
800 0.42095 1.140 343 81.5 55.5 116 0.705

Helium (He), ℳ = 4.003 kg/kmol

100 0.4871 5.193 96.3 19.8 73.0 28.9 0.686

120 0.4060 5.193 107 26.4 81.9 38.8 0.679
140 0.3481 5.193 118 33.9 90.7 50.2 0.676
160 — 5.193 129 — 99.2 — —
180 0.2708 5.193 139 51.3 107.2 76.2 0.673

200 — 5.193 150 — 115.1 — —

220 0.2216 5.193 160 72.2 123.1 107 0.675
240 — 5.193 170 — 130 — —
260 0.1875 5.193 180 96.0 137 141 0.682
280 — 5.193 190 — 145 — —

300 0.1625 5.193 199 122 152 180 0.680

350 — 5.193 221 — 170 — —
400 0.1219 5.193 243 199 187 295 0.675
450 — 5.193 263 — 204 — —
500 0.09754 5.193 283 290 220 434 0.668

550 — 5.193 — — — — —
600 — 5.193 320 — 252 — —
650 — 5.193 332 — 264 — —
700 0.06969 5.193 350 502 278 768 0.654
750 — 5.193 364 — 291 — —

800 — 5.193 382 — 304 — —

900 — 5.193 414 — 330 — —
1000 0.04879 5.193 446 914 354 1400 0.654

Hydrogen (H2 ), ℳ = 2.016 kg/kmol

100 0.24255 11.23 42.1 17.4 67.0 24.6 0.707
150 0.16156 12.60 56.0 34.7 101 49.6 0.699
200 0.12115 13.54 68.1 56.2 131 79.9 0.704
250 0.09693 14.06 78.9 81.4 157 115 0.707
300 0.08078 14.31 89.6 111 183 158 0.701

350 0.06924 14.43 98.8 143 204 204 0.700

400 0.06059 14.48 108.2 179 226 258 0.695
450 0.05386 14.50 117.2 218 247 316 0.689
500 0.04848 14.52 126.4 261 266 378 0.691
550 0.04407 14.53 134.3 305 285 445 0.685
914 Appendix A ■ Thermophysical Properties of Matter

Table a.4 Continued

T ρ cp µ ⋅ 107 ν ⋅ 106 k ⋅ 103 α ⋅ 106
(K) (kg /m3) (k J/kg ⋅ K) (N ⋅ s/m2) (m2/s) (W/m ⋅ K) (m2/s) Pr

Hydrogen (H2 ) (continued)

600 0.04040 14.55 142.4 352 305 519 0.678

700 0.03463 14.61 157.8 456 342 676 0.675
800 0.03030 14.70 172.4 569 378 849 0.670
900 0.02694 14.83 186.5 692 412 1030 0.671
1000 0.02424 14.99 201.3 830 448 1230 0.673

1100 0.02204 15.17 213.0 966 488 1460 0.662

1200 0.02020 15.37 226.2 1120 528 1700 0.659
1300 0.01865 15.59 238.5 1279 568 1955 0.655
1400 0.01732 15.81 250.7 1447 610 2230 0.650
1500 0.01616 16.02 262.7 1626 655 2530 0.643

1600 0.0152 16.28 273.7 1801 697 2815 0.639

1700 0.0143 16.58 284.9 1992 742 3130 0.637
1800 0.0135 16.96 296.1 2193 786 3435 0.639
1900 0.0128 17.49 307.2 2400 835 3730 0.643
2000 0.0121 18.25 318.2 2630 878 3975 0.661

Nitrogen (N2 ), ℳ = 28.01 kg/kmol

100 3.4388 1.070 68.8 2.00 9.58 2.60 0.768

150 2.2594 1.050 100.6 4.45 13.9 5.86 0.759
200 1.6883 1.043 129.2 7.65 18.3 10.4 0.736
250 1.3488 1.042 154.9 11.48 22.2 15.8 0.727
300 1.1233 1.041 178.2 15.86 25.9 22.1 0.716

350 0.9625 1.042 200.0 20.78 29.3 29.2 0.711

400 0.8425 1.045 220.4 26.16 32.7 37.1 0.704
450 0.7485 1.050 239.6 32.01 35.8 45.6 0.703
500 0.6739 1.056 257.7 38.24 38.9 54.7 0.700
550 0.6124 1.065 274.7 44.86 41.7 63.9 0.702

600 0.5615 1.075 290.8 51.79 44.6 73.9 0.701

700 0.4812 1.098 321.0 66.71 49.9 94.4 0.706
800 0.4211 1.122 349.1 82.90 54.8 116 0.715
900 0.3743 1.146 375.3 100.3 59.7 139 0.721
1000 0.3368 1.167 399.9 118.7 64.7 165 0.721

1100 0.3062 1.187 423.2 138.2 70.0 193 0.718

1200 0.2807 1.204 445.3 158.6 75.8 224 0.707
1300 0.2591 1.219 466.2 179.9 81.0 256 0.701

Oxygen (O2 ), ℳ = 32.00 kg/kmol

100 3.945 0.962 76.4 1.94 9.25 2.44 0.796

150 2.585 0.921 114.8 4.44 13.8 5.80 0.766
200 1.930 0.915 147.5 7.64 18.3 10.4 0.737
250 1.542 0.915 178.6 11.58 22.6 16.0 0.723
300 1.284 0.920 207.2 16.14 26.8 22.7 0.711
Appendix A ■ Thermophysical Properties of Matter 915

Table a.4 Continued

T ρ cp µ ⋅ 107 ν ⋅ 106 k ⋅ 103 α ⋅ 106
(K) (kg /m3) (k J/kg ⋅ K) (N ⋅ s/m2) (m2/s) (W/m ⋅ K) (m2/s) Pr

Oxygen (O2 ) (continued)

350 1.100 0.929 233.5 21.23 29.6 29.0 0.733

400 0.9620 0.942 258.2 26.84 33.0 36.4 0.737
450 0.8554 0.956 281.4 32.90 36.3 44.4 0.741
500 0.7698 0.972 303.3 39.40 41.2 55.1 0.716
550 0.6998 0.988 324.0 46.30 44.1 63.8 0.726

600 0.6414 1.003 343.7 53.59 47.3 73.5 0.729

700 0.5498 1.031 380.8 69.26 52.8 93.1 0.744
800 0.4810 1.054 415.2 86.32 58.9 116 0.743
900 0.4275 1.074 447.2 104.6 64.9 141 0.740
1000 0.3848 1.090 477.0 124.0 71.0 169 0.733

1100 0.3498 1.103 505.5 144.5 75.8 196 0.736

1200 0.3206 1.115 532.5 166.1 81.9 229 0.725
1300 0.2960 1.125 588.4 188.6 87.1 262 0.721

Water Vapor (Steam), ℳ = 18.02 kg/kmol

380 0.5863 2.060 127.1 21.68 24.6 20.4 1.06
400 0.5542 2.014 134.4 24.25 26.1 23.4 1.04
450 0.4902 1.980 152.5 31.11 29.9 30.8 1.01
500 0.4405 1.985 170.4 38.68 33.9 38.8 0.998
550 0.4005 1.997 188.4 47.04 37.9 47.4 0.993

600 0.3652 2.026 206.7 56.60 42.2 57.0 0.993

650 0.3380 2.056 224.7 66.48 46.4 66.8 0.996
700 0.3140 2.085 242.6 77.26 50.5 77.1 1.00
750 0.2931 2.119 260.4 88.84 54.9 88.4 1.00
800 0.2739 2.152 278.6 101.7 59.2 100 1.01
850 0.2579 2.186 296.9 115.1 63.7 113 1.02
a
Adapted from References 8, 14, and 15.
916 Appendix A ■ Thermophysical Properties of Matter

Table a.5 Thermophysical Properties of Saturated Fluidsa

Saturated Liquids
T ρ cp µ ⋅ 102 ν ⋅ 106 k ⋅ 103 α ⋅ 107 β ⋅ 103
(K) (kg/m3) (kJ/ kg ⋅ K) (N ⋅ s /m2) (m2/s) (W/m ⋅ K) (m2/s) Pr (K−1)

Engine Oil (Unused)

273 899.1 1.796 385 4280 147 0.910 47,000 0.70

280 895.3 1.827 217 2430 144 0.880 27,500 0.70
290 890.0 1.868 99.9 1120 145 0.872 12,900 0.70
300 884.1 1.909 48.6 550 145 0.859 6400 0.70
310 877.9 1.951 25.3 288 145 0.847 3400 0.70
320 871.8 1.993 14.1 161 143 0.823 1965 0.70
330 865.8 2.035 8.36 96.6 141 0.800 1205 0.70
340 859.9 2.076 5.31 61.7 139 0.779 793 0.70

350 853.9 2.118 3.56 41.7 138 0.763 546 0.70

360 847.8 2.161 2.52 29.7 138 0.753 395 0.70
370 841.8 2.206 1.86 22.0 137 0.738 300 0.70
380 836.0 2.250 1.41 16.9 136 0.723 233 0.70
390 830.6 2.294 1.10 13.3 135 0.709 187 0.70

400 825.1 2.337 0.874 10.6 134 0.695 152 0.70

410 818.9 2.381 0.698 8.52 133 0.682 125 0.70
420 812.1 2.427 0.564 6.94 133 0.675 103 0.70
430 806.5 2.471 0.470 5.83 132 0.662 88 0.70

Ethylene Glycol [C 2H4(OH)2]

273 1130.8 2.294 6.51 57.6 242 0.933 617 0.65

280 1125.8 2.323 4.20 37.3 244 0.933 400 0.65
290 1118.8 2.368 2.47 22.1 248 0.936 236 0.65

300 1114.4 2.415 1.57 14.1 252 0.939 151 0.65

310 1103.7 2.460 1.07 9.65 255 0.939 103 0.65
320 1096.2 2.505 0.757 6.91 258 0.940 73.5 0.65
330 1089.5 2.549 0.561 5.15 260 0.936 55.0 0.65
340 1083.8 2.592 0.431 3.98 261 0.929 42.8 0.65

350 1079.0 2.637 0.342 3.17 261 0.917 34.6 0.65

360 1074.0 2.682 0.278 2.59 261 0.906 28.6 0.65
370 1066.7 2.728 0.228 2.14 262 0.900 23.7 0.65
373 1058.5 2.742 0.215 2.03 263 0.906 22.4 0.65

Glycerin [C3H5(OH)3]

273 1276.0 2.261 1060 8310 282 0.977 85,000 0.47

280 1271.9 2.298 534 4200 284 0.972 43,200 0.47
290 1265.8 2.367 185 1460 286 0.955 15,300 0.48
300 1259.9 2.427 79.9 634 286 0.935 6780 0.48
310 1253.9 2.490 35.2 281 286 0.916 3060 0.49
320 1247.2 2.564 21.0 168 287 0.897 1870 0.50
 Appendix A ■ Thermophysical Properties of Matter 917

Table a.5 Continued

Saturated Liquids (Continued)
T ρ cp µ ⋅ 102 ν ⋅ 106 k ⋅ 103 α ⋅ 107 β ⋅ 103
(K) (kg/m3) (kJ/ kg ⋅ K) (N ⋅ s/m2) (m2/s) (W/m ⋅ K) (m2/s) Pr (K−1)

Refrigerant-134a (C2H2F4)
230 1426.8 1.249 0.04912 0.3443 112.1 0.629 5.5 2.02
240 1397.7 1.267 0.04202 0.3006 107.3 0.606 5.0 2.11
250 1367.9 1.287 0.03633 0.2656 102.5 0.583 4.6 2.23
260 1337.1 1.308 0.03166 0.2368 97.9 0.560 4.2 2.36
270 1305.1 1.333 0.02775 0.2127 93.4 0.537 4.0 2.53
280 1271.8 1.361 0.02443 0.1921 89.0 0.514 3.7 2.73
290 1236.8 1.393 0.02156 0.1744 84.6 0.491 3.5 2.98
300 1199.7 1.432 0.01905 0.1588 80.3 0.468 3.4 3.30
310 1159.9 1.481 0.01680 0.1449 76.1 0.443 3.3 3.73
320 1116.8 1.543 0.01478 0.1323 71.8 0.417 3.2 4.33
330 1069.1 1.627 0.01292 0.1209 67.5 0.388 3.1 5.19
340 1015.0 1.751 0.01118 0.1102 63.1 0.355 3.1 6.57
350 951.3 1.961 0.00951 0.1000 58.6 0.314 3.2 9.10
360 870.1 2.437 0.00781 0.0898 54.1 0.255 3.5 15.39
370 740.3 5.105 0.00580 0.0783 51.8 0.137 5.7 55.24

Refrigerant-22 (CHClF2)
230 1416.0 1.087 0.03558 0.2513 114.5 0.744 3.4 2.05
240 1386.6 1.100 0.03145 0.2268 109.8 0.720 3.2 2.16
250 1356.3 1.117 0.02796 0.2062 105.2 0.695 3.0 2.29
260 1324.9 1.137 0.02497 0.1884 100.7 0.668 2.8 2.45
270 1292.1 1.161 0.02235 0.1730 96.2 0.641 2.7 2.63
280 1257.9 1.189 0.02005 0.1594 91.7 0.613 2.6 2.86
290 1221.7 1.223 0.01798 0.1472 87.2 0.583 2.5 3.15
300 1183.4 1.265 0.01610 0.1361 82.6 0.552 2.5 3.51
310 1142.2 1.319 0.01438 0.1259 78.1 0.518 2.4 4.00
320 1097.4 1.391 0.01278 0.1165 73.4 0.481 2.4 4.69
330 1047.5 1.495 0.01127 0.1075 68.6 0.438 2.5 5.75
340 990.1 1.665 0.00980 0.0989 63.6 0.386 2.6 7.56
350 920.1 1.997 0.00831 0.0904 58.3 0.317 2.8 11.35
360 823.4 3.001 0.00668 0.0811 53.1 0.215 3.8 23.88

Mercury (Hg)

273 13,595 0.1404 0.1688 0.1240 8180 42.85 0.0290 0.181

300 13,529 0.1393 0.1523 0.1125 8540 45.30 0.0248 0.181
350 13,407 0.1377 0.1309 0.0976 9180 49.75 0.0196 0.181
400 13,287 0.1365 0.1171 0.0882 9800 54.05 0.0163 0.181
450 13,167 0.1357 0.1075 0.0816 10,400 58.10 0.0140 0.181
500 13,048 0.1353 0.1007 0.0771 10,950 61.90 0.0125 0.182
550 12,929 0.1352 0.0953 0.0737 11,450 65.55 0.0112 0.184
600 12,809 0.1355 0.0911 0.0711 11,950 68.80 0.0103 0.187
918 Appendix A ■ Thermophysical Properties of Matter

Table a.5 Continued

Saturated Liquid–Vapor, 1 atmb
Tsat hƒg ρƒ ρg σ ⋅ 103
Fluid (K) (k J/kg) (kg/m3) (kg/m3) (N/m)

Ethanol 351 846 757 1.44 17.7

Ethylene glycol 470 812 1111c — 32.7
Glycerin 563 974 1260c — 63.0c
Mercury 630 301 12,740 3.90 417
Refrigerant R-134a 247 217 1377 5.26 15.4
Refrigerant R-22 232 234 1409 4.70 18.1
a
Adapted from References 15–19.
b
Adapted from References 8, 20, and 21.
c
Property value corresponding to 300 K.
Table a.6 Thermophysical Properties of Saturated Watera

Specific Heat of Specific Thermal Expansion

Volume Vapor- Heat Viscosity Conductivity Prandtl Surface Coeffi-
Tempera- (m3/kg) ization, (kJ/kg · K) (N · s/m2) (W/m · K) Number Tension, cient, Temper-
ture, T Pressure, hƒg σ ƒ · 103 𝜷 ƒ · 106 ature,
(K) p (bar) b vƒ · 10 3 vg (kJ/kg) cp,ƒ cp, g 𝞵 ƒ · 106 𝞵 g · 106 kƒ · 103 kg · 103 Prƒ Prg (N/m) (K1) T (K)

273.15 0.00611 1.000 206.3 2502 4.217 1.854 1750 8.02 569 18.2 12.99 0.815 75.5 68.05 273.15
275 0.00697 1.000 181.7 2497 4.211 1.855 1652 8.09 574 18.3 12.22 0.817 75.3 32.74 275
280 0.00990 1.000 130.4 2485 4.198 1.858 1422 8.29 582 18.6 10.26 0.825 74.8 46.04 280
Appendix A

285 0.01387 1.000 99.4 2473 4.189 1.861 1225 8.49 590 18.9 8.81 0.833 74.3 114.1 285
■

290 0.01917 1.001 69.7 2461 4.184 1.864 1080 8.69 598 19.3 7.56 0.841 73.7 174.0 290
295 0.02617 1.002 51.94 2449 4.181 1.868 959 8.89 606 19.5 6.62 0.849 72.7 227.5 295
300 0.03531 1.003 39.13 2438 4.179 1.872 855 9.09 613 19.6 5.83 0.857 71.7 276.1 300
305 0.04712 1.005 29.74 2426 4.178 1.877 769 9.29 620 20.1 5.20 0.865 70.9 320.6 305
310 0.06221 1.007 22.93 2414 4.178 1.882 695 9.49 628 20.4 4.62 0.873 70.0 361.9 310
315 0.08132 1.009 17.82 2402 4.179 1.888 631 9.69 634 20.7 4.16 0.883 69.2 400.4 315
320 0.1053 1.011 13.98 2390 4.180 1.895 577 9.89 640 21.0 3.77 0.894 68.3 436.7 320
325 0.1351 1.013 11.06 2378 4.182 1.903 528 10.09 645 21.3 3.42 0.901 67.5 471.2 325
330 0.1719 1.016 8.82 2366 4.184 1.911 489 10.29 650 21.7 3.15 0.908 66.6 504.0 330
335 0.2167 1.018 7.09 2354 4.186 1.920 453 10.49 656 22.0 2.88 0.916 65.8 535.5 335
340 0.2713 1.021 5.74 2342 4.188 1.930 420 10.69 660 22.3 2.66 0.925 64.9 566.0 340
345 0.3372 1.024 4.683 2329 4.191 1.941 389 10.89 664 22.6 2.45 0.933 64.1 595.4 345
Thermophysical Properties of Matter

350 0.4163 1.027 3.846 2317 4.195 1.954 365 11.09 668 23.0 2.29 0.942 63.2 624.2 350
355 0.5100 1.030 3.180 2304 4.199 1.968 343 11.29 671 23.3 2.14 0.951 62.3 652.3 355
360 0.6209 1.034 2.645 2291 4.203 1.983 324 11.49 674 23.7 2.02 0.960 61.4 697.9 360
365 0.7514 1.038 2.212 2278 4.209 1.999 306 11.69 677 24.1 1.91 0.969 60.5 707.1 365
370 0.9040 1.041 1.861 2265 4.214 2.017 289 11.89 679 24.5 1.80 0.978 59.5 728.7 370
373.15 1.0133 1.044 1.679 2257 4.217 2.029 279 12.02 680 24.8 1.76 0.984 58.9 750.1 373.15
375 1.0815 1.045 1.574 2252 4.220 2.036 274 12.09 681 24.9 1.70 0.987 58.6 761 375
380 1.2869 1.049 1.337 2239 4.226 2.057 260 12.29 683 25.4 1.61 0.999 57.6 788 380
385 1.5233 1.053 1.142 2225 4.232 2.080 248 12.49 685 25.8 1.53 1.004 56.6 814 385
390 1.794 1.058 0.980 2212 4.239 2.104 237 12.69 686 26.3 1.47 1.013 55.6 841 390
400 2.455 1.067 0.731 2183 4.256 2.158 217 13.05 688 27.2 1.34 1.033 53.6 896 400
410 3.302 1.077 0.553 2153 4.278 2.221 200 13.42 688 28.2 1.24 1.054 51.5 952 410
420 4.370 1.088 0.425 2123 4.302 2.291 185 13.79 688 29.8 1.16 1.075 49.4 1010 420
919

430 5.699 1.099 0.331 2091 4.331 2.369 173 14.14 685 30.4 1.09 1.10 47.2 430
Table a.6 Continued
920

Specific Heat of Specific Thermal Expansion

Volume Vapor- Heat Viscosity Conductivity Prandtl Surface Coeffi-
Tempera- (m3/ kg) ization, (kJ/kg · K) (N · s/m2) (W/m · K) Number Tension, cient, Temper-
ture, T Pressure, hƒg σƒ · 103 𝜷 ƒ · 106 ature,
(K) p (bar) b vƒ · 103 vg (kJ/kg) cp,ƒ cp, g 𝞵 ƒ · 106 𝞵 g · 106 kƒ · 103 kg · 103 Prƒ Prg (N/m) (K1) T (K)

440 7.333 1.110 0.261 2059 4.36 2.46 162 14.50 682 31.7 1.04 1.12 45.1 440
450 9.319 1.123 0.208 2024 4.40 2.56 152 14.85 678 33.1 0.99 1.14 42.9 450
460 11.71 1.137 0.167 1989 4.44 2.68 143 15.19 673 34.6 0.95 1.17 40.7 460
Appendix A

470 14.55 1.152 0.136 1951 4.48 2.79 136 15.54 667 36.3 0.92 1.20 38.5 470
■

480 17.90 1.167 0.111 1912 4.53 2.94 129 15.88 660 38.1 0.89 1.23 36.2 480

490 21.83 1.184 0.0922 1870 4.59 3.10 124 16.23 651 40.1 0.87 1.25 33.9 — 490
500 26.40 1.203 0.0766 1825 4.66 3.27 118 16.59 642 42.3 0.86 1.28 31.6 — 500
510 31.66 1.222 0.0631 1779 4.74 3.47 113 16.95 631 44.7 0.85 1.31 29.3 — 510
520 37.70 1.244 0.0525 1730 4.84 3.70 108 17.33 621 47.5 0.84 1.35 26.9 — 520
530 44.58 1.268 0.0445 1679 4.95 3.96 104 17.72 608 50.6 0.85 1.39 24.5 — 530

540 52.38 1.294 0.0375 1622 5.08 4.27 101 18.1 594 54.0 0.86 1.43 22.1 — 540
550 61.19 1.323 0.0317 1564 5.24 4.64 97 18.6 580 58.3 0.87 1.47 19.7 — 550
560 71.08 1.355 0.0269 1499 5.43 5.09 94 19.1 563 63.7 0.90 1.52 17.3 — 560
570 82.16 1.392 0.0228 1429 5.68 5.67 91 19.7 548 76.7 0.94 1.59 15.0 — 570
580 94.51 1.433 0.0193 1353 6.00 6.40 88 20.4 528 76.7 0.99 1.68 12.8 — 580
Thermophysical Properties of Matter

590 108.3 1.482 0.0163 1274 6.41 7.35 84 21.5 513 84.1 1.05 1.84 10.5 — 590
600 123.5 1.541 0.0137 1176 7.00 8.75 81 22.7 497 92.9 1.14 2.15 8.4 — 600
610 137.3 1.612 0.0115 1068 7.85 11.1 77 24.1 467 103 1.30 2.60 6.3 — 610
620 159.1 1.705 0.0094 941 9.35 15.4 72 25.9 444 114 1.52 3.46 4.5 — 620
625 169.1 1.778 0.0085 858 10.6 18.3 70 27.0 430 121 1.65 4.20 3.5 — 625

630 179.7 1.856 0.0075 781 12.6 22.1 67 28.0 412 130 2.0 4.8 2.6 — 630
635 190.9 1.935 0.0066 683 16.4 27.6 64 30.0 392 141 2.7 6.0 1.5 — 635
640 202.7 2.075 0.0057 560 26 42 59 32.0 367 155 4.2 9.6 0.8 — 640
645 215.2 2.351 0.0045 361 90 — 54 37.0 331 178 12 26 0.1 — 645
647.3c 221.2 3.170 0.0032 0 ∞ ∞ 45 45.0 238 238 ∞ ∞ 0.0 — 647.3c
a
Adapted from Reference 22.
b
1 bar = 105 N/m2.
c
Critical temperature.
 Appendix A ■ Thermophysical Properties of Matter 921

Table a.7 Thermophysical Properties of Liquid Metalsa

Melting
Point T ρ cp ν ⋅ 107 k α ⋅ 105
Composition (K) (K) (kg/m3) (kJ/kg ⋅ K) (m2/s) (W/m ⋅ K) (m2/s) Pr

Bismuth 544 589 10,010 0.1444 1.617 16.4 1.138 0.0142

811 9738 0.1545 1.133 15.6 1.035 0.0110
1033 9454 0.1645 0.8343 15.6 1.001 0.0083
Lead 600 644 10,540 0.159 2.276 16.1 1.084 0.024
755 10,412 0.155 1.849 15.6 1.223 0.017
977 10,140 — 1.347 14.9 — —
Potassium 337 422 807.3 0.80 4.608 45.0 6.99 0.0066
700 741.7 0.75 2.397 39.5 7.07 0.0034
977 674.4 0.75 1.905 33.1 6.55 0.0029
Sodium 371 373 928.0 1.38 7.532 86.0 6.69 0.011
644 860.2 1.30 3.270 72.3 6.48 0.0051
977 778.5 1.26 2.285 59.7 6.12 0.0037
NaK, 292 366 887.4 1.130 6.522 25.6 2.552 0.026
(56%/44%) 644 821.7 1.055 2.871 27.5 3.17 0.0091
977 740.1 1.043 2.174 28.9 3.74 0.0058
NaK, 262 366 849.0 0.946 5.797 24.4 3.05 0.019
(22%/78%) 672 775.3 0.879 2.666 26.7 3.92 0.0068
1033 690.4 0.883 2.118 — — —
PbBi, 398 422 10,524 0.147 — 9.05 0.586 —
(44.5%/55.5%) 644 10,236 0.147 1.496 11.86 0.790 0.189
922 9835 — 1.171 — — —
Mercury 234 See Table A.5
a
Adapted from Reference 23.
922 Appendix A ■ Thermophysical Properties of Matter

Table a.8 Binary Diffusion Coefficients at One Atmospherea,b

T DAB
Substance A Substance B (K) (m2/s)

Gases
NH3 Air 298 0.28 × 10−4
H 2O Air 298 0.26 × 10−4
CO2 Air 298 0.16 × 10−4
H2 Air 298 0.41 × 10−4
O2 Air 298 0.21 × 10−4
Acetone Air 273 0.11 × 10−4
Benzene Air 298 0.88 × 10−5
Naphthalene Air 300 0.62 × 10−5
Ar N2 293 0.19 × 10−4
H2 O2 273 0.70 × 10−4
H2 N2 273 0.68 × 10−4
H2 CO2 273 0.55 × 10−4
CO2 N2 293 0.16 × 10−4
CO2 O2 273 0.14 × 10−4
O2 N2 273 0.18 × 10−4

Dilute Solutions
Caffeine H2O 298 0.63 × 10−9
Ethanol H2O 298 0.12 × 10−8
Glucose H2O 298 0.69 × 10−9
Glycerol H2O 298 0.94 × 10−9
Acetone H2O 298 0.13 × 10−8
CO2 H2O 298 0.20 × 10−8
O2 H2O 298 0.24 × 10−8
H2 H2O 298 0.63 × 10−8
N2 H2O 298 0.26 × 10−8

Solids
O2 Rubber 298 0.21 × 10−9
N2 Rubber 298 0.15 × 10−9
CO2 Rubber 298 0.11 × 10−9
He SiO2 293 0.4 × 10−13
H2 Fe 293 0.26 × 10−12
Cd Cu 293 0.27 × 10−18
Al Cu 293 0.13 × 10−33
a
Adapted with permission from References 24, 25, and 26.
b
Assuming ideal gas behavior, the pressure and temperature dependence of the diffusion coefficient for a
binary mixture of gases may be estimated from the relation
DAB ∝ p −1T 3/2
 Appendix A ■ Thermophysical Properties of Matter 923

Table a.9 Henry’s Constant for Selected Gases in Water at Moderate Pressurea
H = pA,i /xA,i (bar)

T
(K) NH3 Cl2 H2S SO2 CO2 CH4 O2 H2

273 21 265 260 165 710 22,880 25,500 58,000

280 23 365 335 210 960 27,800 30,500 61,500
290 26 480 450 315 1300 35,200 37,600 66,500
300 30 615 570 440 1730 42,800 45,700 71,600
310 — 755 700 600 2175 50,000 52,500 76,000
320 — 860 835 800 2650 56,300 56,800 78,600
323 — 890 870 850 2870 58,000 58,000 79,000
a
Adapted with permission from Reference 27.

Table a.10 The Solubility of

Selected Gases and Solidsa
T S = CA,i /pA,i
Gas Solid (K) (kmol/m3 ⋅ bar)

O2 Rubber 298 3.12 × 10−3

N2 Rubber 298 1.56 × 10−3
CO2 Rubber 298 40.15 × 10−3
He SiO2 293 0.45 × 10−3
H2 Ni 358 9.01 × 10−3
a
Data from Reference 26.
Table a.11 Total, Normal (n) or Hemispherical (h) Emissivity of Selected Surfaces
924

Metallic Solids and Their Oxidesa

Emissivity, εn or εh , at Various Temperatures (K)

Description/Composition 100 200 300 400 600 800 1000 1200 1500 2000 2500

Aluminum
Highly polished, film (h) 0.02 0.03 0.04 0.05 0.06
Foil, bright (h) 0.06 0.06 0.07
Anodized (h) 0.82 0.76
Appendix A

Chromium
■

Polished or plated (n) 0.05 0.07 0.10 0.12 0.14

Copper
Highly polished (h) 0.03 0.03 0.04 0.04 0.04
Stably oxidized (h) 0.50 0.58 0.80
Gold
Highly polished or film (h) 0.01 0.02 0.03 0.03 0.04 0.05 0.06
Foil, bright (h) 0.06 0.07 0.07
Molybdenum
Polished (h) 0.06 0.08 0.10 0.12 0.15 0.21 0.26
Shot-blasted, rough (h) 0.25 0.28 0.31 0.35 0.42
Stably oxidized (h) 0.80 0.82
Nickel
Polished (h) 0.09 0.11 0.14 0.17
Stably oxidized (h) 0.40 0.49 0.57
Thermophysical Properties of Matter

Platinum
Polished (h) 0.10 0.13 0.15 0.18
Silver
Polished (h) 0.02 0.02 0.03 0.05 0.08
Stainless steels
Typical, polished (n) 0.17 0.17 0.19 0.23 0.30
Typical, cleaned (n) 0.22 0.22 0.24 0.28 0.35
Typical, lightly oxidized (n) 0.33 0.40
Typical, highly oxidized (n) 0.67 0.70 0.76
AISI 347, stably oxidized (n) 0.87 0.88 0.89 0.90
Tantalum
Polished (h) 0.11 0.17 0.23 0.28
Tungsten
Polished (h) 0.10 0.13 0.18 0.25 0.29
Appendix A ■ Thermophysical Properties of Matter 925

Table a.11 Continued

Nonmetallic Substancesb
Temperature Emissivity
Description /Composition (K) ε

Aluminum oxide (n) 600 0.69

1000 0.55
1500 0.41
Asphalt pavement (h) 300 0.85–0.93
Building materials
Asbestos sheet (h) 300 0.93–0.96
Brick, red (h) 300 0.93–0.96
Gypsum or plaster board (h) 300 0.90–0.92
Wood (h) 300 0.82–0.92
Cloth (h) 300 0.75–0.90
Concrete (h) 300 0.88–0.93
Glass, window (h) 300 0.90–0.95
Ice (h) 273 0.95–0.98
Paints
Black (Parsons) (h) 300 0.98
White, acrylic (h) 300 0.90
White, zinc oxide (h) 300 0.92
Paper, white (h) 300 0.92–0.97
Pyrex (n) 300 0.82
600 0.80
1000 0.71
1200 0.62
Pyroceram (n) 300 0.85
600 0.78
1000 0.69
1500 0.57
Refractories (furnace liners)
Alumina brick (n) 800 0.40
1000 0.33
1400 0.28
1600 0.33
Magnesia brick (n) 800 0.45
1000 0.36
1400 0.31
1600 0.40
Kaolin insulating brick (n) 800 0.70
1200 0.57
1400 0.47
1600 0.53
Sand (h) 300 0.90
Silicon carbide (n) 600 0.87
1000 0.87
1500 0.85
Skin (h) 300 0.95
Snow (h) 273 0.82–0.90
926 Appendix A ■ Thermophysical Properties of Matter

Table a.11 Continued

Nonmetallic Substancesb
Temperature Emissivity
Description /Composition (K) ε
Soil (h) 300 0.93–0.96
Rocks (h) 300 0.88–0.95
Teflon (h) 300 0.85
400 0.87
500 0.92
Vegetation (h) 300 0.92–0.96
Water (h) 300 0.96
a
Data from Reference 1.
b
Data from References 1, 9, 28, and 29.

Table a.12 Solar Radiative Properties for Selected Materialsa

Description /Composition αS εb α S/ε τS

Aluminum
Polished 0.09 0.03 3.0
Anodized 0.14 0.84 0.17
Quartz overcoated 0.11 0.37 0.30
Foil 0.15 0.05 3.0
Brick, red (Purdue) 0.63 0.93 0.68
Concrete 0.60 0.88 0.68
Galvanized sheet metal
Clean, new 0.65 0.13 5.0
Oxidized, weathered 0.80 0.28 2.9
Glass, 3.2-mm thickness
Float or tempered 0.79
Low iron oxide type 0.88
Metal, plated
Black sulfide 0.92 0.10 9.2
Black cobalt oxide 0.93 0.30 3.1
Black nickel oxide 0.92 0.08 11
Black chrome 0.87 0.09 9.7
Mylar, 0.13-mm thickness 0.87
Paints
Black (Parsons) 0.98 0.98 1.0
White, acrylic 0.26 0.90 0.29
White, zinc oxide 0.16 0.93 0.17
Plexiglas, 3.2-mm thickness 0.90
Snow
Fine particles, fresh 0.13 0.82 0.16
Ice granules 0.33 0.89 0.37
Tedlar, 0.10-mm thickness 0.92
Teflon, 0.13-mm thickness 0.92
a
Based on tables from Reference 29.
b
The emissivity values in this table correspond to a surface temperature of approximately 300 K.
 Appendix A ■ Thermophysical Properties of Matter
References
1. Touloukian, Y. S., and C. Y. Ho, Eds., Thermophysi-
cal Properties of Matter, Vol. 1, Thermal Conductivity
of Metallic Solids; Vol. 2, Thermal Conductivity of
Nonmetallic Solids; Vol. 4, Specific Heat of Metal-
lic Solids; Vol. 5, Specific Heat of Nonmetallic Solids;
Vol. 7, Thermal Radiative Properties of Metallic Sol-
ids; Vol. 8, Thermal Radiative Properties of Nonme-
tallic Solids; Vol. 9, Thermal Radiative Properties of
Coatings, Plenum Press, New York, 1972.
2. Touloukian, Y. S., and C. Y. Ho, Eds., Thermophysical
Properties of Selected Aerospace Materials, Part I: Ther-
mal Radiative Properties; Part II: Thermophysical Proper-
ties of Seven Materials. Thermophysical and Electronic
Properties Information Analysis Center, CINDAS, Purdue
University, West Lafayette, IN, 1976.
3. Ho, C. Y., R. W. Powell, and P. E. Liley, J. Phys. Chem.
Ref. Data, 3, Supplement 1, 1974.
4. Desai, P. D., T. K. Chu, R. H. Bogaard, M. W. Ackermann,
and C. Y. Ho, Part I: Thermophysical Properties of Carbon
Steels; Part II: Thermophysical Properties of Low Chro-
mium Steels; Part III: Thermophysical Properties of Nickel
Steels; Part IV: Thermophysical Properties of Stainless
Steels. CINDAS Special Report, Purdue University, West
Lafayette, IN, September 1976.
5. American Society for Metals, Metals Handbook, Vol. 1,
Properties and Selection of Metals, 8th ed., ASM, Metals
Park, OH, 1961.
6. Hultgren, R., P. D. Desai, D. T. Hawkins, M. Gleiser,
K. K. Kelley, and D. D. Wagman, Selected Values of the
Thermodynamic Properties of the Elements, American
Society of Metals, Metals Park, OH, 1973.
7. Hultgren, R., P. D. Desai, D. T. Hawkins, M. Gleiser,
and K. K. Kelley, Selected Values of the Thermodynamic
Properties of Binary Alloys, American Society of Metals,
Metals Park, OH, 1973.
8. American Society of Heating, Refrigerating and Air
Conditioning Engineers, ASHRAE Handbook of Funda-
mentals, ASHRAE, New York, 1981.
9. Mallory, J. F., Thermal Insulation, Van Nostrand Rein-
hold, New York, 1969.
10. Hanley, E. J., D. P. DeWitt, and R. E. Taylor, “The Ther-
mal Transport Properties at Normal and Elevated Tem-
perature of Eight Representative Rocks,” Proceedings of
the Seventh Symposium on Thermophysical Properties,
American Society of Mechanical Engineers, New York,
1977.
11. Sweat, V. E., “A Miniature Thermal Conductivity Probe
for Foods,” American Society of Mechanical Engineers,
Paper 76-HT-60, August 1976.
927
12. Kothandaraman, C. P., and S. Subramanyan, Heat and
Mass Transfer Data Book, Halsted Press/Wiley, Hoboken,
NJ, 1975.
13. Chapman, A. J., Heat Transfer, 4th ed., Macmillan, New
York, 1984.
14. Vargaftik, N. B., Tables of Thermophysical Properties
of Liquids and Gases, 2nd ed., Hemisphere Publishing,
New York, 1975.
15. Eckert, E. R. G., and R. M. Drake, Analysis of Heat and
Mass Transfer, McGraw-Hill, New York, 1972.
16. Vukalovich, M. P., A. I. Ivanov, L. R. Fokin, and A. T.
Yakovelev, Thermophysical Properties of Mercury, State
Committee on Standards, State Service for Standards and
Handbook Data, Monograph Series No. 9, Izd. Standartov,
Moscow, 1971.
17. Tillner-Roth, R., and H. D. Baehr, J. Phys. Chem. Ref.
Data, 23, 657, 1994.
18. Kamei, A., S. W. Beyerlein, and R. T. Jacobsen, Int. J.
Thermophysics, 16, 1155, 1995.
19. Lemmon, E. W., M. O. McLinden, and M. L. Huber, NIST
Standard Reference Database 23: Reference Fluid Ther-
modynamic and Transport Properties-REFPROP, Version
7.0 National Institute of Standards and Technology, Stand-
ard Reference Data Program, Gaithersburg, 2002.
20. Bolz, R. E., and G. L. Tuve, Eds., CRC Handbook of
Tables for Applied Engineering Science, 2nd ed., CRC
Press, Boca Raton, FL, 1979.
21. Liley, P. E., private communication, School of Mechani-
cal Engineering, Purdue University, West Lafayette, IN,
May 1984.
22. Liley, P. E., Steam Tables in SI Units, private commu-
nication, School of Mechanical Engineering, Purdue
University, West Lafayette, IN, March 1984.
23. Liquid-Metals Handbook, 2nd ed., The Atomic Energy
Commission, Department of the Navy, Washington, DC,
1952.
24. Perry, J. H., Ed., Chemical Engineer’s Handbook, 4th
ed., McGraw-Hill, New York, 1963.
25. Geankoplis, C. J., Mass Transport Phenomena, Holt,
Rinehart & Winston, New York, 1972.
26. Barrer, R. M., Diffusion in and Through Solids, Macmillan,
New York, 1941.
27. Spalding, D. B., Convective Mass Transfer, McGraw-
Hill, New York, 1963.
28. Gubareff, G. G., J. E. Janssen, and R. H. Torborg, Ther-
mal Radiation Properties Survey, Minneapolis-Honeywell
Regulator Company, Minneapolis, MN, 1960.
29. Kreith, F., and J. F. Kreider, Principles of Solar Energy,
Hemisphere Publishing, New York, 1978.